BusinessMagazin

Tag: Cehia

  • Un ceh pretinde că a înfiinţat un “nou stat” între Serbia şi Croaţia – FOTO

    Vit Jedlicka, membru al partidului eurosceptic şi conservator Cetăţenii Liberi, a declarat că o bucată de pământ de şapte kilometri pătraţi dintre Serbia şi Croaţia este acum statul suveran Liberland. Jedlicka, autoproclamat preşedinte al Liberland, a declarat că această zonă nu este revendicată de niciuna dintre cele două ţări.

    Până în prezent însă, nimeni nu s-a întrebat dacă aceasta este doar o strategie publicitară, deşi site-ul de ştiri ceh TN subliniază că “nu este clar în ce măsură activiştii sunt serioşi”.

    Liberland are un steag, un motto şi un website care invită cetăţenii să solicite cetăţenie. Fondatorii săi susţin că vor o ţară fără restricţii “care nu sunt necesare şi taxe” dar precizează clar că naziştii, comuniştii şi alţi extremişti nu trebuie să depună cerere. Jedlicka a primit sute de solicitări din partea unor tineri care vor să se mute în Liberland, deşi populaţia actuală este formată din şapte persoane.

  • Marinela Bărbulescu: Cred că prezenţa unei femei într-un fotoliu managerial al unei companii din FMCG ar putea avea reale beneficii în business

    Anterior, responsabilităţile sale au fost în aria de business partnering pentru departamentul supply chain din România, Cehia şi Ungaria. La 45 de ani, Marinela Bărbulescu coordonează şase oameni în departamentul de resurse umane şi în medie călătoreşte în interes de serviciu o zi pe săptămână.

    Este absolventă a Facultăţii de Jurnalism, iar drumul său în cadrul Unilever a început după preluarea Bestfoods de către compania olandeză, acesta fiind şi cel mai dificil moment din cariera sa, „odată cu tranziţia de la o cultură organizaţională la alta, diferită“.

    În opinia sa, în organizaţii necesitatea echilibrării personalului, pe sexe, „este acceptată, însă trebuie să urmeze, ca o tendinţă naturală, comunicarea despre formele sale subtile, de pildă încrederea în sine. Ca exerciţiu de imaginaţie, aş propune să ne imaginăm că fotoliile manageriale sunt ocupate în mod egal de femei şi bărbaţi.

    Dincolo de procente, cred că mai important este să vorbim despre incluziune, respect, acceptarea diversităţii. Important este ca mediul în care alegem să lucrăm să nu fie teritoriu de luptă pentru afirmare şi să nu conducă la schimbări ale caracterului per-soanei de dragul de a fi acceptată. Într-adevăr, cu cât postul de manager este mai sus în ierarhie, cu atât mai greu este să găsim o femeie dispusă să îl cucerească; dacă acest lucru înseamnă «adaptare» la un mediu de lucru rigid, cu număr crescut al orelor de lucru, cu timp puţin pentru familie etc. Cred că prezenţa unei femei într-un fotoliu managerial al unei companii din FMCG ar putea avea reale beneficii în business, dacă ne uităm că femeile reprezintă 80% din factorul decizional pentru achiziţionarea bunurilor de consum“.

  • Grupul Hornbach a ajuns la afaceri de 3,57 miliarde euro

    Hornbach-Baumarkt-AG (segmentul de magazine de materiale de construcţii şi grădinărit) opera, la data de 28 februarie 2015, 146 magazine de bricolaj în nouă ţări.

    Cele mai puternice impulsuri pentru creşterea economică au venit, şi de această dată, din Germania. Astfel, cele 97 magazine de bricolaj din această ţară au raportat o creştere a cifrei de afaceri la nivel naţional a subconcernului Hornbach-Baumarkt-AG cu 7,6%, ajungând la 1,966 miliarde de euro. Aici sunt incluse şi cifrele de afaceri aferente celor şapte magazine nou inaugurate şi unei extinderi de locaţie. Raportat la suprafaţă, cifrele de afaceri au crescut în Germania cu 5,5%. În acelaşi timp, cota de piaţă a grupului Hornbach a crescut în Germania, în anul financiar încheiat, de la 10% la 11%, notează un comunicat al companiei.

