“Gropile inteligente” se deschid doar atunci când şoferii depăşesc viteza legală şi se închid în mod automat apoi. Dacă cineva trece pe acolo respectând reglementările de circulaţie, groapa rămâne închisă.
“Gropile inteligente” se deschid doar atunci când şoferii depăşesc viteza legală şi se închid în mod automat apoi. Dacă cineva trece pe acolo respectând reglementările de circulaţie, groapa rămâne închisă.
UPDATE ora 9.03 – Zeci de trenuri, între care trei internaţionale, oprite în gări
Zeci de trenuri, între care două internaţionale spre Budapesta şi unul care venea de la Viena, sunt oprite în gări, în urma unui protest spontan al angajaţilor CFR. Mai multe persoane au cumpărat bilete şi aşteaptă pe peron, în speranţa că greva se va opri şi trenurile vor pleca din staţii.
O parte a membrilor Sindicatului Libertatea Căi Ferate Cluj au întrerupt, miercuri, spontan, activitatea, nemulţumiţi că nu au primit garanţii că salariile lor vor fi majorate, fiind afectate de grevă un număr de 8 trenuri de călători, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Studiul relevă faptul că, în mod tipic, utilizatorii instalează 12 aplicaţii Android în fiecare lună, dar şterg doar 10 dintre ele, prin urmare adaugă lunar două aplicaţii pe dispozitivul lor. Cu cât mai multe aplicaţii sunt instalate, cu atât organizarea lor este mai importantă pentru a preveni dezordinea digitală. Kaspersky Lab a descoperit, însă, că doar în jumătate dintre cazuri (55%), utilizatorii revizuiesc conţinutul dispozitivelor şi şterg documentele şi aplicaţiile inutile.
Descoperirile sunt parte dintr-un nou raport alcătuit de Kaspersky Lab si denumit ”Dezordinea digitală şi pericolele sale”. Studiul este bazat pe informaţiile dintr-un sondaj online realizat în 17 ţări, o analiză statistică din Kaspersky Security Network (KSN) şi un experiment despre performanţele aplicaţiilor, realizat de Kaspersky Lab prin testări interne.
Dezordinea digitală creată înseamnă că actualizarea şi trierea aplicaţiilor sunt mai importante ca oricând, pentru a combate programele malware care folosesc vulnerabilităţile aplicaţiilor ca să pătrundă în dispozitive. Dar studiul a arătat că, într-un sfert dintre cazuri (28%), utilizatorii îşi actualizează aplicaţiile de pe dispozitivele lor doar atunci când sunt forţaţi să o facă, iar în 10% dintre cazuri, ei încearcă să evite total acest lucru.
Unul dintre principalele pericole este acela că aplicaţiile însele pot pune informaţiile utilizatorului şi dispozitivele în pericol din cauza activităţii de zi cu zi. Datele tehnice ale Kaspersky Lab arată că, din 100 de aplicaţii Android pe care utilizatorii le pot administra (de exemplu, instala şi şterge), 83 au acces la date sensibile despre utilizator, cum ar fi contactele din agendă, mesaje, informaţii şi pot chiar realiza apeluri şi trimite SMS-uri.
Alte descoperiri din cadrul KSN arată cum aplicaţiile pot să opereze fără permisiunea utilizatorului. În medie, utilizatorii au 66 de aplicaţii pe dispozitivele Android. Atunci când a fost testat un eşantion reprezentativ dintre 66 cele mai populare aplicaţii Android, 54 au fost lansate în background fără ca utilizatorii să le fi atins măcar, consumând, în medie, 22 Mb trafic pe zi fară nicio interacţiune cu utilizatorul.
