BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Rusia încă se luptă cu deprecierea monedei: Banca centrală a dictat o nouă majorare a dobânzilor. „Având în vedere hotărârea Băncii Rusiei de a nu înăspri controalele de capital, singurul mod în care poate oferi sprijin rublei este prin majorări ale ratelor”

    Banca centrală rusă majorează iar dobânzile după ce anterior nu a reuşit să prevină deprecierea rublei, scrie Bloomberg.

    Decidenţii de politică monetară au ridicat dobânda la 13% de la 12% în urma întâlnirii de vineri. Decizia a fost considerată o surpriză pentru majoritatea economiştilor care se aşteptau la o pauză.

    Banca centrală a declarat că „va lua în considerare necesitatea unor majorări suplimentare ale ratelor la viitoarele întâlniri”, potrivit comunicatului.

    „S-au cristalizat riscuri proinflaţioniste semnificative, şi anume creşterea cererii interne depăşind capacitatea de expansiune a producţiei şi deprecierea rublei în lunile de vară”. „Prin urmare, este necesară înăsprirea suplimentară a condiţiilor monetare pentru a limita deviaţia ascendentă a inflaţiei de la ţintă şi a reveni la 4% în 2024”.

    O nouă creştere a dobânzilor va fi costisitoare pentru economia care încă îşi revine după impunerea sancţiunilor occidentale, fiind alimentată preponderent de cheltuielile bugetare şi cele militare.

    Creşterea din august a triplat deja şansele de recesiune în următoarele şase luni la aproximativ 20%, potrivit Bloomberg Economics.

    „Având în vedere hotărârea Băncii Rusiei de a nu înăspri controalele de capital, singurul mod în care poate oferi sprijin rublei este prin majorări ale ratelor”, a declarat Tatiana Orlova de la Oxford Economics, care a prezis creşterea cu 100 de puncte de bază.

  • Euro e pe cale să înregistreze o serie record de pierderi de la înfiinţarea sa, deoarece BCE consideră că majorarea ratelor a ajuns la final

    Euro e pe cale să înregistreze cea mai lungă serie de pierderi de la înfiinţarea sa, pe fondul pariurilor că Banca Centrală Europeană a terminat de majorat ratele dobânzilor, raportează Bloomberg.

    Moneda a scăzut pentru a noua săptămână consecutivă, cea mai lungă serie de scăderi de când euro a fost creat, în urmă cu peste două decenii. Este în scădere cu 5,6% faţă de dolar, după ce a atins un maxim la mijlocul lunii iulie şi se tranzacţionează în prezent aproape de cele mai scăzute niveluri din martie.

    În ultimele două luni, comercianţii au renunţat la euro pe fondul pariurilor că BCE va avea dificultăţi în a înăspri şi mai mult politica monetară, pe fondul semnelor de înrăutăţire a economiei. Acest punct de vedere a fost din nou alimentat în această săptămână, când preşedintele Christine Lagarde a oferit o a zecea creştere şi a semnalat că a fost atins vârful ratelor.

    „BCE tocmai a oferit entuziaştilor dolarului un alt motiv pentru a începe să vândă euro”, a declarat Dipak Shah, şeful departamentului de tranzacţionare a opţiunilor FX G-10 la Nomura Holdings Inc. „Ne-am aşteptat ca euro să ia avânt, nu doar faţă de dolar, ci şi faţă de alte monede”.

    Fondurile speculative au devenit cele mai negative pentru euro de la începutul anului, iar analiştii şi-au revizuit în scădere previziunile de sfârşit de an pentru această monedă. Analiştii consideră că euro va încheia anul la 1,09 dolari, faţă de 1,12 dolari.

    Euro a scăzut cu 0,5% până acum în această săptămână, la 1,07 dolari.

  • Statul român a luat 3 mld. euro de pe pieţele externe prin două emisiuni de bonduri pe cinci şi 10 ani

    Guvernul Ciolacu, prin Ministerul Finanţelor, a ieşit luni pe pieţele externe pentru a se finanţa prin două emisiuni de obligaţiuni deno­mi­nate în euro, scadente în 18 sep­tem­brie 2028 şi 18 septembrie 2023, cu un cupon fix, plătibil anual, conform datelor din platforma Bloomberg.

    Cele mai recente date arată că interesul investitorilor a fost mare, reflectat prin ordinele de subscriere, care s-au ridicat la circa 9 miliarde de euro, însă statul s-ar orienta la aproximativ 3 miliarde de euro.

    Acum, dobânzile sunt formate din nivelul midswap pe cinci ani de 3,25 plus 225 de puncte de bază, adică 5,5, respectiv midswap pe

    10 ani de 3,17 plus 340 de puncte de bază, adică 6,57. Aranjorii emisiunii sunt Citi, Erste Group, HSBC, JP Morgan şi Societe Generale.

