BusinessMagazin

Tag: pensie

  • Ce este Pilonul II de pensii şi cum vor fi afectaţi românii de desfiinţarea acestuia

    UPDATE: Pilonul II de pensii se va desfiinţa, iar banii se vor întoarce la cei care au cotizat, aceştia având posibilitatea de a opta pentru bugetul asigurărilor sociale sau pentru pilonul III de pensii, a declarat, joi, Ionuţ Mişa, după vaidarea sa în funcţia de ministru al Finanţelor. “Pilonul II de pensii se va desfiinţa, iar banii se vor întoarce la cei care au cotizat, aceştia având posibilitatea de a opta pentru bugetul asigurărilor sociale sau pentru pilonul III de pensii. Vor opta între stat şi privat”, a declarat Ionuţ Mişa.

    UPDATE 2: Liderul PSD Liviu Dragnea a fost întrebat, joi, înainte de a intra în sala de plen reunit unde urmează a se da votul de învestitură pentru Cabinetul Tudose, despre desfiinţarea pilonului II de pensii, anunţată de ministrul propus pentru Finanţe, Ionuţ Mişa, el răspunzând: „O prostie!”.

    Liderii coaliţiei de guvernare, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, au fost întrebaţi, joi, dacă există tensiuni în interiorul coaliţiei, în legătură cu măsurile incluse în noul program de guvernare.

    “Ne-am certat pe cravate, da”, a răspuns Dragnea, ironic, evitând să facă alte declaraţii.

    Întrebat dacă a fost informat în legătură cu modificările din programul de guvernare, Tăriceanu a evitat să răspundă.

    În prezent aproape două persoane active care au un loc de muncă susţin fondurile necesare plăţii unei pensii, dar în următorii ani se va ajunge în situaţia în care o persoană activă va trebui să susţină peste doi pensionari. Astfel, statul nu va mai putea oferi o pensie care să fie suficientă pentru un trai decent. Pentru a evita intrarea în colaps, o parte din contribuţia de asigurări sociale a fiecărei persoane a fost cedată de către stat fondurilor de pensii private şi a luat forma pensiilor private obligatorii (pilonul II).

    O altă modalitate prin care orice tânăr poate economisi pentru bătrâneţe este pensia privată facultativă (pilonul III), la care contribuie în mod direct, prin alocarea unei sume lunare, care să nu depăşească 15% din salariul brut. La finalul lunii septembrie 2016, peste 6,7 milioane de persoane erau înscrise pentru pensia privată obligatorie, în timp ce pentru cea facultativă optaseră puţin peste 400.000, potrivit datelor Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF).

    La pensia privată obligatorie (Pilonul II), românii încep să contribuie automat atunci când se angajează prima oară. Spre deosebire de banii aferenţi pensiei de la stat, strânşi din contribuţile de asigurări sociale ale forţei de muncă angajate şi redistribuiţi către actualii pensionari, banii pentru pensia privată obligatorie sunt strânşi pe termen lung, într-un cont propriu administrat privat, ajungând la destinatarul lor atunci când acesta împlineşte vârsta pensionării.

    Toţi tinerii, atunci când sunt angajaţi, îşi pot alege fondul de pensii. Dacă aceştia nu îşi manifestă o opţiune anume, vor fi repartizaţi aleatoriu la unul dintre cele şapte fonduri existente. Nu toate fondurile de pensii sunt la fel, deoarece au randamente diferite. Fondurile de pensii private obligatorii, cu active în gestiune de peste 24,6 miliarde de lei, investesc pe bursele locală şi externe circa 20% din active. Cei care nu ştiu la cine au fost repartizaţi pot afla această informaţie depunând o cerere la ASF. Potrivit Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România, românii au economisit 24,4 miliarde de lei. Din cei 6,7 milioane de români, majoritatea sunt bărbaţi peste 35 de ani, conform datelor ASF.

    Pentru pensia privată obligatorie (Pilon II), o persoană nu plăteşte nimic în plus, ci o parte din contribuţiile sociale este distribuită către fondul de pensii ales şi administrată privat.

    Contribuţia de asigurări sociale (CAS) pentru sistemul public, plătită lunar de angajator, reprezintă 10,5% din salariul brut (neimpozitat). Din această sumă, în prezent, către fondurile de pensii private obligatorii se redirecţionează 5,1%, în timp ce o sumă mai mare (5,4%) rămâne în continuare la stat.

    Banii strânşi în contul de la Pilonul II vor fi disponibili odată cu vârsta pensionării şi vor include toate sumele virate în acel cont de la momentul angajării până la pensionare, plus veniturile provenite din investiţiile fondurilor acumulate pe care administratorul le face pe parcursul anilor.

