Tag: estimari

  • Century 21 Romania: Preturile apartamentelor vechi –7% in 2008

    "Preturile apartamentelor vechi au scazut la nivel national in primele trei luni cu 7% potrivit datelor agentiilor imobiliare din reteaua noastra locala. Scaderea are la baza mai multi factori: creditele sunt mai scumpe, bancile sunt mai prudente in acordarea de credit si vor introduce norme si mai prudentiale ceea ce va duce la o scadere a numarului celor care isi pot lua credite si la o cerere mai mica", a declarat vicepresedintele Centrury 21 Romania, Gabriel Alexandru.

    Reprezentantul companiei sustine ca scaderea preturilor s-a produs pe fondul diminuarii numarului de tranzactii. "A scazut numarul de tranzactii si ne asteptam sa scada in continuare. Vor exista in continuare corectii de preturi, estimam ca acestea vor scadea in total cu 10% pe parcursul acestui an", a mai spus Alexandru.

    Potrivit unei analize realizate de Ziarul Financiar pe baza anunturilor de vanzare pentru apartamentele cu trei camere construite in perioada 1980 – 1990, preturile au crescut in primele trei luni cu 1%, pana la un nivel mediu de 2.050 de euro pe metru patrat. Comparativ, cretterea preturilor anul trecut a fost de 50%, adica un ritm de minim 4% pe luna.

    Reprezentantul companiei a mai declarat ca scaderea numarului de tranzactii va avea ca efect nu doar scaderea preturilor ci si disparitia multor agentii imobiliare. "Va dau un exemplu, in Bacau sunt 200 de agentii imobiliare si probabil vor ramane 50", a mai declarat vicepresedintele Centrury 21 Romania.

    Aceste declaratii sunt in contradictie cu datele Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, potrivit carora numarul tranzactiilor imobiliare a crescut in primele doua luni ale acestui an cu 21%. "O posibila explicatie pentru diferenta ar putea fi data de faptul ca tranzactiile nu mai trec prin agentii", a mai spus Alexandru.

    Century 21 Real Estate, companie care opereaza una din cele mai mari retele de agentii imobiliare in sistem de franciza din lume la nivel global, si-a facut intrarea pe plan local acum aproape un an si a ajuns pana in acest moment la o retea de 14 agentii imobiliare, situate in Bucuresti si in judetele Prahova, Brasov, Cluj, Timisoara si Constanta.

    "|n ceea ce priveste extinderea retelei, intentionam ca pana in 2012 sa avem in Romania cate o agentie membra a retelei Century 21 Romania in fiecare oras cu 50.000 de locuitori. Adica 140 de agentii pana in 2012", a mai spus vicepresedintele companiei. Pentru a deveni membra a retelei de agentii originare din Romania, un doritor al francizei trebuie sa plateasca o taxa initiala de 70.000 de lei la care se adauga 8% din cifra de afaceri, din care 2% vor fi distribuiti intr-un fond comun care va fi folosit in scopuri de marketing.

  • Criza din SUA ameninta si Romania

    Fondul Monetar International a estimat costurile crizei americane la circa 800 de miliarde de dolari, pierderi raspandite pe toate continentele. Printre cei care au tras semnale de alarma privind fragilitatea de care da dovada mediul financiar din SUA se numara Alan Greenspan, fost presedinte al Bancii centrale americane (Fed), si Henry Paulson, secretar al Trezoreriei SUA.

    Amanunte pe www.gandul.info

  • Un an asa si-asa

    Pusa pe seama concediilor, a caniculei sau a anuntatelor reduceri de preturi, evolutia sub asteptari a pietei farmaceutice in al treilea trimestru al acestui an a tras un usor semnal de alarma pentru firmele implicate. Desi previziunile pentru anul viitor ar putea fi extrem de optimiste, oamenii din industrie se arata mult mai ponderati in estimari.