    Spre comparaţie, Ministerul Finanţelor a mai emis bonduri pe pieţele externe la finalul lunii ianuarie 2023, când dobânzile erau formate din midswap plus 195 puncte de bază, respectiv midswap plus 340 puncte de bază.

    În finanţarea scadentă în septembrie 2027 şi care are o dobândă de 5% pe an, Guvernul a atras 750 mil. euro şi alte 850 mil. euro pentru cea scadentă în septembrie 2029 la o dobândă de 6,25% pe an, fiind vorba de o reemitere de obligaţiuni, ceea ce analiştii descriu ca „tap issue“, adică emiterea de bonduri pe ISIN-urile deja existente.

    Prin această reemitere de bonduri, guvernul a majorat sumele atrase de la investitori pe structura iniţială a celor două emisiuni de obligaţiuni, putând emite cu primă faţă de cuponul iniţial. La început de ianuarie 2023, guvernul a atras 4 mld. dolari în prima emisiune de eurobonduri din acest an, interesul investitorilor fiind de circa 11 mld. dolari.

     

  • Un avertisment al pieţelor financiare. Asistând la incertitudinea fiscală promovată de premierul Ciolacu, la tensiunile politice dintre PSD şi PNL, ştiţi care este prima întrebare pe care o pun acum investitorii străini şi analiştii externi: Ce se va întâmpla dacă AUR va câştiga alegerile şi dacă George Simion are şanse să devină preşedintele României.

    Vineri seară, agenţia de rating Fitch a anunţat că menţine perspectiva stabilă pentru ratingul de ţară al României (dacă scade ratingul intrăm în categoria junk pentru investiţii, ceea ce ar fi o catastrofă), iar acest lucru a fost salutat imediat de Marcel Boloş, ministrul Finanţelor, care susţine că anunţul Fitch reprezintă “o recunoaştere a eforturilor noastre continue pentru a controla deficitul bugetar şi ne oferă un cadru solid pentru a continua să dezvoltăm şi să implementăm politici fiscale responsabile şi proiecte de infrastructură care să sprijine creşterea pe termen lung”.

    https://www.zf.ro/eveniment/reactia-marcel-bolos-ministrul-finantelor -dupa-anuntul-agentiei-22120377

     

    România este în groapă cu deficitul bugetar, iar ministrul Finanţelor crede că este o recunoaştere a eforturilor fiscale ale guvernului, în condiţiile în care nu avem un pachet fiscal clar.

    Problema este că această menţinere a ratingului, care este doar un Power Point făcut de un analist pe baza unor date trecute, nu ţine loc de 40 de miliarde de lei, adică 8 miliarde de euro, cât ar avea nevoie guvernul Ciolacu să acopere gaura bugetară suplimentară, extrapolată pe tot anul, cu care se confruntă acum România.

    Această gaură bugetară suplimentară se adaugă la deficitul bugetar de 64 de miliarde de lei, aprobat deja la începutul anului, ceea ce înseamnă o gaură totală de peste 100 de miliarde de lei.

    De când guvernul Ciucă, şi acum guvernul Ciolacu, au aflat cu stupoare, în aprilie, că avem această gaură suplimentară, economia a început să se dea peste cap din cauza zvonurilor, discuţiilor şi informaţiilor vehiculate privind majorările de taxe şi impozite care vor urma.

    De patru luni, de când a preluat guvernul, premierul Ciolacu este într-un exerciţiu continuu de declaraţii politice, în condiţiile în care companiile, investitorii, oamenii care vor fi afectaţi de modificările fiscale, încearcă să îşi facă nişte calcule ca să vadă cum stau cu bugetul lor.

    Deşi problema găurii bugetare este ştiută încă de la finalul primului trimestru, nici până acum când intrăm deja în trimestrul IV, guvernul Ciolacu nu a fost în stare să iasă cu ceva concret care să permită fiecăruia să îşi facă socotelile.

    De patru luni, guvernul, Ministerul Finanţelor, tot aparatul de stat se chinuie să găsească formula prin care să impoziteze multinaţionalele care îşi diminuează profitul în România sau să impoziteze profitul prea mare pe care îl au băncile.

    În tot acest timp, pierdut, companiile, investitorii au pus investiţiile şi angajările pe “hold”, iar bugetele au început să fie revizuite în sens negativ, luându-se în considerare posibilele majorări de taxe şi impozite.

    În timp ce toată administraţia publică stă cu ochii pe alegerile politice de la anul şi pe menţinerea în funcţie, banii din PNRR – peste 6 miliarde de euro – stau degeaba în conturile valutare de la BNR, aşteptând să fie cheltuiţi.