    Pentru un plus de siguranţă la pensionare, doritorii pot opta şi pentru o pensie privată facultativă (Pilonul III), contribuind cu până la 15% din venitul brut. O persoană poate folosi banii din contul de pensie facultativă dacă are cel puţin 60 de ani şi a plătit cel puţin 90 de contribuţii lunare.

    Pentru Pilonul III au optat peste 400.000 de români. Cei mai mulţi participanţi la acest tip de pensie sunt persoane de peste 45 de ani, respectiv 203.169 de oameni. Doar 170 de tineri cu vârste mai mici de 19 ani au participat la Pilonul III, puţin peste 4.500 de persoane cu vârstele între 20 şi 24 de ani şi peste 25.000 dintre cei cu vârsta între 25 şi 29 de ani.
    Este important ca atunci când tinerii se decid să contribuie la un fond de pensie să se uite la randamentul acestuia. Un rol esenţial în acumularea unei sume cât mai mari îl are randamentul fondului de pensie. Dacă acesta performează slab, administratorul nu pierde prea mult, deoarece îşi încasează comisionul, dar clientul va fi afectat deoarece la pensionare va avea o pensie mai mică.

    Totuşi aceasta trebuie considerată o investiţie pe termen lung. Un studiu realizat de site-ul Expertul Banilor arată că 56% din profitul obţinut de un participant care a contribuit cu 100 de lei timp de 30 de ani la un fond de pensie este realizat în ultimii 10 ani de contribuţie. Mai mult, în al 30-lea an, câştigul obţinut este egal cu câştigurile cumulate din primii şapte ani. Randamentul mediul al fondului a fost considerat la 2% pe an. Aşadar, dacă nu-ţi convine fondul la care ai fost repartizat, te poţi transfera la cel dorit.

    Cât ar trebui să pună deoparte la această pensie facultativă un proaspăt angajat pentru a avea un trai mai liniştit după pensionare? Corina Cucoli, directorul general al Certinvest Pensii, este de părere că cu 60 de lei pe lună, cât costă două bilete la film, tinerii pot economisi o sumă bună pentru pensie dacă încep de acum sau de la primul lor job.

  • Cu ce pensie ieşim la pensie?

    Acelaşi lucru l-au spus şi părinţii sau bunicii noştri, acelaşi lucru l-am spus şi noi când ne-am angajat, la începutul anilor ’90. Părinţilor noştri li s-a topit pensia prin inflaţie, instrumentul folosit de România, de Banca Naţională pentru a ţine în viaţă statul, administraţia, economia.

    Inflaţia, salariile sub inflaţie, pensiile sub inflaţie au fost preţul plătit sub acest model de supravieţuire.

    Generaţia părinţilor noştri s-a trezit la pensie fără bani, cu un nivel al costurilor zilnice în creştere şi fără posibilitatea unui job suplimentar.

    Pe baza acestei experienţe, noi sau cei care intră pe piaţa muncii acum trebuie să ne gândim cum vom arăta peste 25-30-40 de ani, pe câţi bani ne vom baza atunci când piaţa muncii ne va da reject.

    Indiferent cât de buni profesional sunteţi, la un moment dat vârsta este un indicator mai puternic în faţa unui angajator.
    Pe piaţă au început să apară modele pentru pensia suplimentară, pensii private, care fac simulări pentru viitor. De asemenea, sunt fonduri mutuale sau fonduri de investiţii care, pe baza datelor actuale, pot să îţi simuleze ce bani ai putea să ai peste mulţi ani. Sunt bănci care îţi arată ce bani poţi să economiseşti şi cum va arăta contul tău peste 50 de ani.
    Toate aceste instrumente, toţi aceşti administratori de bani speră să treacă testul timpului. La ce mişcări dinamice sunt pe pieţele financiare, întrebarea este cine va rezista mai mult: clientul, adică tu, sau societatea de administrare, care îţi prezintă viitorul?

    În criză, au fost câţiva giganţi mari, în frunte cu AIG, ING, Merill Lynch, Lloyd’s, Erste etc., care au fost la un pas să intre în istorie. Noroc cu banii de la stat, care au salvat aceste grupuri financiare care de-a lungul anilor au vândut pe bandă rulantă produse financiare de investiţii, economisire, de viaţă.

    Pentru cei care s-au angajat la începutul anilor ’90 şi care ar fi pus deoparte câte 10 dolari pe lună până în anul 2000 şi apoi câte 100 de dolari/euro după 2000, contul ar trebui să aibă acum cel puţin 20.000 de euro.

