Mii de prizonieri trăiesc în condiţii inumane într-o închisoare din Filipine, potrivit unui reportaj foto realizat de AFP. Deţinuţii disperaţi dorm pe rând pe un teren de baschet şi pe scări în închisoarea din oraşul Quezon, cel mai populat oraş din Filipine. Închisoarea a fost construită în urmă cu şase decenii, cu scopul de a găzdui 800 de prizonieri, iar în prezent mai mult de 4.000 trăiesc în aceasta.
Activiştii ce militează pentru Drepturile Omului au asemănat scenele din această închisoare cu Purgatoriul lui Dante, potrivit Daily Mail. Oficialii filipinezi au declarat că ar vrea să construiască închisori noi pentru a rezolva criza prizonierilor, înrăutăţită de războiul împotriva drogurilor al preşedintelui Rodrigo Duerte, care şi-a început mandatul la data de 30 iunie.
Fotografiile realizate de AFP au atras atenţia autorităţilor asupra necesităţii de a construi o nouă închisoare, potrivit viceprimarului Joy Belmonte, citat de publicaţia Daily Mail. ”Fotografiile sunt inacceptabile. Să văd deţinuţi care dorm unul peste celălalt din cauza lipsei de spaţiu mi se pare o violare a drepturilor omului şi o situaţie pentru care trebuie găsită o soluţie urgent”, a declarat Belmonte.
Preşedintele Duerte a declarat un război împotriva drogurilor, iar poliţiştii au arestat mai mult de 5.000 de infractori pentru trafic de droguri.
Reprezentanţii guvernului au declarat că plănuiesc construirea mai multor închisori; până în 2019, o închisoare ce poate găzdui 6.000 de deţinuţi va fi construită.
De ani de zile circulau zvonuri cum că Vladimir Putin şi-ar fi construit un palat impresionant în sudul Rusiei cu banii furaţi de la fondul de stat, informează International Business Times.
În 2015 au fost publicate fotografii ale palatului situat lângă Praskoveevka, în Krasnodar Krai. Proprietatea de 67 de hectare situată lângă Marea Neagră are terenuri de sport, parcuri, piscine şi chiar un mic sat pentru personal.
În documentele publice se arată că proprietatea este un hotel, dar activiştii ruşi din opoziţie susţin că palatul aparţine lui Putin, iar acest fapt este demonstrat de prezenţa serviciilor de securitate, dar şi de anumite documente incriminatoare care demonstrează cine este defapt proprietarul palatului.
Costurile construcţiei palatului au fost estimate (2009) la 1 miliard de dolari de către Kolesnikov, un opozant al lui Putin.
Primele fotografii cu clădirea au apărutîn 2010 pe site-ul RuLeaks.net, varianta rusească a WikiLeaks. Kremlinul a negat în mod constant că palatul este construit pentru Putin, şi a respins acuzaţiile de corupţie.
Olga Komova, angajată a unui hotel de lux, este acuzată că ar fi participat la un grup infracţional responsabil de o fraudă de peste 21 de milioane de lire sterline.
Komova s-ar fi folosit de slujba ei dintr-un hotel de 4 stele din Thailanda drept acoperire pentru fraudele pe care le comitea. Cunoscută ca o “fermecătoare” asistentă a clienţilor, femeia de 25 de ani ar fi sustras sume uriaşe de la clienţii din Vest.
Alături de complicele ei rus Dmitry Ukrainsky (44 de ani), Olga Komova ar fi trimis mail-uri cu viruşi mai multor clienţi, obţinând astfel acces la datele lor personale.
Înainte de a fi arestată, ea era cunoscută mai mult pentru fotografiile postate pe diverse reţele de socializare.
Olga Komova, angajată a unui hotel de lux, este acuzată că ar fi participat la un grup infracţional responsabil de o fraudă de peste 21 de milioane de lire sterline.
Komova s-ar fi folosit de slujba ei dintr-un hotel de 4 stele din Thailanda drept acoperire pentru fraudele pe care le comitea. Cunoscută ca o “fermecătoare” asistentă a clienţilor, femeia de 25 de ani ar fi sustras sume uriaşe de la clienţii din Vest.
Alături de complicele ei rus Dmitry Ukrainsky (44 de ani), Olga Komova ar fi trimis mail-uri cu viruşi mai multor clienţi, obţinând astfel acces la datele lor personale.
Înainte de a fi arestată, ea era cunoscută mai mult pentru fotografiile postate pe diverse reţele de socializare.