    Şi pentru că firmele, investitorii şi personele fizice au pus totul pe “hold”, pentru ca nu ştiu ce se întâmplă, băncile nu mai au cerere de credite sau nu mai dau credite din motive de risc, preferând să îşi ţină excesul de lichiditate, de miliarde de lei, la Banca Natională, unde primesc o dobândă de 6% pe an, fară niciun risc. Conform calculelor ZF, băncile au in conturile BNR 23 de miliarde de lei, care practic stau degeaba.

    https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/excedentul-de-lichiditate-pe-piata-interbancara-in-august-aproape-23-22121134

     

    Pentru că nu există predictibilitate, pentru că BNR nu poate să dea semnalul scăderii dobânzilor din motive de inflaţie şi deficit bugetar, piaţa imobiliară este într-o scădere evidentă, tranzacţiile au scăzut cu 30% iar cererea de credite se reduce. Mădălina Teodorescu, vicepreşedintele BRD pe retail, spune că soldul creditelor ipotecare/ imobiliare a intrat deja pe minus, iar o îmbunătăţire a situaţiei nu prea se vede. Tranzacţiile imobiliare totale au o pondere de 7% în PIB, iar acum nu mai aduc niciun plus la creşterea economică.

    Pe fondul scăderii puterii de cumpărare, piaţa de retail îşi reduce vizibil creşterea, lovind în consum.

    Industria, principala componentă a PIB-ului cu o pondere de 22%, a avut un minus de 3% în prima jumătate de an, ceea ce a redus din creşterea economică. Industria din România depinde de pieţele occidentale, în special de Germania, care la rândul ei depinde de ce se întâmplă în China, iar acolo situaţia nu este aşa bună.

    Trecerea industriei mondiale auto spre zona electrică a început să lovească şi în România, producătorul japonez Yazaki anunţând că închide fabrica de componente auto din Buzău, din cauza pierderii unui client la nivel mondial, iar la Ploieşti reduce numărul locurilor de muncă.

    https://www.zf.ro/zf-24/trendul-mondial-trecere-masinile-electrice-loveste-romania-yazaki-22118547

     

    Iar acesta este doar începutul a ceea ce va urma în industria auto mondială, care va lovi să România. Iar industria auto are o pondere de aproape 10% în PIB-ul nostru. Cu ce poţi să inlocuieşti închiderile care vor urma în industria auto având în vedere că totul este global, iar la nivel naţional nu cred că există un plan de reconversie, nici a producţiei, nici a zecilor de mii de oameni care vor fi daţi afară.

    În primul semestru, unde creşterea economică a scăzut de la 2,4%, la cât erau aşteptările, la 1,7%, economia a fost ţinută pe plus de centrele de IT şi de construcţiile publice de infrastructură, care sunt bazate pe fondurile europene.

    Să vedem cum va reacţiona industria IT&C la propunerea guvernului de a renunţa la facilităţile fiscale din acest sector, propunerea fiind ca IT-iştii care au salariul de peste 10.000 de lei brut pe lună să plătească impozitul de 10%. Deja companiile din IT au anunţat că acest impact fiscal le va pune în situaţia de a face restructurări, mai ales că şi comenzile externe au început să se reducă.

    În timp ce economia scade în fiecare zi, din motive externe – recesiunea în Europa, China – dar şi din motive interne, premierul Ciolacu anunţă ca o mare victorie că a obţinut de la Bruxelles permisiunea majorării deficitului bugetar, ceea ce Comisia Europeana oricum o dădea, singura discuţie fiind procentul de creştere a deficitului.

    Problema este că pachetul fiscal vehiculat, plin de formule matematice de impozitare a profiturilor, nu va fi de ajuns să acopere gaura bugetară, nu de anul acesta, ci de anul viitor. 

    https://www.zf.ro/eveniment/exclusiv-zf-calculeaza-ajustorul-fiscal-companii-banci-determina-22117233

     

    Tuturor le este frică de ce va urma anul viitor din punct de vedere politic, având în vedere că sunt patru rânduri de alegeri, iar AUR creşte în sondaje în fiecare zi.

    Pieţele financiare externe au început să devină nervoase uitându-se la tot acest bâlci fiscal, unde nimic nu este concret şi nimeni nu îşi poate face calcule. Investitorii au nevoie să ştie care sunt modificările de taxe şi impozite şi ce impact au aceste modificări asupra inflaţiei, dobânzilor la lei, cursului valutar şi economiei. Toată lumea a înţeles că urmează modificări fiscale, dar de patru luni toată lumea trăieşte pe zvonuri şi incertitudini.

