BusinessMagazin

Tag: Obama

  • Egiptenii, din nou în stradă. A doua revoluţie din Piaţa Tahrir? (VIDEO)

    Mulţimea s-a strâns de sâmbătă seara în Piaţa Tahrir, simbolul revoluţiei anti-Mubarak din 2011, dar şi în faţa palatului prezidenţial din zona Heliopolis. Manifestanţii aveau pancarte anti-Morsi, dar şi mesaje care îi cereau preşedintelui Barack Obama să nu-i mai sprijine pe “teroriştii” lui Morsi, ca reacţie la declaraţiile ambasadoarei americane la Cairo, Anne Patterson, care a recomandat dialog în loc de manifestaţii şi a declarat că protestele de stradă nu ajută economia.

    În cursul zilei de duminică, manifestaţia a continuat:

    Morsi a organizat contramanifestaţii care să arate sprijinul populaţiei faţă de el. Potrivit ziarului Guardian, în cartierul Nasr City din Cairo, numărul manifestanţilor pro-Morsi era duminică de 20.000, iar lozincile strigate de ei (“Laicii nu vor mai conduce Egiptul”) arată că viziunea lor despre politică e inseparabilă de islam. În opinia susţinătorilor lui Morsi, mulţi dintre ei membri ai Frăţiei Musulmane, revoluţia din 2011 a fost de fapt islamică, dar a fost deturnată de sabotorii fideli dictatorului Hosni Mubarak.

    În cursul săptămânii au avut loc ciocniri violente între suporterii lui Morsi şi cei ai opoziţiei, în cursul cărora şapte egipteni şi un student american şi-au pierdut viaţa. Moartea americanului, care a fost înjunghiat de un manifestant din Alexandria în timp ce fotografia acţiunile de protest, a determinat reacţia Departamentului de Stat al SUA, care a cerut americanilor să evite călătoriile în Egipt şi a repatriat o parte din personalul ambasadei de la Cairo. Preşedintele Barack Obama a cerut părţilor implicate în conflict să evite violenţele, iar poliţiei şi armatei egiptene le-a cerut “să dea dovadă de reţinere”.

    Într-un discurs ţinut zilele trecute, preşedintele Morsi a dat vina pe “duşmanii Egiptului” care vor să paralizeze tânăra democraţie. “Mi-am asumat răspunderea pentru o ţară afundată în corupţie şi ameninţată de un război”, a spus Morsi. “Polarizarea politică şi conflictele au atins punctul în care încep să ameninţe democraţia noastră incipientă şi să atunce ţara într-o stare de paralizie şi haos”, a continuat preşedintele, care a dat vina pe liderii opoziţiei (între care Ahmed Shafiq, fost demnitar al epocii Mubarak şi contracandidat al lui Morsi la prezidenţialele de anul trecut) şi pe maşinaţii ale unor ţări vecine.

    “Dacă dăm jos de la putere pe cineva ales democratic, cu legitimitate constituţională, atunci şi noul preşedinte va putea fi înlăturat la fel, după o săptămână sau o lună”, a declarat Morsi într-un interviu publicat duminică de The Guardian, respingând ideea de a-şi da demisia.

    Opoziţia din Egipt a susţinut că a strâns 22 de milioane de semnături (aproape jumătate din populaţia cu drept de vot) pentru a convoca un referendum asupra demiterii lui Morsi şi a organizării unor noi alegeri, deşi în prezent nu există niciun contracandidat clar la preşedinţie.

    În ultimul an, viaţa în Egipt s-a înrăutăţit faţă de perioada când Hosni Mubarak era la putere: costul vieţii a crescut, şomajul în rândul tinerilor s-a apropiat de 25%, aprovizionarea populaţiei cu gaze şi electricitate lasă de dorit, crimele şi violurile s-au înmulţit, iar violenţa interconfesională este în creştere, cu atacuri ale majorităţii sunnite contra musulmanilor şiiţi şi contra creştinilor copţi. Investitorii străini şi turiştii s-au rărit, lira egipteană a pierdut 10% din valoare, bursa de la Cairo a ajuns recent la minimul ultimelor 11 luni, iar negocierile cu FMI pentru un acord de credit de 4,8 mld. dolari par să nu se mai termine niciodată. În plus, opoziţia acuză faptul că majoritatea funcţiilor politice importante au fost oferite unor membri ai Frăţiei Musulmane, formaţiunea din partea căreia Morsi a candidat la preşedinţie în 2012.

