Tag: cautare

  • În goana după beneficii

    Lupta pentru angajaţi care se dă între companiile din România este din ce în ce mai vizibilă şi pe piaţa beneficiilor: bugetele cheltuite de companii anul trecut pentru cadouri, pensii private ori vacanţe a fost mai mult decât dublu faţă de 2017, ajungând până la 114 milioane de lei. Când vine vorba de tendinţe, flexibilitatea este cuvântul cheie astăzi, indiferent că vorbim de flexibilitatea spaţiilor, a proceselor sau a timpului. Bineînţeles că o singură formulă nu se potriveşte pentru toată lumea”, a spus Stelian Bogza, commercial director şi cofondator al platformei BenefitOnline.ro, în cadrul evenimentului ZF HR Trends care a avut loc săptămâna trecută. Platforma BenefitOnline.ro are în acest moment peste 116.000 de utilizatori şi peste 3.000 de beneficii disponibile. Astfel, companiile au cheltuit anul trecut pentru beneficiile angajaţilor, cu 150% mai mult decât în 2017, iar valoarea medie lunară a acestora a ajuns la 355 lei pentru un angajat, în creştere cu 11%.

    Beneficiile pot fi de multe feluri, începând de la cadouri şi până la plata sau decontarea diferitelor forme de transport utilizate în drumul spre serviciu. Alegerile angajaţilor sunt cu atât mai variate atunci când privim înspre modul în care acestea au fost alese de generaţii diferite. Prin urmare, generaţia Baby Boomers (1945-1960) şi Generaţia X (1961-1980) au făcut alegeri similare în privinţa beneficiilor, îndreptându-se mai mult înspre turismul intern, pensii private şi sănătate, ultimele două fiind alegeri fireşti pentru aceste generaţii. De cealaltă parte, Generaţia Y (1981-1995) şi Generaţia Z (după 1995) se îndreaptă spre lucruri imediate, precum cadouri, sport şi beneficii de tip telecom & electro-IT – precum abonamente de telefonie mobilă plătite de companie sau chiar device-uri precum smartphone-uri sau laptopuri. Cu toate acestea, şi între cele mai tinere două generaţii din piaţă există diferenţe, încât Generaţia Y este mai matură şi pune accent şi pe transport sau cursuri profesionale.

    „Dacă ne uităm la generaţii, nu este o surpriză că turismul, pensiile şi sănătatea sunt alegerile Generaţiei X, la fel cum nu este o surpriză că generaţia mai tânără vrea cadouri, vrea transport, cursuri, sport, device-uri. Ei vor să se bucure acum. Este bine să le daţi opţiunea de a-şi valida partea de nevoi personale”, adaugă Bogza.

    Din bugetele de beneficii flexibile ale companiilor, circa 58% reprezintă tichete de masă, care sunt un beneficiu chiar dacă obişnuinţa de a le primi în multe companii din piaţa muncii din România le face să pară o necesitate salarială.

    În top 10 beneficii flexibile pe care le aleg angajaţii din România au rămas în continuare şi cadourile sezoniere, aşa-numite „benefit in kind” (care pot fi chiar bonusuri), reprezentând 32,5% din total; cadouri cu ocazii speciale, reprezentând 18,8%, transportul cu 17,3% şi turismul intern cu 14,2%. În mod surprinzător, beneficiile legate de telecom & electro-IT reprezintă doar 0,9% din total, iar sportul doar 5,3%. De la an la an cele mai mari schimbări au fost înregistrate la nivelul cadourilor pentru ocazii speciale (creştere de 4,1%), iar cele mai mari scăderi la nivelul benficiilor de transport (4,4%).

    Dintr-o abordare sectorială, companiile din call center şi outsourcing oferă cele mai multe beneficii, reprezentând 28% din total. Companiile de IT şi de dezvoltare software, alături de furnizorii de servicii, reprezintă câte 23% din total, situându-se pe locul doi, urmate de sectorul de producţie (15%), retail (6%) şi servicii financiare (5%). Tot pe sectoare, angajaţii aleg beneficii diferite, în funcţie de stilul de viaţă pe care îl au, de nivelul de educaţie, dar mai ales de nevoile pe care vor să şi le satisfacă. Angajaţii din piaţa de call center, de pildă, au un apetit foarte ridicat pentru cadouri şi pentru transport, alegerile lor fiind completate de turismul intern. Sănătatea şi pensiile private nu sunt însă printre priorităţile lor. Situaţia arată extrem de diferit în rândul angajaţilor din industria de IT şi de software, astfel că după cadouri, priorităţile lor sunt sportul şi pensiile private, cu mai puţin interes pentru transport şi turism intern. Reflectând realitatea socială, sectorul de producţie vine în 2018 cu transportul, cadourile şi turismul intern drept alegeri principale ale angajaţilor, beneficiile care ţin de sport fiind pe ultimul loc.

