BusinessMagazin

Tag: destinatie!

  • Cele mai frumoase 21 de destinaţii de vacanţă

     1. Cascada de Aur Gullfoss din Islanda

     2. Pădurea de Piatră, China

    Cititi mai multe pe www.apropo.ro

  • Peste 40.000 de români au ales anul trecut DELTA DUNĂRII ca destinaţie de vacanţă. Câţi bani au cheltuit

     Anul trecut au fost în Deltă 41.647 de români, cu 2% mai puţini decât în 2011, potrivit datelor furnizate de INS la solicitarea MEDIAFAX.

    Dintre aceştia, aproape 35.000 de turişti au ajuns în Deltă pe cont propriu şi doar 6.800 prin agenţii de turism.

    “În Deltă, tarifele la cazare şi masă sunt similare celor de pe litoral, dar excursiile şi transportul pe apă cresc preţurile medii cu 80 de lei pe zi. Astfel, cheltuiala zilnică a unui turist în Deltă, incluzând cazare, masă, transport pe apă şi excursii ajunge, în medie, la 280 de lei”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Cornel Găină, proprietarul complexului hotelier Cormoran din Delta Dunării.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Destinaţia lunii iulie: Corsica, Franţa

    Corsica, supranumită şi ”Insula frumuseţii”, are doar 180 de kilometri lungime şi 80 de kilometri lăţime, dar este plină de locuri care merită descoperite, de la satele de pescari izolate din nord până la plajele nisipoase din apropiere de Porto-Vecchio. Hotelurile superbe, restaurantele cu stele Micheline şi multitudinea de sporturi acvatice care se pot face sunt argumente în plus pentru o vacanţă în Corsica.

    Locuri în care să staţi pe insulă:

    CASADELMAR- Porto-Vecchio: 31 de camere şi apartamente cu vedere spre golfuri, chef-ul cu stele Micheline Davide Bisetto care serveşte meniuri mediteraneene la restaurantul hotelului, o piscină cu 25 de metri, o mică plajă privată, un spa sunt câteva dintre lucrurile pe care  le  veţi găsi aici.

    DOMAINE DE MURTOLI – Sartène: pe domeniul de 2000 de hectare vă aşteaptă o vilă restaurată din secolul XIX cu piscine construite în stâncă, sauna în camere şi plaje private.

    GRAND HOTEL DE CALA ROSSA – Porto-Vecchio: mâncarea gourmet este la ea acasă în acest hotel construit în stil mediteranean, deschis doar pe timpul verii.

    HOTEL LA VILLA -Chemin de Notre Dame de la Serra, Calvi: Mobilat simplu şi elegant. hotelul se remarcă prin restaurantul cu privelişte romantică asupra citadelei de secol XIII. Dacă ajungeţi aici, nu trebuie să rataţi plimbările cu trăsura şi barca organizate prin intermediul hotelului.

    Ce să vedeţi în Corsica
    Muzee: muzeul Fesch – prezintă o colecţie impresionantă de tablouri italieneşti, printre pictorii care au opere expuse aici se numără Bellini şi Bottielli; Casa Bonaparte – locul unde s-a născut Napoleaon, o casă mare, dar simplă, transformată acum în muzeu; muzeul de la Corse – este muzeul de arte şi arheologic al insulei.
    Oraşe şi sate: Bonifacio – un port presărat cu străzi pustii şi case medievale şi biserici se află în acest oraş construit la circa 60 de metri înălţime deasupra nivelului mării; Calvi – micul castel La Villa şi un han de ţară sunt locurile de unde se vede cel mai bine micul oraş. Echitaţie, pescuit, excursii în golf sunt câteva dintre lucrurile care pot fi făcute aici; Corte – este locul unde se află muzeul Corsica şi universitatea; Porto-Vecchio – portul înconjurat de cele mai bune plaje din zonă este una dintre principalele atracţii ale insulei şi este mereu plin de turişti.