”Utilizatorii îşi expun dispozitivele şi datele personale la ameninţări de securitate pentru că nu iau câteva măsuri simple, dar esenţiale pentru dispozitivul lor, care presupun să curăţe şi să actualizeze software-ul şi aplicaţiile, să regleze setările şi să dezinstaleze aplicaţiile care nu mai sunt folosite”, spune Andrei Mochola, Head of Consumer Business la Kaspersky Lab. “Dezordinea digitală de pe dispozitivele noastre este un semn că nu ne ocupăm deloc de aceste aplicaţii. Riscul este însă să ne confruntăm cu erori ale dispozitivelor, probleme privind durata de viaţă a bateriilor sau infectarea cu malware. Aplicaţiile au acces la cele mai sensibile şi personale date de pe dispozitivele noastre, iar utilizatorii adesea nu sunt conştienţi de faptul că aceste informaţii sunt împărtăşite cu terţi. Le recomandăm utilizatorilor să facă ordine în ”casele” lor digitale. La fel cum o cameră curată şi ordonată aduce o nouă energie în casă, în acelaşi fel, un computer sau un smartphone ordonat este folosit cu mai multă plăcere şi, cel mai important, în siguranţă. ”
Pentru a combate dezordinea şi a proteja datele personale, utilizatorii ar trebui să respecte câteva măsuri:
Otrăvirea cu această substanţă este, în zilele noastre, o modalitate oribilă şi neobişnuită de moarte. Dar a fost, însă, cauza morţii unui om neidentificat găsit în Marea Britanie.
Un om a cumpărat un bilet de tren spre Manchester de la staţia de Euston, Londra. Persoana a călătorit de la Manchester şi s-a oprit la Clarence Pub, unde a întrebat despre cum să ajungă în vârful dealului. În ciuda avertismentelor proprietarului despre ora târzie şi condiţiile meteorologice nefavorabile, omul a pornit spre deal.
Guvernul norvegian a făcut primul pas în această direcţie – nu va mai cumpăra produse care sunt asociate cu defrişările pădurilor tropicale. Mai exact, Parlamentul nu va mai încheia contracte guvernamentale cu nicio companie care taie şi distruge pădurile, conform Bright Side.
Fără îndoială, lemnul reprezintă un material important, utilizat în mii de produse, fără de care nu ne-am putea desfăşura la fel de uşor activităţile zilnice. Din păcate, mare parte dintre acestea, indiferent dacă vorbim de mobilier din lemn sau produse de patiserie cu ulei de palmier, reprezintă rezultatul defrişării pădurilor tropicale la scară largă. Cele mai afectate sunt pădurile din Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay, Indonezia, Malaezia şi Papua Noua Guinee. Aceste păduri extinse, ce au fost odată habitatele a sute de specii vii, sunt istorie astăzi.
În cele din urmă, Norvegia a devenit prima ţară din lume care s-a angajat la o politică de zero defrişare. De acum înainte, toate produsele care sunt achiziţionate de către ţară vor trebui să îndeplinească cerinţe stricte. De asemenea, norvegienii au solicitat şi altor alte naţiuni să adopte această legislaţie, în special Marii Britanii şi Germaniei.
În cele din urmă, milioane de oameni din întreaga lume depind de păduri şi protejarea „plămânilor Pământului” este responsabilitatea tuturor naţiunilor. Norvegia a făcut primul pas în direcţia bună, însă şi alte state ar trebui să îi urmeze modelul, mai arată Bright Side.
Guvernul norvegian a făcut primul pas în această direcţie – nu va mai cumpăra produse care sunt asociate cu defrişările pădurilor tropicale. Mai exact, Parlamentul nu va mai încheia contracte guvernamentale cu nicio companie care taie şi distruge pădurile, conform Bright Side.
Fără îndoială, lemnul reprezintă un material important, utilizat în mii de produse, fără de care nu ne-am putea desfăşura la fel de uşor activităţile zilnice. Din păcate, mare parte dintre acestea, indiferent dacă vorbim de mobilier din lemn sau produse de patiserie cu ulei de palmier, reprezintă rezultatul defrişării pădurilor tropicale la scară largă. Cele mai afectate sunt pădurile din Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay, Indonezia, Malaezia şi Papua Noua Guinee. Aceste păduri extinse, ce au fost odată habitatele a sute de specii vii, sunt istorie astăzi.
În cele din urmă, Norvegia a devenit prima ţară din lume care s-a angajat la o politică de zero defrişare. De acum înainte, toate produsele care sunt achiziţionate de către ţară vor trebui să îndeplinească cerinţe stricte. De asemenea, norvegienii au solicitat şi altor alte naţiuni să adopte această legislaţie, în special Marii Britanii şi Germaniei.
În cele din urmă, milioane de oameni din întreaga lume depind de păduri şi protejarea „plămânilor Pământului” este responsabilitatea tuturor naţiunilor. Norvegia a făcut primul pas în direcţia bună, însă şi alte state ar trebui să îi urmeze modelul, mai arată Bright Side.