Publicaţiile franceze prestigioase, dar şi o televiziune de ştiri au ales să nu mai publice fotografiile teoriştilor ce comit atacuri teroriste în Franţa, pentru a estompa imaginea de eroi a jihadiştilor, decizia jurnaliştilor iscând o polemică aprigă, relatează presa franceză.
Prestigioasele ziare Le Monde şii La Croix, televiziunile BFMTV şi France 24, radiourile Europe 1 şi RFI au decis să nu mai publice fotografiile teoriştilor care comit atentate în Franţa, după ultimul atac terorist din biserica St Etienne-du-Rouvray din Franţa, în care preotul Jacques Hamel, în vârstă de 84 de ani, a fost ucis. Atacatorii l-au forţat să îngenucheze în timp ce înregistrau cum îl omoară.
O tânără mamă care a renunţat la şcoală fără să obţină nicio diplomă a construit o companie de milioane de lire sterline în doar un an, potrivit unui articol al publicaţiei britanice Daily Mail. Prin intermediul afacerii Want that Trend, tânăra comercializează haine online, alese după propriul gust. Tânăra a ajuns astfel la la venituri de 7 milioane de lire sterline după primul an de funcţionare şi plănuieşte să ajungă la 10 milioane de lire sterline anul acesta.
Victoria Molyneux are 27 de ani şi locuieşte în Chesire. Ea a lansat boutique-ul online Want That Trend în aprilie anul trecut. Tânăra a sperat iniţial la câteva zeci de comenzi săptămânale, dar businessul ei i-a depăşit aşteptările şi ajunge în prezent la 2.000 de comenzi zilnice. În prezent, în cadrul companiei sale lucrează 22 de angajaţi, iar printre planurile de dezvoltare a afacerii se numără lansarea unei linii destinate mamelor şi copiilor.
Tânăra spune că şi-a propus de la început să vândă ceva chic şi bine făcut, dar ieftin, după ce a avut probleme să găsească haine pentru ea.
”Mi-au plăcut mereu hainele, dar nu am avut bani”, a declarat tânăra publicaţiei britanice. A vizitat distribuitori en gros şi producători locali şi a reuşit să lanseze astfel o primă colecţie de produse. A urmărit de asemenea tutoriale video de unde a aflat cum să construiască un site prin care să-şi vândă produsele. Înainte să îşi lanseze afacerea, tânăra era angajată într-un call center, post la care a renunţat în momentul în care vânzările au început să crească.
Victoria este şi model pentru rochiile sale; se promovează făcându-şi selfie-uri pe care le publică pe site-ul ei şi pe reţelele sociale. ”Când mă uit pe alte site-uri văd cum arată diferit pe modele slabe. Vreau să arăt cum vor arăta hainele mele pe oameni normali”, a declarat ea.
A câştigat astfel circa 50.000 de followeri pe Instagram şi peste 1,2 milioane de like-uri pe Facebook. Antreprenoarea a născut-o pe fiica ei, Isabella, la cinci luni după ce a lansat businessul Want That Trend; de unde şi inspiraţia ca în viitor să creeze o linie de haine dedicată mamelor şi fiicelor. Recent a încheiat primul ei parteneriat cu o vedetă, Holly Hogan, cu care a lansat prima colecţie.
O tânără mamă care a renunţat la şcoală fără să obţină nicio diplomă a construit o companie de milioane de lire sterline în doar un an, potrivit unui articol al publicaţiei britanice Daily Mail. Prin intermediul afacerii Want that Trend, tânăra comercializează haine online, alese după propriul gust. Tânăra a ajuns astfel la la venituri de 7 milioane de lire sterline după primul an de funcţionare şi plănuieşte să ajungă la 10 milioane de lire sterline anul acesta.
Victoria Molyneux are 27 de ani şi locuieşte în Chesire. Ea a lansat boutique-ul online Want That Trend în aprilie anul trecut. Tânăra a sperat iniţial la câteva zeci de comenzi săptămânale, dar businessul ei i-a depăşit aşteptările şi ajunge în prezent la 2.000 de comenzi zilnice. În prezent, în cadrul companiei sale lucrează 22 de angajaţi, iar printre planurile de dezvoltare a afacerii se numără lansarea unei linii destinate mamelor şi copiilor.
Tânăra spune că şi-a propus de la început să vândă ceva chic şi bine făcut, dar ieftin, după ce a avut probleme să găsească haine pentru ea.
”Mi-au plăcut mereu hainele, dar nu am avut bani”, a declarat tânăra publicaţiei britanice. A vizitat distribuitori en gros şi producători locali şi a reuşit să lanseze astfel o primă colecţie de produse. A urmărit de asemenea tutoriale video de unde a aflat cum să construiască un site prin care să-şi vândă produsele. Înainte să îşi lanseze afacerea, tânăra era angajată într-un call center, post la care a renunţat în momentul în care vânzările au început să crească.
