BusinessMagazin

Tag: scumpire

  • Peste 11.000 de croitorese lucrează în România pentru H&M. Vezi ce salariu primesc

    Grupul suedez H & M, unul dintre cei mai mari jucători din moda mon­dială, lucrează în România direct sau indirect cu circa 30 de fabrici care au un total de peste 11.000 de salariaţi. Astfel, unităţi de producţie cu afaceri de circa 880 de milioane de lei trimit peste graniţă haine şi pantofi către 4.000 de magazine din toată lumea.

    „H & M lucra la început în Ro­­mâ­nia în sistem de lohn şi doar hai­nele basic. Acum însă, din datele noastre ei lu­crează doar în sistem integrat şi doar anu­­mite produse speciale pen­tru bran­durile mai scumpe precum COS. Pen­tru brandul H & M în Ro­mânia se mai produc doar colecţiile cele mai scum­pe, ce­le de designer“, spune un pro­ducător local, furnizor al H & M.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Peste 11.000 de croitorese lucrează în România pentru H & M. Vezi ce salariu primesc

    Grupul suedez H & M, unul dintre cei mai mari jucători din moda mon­dială, lucrează în România direct sau indirect cu circa 30 de fabrici care au un total de peste 11.000 de salariaţi. Astfel, unităţi de producţie cu afaceri de circa 880 de milioane de lei trimit peste graniţă haine şi pantofi către 4.000 de magazine din toată lumea.

    „H & M lucra la început în Ro­­mâ­nia în sistem de lohn şi doar hai­nele basic. Acum însă, din datele noastre ei lu­crează doar în sistem integrat şi doar anu­­mite produse speciale pen­tru bran­durile mai scumpe precum COS. Pen­tru brandul H & M în Ro­mânia se mai produc doar colecţiile cele mai scum­pe, ce­le de designer“, spune un pro­ducător local, furnizor al H & M.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Pe ce lucruri ridicole cu preţuri absurde dau banii bogaţii lumii -GALERIE FOTO

    Când ai mai mulţi bani decât ştii ce să faci cu ei îţi permiţi să fii excentric. Poţi cumpără ce vrei, chiar şi lucruri ridicole cu un preţ absurd. Câteva elemente comune se află în această listă (maşini sau case), însă aici apar şi lucruri mai bizare precum un porumbel care costă 200.000 de dolari sau şase litri de vin cumpăraţi cu peste 300.000 de dolari.

    1. Pereche de blugi Levi – 27.000 de dolari

    Doar 8 asemenea perechi au fost create de artistul Damien Hirst pentru o galerie de artă.

    2. Apartamentul Royal Penthouse al Hotelului President Wilson din Geneva – 65.000 de dolari

    Apartamentul Royal Penthouse Suite de la Hotelul President Wilson din Geneva este format din 12 camere şi şapte băi, o sală de sport şi jacuzzi. Aici au stat personalităţi precum Bill Clinton, Mihail Gorbaciov sau Michael Jackson.

    3. Un porumbel de curse – 200.000 de dolari

    Blue Prince este porumbelul de curse care s-a vândut cu 200.000 de dolari la o licitaţie. Tot acolo s-a vândut o colonie de porumbei cu 1,8 milion de dolari.

    4. Primul computer Apple – 219.249 de dolari

    Omul de afaceri Marco Boglione a achiziţionat primul computer Apple la o licitaţie Christie în noiembrie 2010 cu peste 200.000 de dolari. În prezent este cel mai scump PC vândut vreodată la licitaţie. Când a fost lansat în 1976 computerul costa 666 de dolari.

    5. Şase litri de vin – 304.375 de dolari

    Un pachet de şase sticle de vin de Cheval Blanc din 1947 a fost vândut la licitaţie în 2010 pentru 304.375 de dolari.

     

     

  • Cele mai scumpe substanţe din lume: ce costă 27 mil. dolari pe gram? Dar 62.500 mld. dolari? Galerie FOTO

    Aurul înseamnă lux. Metalul preţios este deseori asociat cu luxul şi regalitatea. Dar se pare că aurul este de fapt cu mult mai ieftin decât alte materii prime rare, scrie Business Insider.
    Există o multitudine de substanţe foarte scumpe care sunt folosite în procese industriale sau casnice.
    Dacă aurul are un preţ de numai 56 de dolari/gram, cea mai scumpă “sustanţă” este antimateria, care are un preţ format din 14 cifre pentru un singur gram.
    Care sunt acestea?