    Unul dintre liderii opoziţiei, laureatul Nobel Mohammed ElBaradei, a scris un articol de opinie pentru revista Foreign Policy unde afirmă că administraţia Morsi habar n-are să conducă ţara şi că Egiptul riscă să intre în incapacitate de plată în următoarele luni. Guvernul a adoptat o serie de măsuri de austeritate în decembrie, ca să facă pe plac FMI, dar ulterior a renunţat la ele, susţine ElBaradei.

  • Dincolo de poza de familie de la G8

    Dezvăluirea acţionariatului unor companii-paravan sau schimbul de informaţii între autorităţile fiscale au fost evocate de premierul David Cameron, care şi-a făcut din combaterea evaziunii fiscale şi a scandalurilor financiare un pilon central al preşedinţiei britanice a G8, însă nicio propunere radicală n-a fost adoptată, din cauza lobby-ului din partea grupurilor de business, îndeosebi americane. Una dintre propunerile cele mai radicale, de a sili multinaţionalele să-şi publice profiturile, veniturile şi plăţile fiscale defalcat pe fiecare ţară unde operează, a fost pasată în sarcina OECD, care urmează să vină cu un plan de acţiune abia la reuniunea G20 de luna viitoare.

    În schimb, preşedintele Barack Obama a anunţat lansarea primei runde de negocieri pentru un acord comercial bilateral între SUA şi UE despre care Cameron şi Obama au prezis că va crea 13 milioane de locuri de muncă în cele două zone şi va fi probabil “cel mai mare acord comercial bilateral din istorie”.

    Primele discuţii pe marginea proiectului de acord vor avea loc luna viitoare la Washington şi vor viza măsuri de deschidere a pieţelor, eliminarea tarifelor comerciale şi a barierelor netarifare, consolidarea investiţiilor şi alte promisiuni. Unele dintre punctele de discuţie au creat deaj îngrijorări la nivelul organizaţiilor sindicale din SUA, care se tem că acordurile de comerţ liber vor duce la abuzuri ale angajatorilor, la probleme de mediu şi la pierderea de către americani a unor locuri de muncă.

  • Obama îl va nominaliza astăzi pe Jim Comey în funcţia de director FBI

     Acest fost oficial din cadrul administraţiei Bush, un procuror şi un specialist în domeniul securităţii naţionale timp de peste 20 de ani, a dat dovadă de “constanţă, integritate şi principii de nezdruncinat apărându-ne totodată securitate şi valorile”, a declarat oficialul din cadrul administraţiei, citat într-un comunicat.

    Numit în urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 în funcţia de adjunct al secretarului Justiţiei, în mandatul lui George W. Bush, Jim Comey, în vârstă de 52 de ani, a ocupat funcţii de procuror federal timp de 15 ani, la New York.

    În 2004, Comey, la vremea respectivă secretar interimar al Justiţiei în locul lui John Ashcroft, spitalizat, a refuzat să dea aprobarea Departamentului Justiţiei pentru programul de ascultări al Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Obama sugerează plecarea lui Bernanke de la conducerea Rezervei Federale

    „Ben Bernanke a făcut o muncă extraordinară. A stat deja mai mult decât a vrut sau decât trebuia”, a spus Obama. El a comparat perioada de activitate a şefului Fed cu cea a directorului Biroului Federal de Investigaţii (FBI) Robert Muller, care a rămas în funcţie doi ani după expirarea mandatului său în 2011. El va renunţa la conducerea agenţiei în septembrie. Cel de-al doilea mandat de patru ani al lui Bernanke se încheie pe 31 ianuarie.

    Ca şi Muller, Bernanke a fost nominalizat pentru post iniţial de către fostul preşedinte George W. Bush. Obama i-a cerut lui Bernanke să stea încă patru ani în frunte băncii centrale. Fostul profesor de economie de la Universitatea Princeton şi expert în Marea Depresiune economică a fost, de asemenea, unul dintre principalii consilieri pe teme economice ai lui Bush.

