BusinessMagazin

Tag: incredere

  • Fotograful care a petrecut opt ani cu cea mai violentă bandă de motociclişti din Noua Zeelandă: “Dacă depăşeam anumite limite, m-ar fi omorât”

    Jono Rotman, un fotograf din Wellington, a petrecut aproape opt ani în preajma Mighty Mongrel Mob, o bandă de motociclişti din Noua Zeelandă ai cărei membri sunt renumiţi pentru că trăiesc într-o lume din care sunt excluse persoanele obişnuite. Fotograful a reuşit să  câştige încrederea membrilor şi să obţină acces la lumea lor. A reuşit astfel să facă fotografii de excepţie ale membrilor Mighty Mongrel Mob.

    Rotman a povestit publicaţiei Daily Mail Australia că a început să le câştige încrederea în momentul în care a început să facă fotografii ale închisorilor din Noua Zeelandă.  ”Am discutat cu un ofiţer de legătură al găştii în închisoare, care mi-a oferit contactul unui membru Mighty Mongrel Mob, iar lucrurile au evoluat de acolo”, a spus el.

    Rotman a început să călătorească prin ţară, vizitând casele şi cluburile câtorva membri ai benzii de motociclişti. ”Istoria lor este extrem de violentă, aşa că, evident, m-am simţit intimidat de multe ori. Exista mereu o înţelegere nevorbită că dacă depăşeam anumite limite, m-ar fi omorât”, povesteşte el.

    Tatuajele faciale, cât şi svastica nazistă sunt câteva dintre însemnele folosite de membrii găştii, cu scopul de a-şi arăta rebeliunea faţă de autoritate. Pentru a le câştiga încrederea, Rotman le-a specificat că vrea să se concentreze pe artă, şi nu spre expunerea lor. ”Găştile de acest tip au un set de porniri umane duse la extrem. Asta am vrut să explorez.”

    La începutul anului, a realizat o expoziţie de portrete, în care l-a inclus şi pe cel al lui Shane Harrison, un ucigaş ce făcea parte din bandă.

    ”Munca nu este despre cine ce a facut sau ce s-a întâmplat. Este vorba despre o anumită  istorie a ţării care ar putea fi studiată prin acest proiect, nu despre stereotipuri legate de aceşti oameni.”, a spus el.

  • Zona luxului în imobiliare revine în căutările clienţilor

    Întotdeauna nordul unei zone este cel bogat, emisfera nordică în comparaţie cu emisfera sudică, ţările nordice din Europa în raport cu ţările din zona noastră,  nordul Italiei vs. sudul ţării, nordul Timişoarei sau al Bucureştiului“, descrie Emanuel Poştoacă, general manager la Nordis Premium Properties, geografia împărţirii lumii. Această perspectivă l-a făcut să se orienteze, încă din perioada în care lucra ca angajat al unei agenţii imobiliare, pe nişa locuinţelor premium din nordul Capitalei, la începutul anilor 2000.

    Pe atunci, nordul Bucureştiului, aşa cum îl ştim astăzi, nu exista, iar în zone precum Herăstrău – Şoseaua Nordului existau doar case din chirpici şi pepiniere. Mizând pe interesul faţă de nord, Poştoacă a ales să se axeze pe nişa imobiliară formată din această zonă şi în momentul în care a înveput să îşi dezvolte propria afacere în imobiliare, în 2008.

    Grupul de firme imobiliare Nordis, care reuneşte firmele Nordis, de intermediere imobiliară, Nordis – Administrare, de administrare de imobile, şi Nordis Investments, de investiţii si dezvoltare imobiliară, a supravieţuit astfel crizei şi a evoluat astfel de la unul la 20 de angajaţi şi la o cifră de afaceri de 320.000 de euro. Compania a ajuns în prezent la peste 2.500 de proprietăţi premium, din zone precum Piaţa Victoriei şi până în Iancu Nicolae: Kiseleff, Aviatorilor, Primăverii, Herăstrău – Şoseaua Nordului, Băneasa şi Pipera, în portofoliul de imobile pentru vânzare, închiriere sau în administrare.