    Sefii companiilor inca analizeaza doua seturi de date: de-o parte, intentia Guvernului de a mari anul viitor cu 27% bugetul sanatatii; de cealalta parte cresterea cu numai 4,5% a vanzarilor de medicamente in perioada iulie-septembrie, fata de acelasi interval al anului trecut, potrivit datelor comunicate de compania de cercetare a pietei Cegedim. Totusi, cresterea pietei este in grafic – intr-o perioada de 12 luni, pana la finele lui septembrie, vanzarile de medicamente s-au majorat cu aproape 15% fata de acelasi interval din anii precedenti. Aceasta e, de altfel, si majorarea pe care mizau cei mai multi producatori inca de la inceputul anului, cu mentiunea ca majoritatea lor sperau ca ei sa depaseasca rata de crestere a pietei. Dar primele doua trimestre au fost semnificativ mai bune.

    Acum, proiectul bugetului de stat pentru 2008 nu a facut prea multe valuri, desi vestile ar putea fi nesperat de bune, daca bugetul este adoptat de Parlament in forma propusa de Executiv. Pentru prima data, sanatatea ar putea primi 4,5% din PIB, ceea ce – in asumptiile Guvernului – va insemna un plus de 1,3 miliarde de euro. Ca urmare, cu peste sase miliarde de euro buget total, sanatatea va avea cel mai mare buget din ultimele doua decenii. Este drept ca din aceasta suma cheltuielile cu medicamentele sunt doar o parte, reprezentand cam un sfert.

    Totusi, previziunile privind vanzarile de medicamente in 2008 sunt moderate. Analistii Cegedim mizeaza pe o crestere de 10% anual in urmatorii trei ani, ceea ce ar duce piata farmaceutica la aproape 2,5 miliarde de euro in 2010, de la cele 1,8 miliarde de euro estimate pentru acest an. Cegedim a avut insa intotdeauna o atitudine rezervata.

    In schimb, Nicolae Iordache Iordache, country manager al producatorului ungar Gedeon Richter, estimeaza o crestere mai mare. „Ma astept ca, fiind an electoral, piata farmaceutica sa urce cu mai mult de 15 procente“, spune el. Afirmatia lui Iordache duce cu gandul la precedentul an electoral, 2004, cand vanzarile de medicamente au inregistrat un salt de peste 28%. Trebuie mentionat ca acest progres a fost datorat si schimbarii sistemului de raportare al Cegedim, de la preturi de producatori pana in 2003 la preturi de distribuitori din 2004.

    La jumatatea lui 2004, guvernul PSD a adoptat o masura care prevedea ca pensionarii cu venituri sub sase milioane de lei lunar (la acea vreme) beneficiau de o compensare de 90% la medicamente – adica plateau 10% din pretul medicamentului, restul fiind asumat de stat. Considerata o masura preelectorala mult prea consumatoare de resurse, decizia a fost abrogata dupa primul trimestru al lui 2005 de noul guvern, dar deja apucase sa lase urme in bilantul producatorilor. Si pozitive, si negative. Pozitive au fost majorarea vanzarilor si a profiturilor – scriptice – pentru ca, de fapt, compensarea de 90% a fost ultima piesa a dominoului care a impins sistemul de sanatate in cea mai grava criza financiara din ultimii 18 ani.

    In ultimii ani insa, situatia s-a reglat; producatorii, distribuitorii si farmaciile isi recupereaza mult mai rapid banii datorati de stat. „Diferenta fata de 2004 este ca acum sunt bani“, puncteaza Dragos Dinu, director executiv al grupului A&D Pharma, care reuneste cel mai mare distribuitor de medicamente din Romania, Mediplus, si cel mai important lant de farmacii, Sensiblu. El nu insista asupra posibilitatii de transformare a cifrelor din bugetul sanatatii in vector electoral, dar apreciaza ca majorarea salariilor – care alimenteaza fondul asigurarilor de sanatate – va duce si la cresterea pietei.

    Mult mai pesimist este Roberto Musneci, fost manager al GlaxoSmithKline Romania – cel mai mare producator de pe piata interna -, actualmente fondator si partener al firmei de comunicare institutionala Serban, Musneci si Asociatii. El crede ca anul viitor piata ar putea creste cu mai putin de zece procente („single digit“), dupa cresterile consistente din ultimii 4-5 ani. Musneci nu crede ca alegerile parlamentare ar avea efect asupra vanzarilor de medicamente. „Suntem deja in an electoral“, subliniaza el deja trecutele europarlamentare. Totusi, Guvernul a pus la punct un proiect de buget pentru anul viitor care, pe langa plusul pentru sanatate, promite o crestere cu 27% a banilor alocati educatiei, 12% in plus pentru asigurari si asistenta sociala si majorari cu 13%, respectiv 14% ale sumelor alocate agriculturii si transporturilor.

