BusinessMagazin

Tag: revolutie

  • Peste 22.000 de români au certificat de revoluţionar. 16.000 dintre ei nu primesc însă indemnizaţie

     În prezent, sunt aproximativ 22.000-23.000 de deţinători de certificate de revoluţionar, dintre care aproximativ 16.000 de luptători remarcaţi prin fapte deosebite, aproximativ 2.200 de luptători răniţi, circa 600-650 de luptători reţinuţi, 150-200 de răniţi şi reţinuţi, 2.000 de urmaşi ai eroilor martiri şi alţi 150-200 de participanţi, acesta din urmă fiind doar un titlu onorific, a precizat, pentru MEDIAFAX, Gheorghe Grosu, referent la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.

    Toate aceste categorii, cu excepţia participanţilor, au beneficiat de indemnizaţie lunară, potrivit Legii 341/2004 – Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • POZA ZILEI: 24 de ani de la Revoluţia Română

    VEZI AICI GALERIA COMPLETA

     

  • Japonia se teme de o radicalizare a regimului nord-coreean

     “Urmărind imaginile cu momentul evacuării lui Jang Song-thaek din scaunul său, m-am gândit la scene din timpul revoluţiei culturale” din China, a declarat joi Itsunori Onodera în cadrul unui forum, la Tokyo.

    “Coreea de Nord ar putea să se radicalizeze şi mai mult pe viitor, iar aceasta mă preocupă”, a declarat ministrul.

    Coreea de Nord a confirmat luni destituirea lui Jang Song-thaek şi, fapt rar, a difuzat fotografii cu arestarea umilitoare a celui considerat până de curând ca numărul doi al regimului.

    Potrivit unor experţi, această epurare la nivel înalt, survenită la doi ani de la accederea la putere a lui Kim Jong-un, ar putea să-i permită tânărului lider să strângă rândurile în jurul său împotriva Coreei de Sud şi occidentalilor, care acuză Phenianul că dezvoltă rachete intercontinentale cu capacitate nucleară.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Capitalistul săptămânii: Alfred H. Peet, omul care a revoluţionat industria cafelei

     El a fost şi sursa de insipiraţie pentru o generaţie de antreprenori din domeniu, inclusiv pentru fondatorii reţelei de cafenele Starbucks. Alfred Peet s-a născut în Olanda, unde a învăţat tainele negoţului cu cafea în timp ce curăţa maşinăriile şi făcea comisioanele pentru tatăl său, care avea o mică afacere în domeniul prăjirii cafelei. În adolescenţă s-a mutat în Londra, unde a urmat un stagiu de ucenicie în cadrul unei companii producătoare de cafea şi ceai.

    A călătorit apoi în Indonezia, unde a lucrat ca degustător de ceai, iar în 1955 a imigrat în San Francisco. După mai mulţi ani în care a locuit în SUA, la 49 de ani, Peet a decis să înceapă propria afacere cu cafea. Banii de început i-a avut de pe urma moştenirii, la moartea tatălui. A cumpărat un prăjitor de cafea şi a început să vândă cafea prăjită în mod tradiţional şi ceai într-un magazin deschis în apropierea Universităţii din California. 

    A hotărât să deschidă magazinul pentru că ştia că există şi cafea de calitate, dar nimeni din State nu o cumpăra. Îşi conducea afacerea după filosofia conform căreia ar trebui să existe cea mai mică distanţă posibilă între cel care prăjeşte cafeaua şi client. Pentru a-i face şi pe consumatori să înţeleagă acest lucru, a deschis în cadrul magazinului şi o cafenea în care ei puteau să deguste băutura gata preparată. În plus, a angajat oameni care să lucreze în call centere şi care, în afară de misiunea de a supraveghea comenzile, erau atenţi la recomandările referitoare la sortimente noi. În 1979, Peet a vândut compania unui competitor, Sal Bonavita, căruia i-a rămas mentor şi i-a ghidat paşii până în 1984. Câţiva ani mai târziu, Peet a răscumpărat totuşi compania împreună cu alţi investitori, printre care şi Jerry Baldwin, unul dintre fondatorii Starbucks.

    În prezent, există circa 200 de magazine Peet‘s Coffee în SUA, dintre care o mare parte în zone cu trafic mare, ca aeroporturile şi campusurile universitare. Expansiunea reţelei a fost mai înceată decât în cazul Starbucks, afacerea fiind axată pe vânzarea de boabe de cafea şi ceai, mai puţin pe comercializarea băuturilor gata preparate. În 2012, Peet’s a fost cumpărat de compania germană Joh. A. Benckiser (care a cumpărat şi producătorul de cafea Caribou Coffee) pentru 974 mil. dolari.
     

