Înainte ca Rusia să atace Ucraina se spunea că următorul război dintre marile puteri ale lumii se va duce în Arctica sau în spaţiu. Cei mai mulţi analişti din domeniu înclinau spre scenariul războiului rece la propriu, varianta terestră, pentru resursele naturale de sub gheaţa polară. Astăzi, este clar că un război în spaţiu nu mai ţine de domeniul SF-ului. Iar acesta este un risc nu doar militar, ci şi pentru nou lansata cu viteză stelară economie spaţială. Dar şi pentru economia mai largă, terestră.
Multe din activităţile umane depind, spre exemplu, de comunicarea prin satelit şi de serviciile GPS. Astfel, se naşte întrebarea dacă investitorii şi guvernele sunt pregătite pentru un război al stelelor. Iar dacă sateliţii sunt distruşi cu arme nucleare, pagubele nu sunt acoperite de companiile de asigurări. Cât de distructivă poate fi o explozie nucleară în spaţiu, se ştie. Un focos nuclear de 1,4 megatone detonat la 400 de kilometri deasupra Oceanului Pacific ar genera o degajare de energie electromagnetică atât de uriaşă încât s-ar produce o auroră artificială, în timp ce sistemele electrice de pe o rază de până la 1.500 km distanţă ar fi afectate.
Mai mulţi sateliţi ar fi distruşi. Efectele unei astfel de explozii au fost observate în 1962, scrie Sinéad O’Sullivan, fost cercetător la Institutul pentru Strategie şi Competitivitate de la Harvard Business School, într-o opinie publicată de Financial Times. Actorul, fireşte, a fost Statele Unite ale Americii. La începutul anilor 1960, SUA au efectuat o serie de teste nucleare în spaţiu, care au avut ca scop în primul rând studierea efectelor şi posibilelor aplicaţii militare ale desfăşurării armelor nucleare în spaţiu. Explozia-test, numită Starfish Prime, a fost un test nuclear la mare altitudine, realizat ca un efort comun al Comisiei pentru Energie Atomică şi al Agenţiei de Sprijin Atomic pentru Apărare.
Investiţiile în economia spaţială cresc rapid. Activitatea economică spaţială ar putea totaliza 620 de miliarde de dolari în acest an, conform celei mai recente estimări disponibile. Este o creştere semnificativă de la 545 de miliarde de dolari în 2022, conform unei estimări a Space Foundation, o organizaţie nonprofit care promovează educaţia şi afacerile spaţiale.
Una dintre urmările exploziei a fost aducerea Rusiei în Tratatul privind spaţiul cosmic, adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite câţiva ani mai târziu, în 1967. Astăzi, majoritatea oamenilor – inclusiv investitorii care au pariat miliarde de dolari pe constelaţia Starlink de la SpaceX – probabil că nu au auzit de Starfish Prime şi nu îşi fac prea multe griji cu privire la impactul războiului cu megaradiaţii în spaţiu. Dar ar trebui. Se speculează că Rusia ar putea creşte tensiunile în spaţiul cosmic pe măsură ce dezvoltă capabilităţi nucleare antisatelit. Unii experţi cred că este o mare problemă. Alţii cred că nu. Miza este în primul rând capitalul privat de 300 de miliarde de dolari investit în sectorul spaţial în ultimul deceniu. Dacă sunt luate în calcul şi serviciile care se bazează pe sateliţi, suma depăşeşte probabil mii de miliarde de dolari, spune pentru The New York Times David Wade, analist la Atrium Space Insurance Consortium, companie de asigurări spaţiale. Din cei peste 8.000 de sateliţi aflaţi pe orbită, câteva mii aparţin unor companii private, potrivit Orbiting Now, un site care compilează date din monitorizare prin satelit în timp real de la NASA şi din alte surse. Se spune că Rusia are o armă nucleară care poate lovi sateliţii de pe orbita joasă a Pământului, unde operează majoritatea sateliţilor comerciali. Starlink de la SpaceX domină industria serviciilor de internet bazate pe spaţiul cosmic, iar Amazon are, de asemenea, mari aspiraţii de a ajunge cu afacerile în spaţiu. Scăderea bruscă a costurilor de lansare din ultimii ani – determinată în mare parte de progresele SpaceX – a făcut posibilă intrarea multor jucători mai mici, ducând la o frenezie a afacerilor legate de sateliţi, care a determinat Comisia Federală de Comunicaţii să deschidă un Birou Spaţial anul trecut.