    O posibila explicatie a reticentei care se regaseste de mai bine de un an in mai toate estimarile este si faptul ca piata inca nu s-a stabilizat. Un exemplu este incercarea din ultimele luni a Ministerului Sanatatii de a reduce preturile medicamentelor comercializate in Romania, in medie cu 15%. Ultimul termen pentru intrarea in vigoare a noilor preturi este fixat pentru 31 ianuarie, dar masura a fost deja amanata de doua ori. Aceste amanari si-au pus amprenta pe vanzarile din ultimele luni ale companiilor farmaceutice, in opinia lui Marcian Gavrilescu, director general al producatorului de medicamente Labormed Pharma. „Nimeni nu voia sa mai cumpere, gandindu-se ca marja de profit ii va scadea puternic daca preturile vor fi mai mici dupa cateva saptamani.“

    Cei optimisti pun cresterile din urmatoarea perioada pe seama majorarii de venituri a populatiei, nu numai a bugetului alocat sanatatii. An de an, vanzarile de produse OTC (medicamente care se elibereaza fara prescriptie), care nu sunt finantate de stat, inregistreaza cresteri peste ritmul pietei. Un impact puternic ar putea avea in 2008 si programul national de evaluare a starii de sanatate a populatiei, care isi arata de pe-acum „coltii“. Analizele obligatorii pentru asigurati au scos deja la iveala boli necunoscute, iar observatorii pietei apreciaza ca sunt destule maladii grave, precum diabetul sau hepatita C, care afecteaza cu mult mai multe persoane decat cele luate acum in evidenta. Iar tratamentele pentru aceste boli sunt gratuite pentru pacienti, in schimb foarte costisitoare pentru stat.

    „Avem o piata subdiagnosticata“, spune Nicolae Iordache Iordache de la Gedeon Richter, aratand in special spre zona rurala. Cresterea valorica a pietei, pe fondul incercarilor ministerului de a scadea preturile medicamentelor, va veni din volume de vanzari mai mari. Pana la asaltul zonei rurale, poate ca adoptarea bugetului intr-o forma cat mai apropiata de cea propusa acum de Guvern va mai inviora previziunile companiilor.

  • Bursa vazuta de la Viena

    Perioada de incertitudine in care se afla pietele de capital din intreaga lume nu se va incheia, in viziunea austriacului, decat in aprilie-mai anul viitor, odata cu incheierea anului fiscal. „Daca ne uitam la estimarile privind pierderile bancilor si ale fondurilor de investitii datorate crizei ipotecare, estimari care se ridica pana la 400 de miliarde de dolari, si la pierderile deja raportate (care nu ajung nici la o treime din aceasta suma, n. red.), putem observa o mare diferenta. Doar auditorii care vor efectua controalele pentru tot anul vor putea prezenta nivelul real al pierderilor“, spune Michael Buhl. Aceasta inseamna ca volatilitatea bursiera se va mentine luni bune de-acum incolo, la fel si aversiunea tot mai mare a fondurilor de investitii la risc.

    Bursa de Valori din Viena, una dintre cele mai mari piete reglementate din centrul si estul Europei, are o capitalizare de peste 170 de miliarde de euro si o lichiditate zilnica de circa 700 de milioane de euro. Cresterea pana la acest nivel nu a fost usoara, majoritatea problemelor de la bursa vieneza fiind identice cu cele cu care se confrunta acum Bursa de Valori Bucuresti in prezent, spune Buhl. „In urma cu cativa ani, multe companii austriece au ales sa se listeze la Frankfurt si nu la Viena. Dezavantajele, intre care lichiditatea scazuta de care au avut parte acolo, au facut insa ca aproape toate sa se intoarca in tara, unde acoperirea media si interesul investitorilor sunt incomparabil mai mari.“