  • Să nu dea Dumnezeu cel sfânt / Să vrem noi sânge, nu pământ!

    Anul trecut, în iarnă, a fost o ştire TV cum că dacă românii nu ies în stradă, noua lege a sănătăţii (pe atunci în fază de proiect) ar fi urmat să fie aprobată şi să intre în vigoare în aceeaşi zi; ulterior, tiranul criminal de la Cotroceni era descris ca gata să deschidă focul contra manifestanţilor. Acum a fost o ştire că guvernul criminal Ponta a omorât doi protestatari la Pungeşti şi i-a rănit grav pe alţii, încălcându-şi în sfârşit tactica de a nu interveni contra protestatarilor.

    Împreună cu filme educative despre Horea, Cloşca şi Crişan prezentate la mini-televiziuni, desene pe net cu răscoala de la 1907, scene de la mineriada din 1991 ori versuri din Coşbuc (de preferinţă cele din titlul de aici) invocate sau postate pe Facebook, protestul de la Pungeşti a relansat mobilizarea insistentă pentru dărâmarea actualului guvern, fie în folosul unora care combat mineritul cu cianuri şi fracturarea hidraulică doar dacă sunt făcute de RMGC şi Chevron, fie în folosul altora care le combat doar dacă de pe urma lor câştigă actualul guvern. Numărul celor care îşi exprimă pe net sau offline regretul că ministrul Daniel Barbu n-a fost bătut ori ucis, care vorbesc de linşarea altor miniştri, dacă se poate a întregii clase politice, a devenit neaşteptat de mare.

    Fără îndoială, mulţi dintre cei ce se exprimă pe net îşi varsă doar năduful şi nu au intenţia să bată pe nimeni în viaţa reală, iar mimetismul inerent în comunicarea pe net îi face pe cei mai tineri dintre ei să repete rapid ceea ce văd la alţii, cu uşurinţa cu care dai “share”. Există însă inclusiv aspiranţi la statutul de formatori de opinie care îşi folosesc site-urile ori conturile de Facebook ca să îndemne la violenţă sau doar să anunţe “revoluţia”, fără a fi mânaţi deloc de furie, ci doar de calcule şi de o mare iresponsabilitate. “Vine haosul. Vine revoluţia. Vin luptele de stradă. Trădarea de ţară se pedepseşte cu moartea”, Libia, Siria sau Egiptul date drept exemple de urmat pentru noi şi acelaşi gen de comparaţii deplasate între puterea actuală şi dictatura ceauşistă, identice cu cele pe care le-am văzut anul trecut făcute între fosta putere şi dictatura ceauşistă.

    În unele cazuri, mesajele exploatează ca la carte nu doar frica oamenilor de viitor, ci şi filonul xenofob pe care orice om îl are undeva ascuns în fundul minţii, dar pe care foarte puţini aleg să-l cultive şi să-şi facă din el o filozofie de acţiune. “E ultima şansă a acestui neam înainte de lagărul de exterminare naţională!” tună un mare formator de opinie care a descoperit brusc că “Silberstein, Stenimetz şi Gitenstein” pregătesc “un experiment de tip nazist” menit să permită exproprierea a 80% dintre români. Aici trebuie subliniată însă lipsa de inteligenţă a actualilor guvernanţi, care s-au repezit să eticheteze în bloc sau să vorbească la modul general despre extremism, legionari, neofascişti, anii ’30 sau anarhie, fără a explica ce vor să spună prin asta, la ce sau la cine se referă şi fără a se obosi să remarce că majoritatea oamenilor care ies în stradă n-au nimic de-a face cu acest gen de mesaje.

    Deocamdată, partidele tradiţionale n-au pierdut cine ştie ce, dar nici n-au câştigat nimic din punct de vedere electoral: foştii guvernanţi de la PDL-MP-FC-etc nu pot să meargă până la capăt cu demagogia şi să combată deschis mineritul cu cianuri şi fracturarea hidraulică, atâta vreme cât ei le-au promovat intens anii trecuţi; actualii guvernanţi de la USL nu pot să meargă până la capăt cu demagogia şi să combată deschis furia populară, atâta vreme cât ei au promovat-o intens anul trecut ca armă de luptă contra “dictatorului” care pe atunci ne vindea pe nimic resursele minerale către străini.