    Pariul lui Poştoacă este unul norocos mai ales în contextul de piaţă actual, în care ponderea proiectelor mass market în totalul proiectelor rezidenţiale demarate a înregistrat anul trecut o scădere, de la 70% până la 51,52%, în favoarea segmentelor mediu şi premium de pe piaţa imobiliară, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară Coldwell Banker Affiliates of Romania. Aceeaşi sursă observă că aproximativ 3.200 de locuinţe vor fi finalizate în acest an în zona de nord a Bucureştiului, iar dacă cea mai mare pondere a acestor locuinţe, 66%, adică aproximativ 2200 de unităţi, este reprezentată de locuinţe destinate clasei medii, amplasate în zone precum Aviaţiei şi Băneasa, aproximativ 25%, adica peste 700 de unităţi, sunt locuinţe premium şi de lux, amplasate în Dorobanţi, Herăstrău sau Barbu Văcărescu.

    Totul dintr-un total de peste 6.000 de unităţi aflate în construcţie în zonele menţionate. Segmentul locuinţelor premium înregistrează de asemenea o creştere semnificativă a dezvoltării, peste 1.000 de locuinţe urmând a fi predate în acest an, cea mai mare parte a acestora, aproximativ 750 de unităţi, în zonele ultracentrale, Dorobanţi şi Floreasca – Barbu Văcărescu, potrivit lui Alexandru Pricop, managing partner în cadrul Coldwell Banker Affiliates of Romania.

    „Zona de nord a Bucureştiului este foarte ofertantă din punct de vedere al dezvoltării rezidenţiale, ţinând cont de suprafeţele mari de teren disponibile în zone precum Barbu Văcărescu, Expoziţiei, Băneasa sau Siseşti iar investitorii îşi îndreaptă tot mai mult atenţia şi spre sectorul rezidenţial după ce cel al spaţiilor de birouri şi comerciale a ţinut capul de afiş în ultimii ani“, observă Pricop.  Dacă în 2007, anul de maxim în imobiliare, Emanuel Poştoacă spune că avea atât de mulţi clienţi care făceau o achiziţie, încât nu avea timp să programeze întâlniri cu toţi, lucrurile sunt astăzi mai degrabă stabile. „Dacă astăzi merg cu 10 clienţi diferiţi la o proprietate şi facem o tranzacţie,  atunci aveam patru clienţi diferiţi şi făceam o tranzacţie, la preţuri mult mai mari decât cele de acum.“

    Potrivit directorului general al Nordis, clienţii de atunci de pe acest segment sunt aceiaşi cu cei de acum: antreprenori, profesii liberale de succes, avocaţi cunoscuţi, medici, notari, diverse persoane care au vândut ceva şi dispun de o anumită sumă de bani, persoane cu funcţii de conducere în companii mari, CEO sau CFO, şi nu middle management. 90% dintre clienţii pentru aceste zone nu recurg la un credit bancar, astfel că preţurile nu au scăzut foarte mult comparativ cu alte zone din Bucureşti, iar cazurile executărilor făcute de bănci sunt izolate. Totodată, 90% dintre cei care achiziţionează o locuinţă în aceste zone sunt români, iar chiriaşii, în procent de 90%, expaţi.

    „Cetăţenii străini nu concep să plătească 500.000 de euro pentru un apartament. Clienţii români preferă să îşi cumpere casa, cetăţenii străini vin aici datorită jobului, în general pe perioade de 2-4 ani, iar în pachetul lor salarial intră şi chiria unui apartament.“ Majoritatea clienţilor români au această dorinţă, de a simţi că au realizat ceva, prin faptul că sunt proprietarul unui apartament în zona aceasta. „Cultura noastră ne insuflă că «trebuie» să avem casa noastră – drept pentru care noi, românii, vom dori să fim proprietari şi peste cinci, şi peste 15 ani, mentalităţile nu se schimbă uşor. Flexibilitatea locurilor de muncă este mai mare decât în urmă cu 20 de ani, dar o astfel de investiţie este bună oricând.