    Ce să faci în Corsica:
    Plajă – cele mai frumoase plaje sunt Tamariccio, Rondinara şi Palombaggia, din apropiere de Porto-Vecchio, cu roci roz moi, la fel ca în picturile lui Dali; sporturi acvatice – prezenţa constantă a vântului face din Corsica o destinaţie ideală pentru surferi şi navigatori; scuba diving, kayaking şi pescuitul sunt alte sporturi care pot fi făcute în cele mai bune condiţii pe insulă. 

    Cum să ajungi aici: Corsica are trei aeroporturi, Bastia-Poretta, pe coasta de nord-est, Ajaccio Campo dell’Oro Airport, la cinci km de oraşul Ajaccio aflat pe partea nord-vestică a insulei şi  Figari Sud-Corse, la trei km distanţă de oraşul Figari aflat pe coasta de sud.

     

  • Austria, piaţă de desfacere “naturală” pentru gazele azere. Şah Deniz vrea gazoduct până în Bulgaria

     “Dincolo de Şah Deniz, suntem încrezători că exporturile de gaze ale Azerbaijanului vor creşte dramatic odată ce zăcăminte precum ACG Deep, Abşeron, Umid şi Şafag-Asiman vor fi dezvoltate, şi considerăm că o conductă către Austria ar fi o piaţă naturală de desfacere pentru aceste gaze”, a declarat preşedintele companiei azere SOCAR, Rovnag Abdullayev, într-un comunicat transmis vineri de grupul britanic BP.

    Consorţiul Şah Deniz II, care dezvoltă zăcământul uriaş de gaze naturale Şah Deniz, din Marea Caspică, a confirmat vineri selectarea proiectului Conductei Trans-Adriatice (TAP), cu destinaţia în Italia, ca rută de export către Europa. Proiectul Nabucco Vest, la care este parte şi România, a pierdut astfel, în primă etapă, cursa pentru gaze azere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Edward Snowden a părăsit Hong Kong-ul cu destinaţia Rusia (presă)

    Potrivit site-ului cotidianului South China Morning Post, avionul comercial care îl transportă pe Snowden urmează să aterizeze duminică după-amiază pe aeroportul Şeremetievo din Moscova, însă nu se ştie dacă aceasta va fi destinaţia finală a fostului consultant al Agenţiei Naţionale pentru Securitate din Statele Unite.

    Edward Snowden, în vârstă de 29 de ani, fugise în Hong Kong în mai, după ce a dezvăluit existenţa a două programe secrete, unul referitor la colectarea datelor registrelor telefonice, începând din 2006, iar celălalt, Prism, vizând reţele de socializare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Comuna cu 3.000 de suflete în care s-au investit sute de milioane de euro: “În 2008 nu ştiam cu ce se mănâncă, dar acum ştim cum să negociem cu ei”

    “NU-MI FACEŢI POZE! NU FACEŢI POZE CĂ VĂ FAC ŞI EU POZĂ ŞI VĂ DAU LA ZIAR!„, îmi strigă un sătean poposit la un bar aşezat chiar în faţa primăriei renovate din Casimcea. În spatele lui se zăreau nişte case mai puţin îngrijite, rufe întinse la uscat şi o turbină eoliană care veghea.

    „Primii care au venit au sosit în 2008 şi au fost cei de la Martifer (grup portughez – n. red.) care au montat un stâlp de măsurare a vântului. Nici nu ştiam la momentul respectiv cu ce se mănâncă, dar acum ştim cum să negociem cu ei”, spune Gheorghe Ţilincă, primarul din Casimcea. În 2008, nu doar primarul comunei era un străin faţă de energia eoliană, ci toată România nici măcar nu bănuia de potenţialul ascuns în vânt. În 2009, de exemplu, în România nu funcţionau decât 14 MW montaţi în parcuri eoliene, 7 turbine dacă se ia o capacitate de 2 MW pentru fiecare unitate. Azi sunt 2.100 MW care fac bani din vânt, adică mai bine de 1.000 de turbine, dacă se păstrează capacitatea de 2 MW.