    De pierdut pare să fi pierdut însă, cel puţin deocamdată, simţul realităţii istorice. Faptul că şi în 2012, şi acum, o bună parte a celor ieşiţi în stradă sunt convinşi că Ceauşescu n-a fost nimic pe lângă Ponta sau Băsescu şi că Revoluţia din 1989 n-a fost nimic pe lângă ceea ce făceau sau fac ei tinde să ajungă, din punctul de vedere al dezvoltării durabile a ţării, comparabil ca pericol cu cianurile şi fracturarea hidraulică.
     

  • Ce face astăzi omul care a construit de la zero Bucureşti Mall, Plaza România şi Băneasa Shopping City

    DE OBICEI, OAMENII MERG LA MUZEE ÎN VACANŢE, EU MĂ DUC LA MALLURI, DOAR SĂ STAU ŞI SĂ MĂ UIT. Cariera a fost mereu atât de importantă încât nu am avut niciodată un hobby, cred că acesta este singurul regret pe care îl am„, spune Ali Ergün Ergen,  turcul venit în România în urmă cu aproape 15 de ani. De numele lui se leagă dezvoltarea primelor centre comerciale din ţară, Bucureşti Mall şi Plaza România. A fost implicat însă şi în deschiderea Băneasa Shopping City. La începutul anului a părăsit Anchor Group, compania care a finanţat construcţia primelor două şi la conducerea căreia se afla pentru al doilea mandat. A doua sa plecare de la Anchor a avut loc înainte de a-şi vedea realizat proiectul pentru care s-a întors în companie în februarie 2012 – renovarea şi relansarea centrelor comerciale Bucureşti Mall şi Plaza România, proiecte în valoare de 50 de milioane de euro.

    AGENDA LUI ERGEN NU S-A MODIFICAT PREA MULT DUPĂ PLECAREA DIN CORPORAŢIE, PENTRU CĂ A ÎNCEPUT SĂ LUCREZE LA FONDAREA PROPRIEI AFACERI, cu activităţi de consultanţă în imobiliare. „Trecem prin vremuri dificile şi am primit de la mai mulţi dezvoltatori solicitarea de a-i ajuta în diverse proiecte. Lucrând într-o corporaţie, nu puteam să împărtăşesc experienţa mea mai multor parteneri, prin urmare am fondat afacerea TBE Solutions.„ După plecarea de la Anchor, Ergen avea posibilitatea relocării, dar a preferat să rămână în România, dorindu-şi să revoluţioneze ideea de centru comercial.

    Deşi a pornit afacerea în aprilie 2013, în urma unei investiţii iniţiale de circa 100.000 de euro, plănuieşte deja extinderea într-un sediu nou şi creşterea numărului de angajaţi până la sfîrşitul anului, de la şase până la 30, ca urmare a solicitărilor primite. Lucrează în prezent la două proiecte mari: dezvoltarea centrului comercial Coresi din Braşov, unde grupul Immochan investeşte circa 55 de milioane de euro, şi un nou centru comercial în zona Bucureştii Noi, Victoria City Lifestyle, pe fosta platformă Textila Dacia, construit prin intermediul companiei cu acţionarii canadieni Benevo Capital. Alte două proiecte se află în afara ţării, în Europa Centrală şi de Est, dar nu este încă pregătit să ofere detalii despre acestea. Pentru toate proiectele, serviciile de consultanţă pornesc de la concept şi merg până la dezvoltare, închiriere, management, departamentul financiar, servicii, departamentul tehnic, relaţia cu ancorele – adică chiriaşii principali, cum sunt retailerii alimentari, de bricolaj sau de modă. Mai mult, pentru o parte dintre proiectele în care se implică, nu exclude viitoare parteneriate de management.

    AFACEREA CU CENTRELE COMERCIALE NU PRESUPUNE DOAR UN NUMĂR DE BRANDURI AŞEZATE ÎNTR-O CUTIE„, observă Ergen una dintre greşelile pe care le fac cei mai mulţi dezvoltatori, care se relaxează odată ce încheie contractele cu retailerii care le ocupă spaţiile. Ei se gândesc că pe toată perioada contractelor nu vor avea probleme. Dar previziunile nu se adeveresc întotdeauna, de aceea secretul rezistenţei constă în minimizarea schimbării: dacă planurile iniţiale cad, eşti nevoit să plăteşti, lucru care s-a întâmplat cu multe dintre centrele comerciale construite în provincie. Cel mai recent exemplu este cererea insolvenţei, din partea grupului belgian Bel Rom, pentru parcul de retail Hello Shopping Center din Bacău, deschis în 2008, în urma unei investiţii de 60 de milioane de euro.