    Investitorii străini de portofoliu au împrumutat România, în prima parte a anului, cu miliarde de euro prin achiziţia de titluri de stat în lei, influx care a susţinut scăderea dobânzilor la lei şi stabilitatea cursului valutar în euro.

    În toamna anului trecut, Ministerul Finanţelor se împrumuta cu 9% la lei, iar ROBOR era de 8,2%, iar acum Ministerul Finanţelor se împrumută cu 6,4%, iar ROBOR este de 6,4%.

    Toată această scădere a dobânzilor, plus stabilitatea cursului valutar, a venit  ca urmarea a banilor investitorilor străini de portofoliu, nu datorită realizărilor guvernului Ciucă şi Ciolacu.

    Problema este că diferenţialul de dobândă dintre România si Europa şi SUA s-a micşorat vizibil între timp, iar diferenţialul de dobândă actual nu mai acoperă riscul aşteptat de investitori.

    Deja se simte un pas înapoi din partea investitorilor străini pe piaţa titlurilor de stat, iar această incertitudine fiscală menţinută de guvernul Ciolacu începe să ne usture. După cum a spus la ZF Live, Cristian Sporiş, vicepreşedinte Raiffeisen Bank, investitorii intră ordonat, dar când ies s-ar putea să iasă dezordonat şi atunci vom avea mari probleme.

    Investitorii străini au ajuns să deţină aproape 25% din datoria publică a României, care a urcat la jumătatea acestui an la 876 de miliarde de lei, reprezentând 55% din PIB. Ca o aducere aminte, în criza din 2008/2009, România avea o datorie publică de numai 10% din PIB, iar PIB-ul era la jumătate faţă de cât este acum, deci vă daţi seama ce impact ar putea avea acum o criză ca atunci.

    Nu ştiu dacă aţi observat dar cursul valutar a urcat la 4,96 lei pentru un euro, iar BNR pare că vrea să lase cursul mai liber.

    Plus că BNR nu mai înregistrează o creştere a rezervelor valutare în valuta, ceea ce s-a întamplat în prima jumătate a anului.

    Toată această incertitudine fiscală, azi se pune o taxă – impozitarea cu 10% a câstigurilor din titluri de stat, mâine se scoate- afectează relativa stabilitate economică şi politică de care a beneficiat România în ultimii 2 ani.

    Toate aceste cârpeli fiscale – majorări de taxe şi impozite punctuale, mai mult făcute pentru a dat bine la public că guvernul taxează luxul, decât pentru a strânge bani, nu vor acoperi gaura bugetară de anul acesta şi nici cea de anul viitor când toata lumea va avea nevoie de bani într-un an electoral.

    Mai devreme sau mai târziu tot se va ajunge la creşterea TVA, care aduce cel mai repede şi cei mai mulţi bani la buget.

    Dacă acum patru luni, când intram în vară, premierul Ciolacu ar fi majorat TVA cu 3 pp de la 19% (rata reală este de 16%) la 22%, şocul ar fi fost deja absorbit în economie acum, iar pieţele financiare s-ar fi liniştit.

    Aşa, vom avea o toamnă economică si politică de foc şi vom intra în anul politic 2024 cu o coaliţie PSD-PNL care ar vrea mai degrabă să se despartă, decât să guverneze împreună, având în vedere pierderile electorale pe care le vor înregistra.

    Stiţi care este acum prima întrebare a investitorilor străini şi a analiştilor externi? Cât are AUR în sondaje şi dacă va câştiga alegerile, cine va guverna România dacă AUR ajunge la putere şi dacă George Simion are şanse să ajungă preşedintele României.

    Niciun investitor nu vrea să îşi ia riscul unui derapaj financiar (creşterea cursului valutar şi  dobânzilor la lei), derapaj economic – recesiune şi scăderea economică şi a unui derapaj politic (lipsa unui guvern stabil şi a unui preşedinte proeuropean şi pro NATO, mai ales în contextul continurii războiului din Ucraina).

     

  • Cum se va termina succesul capitalismului?

    Lumea occidentală, capitalismul la care ne-am raportat şi ne raportăm cu toţii (vrem o lume ca afară), începe să fie din ce în ce mai lovită de propriul succes.

    Marile companii, marile bănci au devenit ţinte în mişcare pentru publicul larg şi în special pentru noua generaţie, din cauza profiturilor mari pe care le înregistrează. Ironic este că marii giganţi din tehnologie, care se bazează pe un model de servicii free – Facebook, Google, Instagram, Twitter –, au devenit atât de mari încât lumea nu îşi mai aduce aminte că nu trebuie să platească nimic, ei au contribuit la această situaţie. Fiecare smartphone, de care nu ne mai dezlipim nicio secundă, înseamnă un profit pentru Apple, Samsung sau alt brand global.