  • Utilizatorii consideră metodele de comunicare online nesigure, dar tot le folosesc pentru subiecte personale

    Majoritatea utilizatorilor de Internet consideră canalele de comunicare online nesigure şi, totuşi, le folosesc cu regularitate, inclusiv pentru a discuta subiecte personale.

    Conform cercetării realizate de Kaspersky Lab şi B2B International, utilizatorii consideră că aplicaţiile de mesagerie pentru photo-sharing sunt cel mai puţin sigur instrument de comunicare online: 70% dintre respondenţi le consideră nesigure, 62% nu au încredere în serviciile de mesagerie instant pentru dispozitive mobile (inclusiv cele ale reţelelor de socializare), 61% nu au încredere în apelurile voce prin sistemele de mesagerie instant, iar 60% nu au încredere în serviciile de mesagerie video.
    În acelaşi timp, respondenţii au menţionat mesageria pe reţelele de socializare (37%), mesageria pe dispozitive mobile (25%) şi apelurile voce pe Internet (15%) în Top 3 cele mai folosite instrumente de comunicare online. Bărbaţii folosesc apelurile voce pe Internet mai frecvent decât femeile (17% vs. 14%), în timp ce femeile folosesc reţelele de socializare mai frecvent (41% vs. 35%). Potrivit respondenţilor, aceste instrumente de comunicare nu sunt folosite doar acasă, ci şi în locuri publice – la birou şi în timpul călătoriilor.

    În plus, 17% dintre cei chestionaţi au spus că au distribuit fotografii sau videoclipuri cu un conţinut “delicat” prin intermediul mijloacelor de comunicare electronică, cel puţin o dată. Această situaţie este mai frecventă în rândul bărbaţilor (21%) decât al femeilor (13%). Cu cât este mai tânăr utilizatorul, cu atât mai frecvent trimite fişiere personale pe Internet – cei mai mulţi dintre respondenţii (23%) care au spus că au procedat astfel făceau parte din categoria de vârste sub 24 de ani.
    Rezultatele sunt confirmate şi de cele ale chestionarului care evaluează cunoştinţele utilizatorilor despre mediul online, în care 35% dintre respondenţi au spus că trimit informaţii personale prin intermediul oricărei aplicaţii disponibile. 13% merg şi mai departe, spunând că sunt gata să folosească orice dispozitiv disponibil, în acest scop (11% femei vs. 15% bărbaţi, dintre utilizatorii tineri). Numai 28% au spus că nu discută probleme personale online (31% dintre femei vs.26% dintre bărbaţi şi doar 17% dintre utilizatorii cu vârste mai mici de 24 de ani).

    “Nu spunem că oamenii ar trebui să nu mai folosească serviciile de mesagerie online, dar este nevoie de precauţie atunci când trimit informaţii prin intermediul Internetului. Nici nu ar trebui să se conecteze la canale de comunicare care se ştie că sunt nesigure, cum ar fi reţelele Wi-Fi publice, pentru că informaţiile pot fi interceptate”, comentează Peter Aleshkin, Head of Consumer Marketing, Emerging Markets, Kaspersky Lab

  • Economia Germaniei şi consumul vor încetini din cauza turbulenţelor globale

    Încrederea germanilor în economie şi dispoziţia lor de a cheltui au început să scadă sub presiunea turbulenţelor interne şi globale, iar cei mai buni economişti ai ţării spun că anul acesta creşterea PIB-ului va încetini.

    Ei avertizează că dobânzile mici, nocive pentru sistemul bancar, şi posibila ieşire a Marii Britanii din UE reprezintă unele dintre cele mai mari pericole pentru economia Germaniei, scrie Deutsche Welle.