     

  • Contraatacul fermierilor: Vom publica preţurile la poarta fermei. Să vadă românii cine scumpeşte mâncarea!

    Fermierii spun că preţurile alimentelor nu au nici un motiv să crească dacă preşedintele României, Klaus Iohannis, va promulga Legea supermarketurilor. Dimpotrivă, actul normativ va împiedica lanţurile de retail să mai ”umfle” preţul cu taxe de raft şi să refactureze tot felul de servicii, ducându-şi profitul în afară, explică preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, Laurenţiu Baciu.

    Liderul din agricultură face publică, în premieră, o iniţiativă prin care consumatorii vor ştii exact ce preţ s-a achiziţionat un produs şi vor putea face comparaţia cu ce găsesc în magazine, cântărind singuri cine face profit uriaş.

    Fermierii intenţionează să îşi facă propriul monitor al preţurilor, unul cu preţurile de la poarta fermei.

    ”Vorbim de o iniţiativă LAPAR şi ne propunem să monitorizăm zilnic preţul produselor agricole la poarta fermelor şi aici mă refer pe de o parte la produsele care vor intra sub incidenţa Legii 321: legume, fructe, carne, lactate, dar şi la cereale. În acest fel cumpărătorul are posibilitatea să-şi caute răspuns la întrebarea – de ce preţurile din supermarketuri sunt atât de mari?

    De produsele pleacă de la producător la un preţ foarte mic şi ajung în plasa cumpărătorului la preţuri şi de 4-5 ori mai mari. Prin această monitorizare a preţurilor consumatorul îşi formează o imagine clară şi poate identifica singur cine câştigă cel mai mult”, a declarat pentru Agrointeligenţa Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.

    Citiţi mai multe pe www.agrointel.ro

  • Contraatacul fermierilor: Vom publica preţurile la poarta fermei. Să vadă românii cine scumpeşte mâncarea!

    Fermierii spun că preţurile alimentelor nu au nici un motiv să crească dacă preşedintele României, Klaus Iohannis, va promulga Legea supermarketurilor. Dimpotrivă, actul normativ va împiedica lanţurile de retail să mai ”umfle” preţul cu taxe de raft şi să refactureze tot felul de servicii, ducându-şi profitul în afară, explică preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, Laurenţiu Baciu.

    Liderul din agricultură face publică, în premieră, o iniţiativă prin care consumatorii vor ştii exact ce preţ s-a achiziţionat un produs şi vor putea face comparaţia cu ce găsesc în magazine, cântărind singuri cine face profit uriaş.

    Fermierii intenţionează să îşi facă propriul monitor al preţurilor, unul cu preţurile de la poarta fermei.

    ”Vorbim de o iniţiativă LAPAR şi ne propunem să monitorizăm zilnic preţul produselor agricole la poarta fermelor şi aici mă refer pe de o parte la produsele care vor intra sub incidenţa Legii 321: legume, fructe, carne, lactate, dar şi la cereale. În acest fel cumpărătorul are posibilitatea să-şi caute răspuns la întrebarea – de ce preţurile din supermarketuri sunt atât de mari?

    De produsele pleacă de la producător la un preţ foarte mic şi ajung în plasa cumpărătorului la preţuri şi de 4-5 ori mai mari. Prin această monitorizare a preţurilor consumatorul îşi formează o imagine clară şi poate identifica singur cine câştigă cel mai mult”, a declarat pentru Agrointeligenţa Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.

    Citiţi mai multe pe www.agrointel.ro

  • Cum marii producători farma transformă generozitatea în profit, pe socoteala plătitorului de taxe

    În august 2015, la doar câteva luni de la înfiinţare, compania Turing Pharmaceuticals şi pe atunci directorul ei executiv Martin Shkreli au cumpărat un medicament numit Daraprim şi au majorat imediat preţul cu peste 5.000%, scrie Bloomberg. După câteva zile, Turing a luat legătura cu Patient Services Inc. (PSI), o fundaţie de caritate care ajută oamenii să-şi achite coplăţile pentru medicamentele scumpe.

    Turing a propus fundaţiei să creeze un fond pentru pacienţii cu toxoplasmoză, o infecţie produsă de un parazit ce poate fi tratată cu Daraprim. După ce a făcut acest medicament mult mai scump, Turing se oferea acum să-l facă mai accesibil.