    Lumea crede că acest succes imens al marilor giganţi este obţinut prin exploatarea celorlalţi.

    Globalizarea, care înseamnă extinderea peste tot în lume a marilor companii, a modelelor de business care pot fi exportate, a scos din sărăcie anumite ţări, dar a sărăcit propria clasă de mijloc din ţara de origine. Clasa de mijloc şi-a pierdut puterea, iar societăţile capitaliste au devenit din ce în ce mai divizate din punct de vedere politic, economic şi social.

    Oraşele americane care sunt sediul marilor companii din tehologie  au devenit prohibitive pentru propriii locuitori. Cel mai adesea se dă exemplul profesorilor din San Francisco care nu îşi mai pot permite să stea în oraş din cauza exploziei preţurilor caselor şi a chiriilor.

    Industria financiară, piaţa de capital, bursa au creat atât de mulţi milionari, într-un termen atît de scurt, încât societatea capitalistă a fost dată peste cap. Aceşti milionari, aceste modele de business au fost motoarele exploziei preţurilor de pe piaţa imobiliară din lumea occidentală. Prin darea de banii de către băncile centrale pentru a salva economiile capitaliste de crizele care au apărut, nu a adus o îmbunătăţire a situaţiei economice pentru toată lumea, ci dimpotrivă. Câştigurile obţinute din creşterea preţurilor acţiunilor de pe Bursă a produs bani cu care s-au cumpărat case şi apartamente.

    Dar salariile, cu excepţia anumitor industrii, nu au crescut şi nu au putut să ţină pasul cu explozia burselor şi a pieţei imobiliare.

    Aşa se face că acum piaţa imobiliară din lumea capitalistă a devenit prohibitivă pentru propriii locuitori. Înainte lumea se mai descurca cu creşteri de preţuri la case şi apartamente pentru că dobânzile la credite erau foarte mici. Acum, dobânzile au crescut la ceruri, spre exemplu în SUA dobânzile la creditele ipotecare au ajuns la 7,6 %, cel mai ridicat nivel din ultimele 3-4 decenii.

    Mai mult decât atât, chiriile au explodat pentru că cei care au făcut bani, cei care au bani – fonduri de investiţii, bănci, miliardari – au văzut în achiziţia caselor/apartamentelor o bună oportunitate de plasare a banilor şi de a trăi din chirii şi randamentul acestora.

    În Europa, apariţia Airbnb şi Booking, a schimbat radical situaţia imobiliară din oraşele turistice. Toată lumea vrea să îşi dea apartamentele în chirie pe Airbnb pentru că câstigă mai multi bani decât dacă ar da în chirie celor care lucrează acolo, celor care trăiesc acolo zi de zi, în acele oraşe. Acest model „hotelier” a susţinut creşterea preţurilor şi creşterea chiriilor în oraşele turistice. Uitaţi-vă ce se întâmplă la Viena, la Roma, la Milano, la Paris, la Londra, la Florenţa etc. Uitaţi-vă ce se întâmplă şi în Bucureşti şi în Cluj.

    În acest fel, piaţa imobiliară a fost acaparată şi din ce în ce mai mulţi, în special din tânăra generaţie, constată că le este imposibil să îşi cumpere o casă cu credit sau să stea în chirie. Multe state, în special în Europa, încearcă să vină cu soluţia plafonării chiriilor. Dacă nu ai un job care să îţi aducă un salariu peste medie, îţi este foarte greu să acomodezi cu chiriile actuale din lumea occidentală. De achiziţia unui apartament nici nu poate fi vorba.

    În America, pentru că preţurile la case şi imobile au crescut accelerat în ultimii ani, pentru că dobânzile au crescut de la 1% la peste 7% pentru creditele imobiliare, piaţa de real estate este extrem de tensionată. În aceste condiţii, pentru că nu îşi pot permite nici un apartament, nici să stea în chirii, tinerii rămân la părinţi mai mult timp (asta dacă părinţii îi ţin), având în vedere cultura americană ca la 18 ani copiii să plece de acasă), fie se cuplează mai mulţi, de la 2 acum s-a ajuns la 4 în acelaşi apartament de 2 camere. Confruntaţi cu această situaţie de criză, dezvoltatorii americani încep să facă case mai mici, pentru a reduce preţul acestora. Camerele au o suprafaţă mai mică, dispar spaţiile de depozitare, fiecare cameră nu mai are baia ei.

    The Wall Street Jurnal, cel mai important ziar de business din America, dar şi din lume, are un articol pe această temă care anunţă un anumit trend pe piaţă, titlul articolului este „Bye living rooms, bathtubs: homes get noticeably smaller“.