    Cu încă 25 de ani de muncă, la 100 de euro puşi deoparte, ar trebui să se mai adune încă 30.000 de euro în contul privat.
    Deci la pensie ar trebui să ai puşi deoparte, banii tăi, cel puţin 50.000 de euro. Nu ştiu câţi dintre voi aveţi sau veţi avea acest cont. La nivelul dobânzilor actuale, o dobândă anuală de 1% v-ar aduce un câştig anual de 500 de euro, adică vreo 50 de euro pe lună. Cât era salariul mediu pe lună la începutul anilor ’90 în România.

    Cu aceşti bani nu vă descurcaţi.

    Aşa că trebuie să economisiţi mai mult acum, pentru a vă asigura un câştig mult mai mare când veţi ieşi la pensie.
    Dacă în acest moment aveţi, să spunem, un nivel salarial de 1.000-1.500 de euro pe lună, ar trebui să puneţi deoparte cel puţin 200 de euro pentru a încerca peste 3-4 decenii să vă menţineţi cât de cât nivelul de trai, fără să suferiţi o cădere majoră.

    Noi, românii, nu suntem daţi ca exemplu în privinţa economisirii, pentru că noi funcţionăm pe ideea de ”trăieşte clipa“.
    Dar pentru cei care au şansa să prindă pensia, fără bani deoparte, fără active în spate, apartamentul propriu şi un apartament dat în chirie, căderea va fi dramatică. Uitaţi-vă în jurul vostru. La acest lucru se adaugă şi costurile pentru menţinerea sănătăţii, care vor creşte.

    Nu aş putea să spun cuiva ce să facă, cum să economisească, unde să-şi pună banii – la bancă, într-un fond mutual, într-o pensie de viaţă, în acţiuni la bursă, în obligaţiuni, în titluri de stat, într-un apartament, într-un teren, în aur, bijuterii.
    Fiecare plasament are plusuri şi minusuri, dar de obicei toate merg cu piaţa. Cele mai multe plasamente cresc când piaţa creşte şi scad când piaţa scade. Foarte rar găseşti ceva care să te protejeze de fluctuaţiile vremurilor. Şi, oricum, sunt foarte puţini cei care au curaj să-şi investească banii în ceva exotic, unde nu multă lume se duce sau îşi pune banii. Aceasta este natura umană, să meargă cu turma.

    Ideal ar fi ca orice câştig care este mai mare decât piaţa să fie luat şi pus deoparte, în alte instrumente, mai conservatoare. De la un anumit nivel încolo, conservarea a ceea ce ai este mai importantă decât un câştig peste media instrumentelor din piaţă. De aceea se duce lumea în Elveţia, nu să câştige, ci să-şi conserve ceea ce are.

    Important este să facă ceva, să fie disciplinat şi să nu uite că fiecare an care trece înseamnă o şansă mai mică pe piaţa muncii în viitor.

    Întrebarea pe care ar trebui să v-o puneţi este cât ar trebui să am şi cum astfel încât să ajung la minimum 500 de euro pe lună din activele pe care le am, pe care le-am economisit şi adunat în timp.

    Cei 100-200 de euro de la stat nu vă vor ajunge dacă acum sunteţi obişnuiţi cu peste 1.000 de euro pe lună. În caz că nu ştiţi, punctul de pensie creşte la 1.000 de lei din acest an.
     

  • Cu ce pensie ieşim la pensie?

    Acelaşi lucru l-au spus şi părinţii sau bunicii noştri, acelaşi lucru l-am spus şi noi când ne-am angajat, la începutul anilor ’90. Părinţilor noştri li s-a topit pensia prin inflaţie, instrumentul folosit de România, de Banca Naţională pentru a ţine în viaţă statul, administraţia, economia.

    Inflaţia, salariile sub inflaţie, pensiile sub inflaţie au fost preţul plătit sub acest model de supravieţuire.

    Generaţia părinţilor noştri s-a trezit la pensie fără bani, cu un nivel al costurilor zilnice în creştere şi fără posibilitatea unui job suplimentar.

    Pe baza acestei experienţe, noi sau cei care intră pe piaţa muncii acum trebuie să ne gândim cum vom arăta peste 25-30-40 de ani, pe câţi bani ne vom baza atunci când piaţa muncii ne va da reject.