    PSI, care derulează pograme similare pentru mai mult de 20 de boli, n-a stat mult pe gânduri şi a îmbrăţişat cu entuziasm oferta, sugerând companiei să pornească lucrurile cu o donaţie de 22 de milioane de dolari, care să includă 1,6 milioane de dolari pentru acoperirea costurilor fundaţiei.

    Suma a atras atenţia producătorului de medicamente (în afară de Daraprim mai produce Vecamyl, folosit pentru atenuarea efectelor hipertensiunii): „Ai văzut ce de bani??? 22 de milioane de dolari!!!“, scria într-un e-mail către un coleg Tina Ghorban, director de top la Turing. Mesajul a fost obţinut printr-o anchetă a Congresului SUA privind politicile de stabilire a preţurilor practicate de companie. În cele din urmă cele două personaje din poveste au convenit asupra unei contribuţii de un milion de dolari pentru fondul pacienţilor plus 80.000 de dolari pentru acoperirea costurilor PSI.

    PSI este o organizaţie caritabilă de asistare a pacienţilor, cunoscută şi ca organizaţie de coplată. În afară de ea mai există alte şase fundaţii mari similare şi mai multe mici. Ele oferă asistenţă pentru 40 de milioane de americani acoperiţi de programul guvernamental de asigurare medicală Medicare.

    Pentru cei care îndeplinesc condiţiile de venit organizaţiile caritabile pot plăti o mare parte sau chiar tot ce înseamnă cheltuieli rambursabile pentru medicamente: o coplată (o sumă de bani determinată) iniţială mare pentru o reţetă, o altă sumă cunoscută ca „gaura din gogoaşă“, sau breşă în acoperire, şi costuri curente mai mici. După ce Turing a scumpit Daraprimul, pentru unii bolnavi de toxoplasmoză înscrişi în Medicare, cheltuielile rambursabile iniţiale au crescut şi până la 3.000 de dolari.

    Acesta este doar o mică parte din costul total. Preţul nou al unui tratament de şase săptămâni cu Daraprim este de 60.000-90.000 de dolari. Cine plăteşte diferenţa? Pentru bolnavii înscrişi în Medicare, povara este suportată de plătitorii de taxe. Medicare nu publică date complete privind plăţile pe care le face către companiile farmaceutice în fiecare an, însă un lucru este clar: cu o contribuţie de un milion de dolari pentru o organizaţie caritabilă de coplată, un producător farma poate împiedica sute de pacienţi să abandoneze medicamentele pe care le-au scumpit, primind totodată acces la milioanele de dolari de la Medicare.

    De asemenea, contribuţiile dau bine şi în ochii lumii atunci când producătorii farma sunt criticaţi pentru creşterea preţurilor.

    Un studiu realizat în octombrie de Turing despre cum ar trebui să se vorbească referitor la majorarea preţurilor (analiză publicată de Congres) conţine sugestia că ar trebui „să se facă referinţă în mod repetat“ la programele de asistare a pacienţilor.

    „Dă bine pentru companiile farma să spună că ajută pacienţii să-şi capete medicamentele“, spune Adriane Fugh-Berman, doctor care a studiat timp de trei decenii practicile de marketing ale pieţei medicamentelor. Doctorul este profesor de farmacologie şi fiziologie la Universitatea Georgetown.

    Scopul acestor donaţii, explică ea, este de a „face să ricoşeze critica adusă creşterii preţurilor. Între timp, producătorii „împing spre faliment sistemul de sănătate“. Daraprim nu este singurul medicament cu care se fac abuzuri. În 2014, producătorul farma Retrophin, condus la acea vreme de Shkreli, a cumpărat Thiola, un medicament aflat pe piaţă de 26 de ani şi folosit în tratamentul unei afecţiuni rare din cauza căreia bolnavii fac frecvent pietre la rinichi.

    După ce a majorat preţul cu 1.900%, Retrophin a dat bani PSI pentru coplată pentru pacienţii cu piatră la rinichi. În 2010, Valeant Pharmaceuticals International a cumpărat două medicamente, de asemenea aflate de foarte mult timp pe piaţă, care tratează boala Wilson, o disfuncţie rară din cauza căreia cuprul se acumulează în organism. Trei ani mai târziu, după o serie de majorări de preţ, care în total au ajuns la 2.600%, Valeant a donat bani către fundaţia Patient Access Network (PAN) pentru coplată pentru pacienţii cu boala Wilson.

  • Doi români sunt clienţii celui mai scump magazin din lume. Numele lor este inscripţionat pe vitrină – GALERIE FOTO

    Cum dezvolţi un concept de magazin în care clientul să se simtă onorat că îşi poate cumpăra o pijama cu 2.500 de dolari?

