Tag: industrie

  • Semnal clar de la Bruxelles: „Va continua decarbonizarea, dar fără dezindustrializare”

    Liderii din sectoarele de bază ale industriei, ce reprezintă companii cu afaceri de 550 de miliarde de euro şi 7,8 milioane de angajaţi ai Europei, au lansat Declaraţia de la Anvers care conturează zece acţiuni concrete, inclusiv integrarea Acordului Industrial European în Agenda Strategică Europeană, în cadrul Summit-ului Industriei Europene. 73 de lideri din 20 de sectoare industriale au semnat această declaraţie în faţa prim-ministrului belgian, Alexander De Croo, şi preşedintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

    România a fost reprezentată la Summitul Industriei Europene de la Anvers de  Ştefan Vuza, preşedintele Chimcomplex, cea mai mare companie industrială antreprenorială.

    „Se pare că acum decidenţii de la Bruxelles au înţeles efectele de mantă ale jocului mondial şi vor trece la aplicarea corecţiilor necesare prevăzute în Declaraţia de la Anvers! Pentru cei ce nu sunt interesaţi de domeniul macroeconomic rezum totul la fraza cheie spusă ca şi angajament de către premierul Belgiei: va continua decarbonizarea, dar fără dezindustrializare! Să vedem acum când se va trece la fapte!”, a declarat ştefan Vuza, Preşedinte Consiliul de Administraţie Chimcomplex.

     Declaraţia de la Anvers este un apel urgent pentru revitalizarea industriei europene şi consolidarea sectoarelor industriale de bază şi asigurarea competitivităţii şi rezilienţei acestora în contextul schimbărilor geopolitice.

    Avertismentul industriaşilor privind lipsa de competitivitate a Europei faţă de concurenţii Chinei şi a SUA vine la doar câteva luni după ce UE a finalizat reglementările climatice pentru toate sectoarele economice. 

    Producţia industrială chimică a Europei a scăzut cu încă 8% al treilea an consecutiv, conform Cefic Chemical Trends Report, Dec. 2023.

    La celalalt pol producţia de chimicale din China este la cele mai mari niveluri atinse vreodată, cu 9,6% mai mare în 2023 decâîn 2022 totul fiind exportat către Europa.

     “Planul de decarbonizare asumat de UE, plan disproporţionat faţă de emisiile de care este în mod real responsabil blocul european raportat la nivel mondial, este în impas. Toată industria europeană ce este mare consumatoare de energie funcţionează la jumătate din capacitate şi aici mă refer la metalurgie, chimie, ciment, hârtie . Iar motivul este energia care este de trei ori mai scumpă faţă de blocul American, Arab sau Asia-China. (…) Dacă prin politici energetice nerealiste se vor închide industriile de bază, în mai puţin de trei ani, orice produs fabricat în Europa va deveni prea scump iar populaţia va alege să cumpere produsele ce vin din import care sunt deja la preţuri mult mai mici”, a spus Vuza.

    Prin această declaraţie se solicită  transformarea Europei într-un lider global în furnizarea de energie cu emisii reduse de carbon, printr-un parteneriat strategic, inclusiv un sprijin mai puternic pentru proiectele UE. Semnatarii Declaraţiei sunt industriaşii de top ai Europei, din sectoare precum: chimie, hârtie, metalurgie, minerit, aluminiu, petrol şi gaze, ciment, îngrăşăminte.

  • Chiar dacă în ultimul timp a anunţat concedieri masive, Google a şocat industria oferind unui angajat o mărire salarială de 300%. Ce a făcut acesta pentru a obţine această recompensă

    Imaginaţi-vă o creştere salarială de 300% de la angajatorul vostru. Sună aproape ireal, dar pentru un angajat la Google, a devenit o realitate surprinzătoare. De obicei, o majorare de 50% sau ceva mai mult ar putea fi aşteptată, dar o creştere de o asemenea amploare este excepţională, evidenţiind importanţa angajatului pentru gigantul tech, scrie Mashable.com. 

    Arvind Srinivas, CEO al Perplexity AI, a împărtăşit această revelaţie uimitoare în timpul unui episod al podcastului Big Technology, găzduit de Alex Kantrowitz. Srinivas, absolvent al IIT Madras, încercase să recruteze un angajat remarcabil de la Google pentru startup-ul său. Respectând procedurile standard, angajatul a informat Google despre oferta de muncă.

    Cu toate acestea, răspunsul Google a fost departe de a fi obişnuit. În ciuda concedierilor în curs care afectau mii de oameni la nivel global, angajatul s-a confruntat cu o ofertă pe care nu o putea refuza: o creştere salarială de patru ori mai mare. Această mişcare i-a luat pe angajat şi pe cei din industrie prin surprindere, deoarece a depăşit toate aşteptările.

    Remarcabil, angajatul a ales să rămână la Google, acceptând majorarea salarială generoasă. În timp ce detaliile ofertei de la Perplexity AI rămân nedezvăluite, răspunsul extraordinar al Google subliniază angajamentul său de a păstra talentele de top.

    Această evoluţie are o semnificaţie deosebită în contextul reducerilor recente de personal la Google. Desi cronologia exactă rămâne necunoscută, Google a efectuat concedieri încă din anul anterior. Doar în ultimele 1,5 luni, diferite departamente, inclusiv Google Assistant, hardware şi inginerie centrală, au fost afectate. Cu toate acestea, Google le-a oferit angajaţilor afectaţi oportunitatea de a explora roluri alternative în cadrul companiei.

    Cu toate acestea, timpul îi presează pe unii dintre angajaţi care, dacă nu îşi găsesc un nou post în cadrul Google până în aprilie, vor fi nevoiţi să părăsească compania. Aceasta adaugă urgenţă căutării lor de locuri de muncă şi subliniază natura competitivă a pieţei interne de muncă a Google.

     

  • Război civil la vârful celei mai influente familii din lume ce controlează o companie de de 250 de trilioane de dolari

    Când un bancher al Arianei de Rotschild,  şefa uneia dintre cele mai importante instituţii bancare şi de wealth management din lume, s-a întors din Orientul Mijlociu după o întâlnire de business, acesta a dus cu el veşti problematice. Un milionar a confundat Edmund de Rotschild – condusă de Ariana – cu Rotschild&Co, perla businessului de familie, condusă de verişorii francezi ai Arianei, scrie Bloomberg.