    Şi în cele opt ţări din afara Germaniei magazinele Hornbach au avut o creştere îmbucurătoare în exerciţiul financiar 2014/2015. Astfel, cifra de afaceri a magazinelor DIY, incluzând un magazin nou inaugurat, a crescut în restul Europei cu 5% (faţă de 3,5% în anul anterior), ajungând la 1,390 miliarde de euro.

    Grupul Hornbach, fondat în 1877, este o afacere de familie şi se numără printre liderii de pe piaţa magazinelor de materiale de construcţii şi grădinărit din Europa.

    Cotată la Bursa din Frankfurt încă din 1987, compania activează în 9 ţări europene (Germania, Austria, Olanda, Luxemburg, Elveţia, Cehia, Slovacia, Suedia şi România), operând 147 de magazine, notează aceeaşi sursă.

    În România, Hornbach a deschis primul magazin în 2007, iar în acest moment deţine trei magazine în Bucureşti (Berceni, Militari şi Baloteşti), unul în Braşov şi unul în Timişoara.

  • Noua eră AFI. Israelienii anunţă intrarea companiei pe segmentul rezidenţial

    “În doi ani de acum înainte, piaţa rezidenţială va fi complet diferită datorită unor proiecte mari, cu sute de unităţi, ce urmează să fie construite“, spune David Hay, managerul desemnat în urmă cu patru ani să conducă operaţiunile din România ale grupului israelian AFI Europe, controlat de miliardarul israelian Lev Leviev. Pare oarecum bizar să auzi acest lucru de la executivul care conduce compania israeliană ce s-a impus pe piaţa locală prin proiecte precum centrele comerciale AFI Palace Cotroceni şi AFI Palace Ploieşti, cât şi prin proiectul de birouri AFI Park sau prin tranzacţiile de terenuri – totalizând un portofoliu evaluat la 670 de milioane de euro, cu venituri operaţionale nete de 27 de milioane de euro în primele nouă luni ale anului trecut, însă Hay dezvăluie astfel planurile israelienilor de a se lansa pe segmentul rezidenţial.

    Se uită zâmbind spre fereastra biroului său din clădirea AFI Park 1, aflată lângă bila IMax a centrului comercial din Cotroceni, şi dezvăluie, după o discuţie de o oră, noul pariu al grupului israelian pe piaţa locală, vizualizând parcă proiectul ce urmează să fie construit în Bucureştii Noi. „Am declarat în urmă cu câţiva ani că atunci când vom observa semne de revenire şi de maturizare a pieţei rezidenţiale, precum creşterea cererii simultan cu creşterea încrederii oamenilor în a lua poate una dintre cele mai importante decizii din viaţă – achiziţia unei locuinţe – vom lua în considerare intrarea pe această piaţă. Recunoaştem aceste semne de revenire în ultima jumătate de an: oamenii sunt mai încrezători, există mai multe proiecte pe piaţă, aşa că am decis să pregătim şi intrarea AFI Europe pe piaţa de rezidenţial“, spune Hay, referindu-se la proiectul ce urmează să debuteze anul viitor. Dacă în România compania pe care o conduce nu a construit până acum niciun proiect în zona de rezidenţial, experienţa grupului israelian pe acest segment s-a concretizat în cele 2.000 de unităţi rezidenţiale din Polonia, construite înainte de debutul crizei, 600 de unităţi în Praga (Cehia) şi 600 în Belgrad (Serbia). Proiectul din România urmează să fie cel mai important, ţinând cont că aici urmează să construiască între 2.000 şi 2.500 de apartamente. „Avem un teren în Bucureştii noi pe care plănuiam iniţial să construim un centru comercial, dar acum am stabilit să ridicăm un complex rezidenţial ce va avea şi un element de retail“, spune Hay referindu-se la complexul ce urmează să fie construit pe terenul cu o suprafaţă de 155.000 de metri pătraţi, pe spaţiul fostei fabrici Laromet din Bucureştii Noi.