    Sub conducerea lui Bernanke, Fed a preluat în propria balanţă contabilă activele băncilor cu probleme Bear Stearns şi AIG şi a înfiinţat mai multe facilităţi de creditare pentru a injecta bani în sistemul bancar într-o perioadă în care încrederea în acesta era spulberată de prăbuşirea băncii de investiţii Lehman Brothers. Plecarea lui Bernanke deschide cursa pentru conducerea celei mai puternice bănci centrale din lume.

    Alte stiri pe zf.ro


     

  • Obama: China devine mai dură în privinţa programului nuclear nord-coreean

     “Observăm faptul că chinezii iau mai în serios problema declaraţiilor şi provocării permanente din partea Coreei de Nord – respingând înarmarea (ei) nucleară”, a declarat Obama într-o emisiune televizată, “The Charlie Rose Show”, difuzată luni seara de postul public de televiziune PBS.

    “În trecut, ei ar fi încercat să îşi mascheze intenţiile”, a apreciat preşedintele american, care s-a întâlnit în perioada 7-8 iunie cu omologul său chinez Xi Jinping în California (vest).

    “Sunt tipul (de oameni) care lasă aceste probleme deoparte. (În acest lucru) noi vedem, cred, un interes şi o voinţă de a angaja împreună cu noi discuţii strategice asupra acestor subiecte”, a notat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Obama şi liderii UE încep negocierile pentru un acord de liber schimb

     Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat pentru International Herald Tribune, înainte de lansarea negocierilor, că hotărârea Franţei de a exclude filmele şi muzica din negocieri “este extrem de reacţionară din punct de vedere cultural”.

    Barroso şi-a exprimat deschis frustrarea, împărtăşită şi de Statele Unite, Marea Britanie şi Germania, că Franţa vrea limitarea amplorii viitorului acord, relatează Financial Times.

    “Unii afirmă că aparţin stângii, dar de fapt sunt extrem de reacţionari”, a spus Barroso, cu referire clară la guvernul socialist al preşedintelui francez Francois Hollande.

    Barroso nu a specificat numele Franţei, dar a spus că cei care se tem de o invazie culturală americană în Europa “au o agendă anticulturală”. El a adăugat că astfel de critici “nu înţeleg beneficiile aduse de globalizare inclusiv din punct de vedere cultural”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criza din Siria va domina prima zi a summitului G8

     Washingtonul şi Moscova, care intenţionează să organizeze o conferinţă de pace pe tema Siriei, au intensificat tonul în ultimele zile. În contextul în care statele occidentale vor să le ofere arme insurgenţilor sirieni, Vladimir Putin a avut o atitudine foarte ofensivă.

    “Cred că toată lumea va fi de acord cu faptul că nu trebuie susţinuţi oameni care nu doar că îşi omoară inamicii, ci şi le mănâncă organele în faţa camerelor de luat vederi”, a spus Putin, referindu-se la o înregistrare video în care un insurgent sirian eviscera un militar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Barack Obama a sosit în Irlanda de Nord. Preşedintele SUA va discuta cu Vladimir Putin despre Siria

    Air Force One a aterizat imediat după ora locală 8.35 (10.35, ora României) pe Aeroportul Belfast International, potrivit unui jurnalist AFP care se afla la bordul avionului prezidenţial. Obama a ieşit din avion împreună cu Michelle şi cele două fiice, după care au pornit cu un elicopter spre Aeroportul Belfast City, în apropiere de centrul oraşului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Turcia, sugrumată de proteste: cel puţin doi morţi şi o mie de răniţi în confruntările cu poliţia (FOTO + LIVE VIDEO)

    Cel puţin două persoane au murit şi 1.000 au fost rănite în cursul ciocnirilor violente dintre poliţia turcă şi participanţii la manifestaţiile de protest care au avut loc în ultimele zile în Istanbul, Izmir şi Ankara, a comunicat Amnesty International, citată de USA Today.

    Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.

    Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.

    Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.

    Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”.  El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.

    În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.

    Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:

    În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.

    TRANSMISIE LIVE din Piaţa Taksim

    Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).

    La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.

    La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.

    În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.

    “În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.

    Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.

  • Bilanţul violenţelor din Turcia. Mai poate rămâne Erdogan la putere? (LIVE VIDEO)

    Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.

    Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.

    Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.

    Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”.  El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.

    În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.

    Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:

    În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.

    TRANSMISIE LIVE din Piaţa Taksim

    Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).

    La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.

    La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.

    În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.

    “În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.

    Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.