    Rodeo Drive este una dintre cele mai faimoase străzi din lume. Aflată la intersecţia luxului, modei şi distracţiei, în inima Beverly Hills-ului, strada aduce laolaltă magazine de haine exclusiviste şi restaurante de top. Pe Rodeo Drive era normal să fie House of Bijan, autointitulat cel mai scump magazin din lume.

    VEZI AICI CUM ARATA MAGAZINUL

    House of Bijan este faimos în lume datorită hainelor şi materialelor foarte scumpe, decorului foarte bogat, Bugatti-ului Veyron Grand Sport unicat parcat în faţa magazinului, dar şi datorită faptului că accesul în interior se face doar pe baza unei rezervări. Conceptul a fost introdus încă de la înfiinţarea magazinului în 1976, la trei ani după ce Bijan Pakzad a sosit în Statele Unite. Bijan Pakzad s-a născut în 1940 în Teheran, iar tatăl său a avut afaceri în industria oţelului. A făcut şcoala în Elveţia, apoi a creat haine în Florenţa, timp de 7 ani. Cu 1 milion de dolari primit de la tatăl a deschis un magazin de îmbrăcăminte pentru femei, Pink Panther, în Teheran.  

    Pentru House of Bijan el a optat pentru accesul doar pe baza unei rezervări pentru a atrage o clientelă selectă. Conform presei străine, magazinul oferă produse de lux precum o haină din lână vicuna de 15.000 de dolari, un set de bagaje din piele de crocodil în valoare de 65.000 de dolari sau o lenjerie de pat din chinchilla mongolă de 120.000 de dolari. De asemenea, un client trebuie să scoată din buzunar 100 de dolari pentru o pereche de şosete, 2.500 de dolari pentru o pijama din mătase şi în jur de 10.000 de dolari pentru un costum. 

    Magazinul este de un lux impresionant, are podele de marmură, finisajele sunt realizate din lemn, iar un candelabru strălucitor de cristal (compus din peste 1.000 de sticluţe de parfum Bijan), în valoare de 75.000 de dolari, tronează deasupra scării din mijlocul buticului.
    Printre clienţii faimoşi se numără preşedintele american Barack Obama, Frank Sinatra, Cary Grant, Stevie Wonder, Arnold Schwarzenegger sau Michael Jordan. În acest colţ al luxului au devenit clienţi şi doi români – fostul ministru al economiei Dan Ioan Popescu şi omul de afaceri Bogdan Buzoianu -, numele lor fiind inscripţionat în vitrina magazinului alături de fostul preşedinte al Israelului, Shimon Peres, şi de Benjamin Netanyahu, actualul prim-ministru al Israelului.

    Clienţii cheltuie în urma unei vizite în magazin cel puţin 700 de dolari, dar suma poate ajunge şi la 800.000 de dolari. Însă se poate şi mai scump. „În anii 2000, am creat o serie de jachete şi paltoane pentru membrii unei familii regale. Fiecare produs  a fost realizat din lână vicuna, fiind disponibil în trei culori. Preţul a ajuns undeva la 1,5 milioane de dolari“, a descris Bijan una dintre cele mai scumpe colecţii ale sale. Vânzările totale ale House of Bijan ar putea depăşi 70 de milioane de dolari într-un an, potrivit Washington Post

    „Sunt ca un doctor. Cunosc vârsta clientului, ce avere are, cât a pierdut în greutate, cine este soţia lui, ce-i place şi ce nu-i place“, a mărturisit Pakzad pentru publicaţia americană în 1984. „Cred că simplitate şi onestitate sunt două cuvinte care-mi descriu cel mai bine colecţiile. Mă ocup de fiecare detaliu, de la A la Z. Când un client îmi trece pragul îl studiez şi dacă, de exemplu, este judecător, nu îl îmbrac cu o cămaşă roz. Îi dictez, într-un stil conservator, cum simt eu că ar trebui să se îmbrace“, a spus el. Ce se întâmplă dacă un client nu este de acord cu sfaturile lui Bijan? „Câteodată, o prietenă sau o amantă nu este de acord cu ce am sugerat eu. În cazul acesta, o rog să mă scuze şi însoţesc bărbatul până la uşă, îi strâng mâna şi îi spun la revedere“, a adăugat el.