    La Berlin, sub conducerea lui Wolfgang Schäuble, ministerul german de finanţe se pregăteşte să majoreze cheltuielile pentru ca ţara să poată găzdui sute de mii de refugiaţi. Schäuble, un adept neînduplecat al austerităţii, vrea să facă aceasta fără datorii noi.

    Germania este cea mai mare economie europeană, motorul de creştere al zonei euro şi al Uniunii Europene şi principala piaţă de export pentru România.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cele mai frecvente greşeli din timpul interviului de angajare. Acestea duc, de obicei, la pierderea locului de muncă dorit

    Un studiu prezentat de cei de la Interview Laboratory, realizat pe baza răspunsurilor primite de la peste 2.000 de manageri de resurse umane, a evidenţiat faptul că cel puţin o treime dintre angajatori decid dacă vor oferi sau nu un job în primele 90 de secunde ale interviului.

    Studiul arată că primele impresii sunt date de modul în care candidaţii se îmbracă (55%), calitatea vocii şi încrederea în sine (38%) şi cuvintele sau expresiile folosite (7%).

    Peste 70% din manageri au explicat că nu vor ca cei care se prezintă la interviu să poarte haine ce ies în evidenţă, în vreme ce 65% au recunoscut că îmbrăcămintea poate fi factorul decisiv în alegerea lor dintre doi candidaţi similari.

    Studiul a enumerat şi cele mai dese greşeli nonverbale pe care le fac candidaţii în timpul unui interviu:

    67% nu stabilesc contact vizual cu angajatorul;
    47% nu au cunoştinţe despre compania la care vor să se angajeze;
    38% nu zâmbesc în timpul interviului de angajare;
    33% au o ţinută necorespunzătoare;
    26% au strângere de mână “prea moale”;
    21% se joacă cu părul sau îşi ating faţa;
    21% ţin braţele încrucişate la piept;
    9% gesticulează prea mult.

    Sursă infografic: LinkedIn

  • OPINIE Antoneta Galeş: Oamenii au nevoie să vadă care este contribuţia lor pe lumea aceasta

    Cu toate acestea, ne dăm cu toţii seama că diferenţa o fac acele companii care realizează că prestează sau produc pentru oameni, cu ajutorul oamenilor din organizaţie. Am trecut prin timpuri în care oamenii care munceau au fost, pe rând: obiecte sau sclavi, mijloace sau unelte, ajungând o resursă sau un capital important. Cred că am ajuns la momentul la care ne dăm seama că lucrăm, pur şi simplu, cu oameni şi ne asumăm acest lucru.

    Indiferent de cetăţenie sau naţionalitate, individul este astfel construit încât să fie interesat de rezultatul muncii sale. Şi medicul este bucuros după ce a salvat un pacient, la fel ca şi asistenta sau infirmiera care i-a dus bolnavului un pahar cu apă. Contribuţia fiecăruia dintre noi este o mică parte dintr-un rezultat pentru care muncim. Oamenii sunt programaţi să fie interesaţi de rezultatele la care contribuie şi de modul în care se conectează cu cei împreună cu care lucrează. Dacă ţinem cont de aceste două aspecte, vom reuşi să avem organizaţii mai productive şi în care oamenii să fie mai angajaţi. Raportul Deloitte pe 2015 situează pe primul loc ca importanţă angajamentul şi cultura, urmate de leadership, în rândul subiectelor esenţiale în cadrul organizaţiilor.

    Sunt studii care dezvăluie diferenţe culturale între popoare. Chiar dacă ele există, e de preferat să ne orientăm mai degrabă pe ceea ce ne este comun nouă, oamenilor, şi nu pe ceea ce ne diferenţiază pe noi, românii. Se vorbeşte foarte mult despre faptul că cei 50 de ani de comunism au distrus cultura muncii. Personal, cred că e mai grav de atât. Toate glumele ”populare” despre cum ar trebui evitată muncă nu au fost create doar din 1945 încoace. Pe de altă parte, şi noi, românii, ştim să muncim, putem munci şi vrem să muncim. Vom reuşi doar dacă vom şti să facem diferenţa între cei care vor şi cei care nu şi îi vom răsplăti corect pe cei dintâi. 