Wade a estimat valoarea totală a tuturor sateliţilor asiguraţi pe orbită la 25 de miliarde de dolari. Cifra nu include veniturile pe care le generează aceştia. Satellite Industry Association a estimat veniturile pentru serviciile neguvernamentale prin satelit la 113 miliarde dolari în 2022.
Investiţiile în economia spaţială cresc rapid. Activitatea economică spaţială ar putea totaliza 620 de miliarde de dolari în acest an, conform celei mai recente estimări disponibile. Este o creştere semnificativă de la 545 de miliarde de dolari în 2022, conform unei estimări a Space Foundation, o organizaţie nonprofit care promovează educaţia şi afacerile spaţiale.
Aspiraţiile pentru economia spaţială includ exploatarea de minerale rare şi apă, turism, comunicaţii şi infrastructură de transfer de date. Recent, prima navă privată a aterizat pe Lună. Este ceva ce unii speră că va duce la exploatarea apei, care ar putea fi folosită pentru a face combustibil pentru misiuni industriale la distanţe mai mari.
O armă spaţială ar ameninţa şi alte afaceri. Industrii de la agricultură la tehnologie depind de sateliţi, iar sectoare precum transportul, bănci şi managementul lanţurilor de aprovizionare se bazează pe GPS. Ameninţarea ar avea, de asemenea, „un efect depresiv” asupra evaluărilor companiilor spaţiale în general, a explicat Donald Moore, CEO la Space Finance Corporation.
Teoria finanţelor şi economiei spune că un cadru legal robust pentru protejarea drepturilor de proprietate este unul dintre motivele pentru care investitorii care se feresc de risc preferă să investească în Statele Unite şi în alte economii dezvoltate şi nu în pieţele emergente. Dar în comparaţie cu cadrele de reglementare hiper-evoluate ale acestor pieţe, legile şi reglementările în jurisdicţia spaţiului sunt foarte subţiri.
Noua ameninţare ar putea afecta, de asemenea, planurile guvernului SUA de a se baza pe jucători privaţi tocmai când Departamentul Apărării este aşteptat să vină cu o nouă strategie de integrare a sateliţilor comerciali în securitatea naţională, a remarcat Brian Weeden, ofiţerul de programe pentru Secure World Foundation, o organizaţie nonprofit care lucrează la politica spaţială.
Unii sunt sceptici cu privire la riscuri. Efectele precise ar depinde de caracteristicile unei arme necunoscute, de planificarea de urgenţă a companiilor şi de alţi factori. „Încă mai putem comunica”, a spus Henry Hertzfeld, profesor de politică spaţială la Universitatea George Washington şi fost economist şef la NASA. „Mai avem câteva linii fixe”, a adăugat el, vorbind de pe telefonul de la birou. Şi se îndoieşte că Rusia va recurge la această ameninţare deoarece şi-ar pune în pericol propriile activităţile spaţiale. Ar încălca şi un tratat internaţional spaţial, mai spune Hertzfeld. Dar ce mai este un tratat internaţional pentru Putin când el a pornit război contra unei ţări vecine fără vreo provocare reală?
Riscul, în cazul sateliţilor distruşi, nu este acoperit de asigurare. „Excluderile pentru acte de război, dispozitive antisateliţi şi explozie nucleară, radiaţii nucleare sau contaminare radioactivă (cu excepţia radiaţiilor care apar în mod natural în mediul spaţial) sunt de obicei enumerate într-o poliţă de asigurare spaţială”, a spus Wade.
Politica spaţială a SUA depinde în mare măsură de comercializare, a remarcat Russell Sawyer, un broker de asigurări spaţiale la Lockton din Londra. Guvernul a împins riscul asupra companiilor private, a spus el, iar această tendinţă s-ar putea schimba dacă ameninţarea nucleară devine cu adevărat serioasă: „Ar fi nevoie de intervenţia guvernului”.