    Bijan Pakzad a decedat în aprillie 2011 în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 67 de ani, iar  în momentul de faţă afacerea este condusă de fiul acestuia, Nicolas Bijan, în vârstă de 23 de ani. „Am început să lucrez alături de tatăl meu în magazin de la vârsta de 15 ani, pe timp de vară. Pe măsură ce m-am maturizat, pasiunea pentru afacerea familiei a crescut“, a spus el într-un interviu. „În ultimii 40 de ani, tatăl meu a construit un brand unic, iar eu sunt nerăbdător să continuu să cresc afacerea în următorii 40 de ani.“ Pe lângă produse vestimentare şi accesorii, House of Bijan oferă parfumuri pentru bărbaţi şi pentru femei; preţul iniţial al unei sticluţe de colonie era de 1.500 de dolari, dar, ulterior, designerul a oferit şi variante produse în serie, mai ieftine.

    În timpul unui interviu în interiorul magazinului, un reporter il întreba pe Bijan Pakzad cât costa o geacă din piele din crocodil, iar iranianul a răspuns, cu zâmbetul pe buze, că preţul este de 95.000 de dolari. Apoi, parcă vrând să-şi motiveze răspunsul, a completat: „Dar geaca este expusă în faţa unui tablou al pictorului Fernardo Botero în valoare de 2,5 milioane de dolari“.

    CUM SĂ ARĂŢI CA UN OM BOGAT DE SUCCES  (SFATURILE LUI BIJAN PAKZAD).

    1. Poartă un costum alb din in fără să te îngrijorezi de cute;
    2. Bea un vin foarte bun la cină şi consumă foarte multă apă în timpul zilei;
    3. Trebuie să deţii un Bentley
    şi un VW Beetle;
    4. Fii mereu îndrăgostit;
    5. Să-ţi picteze portretul Fernando Botero;
    6. Să pleci de la biroul din Manhattan cu elicopterul;
    7. Să fii un preşedinte de companie şi să petreci două ore pe zi ocupat cu grădinăritul.

  • Cum arată cele mai scumpe ceasuri din lume – GALERIE FOTO

    Ceasurile au devenit un accesoriu nelipsit, atât în rândul bărbaţilor, cât şi al femeilor. Însă în articolul de faţă nu vă prezentăm ceasuri obişnuite, ci doar pe cele care au intrat în clubul ceasurilor de 1 milion de dolari. Mai jos veţi putea vedea cele mai scumpe ceasuri din lume, selectate de către publicaţia americană WatchTime.

    Hublot Classic Fusion Haute Joaillerie – 1 milion de dolari

    Este format doar din 8 piese, iar suprafaţa îi este acoperită de 1.185 de diamante.

    Roger Dubuis Excalibur Quatuor – 1.1 milioane de dolari

    Potrivit companiei, este primul ceas construit integral din silicon şi este compus din 590 de piese, ceea ce îl face uşor, dar rezistent. Doar trei exemplare există în lume.

     

     

  • Care este legătura dintre salariile mari şi componentele auto sofisticate

    La doi ani de când Markus Schaefer, membru în consiliul de administraţie al Mercedes-Benz Cars şi supply chain manager, a venit la Sebeş pentru a vesti investiţia de 300 de milioane de euro, neamţul a făcut un anunţ discret, dar cu o importanţă şi mai mare. „În această locaţie ne vom angaja la dezvoltarea altor noi proiecte ce ţin de trenul de rulare, în viitor. Suntem la începutul activităţii noastre. Avem mult potenţial de dezvoltat. Ce ne dorim este să dezvoltăm acum această uzină şi să vedem proiectul dus mai departe“, a spus executivul de la Daimler.

    Atragerea de componente din trenul de rulare înseamnă mai exact producţie de motoare şi axe. Şi pentru că uzina din România este supravegheată direct de către cea din Stuttgart, înseamnă că producţia de acolo se poate replica şi aici, adică şi motoare. Mai mult, declaraţia vine după ce Daimler deja a cumpărat mai mult teren lângă situl actual de producţie din Sebeş, unde compania se poate extinde în voie. Întrebat dacă terenul a fost cumpărat doar pentru a-l securiza, decizie deseori adoptată de companii pentru a se asigura că nu vine nimeni să construiască aproape de ei sau pentru a-l utiliza, Markus Schaefer a spus doar că Daimler „doreşte să se dezvolte în continuare“.