    Modul în care realizăm noi înşine cât suntem de valoroşi şi ni se confirmă – care sunt lucrurile bune pe care le facem şi ce mai avem de corectat – ne poate face să investim încredere în compania în care lucrăm. Capitolul încredere încă este ”în lucru” în România. Avem tendinţa de a avea încredere doar după ce l-am pus la încercare pe cel dinaintea noastră şi a demonstrat că merită şi nu invers. Ne este teamă să avem încredere până la proba contrarie. Cel din faţa noastră e un potenţial delincvent până când reuşeşte să ne demonstreze altceva. Dacă e să vorbim despre diferenţe culturale, poate că aceasta e una dintre cele mai mari provocări: să pornim cu încredere, pentru că altfel este contraproductiv, pentru că relaţiile de muncă sunt relaţii de colaborare (a lucra împreună).  Faptul că cei care pleacă din ţară fac treabă bună acolo unde se duc ar putea avea legătură şi cu încrederea: intră în sisteme unde ea este acordată a priori, drept pentru care oamenii se simt mai bine trataţi şi se apropie mai uşor unii de alţii.  Plus că sistemul de reguli este mai clar şi consecinţele abaterii de la acesta nu sunt atât de ”negociabile” ca la noi.

    O altă mare provocare este respectul. Suntem tentaţi să avem foarte puţin respect faţă de noi înşine sau faţă de compatrioţii noştri, dar stăm foarte bine la pretenţii. Mai întâi să facă ceilalţi şi abia apoi noi înşine. Ar fi mult mai simplu şi mai eficient dacă am porni de la principiul foarte simplu: ”tratează-i pe ceilalţi aşa cum vrei tu să fii tratat”.

    În ceea ce priveşte remuneraţia, este esenţial ca angajaţii să se considere plătiţi echitabil. Ideea de echitate continuă principiul de respect. Comparaţia se face cu slujbe similare din piaţă sau cu unele asemănătoare din sectorul de activitate. Reprezintă baza construirii unei relaţii de încredere. În cazul în care un angajat percepe o nedreptate, e cam greu ca acela să poată ajunge să se simtă cu adevărat angajat în activitatea pe care o desfăşoară, el nefiind nici măcar satisfăcut.  Organizaţiile sindicale au avut parte – atât pe drept cât şi pe nedrept – de multă reclamă negativă. O piaţă a muncii ajunsă la maturitate înţelege atât rolul cât şi contribuţia pe care o pot avea sindicatele la relaţii productive de muncă.  Atât angajatorii, cât şi sindicatele au aceleaşi obiective pe termen lung: oameni care se simt bine, care muncesc bine şi care sunt corect răsplătiţi în organizaţie. Avem un procent de sindicalizare de 64% în companie şi ne mândrim cu discuţii aprinse şi productive.

    Oamenii au nevoie să vadă care este contribuţia lor pe lumea aceasta. Sunt convinsă că sunt extrem de puţini cei care nu ar face absolut nimic şi cărora nu le-ar păsa de absolut nimic, dacă ar avea bani încât nu ar trebui să mai muncească nicio zi.

  • Fotograful care a petrecut opt ani cu cea mai violentă bandă de motociclişti din Noua Zeelandă: “Dacă depăşeam anumite limite, m-ar fi omorât”

    Jono Rotman, un fotograf din Wellington, a petrecut aproape opt ani în preajma Mighty Mongrel Mob, o bandă de motociclişti din Noua Zeelandă ai cărei membri sunt renumiţi pentru că trăiesc într-o lume din care sunt excluse persoanele obişnuite. Fotograful a reuşit să  câştige încrederea membrilor şi să obţină acces la lumea lor. A reuşit astfel să facă fotografii de excepţie ale membrilor Mighty Mongrel Mob.