    Asta îmi aminteşte că după criza din 2008-2009, când preţurile de pe piaţa imobiliară s-au prăbuşit la noi, dezvoltatorii au început să reducă suprafaţa camerelor, apartamentelor şi caselor pentru a se încadra în bugetul pe care îl aveau oamenii/clienţii.

    Având în vedere aceste situaţii, întrebarea este: cum se va termina acest succes al capitalismului?  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Unele guverne europene recurg la metode inteligente pentru a presa mai mult băncile să mărească dobânzile la depozite

    Când dobânzile oficiale cresc, după cum au făcut-o fără încetare în ultimul an, debitorii sunt în mod tipic penalizaţi mult mai rapid decât sunt răsplătiţi cei care economisesc, acest lucru ducând la acuzaţii de urmărire a profitului la adresa băncilor. În mod excepţional, guvernele se folo­sesc de forţe ale pieţei mai degrabă decât de reglementare pentru a forţa instituţiile financiare să-şi crească dobânzile la depozite, scrie Marcus Ashworth, editorialist la Bloomberg.

    În Marea Britanie, National Sa­vings & Investments, banca de eco­no­mii deţinută de stat, oferă instru­mente de economisire de retail pe un an cu dobândă de 6,2%, cea mai ridicată de când instituţia a preluat programele de economisire garanta­te de guvern în 2008. Dobânda este peste cea de 6% oferită de unele bănci comerciale mai mici, iar obli­gaţiunile sunt garantate de guvern.

    Belgia a vândut la rândul său titluri similare dar pe termen mai lung în acest an, premierul ţării Ale­xander De Cross declarând că băn­cile ţării vor fi forţate să „lupte din nou“ pentru deponenţi. Italia oferă de asemenea de multă vreme o gamă largă de obligaţiuni guvernamentale atractive investitorilor individuali.

    Acest tip de strategie a guver­nu­lui ar putea prinde, în opinia edito­rialistului Bloomberg.

    Mesajul este: investiţi la stat şi veţi primi dobânzi preferenţiale pen­tru mai mult. Astfel de mişcări din partea guvernelor vor provoca fără îndoială nemulţumire în industria financiară.

    Cum pot fi băncile încurajate să acţioneze corect când consumatorii se confruntă cu preţuri mult mai mari este o problemă la nivel euro­pean. Nu există o soluţie simplă, însă puţină concurenţă sănătoasă poate face mult bine, crede Marcus Ashworth.

    Băncile din întreaga lume resimt presiuni în creştere să-şi transfere mai departe către clienţi dobânzile mai mari, însă băncile de pe pieţele mai puţin competitive s-au dovedit a fi mai puţin generoase decât altele, relevă o analiză S&P citată de Financial Times.

    Comparând pieţele după procentul din majorările de dobânzi oficiale pe care băncile îl trec mai departe la depozite reiese că clienţii din ţările care au început să crească dobânzile mai devreme au avut cel mai mult de câştigat până acum.

    În topul S&P pe primele poziţii după această măsurătoare se află UK, Luxemburg, Franţa, Austria, Olanda.

    Băncile din Franţa sunt printre cele mai dispuse să împartă creşterile de dobânzi cu clienţii. Un factor cheie are legătură cu popularitatea Livret A, un cont de economii cu o vechime de 200 de ani menit să ajute la refacerea finanţelor publice ale ţării după războaiele lui Napoleon Bonaparte.

    Ţările cele mai afectate de criza din zona euro şi unde sectorul a fost forţat să se consolideze, ca Irlanda, Spania, Grecia şi Italia, se dovedesc mult mai puţin dispuse să transfere creşterile de dobânzi către clienţi.

     

  • Ministerul Finanţelor anuta ca se pregateste o noua măsură de impozitare. Cine sunt cei vizati de noua impoziotare cu 10%

    Ministerul Finanţelor are în calcul impunerea unei dobânzi de 10% pentru titlurile de stat, o premieră a ultimilor ani, în cea mai recentă variantă de măsuri fiscale pregătită de autorităţi pentru a ţine sub control deficitul bugetar.

    Prezent luni seară la o emisiune televizată, Ministrul Boloş a discutat despre această măsură despre care spune că “vine ca o completare a surselor de venit”.

    “Este vorba despre titlurile care vor fi emise de acum înainte, nu se aplică retroactiv. Mai rămâne de analizat la Ministerul Finanţelor”, potrivit Digi24.

    Măsură este una dură pentru investitorii care şi-au adăugat titluri de stat în portofoliu, atât Fidelis cât şi Tezaur, întrucât aceste instrumente sunt neimpozabile. Tocma această caracteristică le face atractive în contextul în care băncile au început uşor să egaleze dobânzile plătite de statul român. Pentru depozitul bancar se plăteşte un impozit de 10% pe câştig.