  • Febra de la Frankfurt – GALERIE FOTO

    Cea de a 65-a ediţie a Salonului Auto de la Frankfurt nu-şi mai propune doar să anunţe ieşirea din criză a industriei auto, aşa cum s-a întâmplat cu cea din 2011, ci doreşte să marcheze un nou standard în ceea ce priveşte opulenţa standurilor constructorilor germani, subliniind parcă supremaţia acestora în lumea automobilului.

    Acum nu se mai discută doar despre mobilitatea viitorului, cu motoare electrice, ci de automobile conectate în reţea, la infrastructura viitorului. Acum automobilul poate fi accesat direct de pe telefonul mobil, iar acesta  poate oferi sugestii cu privire la transportul în comun.

    Toate aceste sisteme sunt deja implementate pe BMW i3, automobilul care va revoluţiona modul cum privim maşinile electrice. Tot la Frankfurt vine şi Mercedes-Benz cu noile versiuni ale S-Klasse, una dintre cele mai luxoase automobile din lume, dar şi primul automobil de serie care se poate conduce singur până la o viteză de 60 km/h. În total, spaţiul expoziţional măsoară la această ediţie 230.000 mp, cu 5.000 mp mai puţin decât în 2011, semn că de această dată constructorii sunt mai prudenţi atunci când vine vorba de investiţii, mai ales pe o piaţă europeană care a atins minimul ultimilor 20 de ani.

    În total, în cadrul salonului sunt prezente aproape 1.100 de companii din 35 de ţări. Având în vedere dimensiunile, doar pentru a-l traversa de la un capăt la celălalt ai nevoie de cel puţin 30 de minute utilizând culoarele speciale, iar vizitarea în amănunt a standurilor durează cel puţin o zi întreagă.

    În ceea ce priveşte numărul de vizitatori, organizatorii se aşteaptă la minimum 800.000 de vizitatori din toate colţurile lumii. Aceştia vor plăti între 45 de euro, dacă vor să viziteze salonul în zilele dedicate companiilor, şi 135 euro, în cazul zilelor normale destinate publicului.

    Acum salonul de la Frankfurt nu mai mizează doar pe europeni, ci şi pe chinezi sau americani. Peste 100 de participanţi sunt prezenţi în standuri din China sau SUA. În plus, din cele 159 de premiere mondiale, 70 sunt din partea constructorilor auto, iar 65 din partea producătorilor de componente. Din acest motiv, Frankfurt este singurul salon din lume din această categorie care pune accent nu doar pe maşini, ci şi pe furnizori.

    În premieră, Dacia vine la Frankfurt cu noul Duster facelift, fiind pentru prima dată când francezii de la Renault prezintă o noutate în cadrul salonului german. Toate celelalte modele de Dacia au fost lansate fie la Geneva, fie la Paris.

    Odată cu lansarea SUV-ului Duster în 2010, acesta a devenit modelul de creştere şi de cucerire a mărcii, care în 2011 a ajuns să deţină peste jumătate din producţia uzinei de la Mioveni, an în care şi cifra de afaceri a Automobile Dacia a ajuns la maximul istoric de 3,11 mld. euro, având în vedere că preţul mediu al unui Duster este de 15.000 de euro, dublu faţă de cel al unui Logan sau Sandero.