    Rotman a povestit publicaţiei Daily Mail Australia că a început să le câştige încrederea în momentul în care a început să facă fotografii ale închisorilor din Noua Zeelandă.  ”Am discutat cu un ofiţer de legătură al găştii în închisoare, care mi-a oferit contactul unui membru Mighty Mongrel Mob, iar lucrurile au evoluat de acolo”, a spus el.

    Rotman a început să călătorească prin ţară, vizitând casele şi cluburile câtorva membri ai benzii de motociclişti. ”Istoria lor este extrem de violentă, aşa că, evident, m-am simţit intimidat de multe ori. Exista mereu o înţelegere nevorbită că dacă depăşeam anumite limite, m-ar fi omorât”, povesteşte el.

    Tatuajele faciale, cât şi svastica nazistă sunt câteva dintre însemnele folosite de membrii găştii, cu scopul de a-şi arăta rebeliunea faţă de autoritate. Pentru a le câştiga încrederea, Rotman le-a specificat că vrea să se concentreze pe artă, şi nu spre expunerea lor. ”Găştile de acest tip au un set de porniri umane duse la extrem. Asta am vrut să explorez.”

    La începutul anului, a realizat o expoziţie de portrete, în care l-a inclus şi pe cel al lui Shane Harrison, un ucigaş ce făcea parte din bandă.

    ”Munca nu este despre cine ce a facut sau ce s-a întâmplat. Este vorba despre o anumită  istorie a ţării care ar putea fi studiată prin acest proiect, nu despre stereotipuri legate de aceşti oameni.”, a spus el.

  • În Asia comerţul se prăbuşeşte, iar în Hong Kong piaţa imobiliară

    Într-un oraş în care cererea a dus preţurile la niveluri record anul trecut, tranzacţiile imobiliare sunt acum la minimul ultimilor 25 de ani. Viteza cu care s-a inversat încrederea investitorilor în stabilitatea Hong Kongului este uimitoare.  

    Preţurile locuinţelor au scăzut cu 10% din septembrie, iar vânzările s-au prăbuşit în ianuarie la cel mai redus nivel din cel puţin 1991, scrie The Wall Street Journal, care citează estimări ale Centaline Property Agency. Volumul redus al tranzacţiilor din ianuarie este cel mai recent semnal că preţurile îşi vor continua scăderea.

    „Pericolul este că atunci când sentimentul devine negativ este foarte dificil să îndrepţi lucrurile. Dezvoltatorii realizează că au ratat oportunitatea de a vinde“, explică Michael Spencer, analist la Deutsche Bank.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Motoarele de creştere economică ale Europei şi Statelor Unite încep să scârţâie

    Programul de stimulare economică al Băncii Centrale Europene începe să-şi arate limitele, iar în SUA economia a încetinit puternic, în timp ce pe ambele continente încrederea slăbeşte.
    Săptămâna încheiată pe 27 ianuarie este a opta consecutivă în care investitorii şi-au retras banii din fondurile de investiţii în obli­gaţiuni ale companiilor europene în pofida eforturilor Băncii Centrale Europene de a stimula investiţiile printr-un program masiv de achiziţii de active. Riscurile legate de încetinirea economiei globale sunt mult prea mari.

    Investitorii au retras peste 1,2 mld. dolari din fonduri specializate pe active cu risc, potrivit datelor Bank of America. Încetinirea economiei chinezeşti, a doua ca mărime din lume şi un jucător de talie mare în ringul co­mer­ţului internaţional şi prăbu­şirea preţu­rilor materiilor prime taie apetitul investitorilor pentru risc, scrie Blo­omberg. Retragerile din fondurile fără risc s-au ridicat la 3,5 mld. dolari. „Este clar că nu funcţionează. Ieşirile de capital sunt deja de câteva luni o problemă în Europa“, spune Barnaby Martin, analist la Bank of America. De la începutul anului, din fondurile de obligaţiuni corporate au fost retrase 5,4 mld. dolari.