    Indiferent cât de buni profesional sunteţi, la un moment dat vârsta este un indicator mai puternic în faţa unui angajator.
    Pe piaţă au început să apară modele pentru pensia suplimentară, pensii private, care fac simulări pentru viitor. De asemenea, sunt fonduri mutuale sau fonduri de investiţii care, pe baza datelor actuale, pot să îţi simuleze ce bani ai putea să ai peste mulţi ani. Sunt bănci care îţi arată ce bani poţi să economiseşti şi cum va arăta contul tău peste 50 de ani.
    Toate aceste instrumente, toţi aceşti administratori de bani speră să treacă testul timpului. La ce mişcări dinamice sunt pe pieţele financiare, întrebarea este cine va rezista mai mult: clientul, adică tu, sau societatea de administrare, care îţi prezintă viitorul?

    În criză, au fost câţiva giganţi mari, în frunte cu AIG, ING, Merill Lynch, Lloyd’s, Erste etc., care au fost la un pas să intre în istorie. Noroc cu banii de la stat, care au salvat aceste grupuri financiare care de-a lungul anilor au vândut pe bandă rulantă produse financiare de investiţii, economisire, de viaţă.

    Pentru cei care s-au angajat la începutul anilor ’90 şi care ar fi pus deoparte câte 10 dolari pe lună până în anul 2000 şi apoi câte 100 de dolari/euro după 2000, contul ar trebui să aibă acum cel puţin 20.000 de euro.

    Cu încă 25 de ani de muncă, la 100 de euro puşi deoparte, ar trebui să se mai adune încă 30.000 de euro în contul privat.
    Deci la pensie ar trebui să ai puşi deoparte, banii tăi, cel puţin 50.000 de euro. Nu ştiu câţi dintre voi aveţi sau veţi avea acest cont. La nivelul dobânzilor actuale, o dobândă anuală de 1% v-ar aduce un câştig anual de 500 de euro, adică vreo 50 de euro pe lună. Cât era salariul mediu pe lună la începutul anilor ’90 în România.

    Cu aceşti bani nu vă descurcaţi.

    Aşa că trebuie să economisiţi mai mult acum, pentru a vă asigura un câştig mult mai mare când veţi ieşi la pensie.
    Dacă în acest moment aveţi, să spunem, un nivel salarial de 1.000-1.500 de euro pe lună, ar trebui să puneţi deoparte cel puţin 200 de euro pentru a încerca peste 3-4 decenii să vă menţineţi cât de cât nivelul de trai, fără să suferiţi o cădere majoră.

    Noi, românii, nu suntem daţi ca exemplu în privinţa economisirii, pentru că noi funcţionăm pe ideea de ”trăieşte clipa“.
    Dar pentru cei care au şansa să prindă pensia, fără bani deoparte, fără active în spate, apartamentul propriu şi un apartament dat în chirie, căderea va fi dramatică. Uitaţi-vă în jurul vostru. La acest lucru se adaugă şi costurile pentru menţinerea sănătăţii, care vor creşte.

    Nu aş putea să spun cuiva ce să facă, cum să economisească, unde să-şi pună banii – la bancă, într-un fond mutual, într-o pensie de viaţă, în acţiuni la bursă, în obligaţiuni, în titluri de stat, într-un apartament, într-un teren, în aur, bijuterii.
    Fiecare plasament are plusuri şi minusuri, dar de obicei toate merg cu piaţa. Cele mai multe plasamente cresc când piaţa creşte şi scad când piaţa scade. Foarte rar găseşti ceva care să te protejeze de fluctuaţiile vremurilor. Şi, oricum, sunt foarte puţini cei care au curaj să-şi investească banii în ceva exotic, unde nu multă lume se duce sau îşi pune banii. Aceasta este natura umană, să meargă cu turma.

    Ideal ar fi ca orice câştig care este mai mare decât piaţa să fie luat şi pus deoparte, în alte instrumente, mai conservatoare. De la un anumit nivel încolo, conservarea a ceea ce ai este mai importantă decât un câştig peste media instrumentelor din piaţă. De aceea se duce lumea în Elveţia, nu să câştige, ci să-şi conserve ceea ce are.

    Important este să facă ceva, să fie disciplinat şi să nu uite că fiecare an care trece înseamnă o şansă mai mică pe piaţa muncii în viitor.

    Întrebarea pe care ar trebui să v-o puneţi este cât ar trebui să am şi cum astfel încât să ajung la minimum 500 de euro pe lună din activele pe care le am, pe care le-am economisit şi adunat în timp.

    Cei 100-200 de euro de la stat nu vă vor ajunge dacă acum sunteţi obişnuiţi cu peste 1.000 de euro pe lună. În caz că nu ştiţi, punctul de pensie creşte la 1.000 de lei din acest an.
     