    Terenul a fost achiziţionat de AFI Europe în 2007, iar valoarea tranzacţiei a fost de 77,5 milioane de euro, fiind una dintre cele mai mari valoari de tranzacţionare înregistrate la noi pe piaţa terenurilor. Fiind vorba despre o etapă incipientă a proiectului, Hay este discret în privinţa investiţiilor ce se vor realiza în Bucureştii Noi şi chiar şi a numelui proiectului, dar spune totuşi că acesta va ţinti segmentul mediu, iar preţul apartamentelor va fi de aproximativ 1.000 de euro/mp, cu posibile variaţii în funcţie de evoluţia pieţei. „Ne vom adresa tinerei generaţii, iar  apartamentele vor putea fi cumpărate prin programe precum Prima casă sau cota redusă de TVA de 5%“. „Este un proiect care va ridica ştacheta pe piaţa de rezidenţial, la fel cum s-a întâmplat cu centrele comerciale atunci când am construit AFI Palace Cotroceni. Ne-am uitat atent la această piaţă în ultimele câteva luni şi pot să spun că standardul produsului nu este foarte bun“, explică executivul. Potrivit lui Hay, este fezabilă realizarea unui produs mai bun la acelaşi preţ pentru clienţi: „Dacă te uiţi atent la nevoile cumpărătorilor şi încerci să faci un design al produsului care le va întâlni aşteptările, atunci vei avea un produs bun. Sunt foarte sigur de succesul acestui proiect, va fi un proiect rezidenţial cu infrastructură bună, va avea un design cu multe spaţii verzi, cât şi un element de retail ce va fi dotat cu restaurante, cafenele, curăţătorii, farmacii şi alte servicii de care clienţii ar avea nevoie zilnic. Vom deveni cunoscuţi pe piaţă după ce îl vom lansa, suntem foarte entuziasmaţi de piaţa rezidenţială şi de produsul pe care îl vom livra“.

  • MOL a finalizat achiziţia benzinăriilor ENI

    “Această tranzacţie contribuie în mod semnificativ la atingerea obiectivului Grupului MOL de a-şi spori cota de piaţă şi acoperirea în regiunea Europei Centrale şi de Est şi în special în România. Suntem hotărâţi să dezvoltăm pe termen lung operaţiunile din această ţară. Căutăm permanent modalităţi de a îmbunătăţi experienţa clienţilor şi de a le oferi o gamă extinsă de produse, pe lângă portofoliul de carburanţi”, a declarat Lars Höglund, Senior Vice-President al diviziei de Retail a Grupului MOL.

    Ca urmare a integrării benzinăriilor achiziţionate, Grupul MOL va ajunge în 2015 la o reţea de aproximativ 200 de unităţi în România. “În ultimii ani am reinvestit în mod permanent cea mai mare parte a profitului obţinut atât în extinderea reţelei, cât şi în îmbunătăţirea serviciilor şi a competenţelor echipei noastre. Obiectivul nostru principal este ca durata procesului de trecere la marca MOL să fie redusă”, a declarat Kinga

    Daradics, Country Chairman & CEO MOL România.
    Ca urmare a finalizării tranzacţiei, ENI România va fi redenumită MOL Retail Comerţ SRL începând cu 2 februarie 2015. Ulterior, această companie va fuziona cu MOL România.

    Grupul MOL, cu sediul central în Budapesta, are operaţiuni în peste 40 de ţări şi aproximativ 29.000 de angajaţi în întreaga lume. Grupul controlează patru rafinării şi două unităţi petrochimice la nivelul managementului integrat al lanţului de aprovizionare, în Ungaria, Slovacia şi Croaţia. Compania are, de asemenea, o reţea de peste 1.700 de benzinării în Europa Centrală şi de Sud-Est, în 12 ţări.
    Cea mai mare reţea de benzinării din România este controlată de OMV Petrom, parte a grupului austriac OMV. OMV Petrom are peste 500 de staţii, cu care deţine o cotă de piaţă de 34%.

    Pe locul al doilea este KMG International, fostul Rompetrol, din grupul kazah de stat KazMunayGas, cu peste 400 de benzinării. Compania Lukoil ocupă locul al treilea pe piaţa distribuţiei de carburanţi, având circa 300 de staţii. MOL continuă să ocupe locul al patrulea pe această piaţă. Compania azeră de petrol SOCAR operează circa 30 de benzinării în România, iar NIS Petrol, din grupul sârb NIS, controlat de Gazprom, are 15 unităţi.