    Nu era prima dată când un client confunda banca elveţiană cu concurentul său francez, dar episoadele au devenit din ce în ce mai frecvente. După zeci de ani în care au operat în domenii de activitate relativ diferite, cele două mari bănci ale clanului Rotschild şi-au declarat război şi acum se luptă pentru a obţine controlul asupra industriei globale de gestionare a averilor, unde se învârt aproximativ 250 de trilioane de dolari.

    Cele două firme care poartă istoricul nume Rothschild sunt singurele bănci rămase cu legături în renumita familie de finanţişti care a ieşit din ghetoul evreiesc din Frankfurt acum mai bine de două secole pentru a deveni una dintre cele mai bogate şi mai puternice dinastii din lume în secolul al XIX-lea.

    Pe lângă lupta pentru o felie mai mare din industria de wealth management, cele două bănci se confruntă cu o situaţie delicată. Deşi sunt rivale, există tot mai multe voci care spun că va fi nevoie de o fuziune între cele două bănci pentru a menţine imperiul Rotschild puternic. Ariana s-a pronunţat deja asupra scenariului, răspunsul este „Nu”.

    Dacă fuziunea se întâmplă, entitatea rezultată ar fi în continuare mică în raport cu giganţii din domeniul băncilor de investiţii şi al gestionării averilor, dar ar avea aproximativ 7.000 de angajaţi în birouri din Amsterdam, Los Angeles şi Tokyo, cu o prezenţă puternică în Europa continentală. La sfârşitul anului 2022, firma combinată ar fi avut aproximativ 280 de miliarde de dolari în active gestionate, depăşind Lombard Odier şi Bank J. Safra Sarasin AG şi devansând Vontobel Holding AG.

    Ideea unei fuziuni a fost propusă în trecut de filiala franceză, dar refuzată de partea elveţiană. Atât Alexandre de Rothschild, şeful Rothschild&Co, cât şi bancherii de rang înalt ai Arianei, au venit către aceasta cu mai multe propuneri privind „căsătoria” băncilor. Cu toate acestea, Ariana a refuzat de fiecare dată, iar cel mai recent declarând în cadrul unui interviu că cele patru fice ale sale vor „asigura succesiunea”. Totuşi, ataşamentul acestora faţă de bancă este pus de mulţi sub semnul întrebării.

    Unii bancheri de la Edmund de Rothschild – filiala elveţiană a imperiului bancar-  spun, de asemenea, că afacerile au stagnat în ultimii ani, parţial din cauza a ceea ce ei consideră a fi o lipsă de viziune. Banca contracarează această opinie, spunând că are o strategie clară şi că va publica rezultate solide pentru 2023 în martie.

    În ciuda diferenţelor, cele două tabere împart o istorie comună, care merge până la Mayer Amschel Rothschild, cel care a pus prima cărămidă în construirea imperiului la Frankfurt şi care, la începutul anilor 1800, şi-a trimis patru dintre cei cinci fii ai săi la Londra, Paris, Napoli şi Viena, unde au deschis noi bănci ce aveau să schimbe lumea. În următorii 200 de ani, familia a dat naştere uneia dintre cele mai faimoase dinastii bancare din Europa, finanţând războaie şi imperii şi contribuind la modelarea istoriei economice şi politice a regiunii.

    Filialele din Londra şi Paris au reprezentat poveştile de succes ale familiei Rothschild. Filiala din Paris a finanţat Franţa de după Revoluţie şi a finanţat industriile după cel de-al Doilea Război Mondial, angajând generaţii de bancheri, inclusiv doi preşedinţi, Georges Pompidou şi Emmanuel Macron. În Marea Britanie, N.M. Rothschild & Sons a contribuit în mod faimos la finanţarea victoriei Ducelui de Wellington asupra lui Napoleon în bătălia de la Waterloo. În 2003, sucursalele din Londra şi Paris au început să fuzioneze în ceea ce este acum Rothschild & Co.

    În schimb, filiala elveţiană este relativ nouă. Edmond, fondatorul din a cincea generaţie, născut în ramura franceză a familiei, şi-a înfiinţat banca în 1953. Firma i-a ajutat pe cei bogaţi să îşi mute discret economiile într-o epocă în care sistemul bancar privat din Elveţia era mai puţin reglementat şi mai opac, punându-i la adăpost de taxele ridicate din Europa postbelică.

     

  • Unul dintre cele mai aşteptate momente de către industrie: S-a lansat indicele PMI în România, care măsoară lunar pulsul industriei

    BCR, cu ajutorul Consiliului Naţional pentru IMM-uri (CNIPMM) au condus în România pentru prima dată indicele PMI – Purchasing Manager Index – unul dintre cei mai folosiţi indicatori pentru evoluţia economiei. Dezvoltat şi operat de Standard & Poors Global, indicele măsoară într-o primă fază activitatea industriei din România. În alte ţări, indicele măsoară şi evoluţia serviciilor sau a întregii economii.

    Practic, este un sondaj de opinie care în România vizează un eşantion de 420 de companii din industria prelucrătoare. Liderii companiilor răspund la întrebări legate de comenzile noi, angajări, vânzări etc.

    „28.000 de companii participă la survey în fiecare lună şi acoperim 90% din PIB-ul global. PMI nu este un survey de opinie sau aşteptări. Este vorba de hard data. Colectăm informaţia în fiecare primă jumătate din lună şi publicăm informaţiile la începutul următoarei luni (…) În ceea ce priveşte aşteptările despre viitor, companiile din România au fost mai optimiste decât omologele lor din Europa Centrală şi de Est”, a spus Luke Thompson, Head of Economic Indicators & Forecasts at S&P Global Market Intelligence, la conferinţa de lansare a indexului S&P/BCR Romania PMI (Purchasing Manager Index).

    Indicele PMI, lansat de agenţia de rating S&P Global, este unul dintre cei mai utilizaţi indici economici în analizele financiare, pentru că oferă date recente despre evoluţiile economiei reale. În România, indicele va acoperi momentan doar industria prelucrătoare, în vreme ce în alte ţări surveyul acoperă întreaga economie. Practic, un scor sub 50 înseamnă o tendinţă de scădere a sectorului şi un scor de peste 50 înseamnă tendinţa de creştere a sectorului.