  • Un funcţionar public povesteşte cum a fost plătit de stat timp de 14 ani fără să facă nimic

    Un bărbat de 65 de ani, funcţionar public în Germania, a trimis un mesaj colegilor săi prin care le recunoştea că a fost plătit de stat timp de 14 ani fără să lucreze nimic. El a spus că a primit peste 740.000 de euro în acest interval; mail-ul a fost trimis în 2012, înainte ca bărbatul să iasă la pensie datorită tăierilor de posturi.

    “Încă din 1998 am fost prezent la serviciu, dar într-un fel fel eram în altă parte. Aşa că sunt bine pregătit pentru ieşirea la pensie. Adio!” le-a scris bărbatul colegilor săi. El a acuzat autorităţile locale, arătând că acestea au creat un sistem ineficient, angajând de multe ori mai multe persoane pe acelaşi post. “În mod evident, acest lucru mi-a uşurat mult viaţa”, a mai scris neamţul, potrivit celor de la The Telegraph.

    Volker Fleige, primar al oraşului unde bărbatul era angajat a spus că mesajul l-a enervat teribil, pentru că funcţionarul nu venise niciodată cu astfel de acuzaţii de-a lungul celor 38 de ani de muncă la stat. “Comportamentul de acest gen este extrem de îngrijorător”, a spus Fleige.
     

  • Olguţa Vasilescu, ultimele informaţii cu privire la punctul de PENSIE. Ce se va ÎNTÂMPLA de la 1 iulie

    În ceea ce priveşte moţiunea de cenzură pentru demiterea lui Sorin Grindeanu, ministrul demisionar al Muncii a declarat că este sigur că va trece.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

     

  • Un funcţionar public povesteşte cum a fost plătit de stat timp de 14 ani fără să facă nimic

    Un bărbat de 65 de ani, funcţionar public în Germania, a trimis un mesaj colegilor săi prin care le recunoştea că a fost plătit de stat timp de 14 ani fără să lucreze nimic. El a spus că a primit peste 740.000 de euro în acest interval; mail-ul a fost trimis în 2012, înainte ca bărbatul să iasă la pensie datorită tăierilor de posturi.

    “Încă din 1998 am fost prezent la serviciu, dar într-un fel fel eram în altă parte. Aşa că sunt bine pregătit pentru ieşirea la pensie. Adio!” le-a scris bărbatul colegilor săi. El a acuzat autorităţile locale, arătând că acestea au creat un sistem ineficient, angajând de multe ori mai multe persoane pe acelaşi post. “În mod evident, acest lucru mi-a uşurat mult viaţa”, a mai scris neamţul, potrivit celor de la The Telegraph.

    Volker Fleige, primar al oraşului unde bărbatul era angajat a spus că mesajul l-a enervat teribil, pentru că funcţionarul nu venise niciodată cu astfel de acuzaţii de-a lungul celor 38 de ani de muncă la stat. “Comportamentul de acest gen este extrem de îngrijorător”, a spus Fleige.
     

  • Ce pensie URIAŞĂ are femeia care a condus ani la rând Oriflame în România: “Am avut un salariu imens”

     În condiţiile în care pensiile în România sunt foarte mici, cele mai multe dintre ele, există şi români fericiţi care pot trăi liniştiţi. printre ei, se numără şi una dintre cele mai cunoscute persoane din spaţiul public autohton.

    Este vorba despre Monica Tatoiu, cea care a condus ani la rând Oriflame în România şi care, la 59 de ani şi-a depus actele de pensionare. Este un român fericit căci nu are motive de îngrijorare, deoarece pensia pe care o va lua, lunar, este una uriaşă.
     
    Femeia de afaceri va primi aproape 10.000 de lei pensie, după 15 ani în care a cotizat sume imense către Fondul de Pensii.
     
    “Mi-am depus actele pentru a mă pensiona. Am pensie 9.800 de lei. Am cotizat, timp de 15 ani, cu peste 4000 de euro la pensie, lunar. Am avut un salariu imens. Eu nu voi avea viaţă de pensionară, voi continua să muncesc”, a spus Monica Tatoiu, la Antena Stars.
     
    “Am avut un salariu de 10.000 de euro. Am muncit mult şi am făcut banii cu greu. Mi-am uitat şi copilul sub birou. De aceea, nu arunc cu banii. Nu stau la hoteluri de cinci stele şi nu mănănc la restaurante de fiţe. La noi, inspectorii ar închide acele localuri, cvare fac grătar în uşa toaletei. Am maşină de 14.000 de euro, nu de 50.000, pentru că tot acolo mă duc cu ea, la piaţă! Cumpăr bilete de avion în avans, cu discount de 60 la sută. Acum am o pensie de 9.700 de lei. Şi când eram profesoară de matematică, eu câştigam bine. Făceam meditaţii. Luam cam 1000 de dolari. Din primul meu salariu mi-am luat un inel cu diamante de 1.300 de lei”, a declarat Monica Tatoiu la un post de televiziune, potrivit Click.
     