    Printre cei care au venit în Casimcea să-şi pună banii în astfel de investiţii se numără italienii de la Enel şi mai recent austriecii de la Verbund, o companie cu afaceri de peste 3 miliarde de euro, care a anunţat că a terminat de montat 43 de turbine, circa 100 MW, în urma unor investiţii de circa 170 de milioane de euro.

    CUM AM MONTAT 100 MW CU 43 DE TURBINE. Turbinele sunt aduse din Germania şi sunt produse de Enercon, spune Daniel Găescu, directorul de operare al Alpha Wind, compania care a dezvoltat proiectul din Casimcea, care acum este controlată de Verbund.

    „Până la finalul anului viitor vor mai fi montate 11 turbine de 2,3 MW şi 34 de turbine cu o capacitate de 3 MW. În total proiectul va avea 225 MW şi va costa 380 de milioane de euro„, mai spune reprezentantul Alpha Wind.Bani mulţi, dar până la urmă ce rămâne în locurile unde poposesc aceşti uriaşi?

    „Verbund a investit cam 100.000 de euro pentru un cabinet, pentru un parc de copii, pentru grădiniţă, costume pentru serbări. Cei de la Enel sunt mai chitroşi. Au dat cam 20.000 de euro. Au cumpărat bocanci pentru ansamblul de dansuri, de Crăciun dau cadouri„, spune primarul comunei. Dincolo de aceste sume mai vin banii din autorizaţii şi din negocierile proprii duse de autorităţile locale cu investitorii şi cu echipele lor de avocaţi.

    „Urmează să se mai facă nişte proiecte pe raza comunei noastre. Electricom va monta zece turbine, în total 20 MW în circa două luni de zile. Noi le-am dat terenul, iar ei în schimb ne asigură energia pentru iluminatul public şi pentru instituţiile publice gratuit. Max Boegl mai ridică 33 de turbine, în total 99 MW. Noi pentru fiecare turbină montată am stabilit cu investitorii să primim 600 de euro pe an”, mai spune Ţilincă.

    Primarul precizează că bugetul comunei a crescut simţitor de când au venit „vânătorii de vânt„, banii fiind repartizaţi în funcţie de nevoi. „În 2011 energia eoliană a contribuit cu 22 de miliarde de lei vechi (2,2 mil. lei, circa 520.000 de euro), iar anul trecut au venit 24 de miliarde de lei vechi (2,4 milioane de lei, circa 540.000 de euro). Noi în total am avut anul trecut un buget de 65 de miliarde de lei. Pentru anul acesta ne-am bugetat să încasăm din eoliene 32 de miliarde de lei, dar până acum nu am luat decât 8″, explică finanţele comunei Gheorghe Ţilincă.

    Banii s-au dus pe drumuri, pe înnoirea primăriei şi, bineînţeles, pe o biserică nouă. „Cu banii încasaţi am pietruit drumurile din Războieni în 2012, am aranjat clădirea primăriei şi am dat pentru biserică.@

  • Reportaj: De ce duc toate drumurile la Roma

    de ROXANA BĂLCESCU (COPROPRIETAR AL AGENŢIEI DE TURISM ŞI EVENIMENTE CMB TRAVEL)

    SCOPUL VIZITEI MELE A FOST DE A DEDICA O SĂPTĂMÂNĂ UNEI NOI CAPITALE EUROPENE CU SENTIMENTUL DETAŞĂRII DAT DE INTENŢIA DE A BIFA „AM VĂZUT-O ŞI PE ASTA„. A fost însă mai mult decât atât. Roma într-adevăr m-a surprins şi mi-a transmis o căldură care nu s-a datorat până la urmă celor peste 30 de grade Celsius care se înregistrează în mod constant în capitala Italiei pe întreaga perioadă a verii în miezul zilei.