  • Manuel Valls, aşteptat la Praga la ceremoniile care marchează 25 de ani de la Revoluţia de Catifea

    De asemenea, vizita va marca sfârşitul perioadei de izolare a Cehiei pe scena europeană, după încheierea mandatului preşedintelui eurosceptic Vaclav Klaus, anul trecut.

    Cehia a sărbătorit în mai zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană şi doreşte să adopte pactul de stabilitate bugetară şi moneda euro.

    “Manuel Valls merge în Cehia pentru a transmite mesajul că Europa nu înseamnă doar lupta împotriva deficitelor, ci şi o formidabilă speranţă pentru aceste ţări”, au declarat surse apropiate premierului francez. “În contextul crizei din zona euro, moneda euro rămâne în continuare atractivă” pentru aceste state, au adăugat sursele.

    Premierul francez are programate luni după-amiază discuţii cu omologul său ceh Bohuslav Sobotka, urmate de o conferinţă de presă. Premierul francez participă luni seara la o întrevedere şi un dineu de lucru cu preşedintele Milos Zeman, la Castelul din Praga.

    În contextul ceremoniilor care vor marca 25 de ani de la Revoluţia de Catifea (din noiembrie-decembrie 1989), care a provocat schimbarea paşnică a regimului comunist ceh, premierul Manuel Valls va omagia, la rândul său, un eveniment special pentru relaţiile dintre Franţa şi Cehia: micul dejun organizat la 9 decembrie 1988 de preşedintele Francois Mitterrand cu disidenţii cehoslovaci, printre care se afla şi viitorul preşedinte Vaclav Havel.

    Întâlnirea, considerată prima recunoaştere oficială a disidenţiei din Cehoslovacia de către o ţară din vestul Europei, va fi reconstituită simbolic marţi în aceeaşi sală din ambasada Franţei în care a avut loc în urmă cu peste 25 de ani. În afară de premierii Manuel Valls şi Bohuslav Sobotka, la eveniment este aşteptată văduva fostului preşedinte Vaclav Havel şi o parte dintre persoanele prezente la întâlnirea din 1989.

    Pe de altă parte, premierul Manuel Valls merge la Praga însoţit de directorii unor companii franceze, printre care directorul interimar al grupului nuclear Areva, Philippe Knoche, directorul Veolia, Antoine Frérot, şi cel al Havas, Yannick Bolloré. Compania Areva a fost scoasă din licitaţia organizată pentru construirea a două noi reactoare la centrala nucleară cehă de la Temelin, dar aceasta a fost anulată în aprilie. Praga îşi menţine proiectele nucleare în programul energetic, iar Franţa speră să obţină contracte în Cehia, mai ales în contextul actualelor tensiuni cu Moscova cu privire la Ucraina.

  • Cele mai bune zece destinaţii de iarnă din Europa – GALERIE FOTO

    Pentru a vă ajuta, cei de la theabroadguide.com au realizat o listă cu cele mai bune zece destinaţii de iarnă de pe bătrânul continent.

     

  • Eşapament cu iz de cartofi prăjiţi

    Pe urmă mi-am dat seama ce se întâmpla: uleiul, amestecat cu ceva benzină sau petrol lampant, poate înlocui foarte bine motorina. Trăisem personal aşa ceva pe vremea lui Ceauşescu, când am plecat la drum lung cu un camion, dar cu jumătate din necesarul de carburant – deh, comunism, raţionalizare, plata datoriei externe. Undeva prin Cluj un butoi de ulei de transformator plus câţiva litri de gaz s-au transformat în carburantul necesar încheierii cu succes a delegaţiei. Este adevărat că au fost şi neajunsuri: maşina nu a mers cu mai mult de 60 la oră, iar dâra de fum negru pe care am lăsat-o în urmă, traversând Carpaţii, probabil a devenit vizibilă de pe Lună, la concurenţă cu Marele Zid. Dar am ajuns acasă!