     

  • Un bărbat a plătit pensia alimentară a copilului în…pizza

    Nicola Toso, de meserie brutar, a divorţat de soţia sa, Nicoletta Zuin, în 2002 şi curtea a decis că acesta trebuie să plătească 400 de euro pe lună pentru fetiţa sa.Acesta s-a recăsătorit şi a mai avut 3 copii, iar criza economică din 2008-2009 l-a pus în dificultate în a plăti pensia alimentară datorată.

    Astfel, Nicola Toso aflat în imposibilitatea de a plăti, s-a oferit să-i dea fostei soţii pizza gratis în schimb. Nicoletta Zuin nu a aceptat şi a depus o plângere penală împotriva fostului soţ. Între timp, brutarul a fost nevoit să-şi închidă afacerea în 2010.

    Judecătorul a decis că Nicola nu a comis niciun act criminal când s-a oferit să dea pizza în schimbul sumei datorate

    În 2011, fiica acestuia s-a mutat de la mama la Nicola, iar acum aceasta a fost nevoită să plătească 300 de euro pe lună.

  • Ce pensie are Nadia Comăneci! Statul român îi dă, lunar, o sumă extrem de generoasă

    Nadia Comăneci este una dintre cele mai apreciate personalităţi din istoria sportului românesc şi internaţional.


    Conform www.mts.ro, sortivul de performanţă care a obţinut o medalie de aur, argint sau de bronz în probele individuale sau pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice sau o medalie de aur la Campionatele Mondiale şi Europene de seniori – probe olimpice are dreptul, la cerere şi cu confirmarea Ministerului Tineretului şi Sportului, la o rentă viageră.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Ce fac millennialii cu banii şi de ce ar trebui să se gândească la pensie

    Ghid pentru tineri: cum să economiseşti mai mult, mai eficient?

    Cum să investeşti la bursă în câţiva paşi

    Care sunt cele mai recomandate cărţi de educaţie financiară. Cărţile pe care trebuie să le citeşti dacă vrei să faci bani

    Tinerii ar trebui să se gândească că la un moment dat nu vor mai fi tineri”, răspunde Ludwik Sobolewski, directorul general al Bursei de Valori Bucureşti, când e întrebat care este primul lucru la care tinerii ar trebui să se gândească înainte de a investi pe bursă. Poate părea un truism, însă este o realitate la care foarte puţin tineri se gândesc.

    Se vorbeşte mai des despre educaţie financiară şi despre proiectele de promovare a educaţiei financiare, iar marile companii din industria financiară (băncile, fondurile de investiţii sau de pensii) au realizat sau realizează proiecte pentru conştientizarea importanţei educaţiei în acest sens. Cu toate acestea, statisticile nu arată bine.

    EDUCAŢIA FINANCIARĂ, LIMBĂ STRĂINĂ PENTRU ROMÂNI

    Un sondaj efectuat de Standard & Poor’s a plasat România pe ultimul loc în Uniunea Europeană în materie de cunoştinţe financiare. Rata de alfabetizare financiară a românilor este de doar 22%, cu mult în urmă faţă de liderii acestui clasament, adică ţările nordice – Suedia, Danemarca şi Norvegia, care au o rată de 71%.

    Ratele de alfabetizare financiară variază destul de mult de-a lungul bătrânului continent. În medie, 52% dintre adulţii din Europa înţeleg conceptele financiare. Gradul de alfabetizare financiară cel mai ridicat se regăseşte în Danemarca, Norvega, Suedia, Germania şi Olanda, unde cel puţin 65% dintre adulţi au cunoştinţe financiare. Ratele scad când e vorba de sudul Europei, în ţări precum Grecia, Spania, Italia sau Portugalia, dar situaţia este mai gravă în ţările din Europa de Est: rata de alfabetizare financiară în Bulgaria este de 35%, în Ungaria 54%, în Moldova 27%, în Ucraina 40% şi în Serbia 38%. Aşadar toţi vecinii noştri stau mai bine ca noi la acest capitol.

    „Este important ca părinţii să le ofere copiilor o educaţie financiară practică, dându-le bani de buzunar, de exemplu, să-i încurajeze să deschidă un cont de economii, să-i înveţe cum să administreze banii. Acest copil va avea o abilitate mai târziu de a nu se pierde în viaţă atunci când este cu adevărat adult independent”, este de părere Sobolewski.