    Puteţi ajunge acolo cu un zbor care durează aproximativ două ore cu plecare din Bucureşti şi aveţi de unde alege din cel puţin patru companii aeriene care operează direct această rută: Tarom, Alitalia sau companiile low cost Blue Air şi Wizz Air. Cu excepţia Wizz Air, care aterizează pe aeroportul Ciampino, situat la circa 15 kilometri de centrul oraşului, celelalte companii aeriene operează pe Fiumicino, aeroportul principal, aflat la o distanţă de circa 26 de kilometri. Desigur că puteţi alege şi varianta de a străbate cu maşina proprie cei aproximativ 1.900 kilometri care despart Bucureştiul de Roma.

    NU AM OPTAT PENTRU UN ZBOR CU TAROM, care m-a proiectat direct în agitaţia şi furnicarul de pe Fiumicino şi am ales varianta de a ajunge în centru cu taxiul. Atenţie, taxiurile oficiale în Roma sunt albe şi au două niveluri de preţ, pentru rutele situate în afara ariei oraşului şi separat pentru zona de oraş. Fiumicino este situat în afară, aşa că în momentul în care se ajunge pe inelul autostrăzii G.R.A. (Grande Raccordo Anulare) şi se intră în zona oraşului, şoferul trebuie să schimbe aparatul de la un nivel de preţ la altul. O călătorie costă aproximativ 40 de euro. Puteţi alege însă şi trenul Leonardo Express, care circulă la un interval de 30 de minute până la gara centrală a oraşului, Termini, şi veţi plăti pentru un bilet aproximativ 11 euro.

    Cât despre hoteluri, aveţi de unde alege în trei mari zone de interes turistic care vă permit să vă deplasaţi cu uşurinţă în ariile de interes. În zona gării Termini vă recomand Hotel Italia de trei stele, Centro de trei stele sau Ariston Hotel (patru stele). În zona spectaculoasă Villa Borghese puteţi opta pentru Sofitel Roma Villa Borghese de cinci stele, Aldrovandi Villa Borghese (cinci stele) sau pentru NH Vittorio Veneto (patru stele). Cât despre zona cea mai cautată din apropiere de Fontana di Trevi, aveţi de ales între Barocco Hotel de patru stele, Artemide Hotel (patru stele), Rome Marriott Grand Hotel Flora (cinci stele), Palazzo Manfredi (cinci stele) sau The St. Regis Rome (cinci stele).

    Centrul istoric al Romei, care se întinde doar pe aproximativ 2,5 km şi care se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO, îţi permite să descoperi la pas spiritul Romei şi să vezi aproape la fiecare colţ, între Colosseum şi Piazza di Spagna, capodoperele arhitectonice, fântânile, statuile, străduţele fantastice care freamătă necontenit de mixul dintre turiştii încântaţi şi localnicii volubili şi expansivi.

  • România va fi promovată în staţiile de metrou din Rusia, Germania, Austria şi Franţa

     “Suntem în faza de solicitare a ofertelor în tot ceea ce înseamnă campanie de promovare externă. Vorbim de promovare la metrou, de promovare outdor în tot ce înseamnă punctele cheie în ţări precum Germania, Rusia, Franţa, Austria, Italia şi Spania”, a spus Matichescu, într-o conferinţă de presă.

    Ea a afirmat că vor fi promovate imagini cu zone din România, printre care cu Delta Dunării şi zonele montane.

    Matichescu vrea ca până la sfârşitul verii panourile publicitare să poată fi văzute de turiştii străini.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • MasterCard: Bangkok, cea mai vizitată destinaţie din lume anul acesta

    Bangkok este anul acesta oraşul turistic numărul unu, arată cea de-a treia ediţie a clasamentului anual Global Destination Cities Index al MasterCard. Londra, care a ocupat primul loc în 2012, a fost depăşită la limită, cu doar 25.000 de vizitatori, ceea ce reprezintă o diferenţă de aproximativ un procent. Clasamentul a luat în calcul cel mai mare număr de turişti din 2013, Londra, Paris, Singapore şi New York completând primele cinci poziţii din clasament.