    Iată că – arc peste timp -, în plin capitalism victorios, şoferii au rămas aceiaşi, cu un plus de rafinament, la propriu: au trecut de la ulei de transformator la ulei pentru gătit. Iar eşapamentul nu mai scoate fumul acela puturos, eventual lasă un iz de cartofi prăjiţi!

    N-aş fi scris istorioara asta dacă nu aş fi remarcat titlurile din presa americană, care binecuvântau reducerea preţului petrolului pe plan internaţional (de la 115 dolari barilul de Brent în iunie la 85 de dolari şi sub în prezent). Rezultatul a fost că preţul galonului de benzină a scăzut la pompă din zona „4 dolari şi peste dacă statul este bogat“ la sănătosul „sub 3 dolari galonul“, de unde o economie de circa 500 de dolari la bugetul anual al americanului mediu – unii remarcau că benzina a devenit mai ieftină decât laptele.

    Curios, am căutat date care să-mi arate ce s-a întâmplat în Europa. Cum cred că deja bănuiţi, pompele din Europa par să fi auzit doar ecouri îndepărtate ale scăderii preţului ţiţeiului şi afişează şi în prezent, cu variaţii de câţiva eurocenţi, în jur de zece, preţuri apropiate de cele de la mijlocul verii, când barilul era cât era. Să exemplific, cu preţul în euro de la 1 ale fiecărei luni, pentru benzina 95, în perioada iunie – noiembrie: Bulgaria: 1,29; 1,29; 1,29; 1,28; 1,20;  Ungaria: 1,37; 1,33, 1,34; 1,34; 1,25; Italia: 1,82; 1,80; 1,78; 1,77; 1,71; România: 1,43; 1,39; 1,40; 1,39; 1,32. Mă opresc, consum spaţiul, aţi prins ideea: la americani scăderea e de doi dolari la galon, adică în jur de 50 de cenţi la litru, la noi 8 – 10 – 12 cenţi.

    Sigur că pot exista explicaţii pentru această situaţie: taxele mari ale europenilor, subvenţiile de la americani, alegerile sau politicile sau geopoliticile. Dar mă gândesc că undeva, la un nivel fundamental, trebuie să fie şi altceva, să-i spunem, în lipsă de altceva mai bun, felul în care îţi priveşti clientul.

    Scriu acest text în ziua în care Petrom a anunţat o scădere a vânzărilor cu 11% la nouă luni şi nu ştiu dacă nu cumva asta se corelează cu o creştere importantă a vânzărilor de ulei de gătit.

    Diego Rivera este un pictor care, în opinia mea, nu are alt merit decât cel de a fi soţul soţiei sale, Frida Kahlo. A avut darul de a umple pereţii multor clădiri din Statele Unite sau Mexic cu ideile sale; cea de faţă se cheamă „Omul, stăpânul universului“ şi este o reproducere a unei fresce ce a fost pictată în Rockefeller Center, în 1933, şi distrusă la ordinul lui Nelson Rockefeller, din cauza includerii lui Lenin. Rimează cu tonul oarecum stahanovist al textului, cred.

  • Când ne lăudăm cu ce nu avem

    Ministrul pentru IMM Florin Jianu nu a ratat, nici el, momentul şi a început să transmită „mesaje extrem de puternice“ investitorilor români şi străini. Şi premierul Ponta, şi subordonatul său au ignorat, nu ştiu dacă voit sau nu, precizarea instituţiei financiare internaţionale, care anunţa că a schimbat metodologia şi că nu trebuie făcute corelări între raportul din acest an şi cel de anul trecut. Ministrul Jianu a fost întrebat de presă despre acest lucru, iar replica a fost că trebuie privit la „ansamblul măsurătorii“. O să o facem, îndată.