Teoria finanţelor şi economiei spune că un cadru legal robust pentru protejarea drepturilor de proprietate este unul dintre motivele pentru care investitorii care se feresc de risc preferă să investească în Statele Unite şi în alte economii dezvoltate şi nu în pieţele emergente. Dar în comparaţie cu cadrele de reglementare hiper-evoluate ale acestor pieţe, legile şi reglementările în jurisdicţia spaţiului sunt foarte subţiri, atenţionează Sinéad O’Sullivan. „În prezent, există doar cinci tratate internaţionale şi o mână de rezoluţii neobligatorii ale Adunării Generale a ONU care guvernează spaţiul”, spune Christopher Johnson, avocat spaţial la Secure World Foundation. Nu cinci mii, nu cinci sute – doar cinci. În prezent nu există reguli obligatorii la nivel global care să protejeze interesele şi activele investitorilor în spaţiu. Valoarea de 180 de miliarde de dolari a SpaceX este în mare parte datorată constelaţiilor sale de sateliţi pentru comunicaţii Starlink. Aceste constelaţii ar putea să dispară în câteva minute cu utilizarea armelor nucleare antisatelit în spaţiu.
Jocul de-a războiul spaţial, desfăşurat la un cost de 500.000 de euro, a adunat aliaţi din 15 ţări – inclusiv membri UE şi ţări NATO precum SUA – printre care Japonia, Australia şi Coreea de Sud. „Încercăm să luptăm împotriva tuturor ameninţărilor de pe orbită şi aceasta ar putea fi una dintre ele”, a spus Adam despre ameninţarea nucleară a Rusiei, adăugând că implicaţiile sunt încă „prea sensibile” pentru a fi discutate în detaliu.
În Europa, există o mare putere care ia cât poate de în serios un război în spaţiu. Franţa a desfăşurat exerciţii militare spaţiale care pun naţiunile fictive Mercur şi Arnland una împotriva celeilalte, scrie Politico. În acest scenariu, Pământul asistă revoltat la cum forţele revanşiste ale lui Mercurului se deplasează pentru a destabiliza prin orice mijloace posibile Arnlandul vulnerabil. Din fericire, Naţiunile Unite au aprobat un plan ca aliaţii statului atacat să lanseze o misiune de salvare – numită Celtica – pentru a respinge atacul lui Mercur. Înconjuraţi de forţe terestre şi sechestraţi în hinterlandul industrial de înaltă tehnologie Toulouse sunt sute de ofiţeri militari care joacă şah orbital folosind sateliţi. Este cel mai recent şi cel mai mare exerciţiu al Comandamentului Spaţial Francez cu scopul de a se pregăti pentru un conflict pe orbită. „Spaţiul este din ce în ce mai periculos, cu competiţie la diferite niveluri”, a spus generalul Philippe Adam, un fost pilot de luptă care conduce acum Comandamentul Spaţial Francez. „Numai în 2023 au fost lansaţi 2.500 de sateliţi – asta înseamnă mai multe resturi şi mai mult pericol.” Numit AsterX, atât după primul satelit al Franţei, cât şi după emblematicele benzi desenate cu Asterix, jocurile anuale de război au început în 2021, la scurt timp după ce Parisul a optat să urmeze Washingtonul în crearea unei aripi speciale a armatei pentru a păzi activele de pe orbită. Germania şi Marea Britanie au înfiinţat, de asemenea, unităţi similare, de obicei ataşate forţelor aeriene. Tehnologia încă nu permite construirea de nave spaţiale echipate cu arme cu laser. Şi, în loc de sisteme captivante în timp real asistate de AI la care s-ar putea aştepta oricine este la current cu evoluţia tehnologică, pentru bătălia spaţială contemporană camera de control din Toulouse are grafică în stil arcade din anii 1980 proiectată pe ecrane care urmăresc activele fictive pe orbită geostaţionară împreună cu traiectoriile proiectate, albastre pentru Celtica şi roşii pentru Mercur.