  • Încă un experiment

    Imi imaginam că nu se poate să treacă 2013 fără încă o vânzare spectaculoasă pe piaţa media. Domeniul îşi strânge rândurile şi profită de ofertele venite în special de la outsideri, miliardari dornici de imagine, de influenţă sau de instrumente noi de marketing. Nu mă gândeam însă că cineva va pune pe masă atât de mulţi bani pentru un produs a cărui piaţă se subţiază pe zi ce trece precum hârtia pe care este tipărit şi care pierde bani (mulţi) de şapte ani la rând. Ce s-a mai vândut recent? Cu două săptămâni în urmă, New York Times a încasat
    70 de milioane de dolari de la miliardarul John Henry (patronul echipelor Red Sox şi Liverpool) pentru Boston Globe. În 2011, AOL a cumpărat The Huffington Post cu 315 milioane de dolari. Washington Post Company a evaluat divizia sa de media la 255,6 milioane de dolari în luna mai şi a încasat cu
    6 milioane mai puţin pe ziarul cel mai popular din capitala SUA, dar se poate spune că în felul acesta şi-a acoperit şi vânzarea Newsweek cu un dolar în 2010.
    Vânzarea Washington Post săptămâna trecută este cel mai bun lucru care se putea întâmpla ziarului şi familiei care l-a deţinut timp de 80 de ani şi cea mai ciudată decizie de business luată de Jeff Bezos, un om de afaceri mai mult reţinut decât spectaculos, mai mult introvertit decât dornic de reflectoare.
    „Nu avem o hartă şi nu va fi uşor să croim o potecă. Va trebui să ne inventăm una, ceea ce înseamnă că este nevoie să experimentăm.„ Citatul vine din scrisoarea pe care Jeff Bezos a trimis-o angajaţilor Washington Post la confirmarea tranzacţiei.

    Tonul lui Bezos arată că, la fel ca şi în cazul altor produse în care a investit, şi ziarul este tot un experiment. Jeff Bezos este cunoscut pentru investiţiile sale pe termen lung, pentru răbdarea sa, dar şi pentru modul cum pierde bani şi este un neînţeles în deciziile sale de business care se dovedesc a fi, ulterior, profitabile (în cele mai multe dintre cazuri). Născut în 1962, Jeff Bezos şi-a părăsit jobul de la un fond de investiţii din New York dorind să deschidă un business în ceea ce urma să devină hitul următoarelor decenii, online-ul.

    A lansat Amazon în propriul garaj după ce a bătut America în lung şi în lat şi a scris pe drum un plan de afaceri. Din 1994, când a pornit Amazon, şi până în 2011, când în plină criză compania a crescut pe bursă cu 55%, Jeff Bezos a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 25 miliarde de dolari. Ce i-a venit omului care a intuit boomul din online şi care investeşte în turismul spaţial să se întoarcă la una dintre afacerile pentru care viitorul nu prevede salturi spectaculoase? Poate tocmai pentru că ştirile au nevoie de un nou mod de a se vinde, aşa cum cărţile s-au reinventat odată cu Amazon sau cum industria muzicală a înflorit a doua oară cu iTunes.

    În ultimii doi-trei ani, Amazon a mers mult în direcţia reinventării cărţii şi a publishingului. A democratizat producţia de carte prin serviciul de self-publishing de pe Amazon
    (58.000 de titluri au fost încărcate numai în 2011) şi a dezvoltat o nouă nişă de texte scurte, de maximum 5.000 de cuvinte, numită Kindle Singles (care costă 2 dolari bucata), care ocupă un spaţiu gol între articolele mici din ziare şi cărţile lungi. Se poate spune astfel că achiziţia unui ziar era cursul firesc în acest context.

    Dar mai este un domeniu cu care Bezos aduce ceva interesant la the Post: publicitatea. Veniturile ziarului din publicitate au scăzut cu 14% anul trecut, până la 228 milioane de dolari. Amazon vinde sloturi publicitare pe site-urile sale şi pe Kindle-uri şi estimează că în acest an va avea venituri din publicitate de 835 milioane de dolari, în creştere cu 37% faţă de anul trecut. Deşi fosta conducere a ziarului a făcut tot ce a putut pentru a se adapta bugetelor alocate pentru online, probabil foştii manageri nu ştiau reţetele lui Bezos.

    Vânzarea the Post încheie opt decenii în posesia familiei Graham, care a păzit ziarul de interferenţe politice ori comerciale. Redacţia a avut simultan şi 1.000 de ziarişti şi a dezvăluit scandaluri precum Watergate, care a transformat jurnaliştii în celebrităţi. Cu trecerea timpului însă, ziarul şi-a pierdut anvergura şi a devenit mult mai local, pierzând cursa  naţională cu New York Times. A avut noroc de creşterea internetului şi de adaptarea conţinutului pentru cititorii globali, dar lucrurile tot nu au revenit la nervul de altădată.