În cadrul evenimentului Meet the CEO, el a vorbit despre lecţiile de viaţă pe care le-a primit de la bunica sa – şi nu numai –, despre învăţăturile din fotbal şi din timpul petrecut în armată, dar şi despre importanţa echilibrului dintre muncă şi viaţa personală.
„Există o poveste despre un om acuzat că a ucis pe cineva, iar procurorul aduce foarte multe dovezi că omul e vinovat; toată lumea e sigură că el va fi condamnat. În ultima zi a procesului, avocatul apărării se ridică şi spune: «Stimate judecător, stimaţi juraţi, uitaţi-vă bine la uşă, pentru că în următoarele cinci minute persoana despre care spunem că a fost ucisă va intra în această sală.» Toată lumea se uită la uşă, spunând că nu e posibil aşa ceva. Trec cinci minute, dar nu intră nimeni pe uşă; judecătorul îi spune celui acuzat să se ridice şi îl anunţă că a fost găsit vinovat. «Dar faptul că toată lumea s-a uitat către uşă înseamnă că există urme de îndoială», se apără acuzatul. «Într-adevăr, toată lumea s-a uitat către uşă, cu o excepţie: tu», îi răspunde judecătorul. Care e morala? Că un lider trebuie să vadă mai departe, dincolo de oameni sau de moment. Un lider trebuie să aibă viziune, să îi conducă pe alţii.” Cu această povestire a început Tal Lahav, noul CEO al New Kopel Group, prezentarea sa din cadrul evenimentului Meet the CEO.
El a preluat conducerea New Kopel Group România la începutul acestui an, după ce petrecuse trei ani în funcţiile de deputy CEO şi CFO. Compania a rulat anul trecut pe piaţa locală circa 26 de milioane de euro, în creştere uşoară faţă de anul anterior. New Kopel a înregistrat cel mai mare avans în 2014, atunci când a livrat 600 de microbuze către statul român, businessul companiei urcând la peste 43 milioane de euro.
„Tatăl meu a deţinut o afacere în agrobusiness: aveam o livadă cu peste 1.000 de pomi şi creşteam portocale, clementine şi altele”, povesteşte Lahav. „Mai aveam şi parcele pe care creşteam cartofi, castraveţi sau alte legume. A trebuit să mă implic şi eu, dar aşa am învăţat de mic ce înseamnă să plantezi ceva, să te ocupi de fertilizare şi mai apoi de comercializare. A fost o lecţie foarte importantă pentru mine, am învăţat încă de mic ce înseamnă munca grea, dedicarea, am învăţat să apreciez aceste lucruri.”
Povesteşte că în fiecare săptămână trebuia să meargă şi să verifice dacă dispozitivele de irigare funcţionează, iar într-o sâmbătă pur şi simplu nu s-a mai dus, preferând să iasă cu prietenii. Desigur că instalaţia nu a mers şi din acea cauză au pierdut fructele din acel sezon. A învăţat atunci două lucruri: că nu trebuie să cauţi scurtături şi, de la părinţii săi, că tăcerea e mai puternică decât cuvintele. Şirul de poveşti, pilde şi învăţăminte a continuat însă pe parcursul întregului eveniment.
„Am jucat fotbal încă de mic, probabil de când aveam 7-8 ani. Am fost norocos să joc la un nivel înalt, pentru una dintre primele cinci echipe din Israel la acea vreme. Am jucat şi pentru echipele naţionale de juniori sub 15 ani şi sub 16 ani ale Israelului. Ce este interesant legat de cariera mea în fotbal e că a început tot cu o negociere între mine şi părinţii mei; cu mama era simplu: mi-a spus că dacă nu iau note bune, nu pot să joc fotbal. Tatăl meu, care în adâncul sufletului cred că şi-a dorit să fiu fotbalist, mi-a spus că pot să joc fotbal atât timp cât lucrez şi pentru afacerea familiei, cât timp mă îngrijesc de livezi. Aşa că a trebuit să învăţ bine, a trebuit să lucrez şi pământul şi aşa am reuşit să joc şi fotbal – vorbim de cel puţin şase antrenamente pe săptămână”, îşi aminteşte Lahav. „Jucam într-o echipă foarte bună şi la un moment dat am reuşit să nu pierdem niciun meci aproape doi ani. Atunci când a venit înfrângerea – aveam 9 ani pe atunci – a fost prima oară când am simţit ce înseamnă să pierzi. Eram un grup de 11 băieţi care plângeau – bine măcar că nu erau şi fete pe acolo”, spune el râzând. „De atunci am înţeles însă că e bine să mai pierzi în viaţă, pentru a învăţa şi pentru a creşte.”