Jocul de-a războiul spaţial, desfăşurat la un cost de 500.000 de euro, a adunat aliaţi din 15 ţări – inclusiv membri UE şi ţări NATO precum SUA – printre care Japonia, Australia şi Coreea de Sud. „Încercăm să luptăm împotriva tuturor ameninţărilor de pe orbită şi aceasta ar putea fi una dintre ele”, a spus Adam despre ameninţarea nucleară a Rusiei, adăugând că implicaţiile sunt încă „prea sensibile” pentru a fi discutate în detaliu. Deşi Adam nu va numi posibilii adversari reali, tensiunile cresc dincolo de Moscova. În 2007, China a lansat o rachetă către un satelit şi a folosit propulsoare şi braţe mecanice pentru a-şi repoziţiona propria navă spaţială la mii de kilometri altitudine pe orbite geosincrone. Alte ţări dezvoltă, de asemenea, rachete antisatelit lansate de la sol. Jocurile AsterX din acest an se concentrează pe eforturile de a proteja comunicaţiile spaţiale şi sateliţii de imagistică şi navigaţie de sabotajul răuvoitor al mercurienilor, deoarece astfel de nave spaţiale sunt esenţiale pentru orice, de la monitorizarea trupelor până la lansarea de rachete şi direcţionarea atacurilor. Când Politico a vizitat camera de control, personalul militar care purta banderole albastre pentru Celtica se deplasa între ecrane calculând orbite şi încercând să identifice sateliţi folosind telescopul, cartografiere şi postări false pe reţelele sociale. În birouri protejate, o echipă de la agenţia spaţială a Franţei CNES lucra pentru a menţine AsterX în funcţiune, în timp ce ascunşi într-o altă cameră se aflau combatanţi purtând banderolele roşii ale Mercur – interpretaţi de participanţii din partea Forţelor Spaţiale din SUA.
Forţa Spaţială a Statelor Unite, lansată în timpul mandatului preşedintelui Donald Trump, operează la o scară diferită, cu un buget anual de 30 de miliarde de dolari şi mii de angajaţi. Franţa îşi propune să cheltuiască 6 miliarde de euro pentru programe spaţiale militare din 2024 până în 2030.
Exerciţiile AsterX 2024 includ 23 de evenimente, de la un rendez-vous între sateliţi până la un atac asupra unui satelit militar. În timpul vizitei jurnaliştilor de la Politico, echipele încercau să-şi dea seama cum să contracareze un posibil atac cu unul din sateliţii Mercur asupra unuia al Celtica. Un ecran central care urmăreşte obiectivele de-a lungul unei axe pe orbită geostaţionară arată că o navă spaţială numită Kari se apropie de Ritona 4A, un satelit de comunicaţii al Celtica. Un birou de informaţii este responsabil pentru compararea datelor de la telescop cu postările fictive de pe reţelele sociale pentru a o identifica pe Kari, înainte ca un birou de comandă în război spaţial să elaboreze opţiuni pentru comandanţii militari. „Temporalitatea nu este aceeaşi pe orbită cu cea pe sol”, explică şeful tactic al AsterX, colonelul Mathieu Bernadé, adăugând că confruntarea dintre Kari şi Ritona va dura 36 de ore. În cele din urmă, jucătorii decid să trimită un satelit de patrulare pe orbită între cele două nave spaţiale ca tampon, dar niciunul dintre activele urmărite pe ecrane nu sunt reale, aşa cum nu sunt (încă) nici majoritatea capabilităţilor de apărare sau atac în spaţiu.
Comandamentul Spaţial Francez este departe de a fi o forţă armată autonomă viabilă. Adam, generalul, a spus că obiectivul curent este de a avea o forţă operaţională pregătită pentru 2030 şi că munca se va intensifica după ce Comandamentul Spaţial se va muta într-o bază dedicată construită în Toulouse, unul dintre marile hub-uri aerospaţiale ale Europei, la sfârşitul anului viitor. Forţa Spaţială a Statelor Unite, lansată în timpul mandatului preşedintelui Donald Trump, operează la o scară diferită, cu un buget anual de 30 de miliarde de dolari şi mii de angajaţi. Franţa îşi propune să cheltuiască 6 miliarde de euro pentru programe spaţiale militare din 2024 până în 2030. „Trebuie să fim la fel de bogaţi ca americanii pentru a ne permite o forţă spaţială”, a mai spus Adam.
Traducere de: Bogdan Cojocaru