    Înainte însă, câteva precizări. Mediul de afaceri din România este mai puţin primitor decât cel din ţările baltice, din Macedonia, Polonia, Muntenegru, Bulgaria, Cehia şi chiar Rwanda, dar devansăm Slovenia, Ungaria, Turcia, Italia, Grecia şi Rusia. Ne situăm pe poziţia 171 din 189 de ţări în ceea ce priveşte conectarea la electricitate, pentru care sunt necesare 7 proceduri şi 223 de zile. Ocupăm penultimul loc din UE la costul importurilor – 1.495 dolari pe container, puţin peste Slovacia, cu 1.500 dolari pe container. Ocupăm una dintre ultimele poziţii la avizele necesare pentru construcţii: o companie trebuie să îndeplinească 14 proceduri şi are nevoie de 255 de zile. Punctăm bine la îmbunătăţirea sistemului de plată a taxelor, accesul la credite, înfiinţarea unei firme şi rezolvarea insolvenţelor.

    Să privim acum nu chiar tot „ansamblul măsurătorii“, pentru că nu avem nici viziunea, nici putinţele membrilor guvernului, ci doar câteva aspecte. Un aspect al atractivităţii mediului de afaceri este numărul de companii nou înfiinţate. În perioada ianuarie-septembrie 2014 totalul înmatriculărilor de noi companii a scăzut cu 21,5%, de la 100.685 la 79.000. Ilfovul este singurul judeţ în care înmatriculările au crescut, cu 1,56%, în rest scăderile sunt de doi digiţi sănătoşi. Pe domenii de activitate, numărul noilor companii a scăzut mai peste tot, cu excepţia a trei categorii. În agricultură şi în producţia de energie scăderile sunt de peste 80% (de la 20.000 de noi companii în nouă luni din 2013 la doar 3.000 în 2014 în cazul agriculturii). Dinamica noilor companii este mai scăzută chiar faţă de 2009 şi 2010, ani grei, de criză economică serioasă pe plan mondial. Investiţiile străine băltesc în zona de 2 miliarde pe an de ceva vreme, de ani buni, undeva la o cincime din nivelurile atrase înainte de declanşarea crizei.

    În 1989 PIB per capita era acelaşi şi în România, şi în Slovacia, de circa 1.400 euro. În 25 de ani respectivul indicator a ajuns în România la 7.400 de euro, dar la 13.000 de euro în Slovacia.

    La ora când scriu aceste rânduri mai suntem în campania electorală aferentă primului tur al alegerilor şi o să pun entuziasmul ministeriabililor români pe seama acesteia. Şi, sincer, dacă aş şti toate cele de mai sus, cu bune şi rele, cu creşteri de 25 sau doar de 2 locuri, dar cu multitudinea problemelor, de la încasări bugetare la infrastructură, mai că i-aş cere şi eu, asemenea premierului, de băut ministrului Jianu. Dar de necaz.

    Pe la 1500 un ins pe nume Hieronymus Bosch picta o alegorie, „Corabia nebunilor“ pe numele ei, cu care ilustrez.

  • Freeman Distribution semnează un deal strategic cu Lionsgate/ Summit

    În urma semnării acestui output deal, Freeman Distribution va asigura lansarea producţiilor marca Lionsgate/ Summit din România, Ungaria, Bulgaria, Cehia şi Slovacia, unde va distribui filme de top, a căror performanţă a fost demonstrată în trecut prin realizări de box office fără precedent. Lionsgate/ Summit este creatorul unor francize precum Twilight, Hunger Games, RED 1&2 şi Divergent.

    Distribuitor pe toate mediile în teritorii precum Polonia, România, Ungaria, Cehia, Slovacia, fosta Iugoslavie şi Bulgaria, compania Freeman Distribution este reprezentată de către Anca Truta, unul dintre cei mai respectaţi profesionişti din domeniul distribuţiei de film din Europa Centrală şi de Est. În România şi Ungaria, Freeman Distribution este prezentă pe piaţa distributiei de cinema prin Freeman Entertainment.

    Distribuitor exclusiv al filmelor Warner Bros. în România, Freeman Entertainment deţine în portofoliul său o parte dintre cele mai importante titluri semnate de cele mai mari case de producţie independente precum: Mr.  Smith/ DreamWorks Live Action,  Europa Corp (Taken 3), QED (Fury si Driving Grandpa), Red Granite (Dumb and Dumber To), Bloom (Nice Guys), Film Nation (Magic in the Moonlight), Annapurna (American Express), Good Universe (My Big Fat Greek Wedding 2).