O altă lecţie din fotbal a venit câţiva ani mai târziu, când echipa la care era legitimat a ajuns în finala cupei. „Eram la egalitate, aşa că s-a trecut la loviturile de departajare, pe care în mod uzual eu le executam. Am ales însă să o execut pe cea de-a cincea, ultima, pentru că acela e de obicei momentul de glorie al echipei. Nu am mai ajuns însă la ultima lovitură, pentru că primii trei coechipieri au ratat şi aşa am pierdut meciul. Am învăţat din acea zi că atunci când eşti un lider trebuie să deschizi drumul, nu să îi urmezi pe alţii.”
Un alt sfat extrem de important a venit de la antrenorul echipei naţionale, care l-a întrebat de ce în anumite meciuri excelează şi în altele e mai retras. „I-am explicat că uneori stau mai în spate pentru a le permite şi altora să iasă în evidenţă, iar el mi-a dat un răspuns pe care nu o să-l uit niciodată, pe care îl aplic şi astăzi în business. Mi-a spus: «Tal, nu îi conduci pe oameni asigurându-te că nu o să cadă, îi conduci ducându-i la un nivel mai înalt.»”
O ultimă lecţie preluată din cariera sa fotbalist i-a fost dată de către un coleg mai experimentat. „Nu te opri niciodată din alergat; «nu te opri din alergat» se referă la concept, la starea de spirit, continuă întotdeauna, munceşte mult şi vei reuşi. Este o altă lecţie pe care o aplic în viaţa de zi cu zi.”
„E limba gastronomiei, nu-i aşa?”, spune zâmbind Jean-Philippe Guilbert-Lassagne, unul dintre acţionarii Le Consul, explicând de ce denumirea preparatelor din meniu este mai întâi în limba franceză. Farmecul limbii franceze, spaţiul interbelic în care ne aflăm – o casă de lux compartimentată în mai multe saloane cu tavane înalte, pregătirea chef-ului Mihai Irimia în Franţa – sunt câteva dintre caracteristicile restaurantului Le Consul, poziţionat pe nişa înaltei gastronomii franceze, „haute cuisine”. Deschis în urmă cu mai puţin de jumătate de an, restaurantul este rezultatul unei investiţii de aproximativ 300.000 de euro, realizată de cei doi asociaţi – francezul Jean-Philippe Guilbert-Lassagne şi belgianul Patrick Andre Hofman. Adrian Oprea Hagiu este managerul general, iar Mihai Irimia este chef-ul responsabil de preparatele din meniu. Ce i-a adus împreună?
Francezul Jean-Philippe Guilbert-Lassagne povesteşte că a venit în România în urmă cu peste 12 ani, după experienţe în restaurantele şi ciocolateriile belgiene. Anterior, a fost coproprietar al restaurantului Le Comptoir din Belgia: „Am văzut că este o ţară frumoasă şi am hotărât să rămân”, descrie el hotărârea de a alege România, pe care nu o regretă nici acum. Şi-a urmat instinctele şi, în asociere cu Andre Hofman şi românul Tudor Constantinescu, care acumulase şi el experienţă în domeniul HoReCa în Belgia, au lansat în anul 2006 lanţul de restaurante premium Chocolat. Acesta s-a dovedit un pariu reuşit: afacerea ajunsese la două restaurante (în Piaţa Dorobanţi şi în apropiere de Ateneu), câte un stand în centrele comerciale Băneasa şi Promenada, precum şi colaborări cu lanţul de supermarketuri Mega Image. Per total, un business cu afaceri anuale cuprinse între 4 şi 5 milioane de euro, din care Guilbert-Lassagne şi Hofman deţineau 50%.