    “Este surprinzător faptul că a fost anunţată ideea de impozitare a veniturilor din dobânzile titlurilor de stat, care sunt în prezent neimpozabile, fiind un avantaj important faţă de depozitele bancare”, spune un broker consultat de ZF.

    Printr-o astfel de măsură apetitul micilor investitori pentru titlurile de stat s-ar reduce considerabile. Potrivit celor mai recente date ale BVB, prin emisiunile de titluri de stat Fidelis derulate din vara lui 2020 încoace statul român a atras circa 20,5 mld. lei de la micii investitori.

  • De la BlackRock la Pimco, investitorii în obligaţiuni pariază că majorarea dobânzilor a luat sfârşit: Pentru prima dată de când FED a început să majoreze ratele, în urmă cu aproape 18 luni, piaţa forţei de muncă prezintă suficiente fisuri pentru a-i încuraja pe cei mai mari investitori în obligaţiuni din lume să parieze că ciclul de înăsprire se încheie în sfârşit

    Pentru prima dată de când Rezerva Federală a început să majoreze ratele dobânzilor, în urmă cu aproape 18 luni, piaţa forţei de muncă prezintă suficiente fisuri pentru a-i încuraja pe unii dintre cei mai mari investitori în obligaţiuni din lume să parieze că ciclul de înăsprire se încheie în sfârşit, scrie Bloomberg. 

    O serie de măsurători de încetinire a ocupării forţei de muncă în această săptămână, încununate de raportul de vineri privind salariile din august, a schimbat sentimentul pieţei în favoarea deţinerii de titluri de Trezorerie pe doi ani, sensibile la politică, pe care Jeff Rosenberg de la BlackRock le-a numit “o achiziţie de tip “screaming buy”” (cumpărare în forţă).

    Perspectiva ca Fed să încheie cea mai agresivă campanie de înăsprire din ultimele decenii a atras investitorii către o altă strategie favorită de sfârşit de ciclu – o curbă de randament în creştere. Pariul este că, pe măsură ce accentul se mută asupra momentului în care Fed ar putea trece la relaxare, obligaţiunile cu scadenţă scurtă se vor descurca mai bine decât obligaţiunile pe termen lung. Strategia ar putea beneficia, de asemenea, de o tendinţă sezonieră: Companiile se grăbesc de obicei să vândă datorii după sărbătoarea de Ziua Muncii din SUA, punând presiune asupra obligaţiunilor cu scadenţă lungă.

    Datele privind locurile de muncă lasă “piaţa de obligaţiuni confortabilă cu opinia că Fed este în aşteptare pentru moment şi poate că a terminat ciclul”, a declarat Michael Cudzil, manager de portofoliu la Pacific Investment Management Co. care supraveghează 1.800 de miliarde de dolari. “Dacă au terminat pentru ciclul de creşteri, atunci este vorba de a privi prima reducere care duce la curbe mai abrupte”.

  • „Vor doar profituri“. Nemulţumiţi de dobânzile mici şi de presiunile prea slabe din partea politicienilor, europenii îşi retrag banii din bănci

    O majoritate de bănci euro­pene mari au raportat o scădere a depozitelor în ultimul an în condiţiile în care clienţii caută alternative mai bune de a-şi economisi banii, relevă o analiză a agenţiei de rating S&P.

    Spania a suferit cel mai puternic declin, cu 9%. Scăderile au reflectat faptul că clienţii aleg produse cu ran­damente mai mari şi plătesc datorii scumpe.

    „Vor doar profituri, nu se gân­desc la oameni“. Cuvintele lui Marco Oliveira, un designer graphic de 50 de ani din Portugalia, evidenţiază ne­mulţumirea profundă a europenilor cu privire la faptul că în pofida scum­pirii agresive a creditului de către BCE, băncile din regiune plătesc în continuare dobânzi mici la depozite.

    „Nu primim dobânzi bune“, confirmă la rândul său Carlos Stilianopoulos, un spaniol în vârstă de 56 de ani, pentru CNBC.

    Deponenţii europeni se plâng că băncile lor s-au grăbit să majoreze dobânzile la creditele ipotecare în ur­ma acţiunilor BCE, dar cresc dobân­zile la depozite într-un ritm extrem de lent. Deşi ţările zonei euro au aceeaşi monedă şi sunt sub efectul aceloraşi decizii de politică monetară, depo­nenţii din regiune nu se bucură de aceleaşi dobânzi la depozite.

    „Aceasta se datorează diferenţe­lor de structură a industriei bancare, de natură a depozitelor şi oportuni­tăţilor alternative de investiţii“, arată Marta Ferro Teixeira, analist la ABN Amro.