    Datele la nivel global arată că 35% din bărbaţi şi 30% dintre femei sunt alfabetizaţi financiar. Deşi femeile tind să răspundă mai des greşit la întrebări legate de educaţia financiară, acestea sunt şi mai predispuse să recunoască faptul că nu ştiu decât să răspundă ceva greşit. Diferenţa dintre bărbaţi şi femei se păstrează indiferent de vârstă sau de provenienţă, că este vorba de ţări cu economie dezvoltată sau nu. „În opinia mea, educaţia financiară nu are legătură cu erudiţia economico-financiar-bancară. Are legătură însă cu disciplina şi planificarea financiară şi nu cred că acestea vor fi vreodată punctele noastre forte”, este de părere Anca Bidian, CEO al Kiwi Finance.

    Potrivit unui studiu realizat de BCR împreună cu Unlock, fundamentele culturale ale românilor, bazate pe neîncredere, criticism şi frica de a greşi, influenţează şi modul în care înţeleg educaţia financiară. 75% dintre respondenţi ai sondajului înţeleg prin educaţie financiară faptul de a nu împrumuta bani decât dacă sunt siguri că îi pot da înapoi, iar 66% înţeleg să nu cheltuiască mai mult decât câştigă şi să îşi prioritizeze cheltuielile. Puţin mai mult de jumătate (59%) înţeleg prin educaţie financiară ştiinţa de a investi banii sau să înveţe cum să folosească banii pentru a putea economisi (58%).

    Millennialii sunt îngrijoraţi în legătură cu economiile, dar în acelaşi timp cheltuiesc mai mulţi bani pe cafea decât economisesc pentru pensie, arată informaţiile unui sondaj realizat de Acorns, aplicaţie de investiţii, la care au răspuns peste 1.900 de tineri din mai multe ţări europene. Mare parte (46%) dintre cei cu vârste între 18 şi 35 ani ar renunţa la o întâlnire cu vedeta favorită dacă ar însemna să scape de o datorie de 10.000 de dolari, dar în acelaşi timp 44% dintre femei (între 18 şi 35 de ani) cheltuie mai mulţi bani pe cafeaua de dimineaţă decât economisesc. De asemenea, 41% dintre millennialii cu vârste între 24 şi 35 de ani cred că „nu vor avea siguranţa financiară necesară pentru pensionare după vârsta de 65 de ani”.

    Raportul Acorns mai arată că doar 5% dintre tinerii cu vârste între 18 şi 23 de ani economisesc activ, 73% nu au un buget lunar, 70% cred că sistemul educaţional nu i-a ajutat să-şi administreze finanţele şi 39% sunt îngrijoraţi de viitorul lor financiar. „Cei mai mulţi trăiesc clipa şi nu au exerciţiul de a-şi gândi viaţa financiară pe termen mai lung, nu îşi setează obiective şi evită să se gândească la lucrurile mai puţin plăcute care se pot întâmpla şi pentru care ar trebui să se pregătească din punct de vedere financiar”, este de părere Nicoleta Deliu, şef departament comunicare corporativă şi afaceri comunitare, BCR.

    Paradoxal, când vine vorba de asigurarea unui trai decent, majoritatea sunt de acord că pentru a atinge un nivel de succes financiar este nevoie de investiţie (pe o scară de la 1 la 10, tinerii au acordat nota 7 importanţei investiţiei în viitor). Cu toate acestea, mai mult de o treime (37%) sunt îngrijoraţi că vor pierde bani dacă investesc pe bursă, în timp ce 32% acuză lipsa de cunoştinţe, iar 26,7% consideră că nu au destui bani pentru a investi.

    Un alt sondaj, realizat de Franklin Templeton Investment, susţine acelaşi lucru: 70% dintre millenniali sunt îngrijoraţi că nu economisesc destul, dar 40% dintre ei nu au niciun plan, nicio strategie pentru economisire. Acest paradox subliniază importanţa educaţiei financiare pentru generaţia tânără, care, aflată la începutul unei cariere, are cel mai mult de câştigat dacă se acordă de pe acum atenţie nevoilor pe care le vor avea după pensionare.