Victoria este şi model pentru rochiile sale; se promovează făcându-şi selfie-uri pe care le publică pe site-ul ei şi pe reţelele sociale. ”Când mă uit pe alte site-uri văd cum arată diferit pe modele slabe. Vreau să arăt cum vor arăta hainele mele pe oameni normali”, a declarat ea.
A câştigat astfel circa 50.000 de followeri pe Instagram şi peste 1,2 milioane de like-uri pe Facebook. Antreprenoarea a născut-o pe fiica ei, Isabella, la cinci luni după ce a lansat businessul Want That Trend; de unde şi inspiraţia ca în viitor să creeze o linie de haine dedicată mamelor şi fiicelor. Recent a încheiat primul ei parteneriat cu o vedetă, Holly Hogan, cu care a lansat prima colecţie.
Samsung S7 şi Huawei P9 sunt produse de vârf ale celor două companii, care se încadrează în aceeaşi categorie de preţ (S7 este ceva mai scump) şi specificaţiile tehnice sunt asemănătoare (cu un plus, din nou, pentru S7).
Să începem de la exterior spre interior. Ambele produse sunt realizate din materiale premium (nu găsim plastic aici) unibody, cu diagonale de 5,2 inchi şi 5,1 inchi (S7). P9 este puţin mai subţire şi mai lat decât S7 şi se aseamănă mai mult cu un iPhone, iar Samsung cu această variantă s-a îndepărtat puţin de lookul iPhone-ului; spre deosebire de varianta precedentă coreenii au reintrodus cardul microSD şi l-au făcut rezistent la apă şi la praf. P9 nu are o aderenţă foarte bună şi este uşor de scăpat din mână (vine la pachet cu o carcasă de protecţie din plastic care rezolvă această problemă); în schimb, S7 este un magnet pentru amprente.
Un lucru pe care cele două telefoane îl au în comun şi un element tot mai prezent la telefoanele noi este senzorul de amprentă. La Huawei acesta se află pe spate în partea de sus, iar la Samsung pe butonul clasic de home. Dacă în cazul multor aspecte este greu de ales un câştigător dintre cele două produse, în cazul senzorilor Huawei P9 a câştigat detaşat. În primul rând, poziţionarea senzorului este mai bună, este mult mai natural şi mai uşor de utilizat. Pe când la S7 trebuie să duci degetul mare pe butonul fizic, ceea ce, de cele mai multe ori, nu este foarte confortabil. În plus, acurateţea senzorului Huawei este mult mai bună decât a celui de pe S7 (am înregistrat mai multe poziţii ale degetului pe senzor şi tot „reuşea” să se blocheze). La P9 nu m-a blocat niciodată din sistem, pe când la S7 s-a întâmplat de mai multe ori pentru că nu-mi recunoştea amprenta. Şi încă un element plăcut al P9-ului este faptul că atunci când ai introdus codul PIN telefonul se deblochează instant, fără să mai fi nevoit să apeşi pe „OK“ cum este în cazul Samsungului. Ceva mărunt, dar care de-a lungul timpului se observă şi devine comod.
În cazul display-ului, Samsung a luat conducerea cu un ecran mai luminos, mai frumos, pe care culorile sunt mai vii şi mai contrastante. S7 are un ecran super AMOLED cu o rezoluţie de 1.440 x 2.560 pixeli şi cu o densitate de pixeli de 577 ppi. Pe când Huawei are un ecran IPS-NEO LCD cu o rezoluţie de 1.080 x 1.920 pixeli cu o densitate de doar 423 ppi. Dacă la Samsung nu ai probleme în a utiliza telefonul afară într-o zi însorită, cu Huawei, din cauza luminozităţii scăzute, experienţa de utilizare nu este ideală. Pentru Samsung acest lucru vine şi cu un minus, bateria se scurge mai repede, iar ambele au aceeaşi capacitate – 3.000 mAh. Amândouă telefoanele au opţiunea de fast charge şi se încarcă destul de repede. Huawei nu a adoptat designul celor de la Apple, ci şi portul USB-C, ceea ce vă poate da bătăi de cap dacă rămâneţi fără baterie şi nu veţi putea folosi un încărcător cu mini-USB (pe care majoritatea telefoanelor îl au acum).