    E un argument pentru ca Buhl sa recomande acum listarea pe piata autohtona pentru toti doritorii de a ajunge la cota bursei. „Cea mai profitabila listare este cea pe piata interna, unde ai toate elementele necesare succesului: acoperire media, imagine deja cunoscuta a marcii, interes din partea investitorilor. Din pacate, managerii care se ocupa de listare au tendinta sa angajeze cele mai mari societati de intermediere, cum ar fi JP Morgan sau Goldman Sachs, care prefera bursele mari, unde au deja experienta“, spune Michael Buhl. Angajarea societatilor foarte mari pentru intermediere este insa o garantie pentru manageri in fata actionarilor in cazul unui esec, dupa principiul „daca ei nu au putut, atunci nimeni nu poate“. Nici dubla listare nu este o solutie foarte buna pentru o companie, in opinia oficialului austriac, din cauza costurilor aproape duble si a reducerii pachetului liber la tranzactionare.

    Atragerea companiilor pe bursa este o alta problema. „In urma cu trei ani am inceput un studiu asupra companiilor austriece, pentru a vedea care s-ar putea lista. Am ales circa o mie de societati de marime medie si mare, cu balante financiare pozitive si perspective bune pentru viitor. Dintre acestea, doar 9% au considerat listarea o optiune“, povesteste Michael Buhl. La listare nu au ajuns insa decat putine companii dintre cele 90, principalele obstacole fiind costurile ofertei publice initiale si rezistenta managerilor sau a proprietarilor in fata transparentei si a reducerii puterii decizionale, impuse de cerintele cotarii. „De multe ori, managerii sunt greu de convins ca avantajele listarii sunt mai importante decat pierderea unei parti din putere“, apreciaza seful bursei din Viena. La fel si cand vine vorba despre costuri; chiar daca cei 8% din valoarea ofertei initiale trebuie sa fie achitati o data (costul unei oferte publice initiale pe pietele de capital europene este in general de circa 7-8%), cheltuielile aferente unui credit sunt, prin comparatie, mult mai mari, desi sunt repartizate pe toata perioada de rambursare.

    Solutia gasita de austrieci a fost roadshow-ul, adica evenimente organizate in care managerii sunt adunati si li se explica, cu ajutorul altor directori de companii deja trecute prin aceasta experienta, avantajele listarii. Si mai ales ale listarii unui pachet de actiuni semnificativ, peste cota minima de listare de 25%. „Am avut multe discutii cu compania Starbucks, care s-a listat si la noi, pentru a-i convinge sa lase liber la tranzactionare un pachet de 25% plus o actiune. Chiar si acea actiune conteaza atunci cand vii in fata investitorilor. Oferta lor a avut valoarea de 1,4 miliarde de euro si a fost suprasubscrisa de zece ori“, spune Michael Buhl, care crede ca „si 10% este mai bine decat deloc“ atunci cand vorbeste despre apropiata listare a Transgaz Medias, pentru care subscrierea va incepe la 26 noiembrie.

    Ambiguitatea care poate fi observata pe piata romaneasca de capital, cu volatilitate mare bazata pe perceptia investitorilor si nu pe rezultatele financiare, nu este considerata ciudata de catre Michael Buhl: „Pot da ca exemplu o companie austriaca care a raportat 15 ani la rand cresteri constante ale profitului net. In toata aceasta perioada, cotatia actiunii lor a ramas neschimbata. Sunt multe cazuri in care profitul se majoreaza cu cifre mari, de pana la 50%, dar pretul de pe piata creste foarte putin. In astfel de cazuri, tranzactionarea se bazeaza doar pe sentiment, pe impresie, nu pe analize fundamentale sau tehnice“.

    Colaborarea bursei din Viena cu cea din Bucuresti s-a concretizat prin lansarea unui indice, ROTX, ce are la baza 11 companii mari din Romania. Pe parcursul celor doi ani si jumatate de la lansare, pe baza indicelui fondurile straine au achizitionat actiuni in valoare de circa 250 de milioane de euro. Pe langa acesti bani, cumparatorii au mai investit si direct in bursa de la Bucuresti pentru acoperirea riscului (operatiuni de hedging).