    Stilianopoulos crede că guver­nele şi autorităţile nu intervin, deo­camdată, în forţă pentru că sunt mai îngrijorate în legătură cu băncile decât cu deponenţii.

    Totuşi, politicienii şi autorităţile din mai multe ţări europene, inclu­zând Marea Britanie, au început să lanseze critici şi să pună presiune asupra băncilor.

    În Marea Britanie, Financial Conduct Authority a anunţat un plan de acţiune la sfârşitul lunii iunie pen­tru a se asigura că băncile transferă „în mod adecvat“ majorările de dobânzi către deponenţi.

    În Germania, băncile sunt acuza­te că-şi exploatează puterea de pe piaţă pentru a obţine în mod nedrept zeci de miliarde de euro prin faptul că nu trec mai departe dobânzile mai mari către deponenţii individuali.

    În Spania, ministrul economiei Navia Calvino a îndemnat recent băncile să înceapă să le plătească clienţilor mai mult pentru economii şi să împartă ce câştigă de pe urma dobânzilor mai mari, scrie Bloomberg.

    În Belgia, premierul Alexander De Croo a anunţat că guvernul va interveni dacă băncile ţării vor refuza în contiuare să majoreze dobânzile la conturile de economii ale clienţilor, notează brusselstimes.com.

    Banca Irlandei a cedat presiunilor şi a crescut dobânzile la depozite.

    Iar în Elveţia, Fundaţia pentru Protecţia Consumatorului (SKS) s-a declarat nemulţumită de ratele scăzute ale dobânzilor şi a cerut băncilor să le majoreze în mod semnificativ, relatează zentralplus.ch.

     

  • Un semnal prost pentru Europa: Inflaţia s-a oprit din scădere, ceea ce face probabil ca Banca Centrală Europeană să majoreze dobânzile

    Inflaţia din zona euro a încetat să mai încetinească în luna august. În urma ultimelor date, oficialii Băncii Centrale Europene sunt puşi în faţa unei dileme, fiind nevoiţi să evalueaze presiunile inflaţioniste în raport cu decizia de a pune pauză creşterii ratei dobânzii, raportează Bloomberg.

    Preţurile de consum au crescut cu 5,3% faţă de anul precedent, fiind de peste 2,5 ori mai mari decât obiectivul urmărit de factorii de decizie. O măsură subiacentă care elimină elementele volatile a încetinit, aşa cum era de aşteptat, pentru a ajunge exact la acelaşi nivel cu indicatorul principal.

    Aşa-numita cifră de bază este cea mai importantă pentru oficialii BCE care se pregătesc să judece peste două săptămâni dacă ritmul de creştere din ce în ce mai slab în blocul de 20 de ţări va răci suficient de mult presiunile asupra preţurilor şi, în cele din urmă, va asigura o inflaţie de 2%. În caz contrar, aceştia ar putea majora pentru a zecea oară consecutiv rata de depozit la un nivel record de 4%.

    După publicarea datelor, traderii au continuat să reducă pariurile privind noile creşteri ale costurilor de împrumut ale BCE, estimând la 30% şansele ca o astfel de măsură să aibă loc luna viitoare. Euro şi-a extins pierderile, iar obligaţiunile au câştigat, pe măsură ce se apropie finalul ciclului de înăsprire a politicii monetare a băncii centrale.

    Dilema în care se află oficialii a fost articulată la începutul zilei de joi de Isabel Schnabel, membru al Comitetului executiv al BCE, în remarci care au părut să coincidă cu comentariile colegului său finlandez, Tuomas Valimaki, care a declarat la începutul săptămânii că rezultatul este „total deschis”.

    „În cazul în care vom considera că măsurile actuale nu sunt compatibile cu o revenire în timp util a inflaţiei la ţinta noastră de 2%, ar fi justificată o nouă majorare a ratelor dobânzilor”, a spus Schnabel. „În cazul în care evaluarea noastră a transmiterii politicii monetare sugerează că ritmul inflaţiei decurge aşa cum se doreşte, ne-am putea permite să aşteptăm până la următoarea noastră şedinţă pentru a aduna mai multe dovezi”.

    Preşedinta Christine Lagarde a evitat o declaraţie clară referitoare la viitoarele acţiuni ale băncii centarle, în timp ce unii dintre colegii săi au semnalat deja o preferinţă pentru o nouă creştere de un sfert de punct.

    O uşoară încurajare pentru factorii de decizie politică a fost reprezentată de dovezile de încetinire a inflaţiei serviciilor în cifrele regionale generale. Aceasta se situează acum la 5,5%, în scădere de la 5,6% în iulie. Creşterea preţurilor de consum din Italia a încetinit, de asemenea, mai mult decât se anticipa, ajungând la 5,5%.