„S-a dovedit a fi o experienţă foarte proastă la final, dar am învăţat”, povesteşte zâmbind amar Guilbert. Operaţiunile zilnice ale afacerii erau conduse de Tudor Constantinescu, astfel că nu mică le-a fost mirarea partenerilor francezi când au înţeles că ajunseseră să fie acţionari într-o firmă care nu mai avea niciun activ: toate activele Chocolat fuseseră mutate într-o altă firmă, fără ca ei să îşi primească drepturile din acestea ori, cel puţin, să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte această decizie. Tudor Constantinescu a mutat activele firmei omiţând să îşi anunţe asociaţii, potrivit acestora. Guilbert-Lassagne rememorează evenimentele care au dus la pierderea a peste 2 milioane de euro: la data de 12 noiembrie 2015, DIICOT începea o anchetă referitoare la apartenenţa lui Constantinescu la un grup infracţional specializat în săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani. Potrivit DIICOT, aceştia foloseau un program informatic ce permitea dubla contabilitate pentru diminuarea bazei de impozitare. Acest program de contabilitate constă în existenţa a două registre de evidenţă contabilă de acelaşi tip, referitoare la bunuri şi valori: unul reflectă realitatea economică şi financiară a contribuabilului, la care accesul este restricţionat, şi unul falsificat, în care sunt înregistrate date şi operaţiuni ce relevă venituri inferioare celor reale pentru produsele livrate şi banii încasaţi.

După câteva luni de la ştirea referitoare la anchetă, în mai 2016, Constantinescu a mutat activele firmei. Nici în prezent, cei doi asociaţi nu au ieşit din businessul Chocolat, însă acesta există strict în acte; restaurantele şi celelalte active aparţin noii firme. „Oficial, sunt şi astăzi acţionar al societăţii. Tudor Constantinescu a furat, a furat totul”, spune fără ezitări Guilbert-Lassagne. După ce au rămas fără businessul dezvoltat pe parcursul unui deceniu, au rămas fără drept de decizie asupra acestuia, dar fără ca această situaţie să fie reglementată în niciun fel sau discutată anterior într-un consiliu al acţionarilor. „După aceea, singurul lucru pe care îl aveam de făcut era fie să aştept rezultatele investigaţiei şi procesele, să pierd totul sau să facem o nouă afacere”, descrie Guilbert-Lassagne alternativele sale în contextul în care investigaţia referitoare la fostul asociat se află în derulare. Au ales a doua variantă.
Împreună cu asociatul său, André Hofman, antreprenor belgian în domeniul imobiliar care a acumulat experienţă şi în HoReCa, a hotărât să înceapă un nou business, iar o parte din foştii lor angajaţi de la Chocolat au hotărât să li se alăture. Printre ei, Adrian-Oprea Hagiu, actualul manager general al Le Consul, cu experienţă de peste 30 de ani în mediul HoReCa; el a avut ca punct de plecare Casa Capşa, la care se adaugă experienţa acumulată pe nave de croazieră, precum şi şcoli culinare şi restaurante din SUA. La Chocolat, a fost manager şi a făcut echipă cu Mihai Irimia, chef executiv în cadrul afacerii. Irimia are peste 15 ani de experienţă şi a lucrat în Franţa şi Belgia în restaurante cu stele Michelin; s-a numărat şi printre iniţiatorii proiectului Dinner on the Sky. „Am renunţat la implicarea în Chocolat fiindcă aşa am simţit, nu era normal ceea ce se întâmplase”, descrie şi Hagiu decizia de a renunţa la activitatea de la Chocolat. „I-a tras pe linie moartă pe Jean Philippe şi pe Patrick printr-o acţiune care legală nu poate fi, în condiţiile în care şi pentru a face un leasing ai nevoie de semnăturile ambilor acţionari”, descrie şi Hagiu nedreptatea observată.
„Pasărea Phoenix” în cazul lor a început să se contureze în iulie 2016 şi este un restaurant premium, axat pe înalta gastronomie franceză. Guillbert-Lassagne spune că eleganţa impusă de spaţiu, casa din perioada interbelică aflată lângă Piaţa Victoriei, precum şi colaborarea cu cheful Mihai Irimia, au fost principalele motive pentru care au ales această poziţionare. Investiţia de 300.000 de euro a fost direcţionată spre utilarea bucătăriei şi cumpărarea mobilei; lustrele, de pildă, sunt unice, până şi farfuriile sunt operele unor artişti. Ei previzionează un timp de recuperare a investiţiei de circa cinci ani, în condiţiile în care valoarea bonului mediu în cadrul restaurantului se situează între 150 şi 200 de lei.