    „Indexul este sub 50 (în România – n. red.), dar partea pozitivă este că nu se mai distrug atât de multe locuri de muncă. Adică să avem angajaţi care pleacă şi nu mai sunt înlocuiţi. Avem, de ceva timp, o problemă de competitivitate”, a spus Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR, la acelaşi eveniment.

     

     

     

  • Mihai Drăghici, partner, EY România: Pentru susţinerea investiţiilor private trebuie să fim atenţi la modul în care atragem aceste finanţări europene. Avem nevoie de o predictibilitate mai mare şi trebuie să alocăm bugetele către priorităţile strategice: eficienţa energetică şi industria

    Mihai Drăghici, partner, EY România, spune că pentru susţinerea investiţiilor private România trebuie să fie atentă la modul în care sunt atrase finanţările europene. Această zonă, crede el, are nevoie de mai multă predictibilitate, iar bugetele trebuie alocate către priorităţile strategice, cum ar fi eficienţa energetică şi industria. 

    „Trebuie să ne uităm la partea de competitivitate pentru industrie din perspectiva energetică. Avem doi vectori principali: costul energiei şi eficienţa energetică. Pentru susţinerea investiţiilor private trebuie să fim atenţi la modul în care atragem aceste finanţări europene. Acolo avem nevoie de o predictibilitate mai mare. Trebuie să alocăm bugetele către priorităţile strategice, cum ar fi eficienţa energetică şi industrie, pentru a creşte productivitatea ei”, a spus Mihai Drăghici în timpul ZF Power Summit 2024.

     

    Ce a mai declarat în timpul evenimentului:

    ► Pentru a reduce costul energiei ar trebui să avem noi capacităţi de producţie. Aceste noi capacităţi de producţie pot fi implementate de către stat cu banii contribuabililor, doar că istoria ne arată că durează foarte mult şi nu prea s-a întâmplat acest lucru în ultima perioadă. Pot fi instalate aceste noi capacităţi de producţie cu banii investitorilor privaţi, fonduri proprii sau atrase de la instituţiile bancare.

    ► În România s-a discutat foarte mult despre aceste proiecte de regenerabile, dar în realitate, cel puţin în 2023, nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor sau sunt încă pe hârtie.

    ► În cinci ani de zile, Germania şi alte ţări vor genera energie verde la un preţ semnificativ mai mic decât preţul energiei de azi. Noi suntem în UE. Avem de ales – putem merge în acest trend sau putem rămâne unde suntem acum. 

    ► Peste cinci ani, dacă nu facem nimic acum, nu doar că vom avea un cost al energiei mai puţin competitiv decât alte ţări, dar vom plăti şi un cost al emisiilor impus de preţul de piaţă de la vremea respectivă. 

    ► Sper să nu ajungem în situaţia de a importa energie din Germania pentru că acolo este produsă mai ieftin. Trebuie să fim atenţi la fundamentul economic şi la costul la care producem energia.

    ► Eficienţa energetică este o prioritate în politica industrială. Avem chiar azi pe masă un apel prin PNRR pentru finanţarea eficienţei energetice în industrie. Se finanţează proiecte de până la 2 mil. euro, iar bugetul total este de 60 mil. euro. Este un start, un început bun, dar cu siguranţă cred că pot fi alocate mai multe finanţări pentru a susţine aceste priorităţi strategice.

    ► Este important să susţinem investitorii privaţi să investească în economie. 

    ► Nu sunt de acord cu faptul că problema este prosumatorul sau dezvoltatorul pentru că afectează reţeaua de distribuţie. Trebuie să punem problema invers – reţeaua de distribuţie trebuia modernizată acum cinci ani de zile. Acolo este problema şi trebuie să o rezolvăm pentru a putea prelua toate aceste capacităţi.

     

  • Giganţii europeni din telecom le cer birocraţilor de la Bruxelles un „new deal” pentru industrie: taxe mai mici, relaxarea regimului de fuziuni & achiziţii şi reducerea numărului de jucători în schimbul unor investiţii mai mari şi recuperarea decalajului faţă de SUA şi Asia

    Directorii generali ai giganţilor din industria europeană de comunicaţii Vodafone Group, Telefonica, Orange şi Deutsche Telekom au cerut de la târgul MWC din Barcelona birocraţilor de la Comisia Europeană schimbări rapide şi radicale în materie de reglementare pentru a se asigura că pot continua să servească clienţii, să investească în reţele şi să inoveze, scrie portalul Mobile World Live.

    În discursul lor, Margherita Della Valle, de la Vodafone, Jose Maria Alvarez-Pallete, de la Telefonica, Christel Heydemann, de la Orange, şi Timotheus Hoettges, de la Deutsche Telekom, au pledat împreună pentru o relaxare sau o îmbunătăţire a reglementărilor în domenii precum alocarea spectrului şi consolidarea pe piaţă.

    Deşi apelurile la schimbări în materie de reglementare nu sunt o noutate, şefii giganţilor telco europeni şi-au exprimat îngrijorarea că Europa riscă din ce în ce mai mult să rămână prea mult în urma altor regiuni ale lumii în ceea ce priveşte inovarea tehnologică şi investiţiile în infrastructura digitală.

    Descriind apariţia comună cu colegii săi drept un “mare moment istoric”, Hoettges a declarat că nu este nimic mai puţin decât o declaraţie a celor patru directori generali că “ceva trebuie să se schimbe pe acest continent”, menţionând că peste 60% dintre companiile de telecomunicaţii europene nu mai obţin venituri suficiente pentru a-şi acoperi costurile de investiţii de capital.

    Alvarez-Pallete a citat un studiu conform căruia operatorii europeni mai au nevoie să acopere un deficit de investiţii de aproximativ 200 de miliarde de euro. “Ceva nu este în regulă şi trebuie să reparăm acest lucru”, a spus el.

    “Suntem pregătiţi să ne jucăm rolul”, a adăugat Della Valle. “Dar dacă trebuie să facem mai mult, avem nevoie şi de un new deal”. 