În cazul ambelor telefoane, media de viaţă a bateriei a fost undeva la o zi şi jumătate (care se poate prelungi prin aplicaţiile de economisire a bateriei). Iar o zi de utilizare arată cam aşa: o oră de ascultat muzică online, browsing spre şi de la serviciu (aproximativ 60 minute), mesagerie, câteva telefoane şi fotografii plus o sesiune mică de joacă la finalul zilei.
Următorul element ce trebuie notat este camera, care a devenit un factor foarte important pentru clienţi în a decide o achiziţie.
Pentru acest model Huawei a realizat un parteneriat cu faimosul Leica pentru realizarea camerei şi nu au făcut doar una, ci două (fiecare de 12 MP). Cu toate acestea nu aş putea spune că face fotografii mult mai bune decât Samsung; dimpotrivă, probabil unii dintre voi veţi prefera imaginile realizate de S7 (contrastul este mai mare şi sharp-ul puternic, prea strident pentru gustul meu). Însă S7 suportă mai multe moduri de filmare, are chiar şi opţiunea de hyperlapse (deşi calitatea nu este ideală).
Ambele camere sunt foarte rapide, au module pentru portrete (estomparea fundalului, aici S7 face o treabă mai bună decât P9), ambele se descurcă în condiţii de luminozitate scăzută. Un alt element care ţine de gust este utilizarea senzorului pentru a face fotografii. Cu Huawei P9 eşti mai discret când vrei să faci fotografii pe stradă, doar prin apăsarea senzorului. Când vine vorba de camera de „selfie”, P9 este dotat cu una de 8 MP şi S7 cu una de doar 5 MP, însă ambele vin cu moduri de „beautify”, adică retuşarea automată a imaginilor pentru a fi gata de postat pe reţelele de socializare.
La capitolul sunet, S7 obţine poziţia de lider, atât la redarea sunetelor în boxe, cât şi în căşti. În plus, Samsung este mai puternic (deşi nu se vede o diferenţă mare în utilizarea obişnuită), obţinând un punctaj de aproximativ 140.000 pe aplicaţia de benchmark AnTuTu, pe când Huawei P9 a obţinut un scor de doar 90.000. Mai mult, coreenii de la Samsung oferă şi posibilitatea de a mări capacitatea de stocare până la 200 GB (doar 128 GB pentru P9).
După cum am zis şi la începutul acestui articol, între cele două telefoane nu există o diferenţă mare, iar alegerea unuia dintre cele două telefoane ţine mai degrabă de gust şi de priorităţi. P9 are un senzor de amprentă foarte bun şi face fotografii bune, pe de altă parte Samsung are un display mult mai bun, este ceva mai rapid, are o capacitate mai mare de stocare şi este rezistent la apă (dacă e important pentru cineva). Dacă ar fi să aleg, aş merge pe mâna P9-ului datorită senzorului de amprentă, camerei şi faptului că este puţin mai ieftin decât S7.
Samsung S7 şi Huawei P9 sunt produse de vârf ale celor două companii, care se încadrează în aceeaşi categorie de preţ (S7 este ceva mai scump) şi specificaţiile tehnice sunt asemănătoare (cu un plus, din nou, pentru S7).
Să începem de la exterior spre interior. Ambele produse sunt realizate din materiale premium (nu găsim plastic aici) unibody, cu diagonale de 5,2 inchi şi 5,1 inchi (S7). P9 este puţin mai subţire şi mai lat decât S7 şi se aseamănă mai mult cu un iPhone, iar Samsung cu această variantă s-a îndepărtat puţin de lookul iPhone-ului; spre deosebire de varianta precedentă coreenii au reintrodus cardul microSD şi l-au făcut rezistent la apă şi la praf. P9 nu are o aderenţă foarte bună şi este uşor de scăpat din mână (vine la pachet cu o carcasă de protecţie din plastic care rezolvă această problemă); în schimb, S7 este un magnet pentru amprente.
Un lucru pe care cele două telefoane îl au în comun şi un element tot mai prezent la telefoanele noi este senzorul de amprentă. La Huawei acesta se află pe spate în partea de sus, iar la Samsung pe butonul clasic de home. Dacă în cazul multor aspecte este greu de ales un câştigător dintre cele două produse, în cazul senzorilor Huawei P9 a câştigat detaşat. În primul rând, poziţionarea senzorului este mai bună, este mult mai natural şi mai uşor de utilizat. Pe când la S7 trebuie să duci degetul mare pe butonul fizic, ceea ce, de cele mai multe ori, nu este foarte confortabil. În plus, acurateţea senzorului Huawei este mult mai bună decât a celui de pe S7 (am înregistrat mai multe poziţii ale degetului pe senzor şi tot „reuşea” să se blocheze). La P9 nu m-a blocat niciodată din sistem, pe când la S7 s-a întâmplat de mai multe ori pentru că nu-mi recunoştea amprenta. Şi încă un element plăcut al P9-ului este faptul că atunci când ai introdus codul PIN telefonul se deblochează instant, fără să mai fi nevoit să apeşi pe „OK“ cum este în cazul Samsungului. Ceva mărunt, dar care de-a lungul timpului se observă şi devine comod.