    O tendinţă demnă de remarcat în raportul din acest an este dominaţia regiunii Asia Pacific. Din totalul de 132 de oraşe, 32 sunt din Asia. Bangkok este urmat de Singapore, Kuala Lumpur, Hong Kong, Seul, Shanghai, Tokyo, iar cinci oraşe din Top 10 2013 se află în regiunea Greater China.

    Reportaj: Thailanda sau cealaltă faţă a Siamului

    “Odată cu creşterea influenţei regiunii Asia/Pacific, clasamentul din acest an reflectă reaşezarea prin care trece economia globală, în bună parte datorită ascensiunii pieţelor emergente”, a declarat Ann Cairns, preşedinte international markets, MasterCard Worldwide. “Această migraţie este susţinută şi de plăţile electronice, care permit mai multor oameni din diferite locuri să participe la economia globală, într-o măsură semnificativ mai mare decât până acum.”

    Din primele 20 de oraşe, patru sunt MasterCard Priceless Cities: Londra, Paris, Singapore şi New York  (în Top 5), în timp ce Los Angeles ocupă locul 20. Aceste oraşe sunt un punct de atracţie nu doar pentru vizitatori, ci şi pentru rezidenţi.

    |n legătură cu clasarea Bangkok-ului pe primul loc, Thawatchai Arunyik, deputy governor pentru tursim intern în cadrul Autorităţii de Turism a Thailandei, a declarat: “Sloganul turistic al Thailandei – “Amazing” – este cu atât mai potrivit cu cât capitala sa a urcat pe primul loc în topul din acest an şi arată interesul turiştilor faţă de întreaga ţară. Acest rezultat vorbeşte de la sine despre calitatea industriei ospitalităţii din oraşul Bangkok, precum şi a infrastructurii şi a serviciilor de restauraţie.”

    “Bangkok a avut un mare avânt încă de anul trecut. Ascensiunea sa pe primul loc nu reprezintă doar o premieră pentru Asia, ci este reprezentativă pentru evoluţia pozitivă a emisferei sudice, ce cuprinde mare parte din Africa şi Asia, precum şi America de Sud”, a spus Yuwa Hedrick-Wong, global economic advisor pentru MasterCard şi autorul raportului.

    Topul MasterCard Index of Global Destination Cities clasifică oraşele din punct de vedere al numărului total de vizitatori străini şi al cheltuielilor efectuate de aceşti vizitatori în respectivele oraşe, oferind turiştilor şi celor aflaţi în trecere prin respectivele oraşe prognoze de creştere pentru 2013. Pentru a determina numărul de sosiri ale vizitatorilor străini şi cheltuielile realizate de aceştia s-au folosit informaţii publice din toate cele 132 de oraşe şi s-a creat un algoritm specific. Clasamentul este însoţit de rapoarte care nu se bazează pe informaţii referitoare la volumele tranzacţionate pe carduri MasterCard.

     

     

  • Mai este România o ţară low-cost pentru IT?

    „PENTRU NOI, ROMÂNIA MAI ÎNSEAMNĂ DOAR 5% DIN VENITURI, POATE CHIAR MAI PUŢIN“, spune Bogdan Putinică despre operaţiunile de pe plan local ale furnizorului suedez de IT Enea. Asta pentru că din centrul de cercetare şi dezvoltare aflat într-o clădire de birouri din complexul Sema Parc din Capitală, 200 de ingineri şi specialişti IT dezvoltă aplicaţii software şi furnizează servicii IT pentru companii din SUA, Europa de Vest şi China; câteva zeci dintre ei formează chiar echipe independente, un soi de companie în companie, dedicate unui singur client.

    Mai cu seamă, de câţiva ani, piaţa locală unde Enea oferea servicii în special competitorilor din domeniul telecom şi bancar, sectoare afectate de contextul economic nefavorabil, nici nu se mai concentrează asupra extinderii operaţiunilor de aici, motiv pentru care a şi scăzut ponderea din business a României, altădată de peste 10%.