    În acest caz, liderul Vodafone a subliniat necesitatea ca consolidarea pieţei să devină posibilă în Europa, precum şi siguranţă şi preţuri corecte în accesul la spectrul radio.

    Heydemann, al cărei grup tocmai a reuşit să obţină aprobarea autorităţilor de reglementare pentru fuziunea operaţiunilor sale spaniole cu cele ale Masmovil, a menţionat că, prin publicarea recentă a unei noi cărţi albe, Comisia Europeană a dat unele semne că se îndreaptă în direcţia corectă. 

    Cu toate acestea, ea s-a întrebat dacă “ne vom mişca suficient de repede” pentru a ţine pasul cu viteza unor evoluţii precum inteligenţa artificială.

    Hoettges a concluzionat că este timpul ca liderii politici de la Bruxelles să înceteze să mai vorbească şi să înceapă să acţioneze.

    “Pierdem încrederea pieţelor de capital, care ne dau banii pentru a construi infrastructura. Şi acum este timpul ca acest tip de declaraţii, pe care le-am auzit în ultimul an, să devină realitate în legislaţie”, a spus el.

  • Chiar dacă în ultimul timp a anunţat concedieri masive, Google a şocat industria oferind unui angajat o mărire salarială de 300%. Ce a făcut acesta pentru a obţine această recompensă

    Imaginaţi-vă o creştere salarială de 300% de la angajatorul vostru. Sună aproape ireal, dar pentru un angajat la Google, a devenit o realitate surprinzătoare. De obicei, o majorare de 50% sau ceva mai mult ar putea fi aşteptată, dar o creştere de o asemenea amploare este excepţională, evidenţiind importanţa angajatului pentru gigantul tech, scrie Mashable.com. 

    Arvind Srinivas, CEO al Perplexity AI, a împărtăşit această revelaţie uimitoare în timpul unui episod al podcastului Big Technology, găzduit de Alex Kantrowitz. Srinivas, absolvent al IIT Madras, încercase să recruteze un angajat remarcabil de la Google pentru startup-ul său. Respectând procedurile standard, angajatul a informat Google despre oferta de muncă.

    Cu toate acestea, răspunsul Google a fost departe de a fi obişnuit. În ciuda concedierilor în curs care afectau mii de oameni la nivel global, angajatul s-a confruntat cu o ofertă pe care nu o putea refuza: o creştere salarială de patru ori mai mare. Această mişcare i-a luat pe angajat şi pe cei din industrie prin surprindere, deoarece a depăşit toate aşteptările.

    Remarcabil, angajatul a ales să rămână la Google, acceptând majorarea salarială generoasă. În timp ce detaliile ofertei de la Perplexity AI rămân nedezvăluite, răspunsul extraordinar al Google subliniază angajamentul său de a păstra talentele de top.

    Această evoluţie are o semnificaţie deosebită în contextul reducerilor recente de personal la Google. Desi cronologia exactă rămâne necunoscută, Google a efectuat concedieri încă din anul anterior. Doar în ultimele 1,5 luni, diferite departamente, inclusiv Google Assistant, hardware şi inginerie centrală, au fost afectate. Cu toate acestea, Google le-a oferit angajaţilor afectaţi oportunitatea de a explora roluri alternative în cadrul companiei.

    Cu toate acestea, timpul îi presează pe unii dintre angajaţi care, dacă nu îşi găsesc un nou post în cadrul Google până în aprilie, vor fi nevoiţi să părăsească compania. Aceasta adaugă urgenţă căutării lor de locuri de muncă şi subliniază natura competitivă a pieţei interne de muncă a Google.

     

  • 2024 în temeri şi oportunităţi: cum va fi anul acesta pentru piaţa construcţiilor?

    Construcţiile, o industrie de peste 30 mld. euro, contribuie cu 6% la Produsul Intern Brut al României, însă companiile de profil nu sunt lipsite de probleme. Greutatea găsirii oamenilor, birocraţia şi schimbările fiscale, restanţele statului în plata facturilor, reticenţa investitorilor, concurenţa asiatică, inflaţia sunt bariere de care se lovesc zi de zi. Cum văd 20 de reprezentanţi ai industriei noile provocări ce se anunţă?

     

    20 de manageri din tot atâtea companii – locale şi internaţionale – cu activitate în industria construcţiilor vorbesc despre temerile şi oportunităţile pe care le întrezăresc la începutul unui an în care alegerile, fondurile din PNRR, investiţiile publice merg la braţ cu inflaţia, cu adaptarea la un nou set de măsuri fiscale şi cu la fel de multă incertitudine ca în ultimii câţiva ani.

    Indiferent că e vorba despre şantiere sau despre fabrici, problema lipsei acute de forţă de muncă rămâne, astfel că atât companiile locale, cât şi cele străine aleg în continuare să recruteze oameni din afara României şi chiar a Europei pentru a putea face faţă volumului de muncă. Industria construcţiilor ajunsese să numere, la sfârşitul anului 2022, peste 92.000 de companii cu o cifră de afaceri totală de 163 de miliarde de lei şi cu peste 423.000 de angajaţi, potrivit datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) la jumătatea anului şi centralizate de ZF.

    Datele pentru 2023 nu au fost încă adunate în statistici. Pe sectoare ale economiei, construcţiile se află încă în top 20 domenii după cifra de afaceri totală, poziţionându-se pe locul al 19-lea, potrivit unei analize a ZF. La vârf se află sectorul energiei în ansamblul său, transporturile pe apă, agenţiile de turism, HoReCa, comerţul cu carburanţi şi serviciile de depozitare, acestea înregistrând cea mai bună evoluţie în 2022, un an marcat de războiul de la graniţă, de inflaţia record, de majorările de dobânzi şi de problemele de pe lanţul de aprovizionare.

    În continuare însă, construcţiile dau cele mai multe insolvenţe, în 2023 apelând la această procedură 1.208 companii, în creştere cu 3,6% faţă de 2022, potrivit datelor CITR. Intrarea în incapacitate de plată a fost un instrument folosit masiv de firme în perioada crizei anterioare, de acum mai bine de un deceniu.