În cazul display-ului, Samsung a luat conducerea cu un ecran mai luminos, mai frumos, pe care culorile sunt mai vii şi mai contrastante. S7 are un ecran super AMOLED cu o rezoluţie de 1.440 x 2.560 pixeli şi cu o densitate de pixeli de 577 ppi. Pe când Huawei are un ecran IPS-NEO LCD cu o rezoluţie de 1.080 x 1.920 pixeli cu o densitate de doar 423 ppi. Dacă la Samsung nu ai probleme în a utiliza telefonul afară într-o zi însorită, cu Huawei, din cauza luminozităţii scăzute, experienţa de utilizare nu este ideală. Pentru Samsung acest lucru vine şi cu un minus, bateria se scurge mai repede, iar ambele au aceeaşi capacitate – 3.000 mAh. Amândouă telefoanele au opţiunea de fast charge şi se încarcă destul de repede. Huawei nu a adoptat designul celor de la Apple, ci şi portul USB-C, ceea ce vă poate da bătăi de cap dacă rămâneţi fără baterie şi nu veţi putea folosi un încărcător cu mini-USB (pe care majoritatea telefoanelor îl au acum).
În cazul ambelor telefoane, media de viaţă a bateriei a fost undeva la o zi şi jumătate (care se poate prelungi prin aplicaţiile de economisire a bateriei). Iar o zi de utilizare arată cam aşa: o oră de ascultat muzică online, browsing spre şi de la serviciu (aproximativ 60 minute), mesagerie, câteva telefoane şi fotografii plus o sesiune mică de joacă la finalul zilei.
Următorul element ce trebuie notat este camera, care a devenit un factor foarte important pentru clienţi în a decide o achiziţie.
Pentru acest model Huawei a realizat un parteneriat cu faimosul Leica pentru realizarea camerei şi nu au făcut doar una, ci două (fiecare de 12 MP). Cu toate acestea nu aş putea spune că face fotografii mult mai bune decât Samsung; dimpotrivă, probabil unii dintre voi veţi prefera imaginile realizate de S7 (contrastul este mai mare şi sharp-ul puternic, prea strident pentru gustul meu). Însă S7 suportă mai multe moduri de filmare, are chiar şi opţiunea de hyperlapse (deşi calitatea nu este ideală).
Ambele camere sunt foarte rapide, au module pentru portrete (estomparea fundalului, aici S7 face o treabă mai bună decât P9), ambele se descurcă în condiţii de luminozitate scăzută. Un alt element care ţine de gust este utilizarea senzorului pentru a face fotografii. Cu Huawei P9 eşti mai discret când vrei să faci fotografii pe stradă, doar prin apăsarea senzorului. Când vine vorba de camera de „selfie”, P9 este dotat cu una de 8 MP şi S7 cu una de doar 5 MP, însă ambele vin cu moduri de „beautify”, adică retuşarea automată a imaginilor pentru a fi gata de postat pe reţelele de socializare.
La capitolul sunet, S7 obţine poziţia de lider, atât la redarea sunetelor în boxe, cât şi în căşti. În plus, Samsung este mai puternic (deşi nu se vede o diferenţă mare în utilizarea obişnuită), obţinând un punctaj de aproximativ 140.000 pe aplicaţia de benchmark AnTuTu, pe când Huawei P9 a obţinut un scor de doar 90.000. Mai mult, coreenii de la Samsung oferă şi posibilitatea de a mări capacitatea de stocare până la 200 GB (doar 128 GB pentru P9).
După cum am zis şi la începutul acestui articol, între cele două telefoane nu există o diferenţă mare, iar alegerea unuia dintre cele două telefoane ţine mai degrabă de gust şi de priorităţi. P9 are un senzor de amprentă foarte bun şi face fotografii bune, pe de altă parte Samsung are un display mult mai bun, este ceva mai rapid, are o capacitate mai mare de stocare şi este rezistent la apă (dacă e important pentru cineva). Dacă ar fi să aleg, aş merge pe mâna P9-ului datorită senzorului de amprentă, camerei şi faptului că este puţin mai ieftin decât S7.