    Nici încrederea companiilor şi nici a populaţiei în economie nu stau mai bine în prima lună din an. Un indicator al încrederii calculat de Comisia Europeană pentru zona euro a scăzut de la 106,7 puncte în decembrie la 105 puncte, cel mai redus nivel din august. Dintre toate sectoarele, doar retailul s-a remarcat în sens pozitiv, notează Financial Times.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Interviul informational: un puternic instrument de cariera pentru studenti

    Fiecare student ori absolvent viseaza la o cariera. Poate te numeri si tu printre acestia. Te gandesti deja la ce domeniu ti-ar aduce mai multa satisfactie profesionala si personala. Vorbesti cu persoane din domeniu, si asta este un lucru bun, insa majoritatea studentilor nu fac asta.

    Ai incredere in profesori, manuale sau notiuni despre profesii spicuite de la televizor sau filme. Totusi, ceea ce ar trebui sa iei in considerare pentru completarea cunostintelor este intervievarea informationala.

    Unul dintre lucrurile cele mai pozitive pe care studentii le primesc din cadrul interviurilor informationale cu oameni din domeniile care ii intereseaza, este de a vedea cum este o cariera de la cineva care chiar are o astfel de cariera.

    Intervievarea informationala este exact ceea ce pare ca este- intervievare conceputa pentru a obtine informatiile de care ai nevoie pentru a alege o cariera si pentru a afla daca ai ceea ce este necesar pentru a reusi. Este o conversatie bine focalizata cu persoane din domeniul carierei tale, care iti poate oferi informatii esentiale de care ai nevoie pentru a-ti lansa cariera visata.
    Pentru ca interviurile informationale sunt deosebit de eficiente pentru studenti, acestea le pot ilumina calea spre cariera in mai multe moduri:

    – In cadrul unui astfel de interviu poti afla despre realitatile pietii muncii si la ce sa te astepti. Dupa discutii vei putea avea o imagine mai buna despre incercarile si triumfurile implicate.
    – Poti descoperi oportunitatile care sunt disponibile intr-un anumit domeniu, inclusiv locuri de munca si cariere de care posibil sa nu fi stiut ca exista.
    – Cariera ta de vis poate prinde aripi dovedindu-se a fi tot ceea ce ai crezut ca ar putea fi
    – Pe de alta parte, cariera pe care ai dorit-o intotdeauna se poate dovedi a fi gresita sau nepotrivita pentru tine. Multi candidati la locuri de munca afla prin intermediul interviurilor informationale ca programul de lucru, salariile, conditiile sau oportunitatile de munca nu sunt asa cum si-au imaginat.
    – Daca nu esti sigur cu privire la ce cariera sa urmezi poti obtine informatiile de care ai nevoie pentru a alege. Sau ai putea restrange un camp larg pana la o anumita nisa.
    – Poti culege informatiile si strategiile de care ai nevoie pentru a intra in cariera aleasa. Acest instrument creativ inca extrem de simplu iti ofera informatii pe care la un interviu obisnuit nu le-ai fi putea afla.
    – Ai avea acces la informatii la care alti candidati entry-level nu au. Vei fi cu un pas inaintea altora.
    – In cadrul unui interviu informational poti crea legaturi puternice si memorabile cu intervievatorii care investesc in cariera ta si sunt dornici si nerabdatori sa auda despre progresul tau profesional.

    Atmosfera interviului informational este relativ relaxata, comparativ cu cea a unui interviu de angajare, astfel ca iti poti sustine cu incredere punctul de vedere.

    Ofertele de locuri de munca si internship-urile sunt adesea rezultatul interviurilor de informare, chiar daca obtinerea ofertelor nu este scopul lor initial.

    Interviurile informationale sunt o strategie „win-win”, astfel are de castigat si candidatul, care poate afla mai multe despre compania la care doreste sa lucreze si despre domeniul in care doreste o cariera dar si societattile care cauta date despre un anumit candidat.