    Cu un nou pachet de măsuri fiscale aprobat pe finalul anului trecut de guvern, companiile din construcţii – ca şi cele din întreaga economie, de altfel – se declară din nou temătoare cu privire la ce va urma.

    Alături de comerţ şi industria prelucrătoare, construcţiile sunt sectoarele de activitate cu cele mai multe contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie, după cum arată datele de la Inspecţia Muncii transmise la solicitarea Ziarului Financiar. Cumulat, cele trei sectoare de activitate au aproape 747.500 de contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie, adică circa 47% din totalul acestor contracte din România. În construcţii sunt aproape 202.800 de astfel contracte, pentru angajaţii din acest domeniu salariul minim brut fiind de 4.582 de lei pe lună.

    Pentru a încuraja dezvoltarea industriei construcţiilor, guvernul a pus la bătaie un buget de aproape 600 de milioane de euro prin programul ConstructPlus, prin care companiile din acest domeniu pot accesa bani pentru a se dezvolta. Bugetul este defalcat în două tranşe, iar suma alocată pentru anul 2024 este echivalentul în lei pentru cuantumul de 149 de milioane de euro.

    Finanţările vor putea acoperi maximum 75% din valoarea investiţiei, dar nu mai mult de 50 de milioane de euro (pentru o investiţie localizată în mediul urban), respectiv maximum 85% (dacă investiţia este localizată în mediul rural). Prin acest program de finanţare, industria producătoare de materiale de construcţii, un sector dominat de mari companii internaţionale şi de câţiva antreprenori locali, primeşte practic un imbold în vederea dezvoltării.

    Potrivit datelor statistice, în primele unsprezece luni din 2023, construcţiile au crescut per ansamblu cu 12,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, deşi nu au mers cu toate motoarele pornite. Pe obiecte de construcţii, rezidenţialul a scăzut cu 7,5%, iar sectorul nerezidenţial (şcoli, spitale) a crescut cu doar 0,5%. În schimb, sectorul construcţiilor inginereşti (autostrăzi, poduri, viaducte, pasaje) a crescut spectaculos, cu 31,7%. Se lucrează pe şosele şi pe autostrăzi într-un ritm mai evident şi mai solid decât în anii trecuţi, ceea ce înseamnă că sunt bani pentru ele. Un rol esenţial în această situaţie îl au fondurile europene.

    Cum vremea a fost bună, construcţiile au rămas pe un plus solid la final de an 2023. În noiembrie faţă de octombrie, construcţiile inginereşti au crescut cu 6,1%, sectorul nerezidenţial cu 5,9% şi cel rezidenţial cu 2,8%. Ce urmează însă mai departe? De ce se tem companiile din construcţii? Ce ar putea să pună probleme? Să fie oare anul electoral unul benefic sau mai degrabă o piedică? Războiul de la graniţă este mai mult o sabie deasupra capului companiilor sau o mare oportunitate care aşteaptă să iasă la lumină?   

     

    Adriana Rus, manager financiar în cadrul companiei de construcţii Drum Asfalt din Bihor:

    „Temerea cea mai mare vizează un orizont de timp mediu şi lung şi este legată de o eventuală instabilitate politică la nivel european, care va genera un dezechilibru pe plan naţional, atât din punctul de vedere al finanţărilor, cât şi din punctul de vedere al resurselor. Estimăm că e posibil să reapară problemele cu care ne-am confruntat în perioada anilor 2010-2014, şi anume finanţări blocate, lucrări suspendate, posibile insolvenţe la nivel naţional, precum şi o degradare a mediului de afaceri. Considerăm, de asemenea, că oportunităţile sunt strâns legate de o politică naţională corectă de protejare a firmelor cu capital românesc, pe modelul experienţelor altor state, precum Polonia, Ungaria, Germania şi Austria, care îşi protejează mediul de business local. Ne dorim ca autorităţile să gestioneze cu suficientă maturitate proiectele pe care le derulează, precum şi relaţia cu antreprenorii, proiectanţii şi consultanţii, astfel contribuind cu toţii la consolidarea şi creşterea calităţii vieţii şi a mediului de afaceri din România.”

    Adrian Gârmacea, proprietarul producătorului de uşi şi ferestre Barrier din Bacău:

     „Suntem conştienţi de posibilele provocări economice şi geopolitice care ar putea influenţa piaţa. Totuşi, rămânem vigilenţi şi pregătiţi să ne adaptăm rapid la orice schimbări. Considerăm că cele mai mari oportunităţi pentru Barrier în 2024 vor decurge din adoptarea şi integrarea tehnologiilor avansate, cum ar fi inteligenţa artificială şi robotizarea. Aceste inovaţii ne vor permite să optimizăm procesele de producţie, să îmbunătăţim calitatea produselor şi să creştem eficienţa operaţională. Suntem dedicaţi explorării acestor tehnologii emergente şi integrării lor în operaţiunile noastre pentru a rămâne în fruntea industriei şi pentru a oferi valoare adăugată clienţilor noştri.”

    Andrei Sulyok, directorul general al producătorului suedez de acoperişuri, hale metalice şi ventilaţii Lindab România:

    „În businessul de acoperişuri vorbim despre temeri care ar avea impact în buzunarul clientului, care vrea să-şi renoveze acoperişul casei sau îndrăzneşte să-şi construiască o casă şi are nevoie de acoperiş. Temerile vin aşadar din posibilele crize externe care ne-ar putea creşte preţul materiei prime sau ar influenţa scăderea cererii. La hale metalice rămânem flexibili, avem experienţă, aşa că rămânem neînfricaţi în domeniul industrial şi declarăm deschis că avem hale metalice pentru toate destinaţiile. În ceea ce priveşte segmentul de ventilaţii, acolo temerile pot veni dinspre alegerile politice de anul acesta. Când vorbim de oportunităţi, atenţia tot mai mare către energie verde, locuinţe pasive şi recuperări de energie ar fi de menţionat.”

    Andrei Popa, director general pentru România al producătorului belgian de sisteme de gips-carton, gleturi şi tencuieli Etex:

    „Suntem preocupaţi de posibila presiune inflaţionistă a unui an electoral şi reflectarea acesteia în dobânzi mari, care ar putea frâna economia. Însă vedem oportunităţi pentru mari proiecte de investiţii PNRR. De asemenea, 2024 aduce şi oportunităţi pentru materializarea mesajului guvernului privind încurajarea producţiei locale de materiale de construcţii.”