    Un motiv important pentru care tinerii nu economisesc ar putea fi costul ridicat al vieţii (de pildă cu chiria, mâncarea etc.), astfel că nu mai au resurse pentru a „pune deoparte”. Totuşi, datele Eurostat arată că vârsta medie la care un tânăr din România pleacă de la părinţi este de 27,9 ani, puţin mai mare decât media din statele Uniunii Europene. În România, un bărbat se mută de la părinţi la vârsta de 30 de ani, în timp ce o femeie pleacă de acasă la 25,6 ani. Aşadar, teoretic, acest lucru înseamnă că millennialii nu ar trebui să se îngrijoreze cu cheltuieli ca plata chiriei sau ratele la bancă şi ar putea economisi; dar nu o fac. Ci consumă.

    Cheltuielile pentru investiţii, destinate pentru cumpărarea sau construcţia de locuinţe, achiziţia de terenuri şi echipament necesar gospodăriei, cumpărarea de acţiuni etc. deţin o pondere mică în cheltuielile totale ale gospodăriilor populaţiei (doar 0,2%), conform datelor Institutului Naţional de Statistică.

    De fapt, românii alocă lunar o sumă mai mare pe tutun şi alcool decât cheltuiesc pe îmbrăcăminte şi încălţăminte. Cheltuielile totale ale populaţiei în trimestrul IV din 2016 au fost de 2.692 de lei lunar pe gospodărie, adică 1.019 lei pe persoană, şi au reprezentat aproape 87% din nivelul veniturilor totale. Din această sumă, 8% reprezintă cheltuielile pentru tutun şi alcool pe gospodărie, adică 215 lei, în medie la nivel naţional. Totuşi, doar circa 5 milioane de români sunt fumători. Restul banilor se duc pe bunuri alimentare şi nealimentare şi plata facturilor.

    Dacă un tânăr de 25 de ani ar pune deoparte 100 de lei în fiecare lună până la pensionare, ar strânge în cont în jur de 48.000 de lei, adică în jur de 10.000 de euro. Poate nu pare o sumă mare, dar este mult mai bine decât nimic. Pe termen mai scurt, pentru o sumă depusă iniţial de 100 de lei, apoi o sumă depusă lunar tot de 100 de lei, timp de 36 de luni, la banca care oferă cea mai mare dobândă la momentul actual (Intesa Sanpaolo Bank), tânărul va obţine 3.711 lei, cu 111 lei mai mult decât dacă i-ar fi ţinut la saltea.

    Lipsa economiilor denotă şi o lipsă a educaţiei financiare. Pentru a combate acest lucru, atât autorităţile, cât şi multe instituţii financiare au lansat diverse programe de educare a publicului, deopotrivă pentru copii, cât şi pentru adulţi. Junior Achievement România, organizaţie nonprofit, are programe de educaţie financiară, educaţie antreprenorială sau educaţie economică, pentru diferite grupe de vârstă. Banca Transilvania şi Ken Academy, şcoală privată, au iniţiat un program educaţie financiară pentru copiii din clasele I-VIII; aceştia învaţă cum să facă economii, cum să cheltuiască responsabil sau cum să facă investiţii şi donaţii.

    De asemenea, şi BCR a pornit o campanie, lansând primul Centru de Dialog Financiar, prin care oferă consultanţă gratuită românilor, nu doar clienţilor băncii, care îşi doresc să înveţe cum să-şi construiască un plan financiar pe termen lung şi un jurnal financiar.

    În plus, BCR a lansat şi programul adresat adulţilor „Şcoala de Bani”, prin intermediul căruia românii ar urma „să devină conştienţi despre importanţa gestionării cu responsabilitate a banilor şi despre modul în care pot lua decizii financiare mai bune”. Potrivit BCR, până la finele lunii aprilie, aproximativ 5.000 de oameni din întreaga ţară au participat la aceste cursuri. „În prezent, ţinem cam 50 de cursuri de educaţie financiară săptămânal, în toată ţara, şi aproximativ 10 de persoane participă, în medie, la câte un astfel de curs”, spune Nicoleta Deliu.

    În aceste condiţii, România a fost premiată de către organizaţia nonprofit Child and Youth Finance International (CYFI) pentru proiectele de educaţie financiară destinate copiilor şi tinerilor, care au avut ca principal obiectiv diminuarea excluziunii financiare. Includerea ţării noastre pe această listă vine ca urmare a implementării proiectelor şi programelor, în domeniul educaţiei financiare, derulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), Banca Naţională a României (BNR) şi Ministerul Educaţiei Naţionale.

    ŞI TOTUŞI SOLUŢII SUNT DIN BELŞUG

    Când vine vorba de asigurarea unui viitor fără griji, tinerii au, de obicei, trei tipuri de soluţii: să economisească bani într-un cont la bancă, să investească într-un fond de pensii sau să investească la bursă. Fiecare dintre aceste variante are plusuri şi minusuri.