  • Spre 150 de dolari barilul

    Prea optimisti am fost noi in privinta rezervelor de petrol. Nu e vorba de cat de mult petrol exista, ci de cum o sa dezvoltam rezervele: cat o sa ne ia sa facem asta si de cat petrol o sa avem nevoie“, a spus saptamana trecuta Christophe de Margerie, CEO al grupului francez Total, la o conferinta despre petrol la Londra. Francezul, care a insistat ca nu e numai punctul lui de vedere, ci al tuturor oamenilor din industrie dispusi sa vorbeasca pe sleau, n-a acuzat nici nivelul rezervelor („niciodata n-au fost asa de mari“), nici eventuale constrangeri tehnologice, ci dificultatea de a ajunge la ele, atata vreme cat tarile posesoare de petrol nu vor sau nu pot sa-si ofere rezervele spre exploatare.

    E o schimbare surprinzatoare fata de ceea ce zicea anul trecut Thierry Desmarest, predecesorul lui De Margerie, cum ca in jurul anului 2020 productia de petrol isi va fi atins varful si de atunci nu va mai putea urma decat declinul (celebra teorie „peak oil“). Cu alte cuvinte, nu e vorba ca se termina prea repede rezervele de titei, ci de politica si ideologia care, in varii forme, impiedica accesul la ele. De Margerie stie, intr-adevar, pe propria piele ce greu e sa ajungi la rezervele altora: Total a izbutit cu mari eforturi sau se lupta inca sa obtina felii din proiecte petroliere dificile in Iran (in pofida chiar a vointei guvernului de la Paris), Kazahstan sau Rusia. Asa incat verdictul lui, ca un nivel al productiei mondiale de 100 de milioane de barili pe zi ar fi deja o estimare optimista (fata de 85 in prezent si un orizont de 116 milioane vizat de Agentia Internationala pentru Energie), e de luat in seama, ca si concluzia ca in asemenea conditii de oferta limitata, preturile nu pot decat sa creasca.

    Deocamdata, ultimul record – 96 de dolari pe baril – a fost batut saptamana trecuta, iar pragul de 100 de dolari pare o chestiune de zile sau de saptamani, putini analisti incumetandu-se sa spuna ca el nu va fi atins inainte de sfarsitul anului. Masura tensiunii de pe piata a fost data de decizia de zilele trecute a Chinei, prima in ultimul an si jumatate, de a scumpi carburantii cu aproape 10%, cu toate ca promisese ca nu va misca preturile pana la sfarsitul anului, ca sa nu alimenteze inflatia. Mai aproape de noi, un membru al Consiliului de guvernare al Bancii Centrale Europene a avertizat ca scumpirea continua a petrolului ar putea provoca in economia mondiala „conditii pentru stagflatie“ (urcare necontrolata a preturilor combinata cu crestere economica foarte slaba sau nula, crestere a somajului si finalmente recesiune).

    Pana unde poate urca pretul? In ultimii trei ani, adica de cand petrolul a inceput sa se scumpeasca vizibil, presa a tot repetat ceea ce a devenit un stereotip: faptul ca, in termeni reali, preturile atinse in perioada de criza de la inceputul deceniului ’80, maximul istoric, nu au fost atinse inca. Valoarea reala a urcat de la circa 80 de dolari pe baril in toamna anului 2004 (cand pretul nominal era de 50 de dolari pe baril) la peste 100 de dolari in toamna anului 2007. Analistii companiei de consultanta Platts au calculat recent echivalentul de astazi al maximului absolut din 1980, care ar fi de 103,69 dolari pe baril.

    O astfel de valoare, conform omului de afaceri Dinu Patriciu, va fi atinsa rapid, pentru ca in toamna anului viitor sa se ajunga la 150 de dolari barilul. Mai precis, „probabil la anul, pe vremea asta, va fi sarit de 150 de dolari pe baril“, spune directorul general al Rompetrol. Un asemenea prag nu poate fi evitat, precizeaza Dinu Patriciu, explicand ca modelul curbelor de evolutie duce spre acest pret in aproximativ un an. Asa sa fie? Prin septembrie anul trecut, cand barilul era in jur de 60 de dolari, Patriciu estima ca ar putea ajunge „in viitorul apropiat“ la 100 de dolari pe baril; la randul sau, Constantin Tampiza, directorul executiv al Lukoil Romania, spune ca la sfarsitul anului trecut, cand a fost intrebat cum va fi in 2007 pretul petrolului, a estimat ca inca din primele luni ale anului va ajunge aproape de 90 de dolari.