    Cristian Găvan, proprietarul magazinelor de bricolaj MAM Bricolaj din Bucureşti:

    „Activăm într-un domeniu în care clienţii pot amâna deciziile de cumpărare şi temerea este să nu ne confruntăm cu o scădere semnificativă a vânzărilor. Toate crizele au reaşezat pieţele şi acei jucători care s-au dezvoltat având o bază solidă au crescut după trecerea crizelor.”

    Aurel Köber, proprietarul producătorului de lacuri şi vopsele pentru construcţii Köber din Piatra Neamţ:

    „Temerile şi oportunităţile mediului de business în care evoluăm ţin mai degrabă de macromediu. Astfel, o continuare a creşterii nivelului de venituri coroborată cu o diminuare a inflaţiei va genera o oportunitate a creşterii de vânzări pe produse premium. În acelaşi timp, modificările legislative, precum şi tendinţele urmate de aceste modificări generează oportunităţi şi ameninţări pe partea de portofoliu de produse. Acestea sunt doar două exemple de variante de lucru, luate în considerare în momentul în care se analizează şi se generează strategia organizaţiei pe termen mediu şi lung.”

    Bogdan Bulgaria, managing director pentru Europa de Est al producătorului de prefabricate ASA Cons, deţinut de grupul finlandez Consolis:

    „Temerile principale sunt să nu mai înfruntăm acelaşi haos şi aceeaşi imaturitate în procesul decizional central, probleme generate de acelaşi mediu politic, să nu ne mai confruntăm cu aruncarea în economie a unor legi făcute pe genunchi, de nişte oameni care nu înţeleg impactul acestora în mediul de business. Deja mediul de business din România, comparativ cu cel din ţările moderne şi dezvoltate, se prezintă ca o junglă din punctul de vedere al hăţişului legislativ. Să nu mai lăsăm să se dezvolte alte culturi de buruieni şi plante dăunătoare în această junglă, care să ne facă viaţa şi traversarea ei tot mai complicată. Ca oportunitate principală, rămâne prognoza optimistă de creştere economică pentru România, creştere care ar trebui să aducă după ea, teoretic, un număr însemnat de investiţii în proiecte de mari dimensiuni în domeniul halelor industriale, obiectul nostru principal de activitate.”

    Emil Goţa, acţionar al producătorului de pavele Elis Pavaje din Alba:

    „Temerile pe care le avem cu privire la noul an în care am intrat sunt strâns legate de războiul situat la graniţa cu noi şi de efectele devastatoare pe care le poate avea. Privim cu îngrijorare şi o posibilă recesiune. La polul opus – legat de oportunităţi, optimismul nostru a crescut odată ce am observat că pe piaţă au apărut tot mai multe licitaţii. Ne dorim să fim consideraţi eligibili pentru viitoare proiecte şi să fim percepuţi ca un partener de încredere.”

    Daniel Şologon, CEO-ul producătorului de cărămizi Cemacon Cluj-Napoca:

    „Nu privim anul 2024 cu frici, ci îl abordăm cu nerăbdare şi curiozitate. De pildă, războiul ruso-ucrainean, care astăzi reprezintă o mare ameninţare şi care influenţează semnificativ apetitul de investiţii imobiliare la noi, va deveni, odată cu încheierea conflictului, o uriaţă oportunitate de dezvoltare a afacerii şi va avea o mare influenţă inclusiv asupra sectorului românesc al construcţiilor.”

    Cristian Mătăşel, director general al producătorului de acoperişuri Metigla din judeţul Prahova, deţinut de acţionari belgieni:

    „Principalele riscuri care s-ar putea întrevedea, pentru acest an, vin dintr-un mediu macroeconomic incert, în care dobânzile cresc, la fel şi inflaţia, iar consumul se contractă sub impactul direct al preţurilor. Cu toate acestea, cel puţin din semnalele noastre, investitorii din domeniul imobiliar, atât din segmentul rezidenţial, cât şi din cel industrial şi comercial, păstrează o atitudine pozitivă, iar planurile de investiţii rămân active pentru anul 2024. În plus, factorul ESG (Environmental, Social and Governance) câştigă teren, investitorii devenind din ce în ce mai conştienţi de importanţa dezvoltării unor proiecte sustenabile şi prietenoase cu mediul înconjurător, pentru a atrage viitorii proprietari preocupaţi de amprenta ecologică a locuinţelor sau a spaţiilor pe care le utilizează.”

    Irina Măndoiu, CEO-ul producătorului de lacuri şi vopsele Policolor-Orgachim, cu fabrici în Bucureşti şi în Ruse, Bulgaria:

    „Cele mai mari temeri sunt legate de instabilitatea socială generată de cele patru tururi de alegeri pe care le vom avea în România în 2024. Câteva categorii sociale au început deja să protesteze. Aceste lucruri pot conduce la alocări de resurse guvernamentale mai degrabă către consum şi mai puţin către investiţii. Cât ne priveşte, investiţiile pe care le-am făcut în capacităţile de producţie ne dau încrederea că putem ţine costurile de producţie sub control şi că ne vom permite să ajustăm producţia în funcţie de cererea clienţilor noştri.”

    Florin Popescu, business unit director pe piaţa locală al producătorului danez de vată minerală Rockwool:

    „Temerile sunt legate de prelungirea şi chiar extinderea războiului din Ucraina, pentru că o bună parte din finanţare este absorbită de războiul de la graniţele UE. Anul 2024 va fi un an al provocărilor pentru mediul de afaceri. Avem patru rânduri de alegeri în România, ceea ce înseamnă patru perioade de bătălii politice şi promisiuni electorale – un factor perturbator pentru mediul de afaceri. Escaladarea discursului politic extremist, pe toate planurile, este o ameninţare pentru mediul de afaceri. În loc să ne canalizăm eforturile pe cum generăm creştere economică şi prosperitate pentru toată lumea, vom asista la un discurs ultranaţionalist, agresiv cu investitorii străini. Oportunităţile le vedem în implementarea cât mai grabnică a noilor reglementări şi prevederi din legislaţia naţională şi europeană privind securitatea la incendii, eficienţă energetică şi sustenabilitate. Banii europeni vor reprezenta şansa la dezvoltare economică şi în 2024.”