    Pieţele de unde sunt externalizate asemenea servicii către România încep încet-încet să se îndepărteze de destinaţiile fierbinţi de outsourcing de altădată, precum India, unde, deşi oferta de forţă de muncă este mare şi foarte ieftină, există bariere culturale, diferenţe de fus orar şi chiar lipsuri la capitolul specializare şi competenţe tehnice. „E o tendinţă tot mai vizibilă, cel puţin în ce ne priveşte. Am ajuns în punctul în care avem o masă critică de oameni foarte buni, ceea ce ne permite să ne vindem scump“, spune şeful Enea România. Companiile nu se mai uită astfel doar la preţ şi sunt tot mai dispuse să plătească în plus, ceea ce explică inclusiv avansul de aproximativ 20% al vânzărilor înregistrat anul trecut comparativ cu nivelul de 6,1 milioane de euro din 2011, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

    RIENTAREA SPRE PIEŢELE STRĂINE, cu precădere din Vest, a fost de altfel una dintre urmările tranzacţiei de acum câţiva ani prin care Enea a cumpărat compania lui Bogdan Putinică, implicată anterior într-o altă tranzacţie, lucru care se traduce acum într-o serie de contracte multianuale cu valori de mai multe milioane de euro. O alta a fost şi faptul că atât el, cât şi co-fondatorul Daniel Bogdan, au preluat o serie de responsabilităţi la nivel de grup – de anul trecut, Putinică a devenit vicepreşedinte global services, ceea ce înseamnă că a preluat toate operaţiunile companiei în zona de servicii, titulatură căreia i s-a adăugat în acest an şi „senior“. 350 dintre cei 420 de angajaţi din divizia de servicii din toată lumea sunt acum în subordinea executivului, 200 dintre ei fiind localizaţi în România. Ba, mai mult, este singurul străin din consiliul de administraţie al companiei, toţi membrii fiind suedezi, ceea ce înseamnă că, deşi şedinţele de board ar putea fi purtate în suedeză, nimeni nu-i cere să înveţe limba, ci poartă discuţiile în engleză.

    OMÂNIA ÎNCĂ ESTE PERCEPUTĂ CA FIIND O PIAŢĂ IEFTINĂ, dar nu prea mai este chiar aşa“, punctează Putinică, nu doar costul, dar şi calitatea serviciilor sau specializarea forţei de muncă fiind mai ridicate decât în destinaţiile consacrate de outsourcing, chiar dacă faţă de Vest există în continuare o discrepanţă de preţ, crede el, de 30-40% în minus. Prin prisma barierelor şi limitărilor, anumite servicii nici n-ar avea însă cum să fie dezvoltate în asemenea destinaţii.

    „Facem software pentru domeniul sănătăţii folosit pe dispozitive aprobate de FDA (Food and Drug Administration) din SUA“, spune managerul. Concret, oferă Putinică un exemplu, medicul, indiferent unde s-ar afla, se conectează prin intermediul internetului la echipament şi decide, în funcţie de anumiţi parametri şi indicatori despre pacient, ce medicaţie să administreze şi în ce cantitate, iar echipamentul execută comanda, întreg procesul având la bază o aplicaţie dezvoltată de specialiştii din România.

    Competiţia pe piaţa mondială de outsourcing rămâne totuşi destul de acerbă. În India există sute de mii de oameni care lucrează în industria externalizării IT, iar costul mai ieftin rămâne în continuare un argument convingător pentru multe companii din toată lumea. Doar centrul de outsourcing al General Electric numără o cifră impresionantă de angajaţi, iar clădirea nu poate fi înconjurată pe jos într-un timp rezonabil, pe când cu maşina durează cel puţin 15 minute. „Ce şanse să aibă o companie din România sau din alte ţări europene, cu câteva sute de oameni, fără să ofere servicii din altă ligă?“, se întreabă retoric managerul.