    Spre comparaţie, la Stuttgart se produc anual circa 1,5 milioane de cutii de viteze, adică de cinci ori mai multe decât anul trecut la Sebeş, alături de aproape 700.000 de motoare. În România miza o reprezintă atragerea producţiei noului motor de 2,0 litri diesel, motor care poate ajunge la vânzări de sute de mii de unităţi anual. Cu o producţie de cutii de viteze de aproape un milion de unităţi alături de o producţie de 500.000 de motoare, Daimler poate urca rapid chiar şi pe cea de-a doua poziţie în topul exportatorilor, şi chiar întrece Dacia, dacă aici vor fi produse motoare şi mai scumpe decât cel de 2,0 litri.

    Potrivit Daimler, la Star Transmission deja se produc pe lângă cutii de viteze şi componente pentru acestea, dar şi pentru motoare. „Cifra de afaceri ar putea trece de un miliard de euro cu noua cutie de viteze; acest lucru depinde de producţie şi mai ales de cererea din piaţă. Vom continua să urcăm şi în topul exportatorilor“, a spus Falk Pruscha, director general al Star Transmission şi Star Assembly. Anul trecut Star Transmission a urcat pe locul 10 în topul exportatorilor cu o producţie de 300.000 de cutii de viteze (cele mai multe cu şapte trepte) şi 8 milioane de componente mici pentru cutii.

    Compania a demarat în acestă lună producţia noii cutii de viteze, iar până la finalul anului previziunile se referă la triplarea producţie, sau chiar mai mult. În prezent compania are la Sebeş o suprafaţă de producţie de 120.000 mp, iar la Cugir încă 25.000 mp. Două treimi din suprafaţa actuală de la Sebeş, de 120.000 mp, sunt dedicate halei noi pentru cutia cu nouă trepte.

    Noua cutie cu nouă trepte se regăseşte pe 20 de modele Mercedes-Benz, iar potenţialul său este de a ajunge la peste 800.000 de unităţi anual, produse la Stuttgart şi Sebeş, însă compania nu a specificat niciun detaliu legat de mixul de producţie. Cu un preţ mediu de 3.000 de euro, dacă jumătate din producţie ar fi la Sebeş, numai transmisia cu 9 trepte ar aduce exporturi de 1,2 miliarde de euro, suficient pentru companie să urce direct pe podiumul exportatorilor.
    Cel mai mare exportator al României este Dacia, în timp ce Ford România a pierdut anul trecut o poziţie, coborând de pe locul trei pe patru, după ce a mutat motorul de 1,5 litri Ecoboost în Ţara Galilor, iar producţia lui B-Max a scăzut uşor.
    „La finalul anului trecut aveam 1.800 de salariaţi, iar până la finalul acestui an vom mai recruta 500, pentru a creşte numărul schimburilor în uzina care produce cutia de nouă trepte. Acum producem într-un singur schimb, iar până la sfârşitul lui 2016 vom ajunge la trei schimburi de producţie“, a subliniat Falk Pruscha.

    Având în vedere creşterea puternică a producţiei de cutii de viteze până la finalul acestui an, compania are în plan să dezvolte livrările şi pe calea ferată, nu doar pe calea transportului rutier. În 2014, în momentul punerii pietrei de temelie a fabricii, fostul premier, Victor Ponta, le spunea nemţilor de la Daimler că vor circula în 2015 de la Sibiu la Nădlac pe autostradă. La doi ani de la acele declaraţii nici măcar drumul până la Sibiu nu se face integral pe autostradă; al treilea lot al autostrăzii Sibiu-Orăştie, adică 22 km, între localităţile Sălişte şi Cunţa, este închis din septembrie 2015, iar redeschiderea, în cel mai bun caz, va fi făcută în septembrie anul acesta. Cele mai optimiste previziuni indică 2017 ca termen de ianugurare al autostrăzii spre Nădlac, ceea ce se traduce, practic, în doi ani de întârziere.

    „Căutăm noi posibilităţi de transport şi ne uităm şi spre alternativa de transport feroviar pentru viitor. Acum discutăm cu guvernul pentru a conecta situl de aici la calea ferată. Avem infrastructura la o distanţă de trei kilometri şi trebuie să vedem cum ne putem conecta pentru a putea transporta mai eficient“, a spus şeful fabricii Star Transmission.

    Săptămâna trecută, comisia de transport din Parlamentul European a făcut o vizită la Ministerul Transporturilor, tocmai pentru a promova transportul feroviar în detrimentul celui rutier. Pe de altă parte, transportul de marfă pe calea ferată are în România o viteză medie de 23 km/h, iar infrastructura de autostrăzi abia reuneşte 700 km.