    Marcel Florea, acţionar al Florea Grup din Alba, cu afaceri în construcţii, turism şi energie:

    „Principala temere este mediul de afaceri caracterizat de incertitudine. Pe de altă parte, una dintre cele mai mari oportunităţi ale acestei industrii (construcţiile – n. red.) este dezvoltarea infrastructurii, atât de deficitară în România. Vorbim aici atât de proiecte noi, cât şi de reabilitarea structurilor existente.”

    Irina Boureanu, director general al producătorului de panouri termoizolante Topanel din Râmnicu Vâlcea:

    „Temerile noastre sunt aceleaşi cu care se confruntă mediul de afaceri din România. Factori precum inflaţia, rata dobânzilor şi imprevizibilitatea economică pot constitui obstacole pentru progresul companiei. Cu toate acestea, suntem pregătiţi să valorificăm oportunităţile existente. Proiectul PNRR, care reprezintă 30% din bugetul naţional pentru investiţii şi unde avem deja proiecte în desfăşurare, se profilează ca una dintre marile oportunităţi ale anului 2024. De asemenea, programele rulate în direcţia tranziţiei către energia verde sunt oportunităţi pentru noi, având în vedere că furnizăm produse esenţiale pentru construcţia infrastructurii necesare producţiei de energie verde sau, în cazul liniilor de panouri şi plăci termoizolante, reducerea consumului de energie, cum ar fi panourile termoizolante şi plăcile termoizolante cu spumă PIR, THERMOTOP. Totodată, credem că multe oportunităţi vor veni din investiţiile realizate de Topanel până în acest moment.”

    Noemi Ritea, director de piaţă pentru România, Ungaria şi Moldova al producătorului de ferestre Velux:

    „În ceea ce priveşte temerile, una dintre ele este inflaţia, care a influenţat şi va continua să influenţeze puternic deciziile românilor de a duce mai departe proiectele. Şi situaţia geopolitică este un factor de risc, cele două războaie vor genera incertitudini şi instabilitate economică. La acestea se adaugă calitatea construcţiilor, care de multe ori lasă de dorit, respectiv adaptarea lor la schimbările climatice. Pe de altă parte, România plusează mult la capitolul digitalizare şi conectivitate, care poate facilita accesul la clienţi noi. Un alt punct forte este popularizarea surselor de energie curate, în care ţara noastră a investit considerabil. Energia regenerabilă facilitează, la rândul ei, promovarea unor noi tipuri de produse, precum ferestrele acţionate solar. Şi, din nou, să nu uităm de renovarea energetică, care implică înlocuirea ferestrelor noi de mansardă.”

    Ovidiu Păscuţiu, CEO-ul producătorului de materiale de construcţii Saint-Gobain România, deţinut de un grup francez:

    „Cele mai mari temeri pentru 2024 includ incertitudinea economică şi instabilitatea geopolitică. Cu toate acestea, vedem oportunităţi semnificative în evoluţia tehnologică, creşterea cererii pentru soluţii sustenabile şi extinderea pieţelor internaţionale.”

    Niculae Duşu, acţionar al producătorului de materiale de construcţii Celco din Constanţa:

    „Principala temere a noastră este scăderea apetitului investiţional, generată de instabilitatea economică, la care se adaugă crizele politice şi războaiele care se intensifică pe mapamond. Pe lângă acestea, cea mai mai mare provocare pentru viitor este ambiţia Europei de a atinge zero emisii de carbon până în 2050, ambiţie nerealistă în condiţiile în care nu există tehnologii de captare a carbonului emis din procesele de producţie, de stocare şi utilizare a acestuia. Oricum, astfel de soluţii, dacă se vor găsi, vor atrage costuri uriaşe, costuri care nu se justifică atât timp cât o astfel de ambiţie nu este însuşită la nivel global.”

    Mathieu Bauduin, CEO-ul pentru România al retailerului francez de bricolaj Leroy Merlin:

    „Provocarea principală a anului vor fi, în continuare, instabilitatea regională şi mondială, efectele economice ale acesteia, dar şi dificultatea în a găsi produse cu o amprentă de carbon redusă. Pe de altă parte, bricolajul este o piaţă cu potenţial enorm, stimulată în permanenţă de consumatori în direcţia sustenabilităţii şi a calităţii, care va beneficia cu siguranţă de valul de renovare energetică necesar în România. Mai mult decât atât, suntem încrezători că 2024 va aduce şi o stabilizare a preţurilor, chiar o scădere a lor.”

    Mariana Constantinescu Brădescu, acţionar al furnizorului de soluţii de amenajare pentru clădiri PiatraOnline:

    „2024 este an electoral, iar asta este o frică pentru mediul de business, pentru că, în anii electorali, mediul de business este lăsat şi mai mult în umbră, iar focusul se duce pe alte ramuri. Oportunităţi? Suntem încă pe la «grădiniţa» dezvoltării ca infrastructură/ imobiliare/ orice domeniu de fapt, aşadar sunt multe de făcut, indiferent de climatul mondial.”

    Răzvan Pârvulescu, head of business development al constructorului BTDConstruct din Bucureşti:

    „Apreciem că instabilitatea economică internaţională, precum şi tensiunile geopolitice ar putea influenţa negativ parcursul acestui an, însă dorim să ne concentrăm pe perspectivele actuale, care indică o evoluţie bună. Din acest motiv, planurile noastre vor rămâne guvernate de optimism. Pe de altă parte, orice context dificil aduce progres, la fel cum perioada pandemiei a accelerat procesul de digitalizare în mai multe domenii.”

  • ZF LIVE. Roboţii ajung să ne servească masa: Unul dintre cele mai importante târguri pentru industria agroalimentară pune la bataie un robot chelner VIDEO

    Târgul Gastropan, care se adresează industriei agroalimentare, vine în 2024 cu o serie de inovaţii tehnologice destinate industriei. Potrivit directorului Gastropan pentru acest an, una dintre noutăţi este un robot chelner pentru patiserii sau restaurante.