    Ziarul pierde 50 milioane de dolari pe an şi are nevoie de o schimbare dramatică, în genul celei de care au beneficiat vânzările de cărţi odată cu apariţia Amazon – acea sclipire de antreprenoriat care a creat Amazon şi acea sclipire tehnică ce a dus la lansarea Kindle. Trebuie multă inovaţie şi răbdare. Bezos a spus de multe ori în ultima săptămână că respectă independenţa jurnalismului şi că nu va căuta să revitalizeze ziarul prin negarea valorilor sale.

    Toate aceste elemente puse la un loc duc la concluzia că un ziar pentru care numărătoarea inversă părea să înceapă va avea parte de un nou început. Poate doar Bezos singur ştie cum va aborda acest nou început şi cum va integra ziarul cel vechi într-un climat nou, alert şi mai critic ca niciodată. Nu degeaba se spune despre Bezos că este ca un student cuminte care citeşte mult şi pune întrebări. Jurnalismul tot prin aceste două tehnici s-a construit. Dar jurnalismul viitorului are nevoie de ceva în plus.
     

  • Dragnea: Avem şansa ca prin regionalizare să rupem definitiv România de comunism

     “Noi avem şansa, în această perioadă, ca prin regionalizare, prin înfiinţarea regiunilor administrative, prin reorganizarea administrativă a României, prin reorganizarea administraţiei publice, să rupem definitiv România de comunism. Suntem în situaţia în care, la 23 de ani de la Revoluţie, avem mai mult sau mai puţin, cam aceleaşi instituţii publice comuniste. Sigur, cu denumiri schimbate, cu denumiri moderne, dar cu aceeaşi arhitectură a sistemului public, în multe locuri cam cu aceleaşi metehne, suntem într-un sistem destul de rigid, un sistem care, având inspiraţie sovietică, are ca principal obiectiv să facă din cetăţean curierul sistemului, curierul între diversele instituţii”, a declarat Dragnea.

    El a mai spus că regionalizarea în România este “lupta dintre teritoriu şi Bucureşti” şi că ţara nu se poate dezvolta dacă “fiecare primar merge cu mâna întinsă la Bucureşti la vreun ministru, la vreun secretar de stat, la vreun director din minister, care, dacă este în toane bune, cu mare mărinimie îi spune să meargă acasă, că o să-i trimită nişte bani, ca şi cum ar da bani din veniturile proprii”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Revoluţia permanentă din Egipt intră într-o nouă fază

    Armata a reacţionat la manifestaţiile de proporţii contra lui Morsi şi l-a înlăturat de la putere, la doi ani de la alegerile libere în urma cărora acesta a devenit preşedinte. Militarii au instalat ca preşedinte interimar pe Adli Mansour, judecătorul-şef al Curţii Constituţionale Supreme, care a declarat că are în vedere organizarea de noi alegeri prezidenţiale şi parlamentare. Mansour l-a demis pe şeful serviciilor secrete, numit de Morsi, iar procurorii au început arestările în rândul susţinătorilor lui Morsi bănuiţi că ar fi tras în manifestanţi.

    Islamiştii din Frăţia Musulmană, baza politică a regimului Morsi, au trecut însă deja la atac, astfel încât Egiptul a închis frontiera spre Fâşia Gaza, după o serie de ciocniri în Peninsula Sinai între armată şi miliţiile Frăţiei. La Cairo şi Alexandria au avut loc, de asemenea, lupte violente între susţinătorii şi opozanţii lui Morsi. Numai vineri au fost ucise 36 de persoane, ceea ce ridică la 75 numărul celor ucişi de la 30 iunie încoace, când au început manifestaţiile de stradă contra lui Morsi.

    În ce priveşte noul premier, acesta ar fi urmat să fie laureatul Nobel Mohammed ElBaradei, fost şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică şi unul dintre liderii opoziţiei, cel ce fusese considerat în Occident favoritul la succesiunea lui Hosni Mubarak, încă mult înainte de revoluţia din 2011. Presa occidentală a relatat, sâmbătă, că ElBaradei a fost deja numit în funcţie, însă un purtător de cuvânt al lui Adli Mansour a dezminţit informaţia, spunând că deocamdată consultările între partide continuă.

    ElBaradei a fost cel care a scris, recent, un articol de opinie pentru revista Foreign Policy, unde afirma că administraţia Morsi habar n-are să conducă ţara şi că Egiptul riscă să intre în incapacitate de plată în următoarele luni. Guvernul a adoptat o serie de măsuri de austeritate în decembrie, ca să facă pe plac FMI, dar ulterior a renunţat la ele, susţinea ElBaradei.