    „Avem robot chelner. Şi în industria de panificaţie, în marile fabrici sunt multe foarte multe echipamente robotizate. Lipsa forţei de muncă umane ne-a adus la această situaţie” a declarat Boroka Jakab, în cadrul emisiunii ZF Live realizată cu sprijinul Orange Business.

    Cei care vor să intre în domeniul agroalimentar şi să deschidă o brutărie sunt nevoiţi să pregătească o investiţie care se ridică la câteva zeci de mii de euro, în funcţie de mărimea şi tipul businessui, dar şi de echipamentele pe care vor să le folosească, mai subliniază directorul Gastropan.

    „Cred că vorbim de câteva zeci de mii de euro, vorbim de capacitatea echipamentului şi de domeniul de activitate. Pentru o covrigărie suma ar fi mai mică, iar pentru o brutărie sau patiserie, suma ar fi mai mare”, a mai spus Jakab la ZF Live.

     

  • Business MAGAZIN. Război civil la vârful celei mai influente familii din lume: Clanul Rothschild s-a împărţit în două şi este gata să se lupte pentru controlul industriei globale de wealth management, o miză de 250 de trilioane de dolari. În joc sunt banii bogaţilor din întreaga lume, puterea şi prestigiul numelui Rothschild, care a s-a născut în urmă cu două secole într-un ghetou evreiesc

    Când un bancher al Arianei de Rotschild,  şefa uneia dintre cele mai importante instituţii bancare şi de wealth management din lume, s-a întors din Orientul Mijlociu după o întâlnire de business, acesta a dus cu el veşti problematice. Un milionar a confundat Edmund de Rotschild – condusă de Ariana – cu Rotschild&Co, perla businessului de familie, condusă de verişorii francezi ai Arianei, scrie Bloomberg.

    Nu era prima dată când un client confunda banca elveţiană cu concurentul său francez, dar episoadele au devenit din ce în ce mai frecvente. După zeci de ani în care au operat în domenii de activitate relativ diferite, cele două mari bănci ale clanului Rotschild şi-au declarat război şi acum se luptă pentru a obţine controlul asupra industriei globale de gestionare a averilor, unde se învârt aproximativ 250 de trilioane de dolari.

    Cele două firme care poartă istoricul nume Rothschild sunt singurele bănci rămase cu legături în renumita familie de finanţişti care a ieşit din ghetoul evreiesc din Frankfurt acum mai bine de două secole pentru a deveni una dintre cele mai bogate şi mai puternice dinastii din lume în secolul al XIX-lea.

    Pe lângă lupta pentru o felie mai mare din industria de wealth management, cele două bănci se confruntă cu o situaţie delicată. Deşi sunt rivale, există tot mai multe voci care spun că va fi nevoie de o fuziune între cele două bănci pentru a menţine imperiul Rotschild puternic. Ariana s-a pronunţat deja asupra scenariului, răspunsul este „Nu”.

    Dacă fuziunea se întâmplă, entitatea rezultată ar fi în continuare mică în raport cu giganţii din domeniul băncilor de investiţii şi al gestionării averilor, dar ar avea aproximativ 7.000 de angajaţi în birouri din Amsterdam, Los Angeles şi Tokyo, cu o prezenţă puternică în Europa continentală. La sfârşitul anului 2022, firma combinată ar fi avut aproximativ 280 de miliarde de dolari în active gestionate, depăşind Lombard Odier şi Bank J. Safra Sarasin AG şi devansând Vontobel Holding AG.

    Ideea unei fuziuni a fost propusă în trecut de filiala franceză, dar refuzată de partea elveţiană. Atât Alexandre de Rothschild, şeful Rothschild&Co, cât şi bancherii de rang înalt ai Arianei, au venit către aceasta cu mai multe propuneri privind „căsătoria” băncilor. Cu toate acestea, Ariana a refuzat de fiecare dată, iar cel mai recent declarând în cadrul unui interviu că cele patru fice ale sale vor „asigura succesiunea”. Totuşi, ataşamentul acestora faţă de bancă este pus de mulţi sub semnul întrebării.

    Unii bancheri de la Edmund de Rothschild – filiala elveţiană a imperiului bancar-  spun, de asemenea, că afacerile au stagnat în ultimii ani, parţial din cauza a ceea ce ei consideră a fi o lipsă de viziune. Banca contracarează această opinie, spunând că are o strategie clară şi că va publica rezultate solide pentru 2023 în martie.

    În ciuda diferenţelor, cele două tabere împart o istorie comună, care merge până la Mayer Amschel Rothschild, cel care a pus prima cărămidă în construirea imperiului la Frankfurt şi care, la începutul anilor 1800, şi-a trimis patru dintre cei cinci fii ai săi la Londra, Paris, Napoli şi Viena, unde au deschis noi bănci ce aveau să schimbe lumea. În următorii 200 de ani, familia a dat naştere uneia dintre cele mai faimoase dinastii bancare din Europa, finanţând războaie şi imperii şi contribuind la modelarea istoriei economice şi politice a regiunii.

    Filialele din Londra şi Paris au reprezentat poveştile de succes ale familiei Rothschild. Filiala din Paris a finanţat Franţa de după Revoluţie şi a finanţat industriile după cel de-al Doilea Război Mondial, angajând generaţii de bancheri, inclusiv doi preşedinţi, Georges Pompidou şi Emmanuel Macron. În Marea Britanie, N.M. Rothschild & Sons a contribuit în mod faimos la finanţarea victoriei Ducelui de Wellington asupra lui Napoleon în bătălia de la Waterloo. În 2003, sucursalele din Londra şi Paris au început să fuzioneze în ceea ce este acum Rothschild & Co.

    În schimb, filiala elveţiană este relativ nouă. Edmond, fondatorul din a cincea generaţie, născut în ramura franceză a familiei, şi-a înfiinţat banca în 1953. Firma i-a ajutat pe cei bogaţi să îşi mute discret economiile într-o epocă în care sistemul bancar privat din Elveţia era mai puţin reglementat şi mai opac, punându-i la adăpost de taxele ridicate din Europa postbelică.