    Suma medie cheltuită de companii diferă mai mult sau mai puţin de la sector la sector, în sectorul de servicii suma fiind de 370 lei (cea mai mare),  în call center de 360 lei, urmat de sectorul de IT cu 350 lei, producţie cu 340 lei, servicii financiare cu 315 lei şi retail cu 270 lei. Benefit Systems, compania care operează platforma locală de beneficii extrasalariale BenefitOnline.ro, a raportat în 2018 afaceri de 32 milioane lei, dublu faţă de 2017, la un profit de circa 2 milioane lei. Pentru 2019, compania estimează o majorare a veniturilor cu peste 50%, la cel puţin 50 milioane lei. BenefitOnline.ro lucrează cu mulţi clienţi din România, printre care şi nume mari precum Vodafone, eMAG, Microsoft, Telekom, KPMG, Bosch, ING, Blue Air, BCR sau Vola.

    „Afacerile din 2018 au continuat să menţină trendul din ultimii ani, dublându-se faţă de anul precedent. Astfel, cifra de afaceri a urcat la 32 de milioane de lei, cu un profit de aproximativ 2 milioane de lei. Pentru anul în curs, ne-am propus să atingem o cifră de afaceri de minimum 50 de milioane de lei”, declara Bogza la finalul lunii februarie.

    Cu peste 3% din totalul numărului de angajaţi din sectorul privat folosind platforma lor, reprezentanţii Benefit se aşteaptă să ajungă la circa 250.000 de utilizatori în următorii ani, după ce numărul angajaţilor din platformă aproape s-a dublat de la an la an.

    „Acest trend crescător arată că piaţa românească se educă în spiritul ideii de beneficii flexibile, iar companiile arată din ce în ce mai mult o aplecare către nevoile angajaţilor din perspectiva beneficiilor. Tendinţele pentru anii următori nu pot fi decât pozitive şi estimăm că, pentru anul în curs, numărul utilizatorilor platformei noastre va creşte la circa 160.000, iar în maximum doi ani ne-am propus să ajungem la 250.000 de utilizatori ai platformei”, mai spune Stelian Bogza.

    În 2018, BenefitOnline a încheiat parteneriate cu 65 de companii noi, majoritatea fiind din IT, call center şi BPO, servicii, banking şi producţie.
    Pentru 2019, pe lângă atingerea unui număr de 160.000 de utilizatori în platformă, compania vizează diversificarea listei de beneficii accesibile pentru angajaţi. Una dintre direcţii este posibilitatea achiziţionării de abonamente sau bilete la spectacole, concerte, proiecţii cinematografice, muzee, festivaluri, filme etc., ca urmare a unei modificări legislative care aduce în lumină noile tichete culturale, ce vor putea fi acordate lunar sau ocazional.

    O altă direcţie de dezvoltare a companiei este şi extinderea la nivel internaţional. BenefitOnline a iniţiat deja în 2018 multiple discuţii cu companii din Bulgaria şi Serbia, acestea fiind pieţele vizate pentru extindere. Compania are în prezent 21 de angajaţi şi are în plan creşterea echipei la 25 de angajaţi.

  • Doar pentru colecţionari moderni

    Ca atare, diverse firme s-au specializat în realizarea de astfel de obiecte de colecţie.

    Printre aceste firme se numără Raro, cunoscută pentru piesele sale sculpturale de mobilier din materiale foarte rare, Andrew Martin, cu colecţia Tutti Frutti de piese de mobilier care aduc a biscuiţi digestivi şi tablete de ciocolată, ori Alexandra Llewellyn, cu seturile sale de table sau poker în ediţie limitată lucrate manual, ca setul table cu imagini inedite ale actriţei Marylin Monroe sau unul de pocher cu cranii, cu jetoane confecţionate de cel mai vechi astfel de fabricant din SUA.

  • Povestea de succes a unui tânăr farmacist român. La 28 de ani, are propria linie de produse dermato-cosmetice şi concurează cu brandurile consacrate

    Tânărul şi-a descoperit marea pasiune încă din clasa a VIII-a, iar datorită părinţilor lui care deţineau o farmacie în Alba Iulia, a reuşit să-şi împlinească visul şi să-l transforme într-o carieră înfloritoare.

    Prima cremă preparată în laboratorul propriu din Alba Iulia a ieşit pe piaţă în 2014. Produsul a avut mare succes, iar de atunci Emanuel Lazăr şi-a propus să creeze produse dermato-cosmetice de calitate, fabricate 100% în România, accesibile ca preţ, ca o alternativă la cremele străine mult prea scumpe. „Este foarte greu să te lupţi de la egal la egal cu marile branduri internaţionale care investesc sute de milioane de euro anual în marketing. Cu toate acestea, nu m-am lăsat descurajat şi mi-am propus să analizez unde greşesc acestea, astfel încât să nu repet aceeaşi greşeală şi să vin cu ceva nou. Scopul meu a fost să produc creme cu un conţinut natural aproape de 100%, iar preţul să fie mult mai mic decât concurenţa străină”, declară Emanuel Lazăr.

    La începutul lunii martie, farmacistul român a lansat un nou produs – o loţiune micelară, fabricată în totalitate în laboratorul său din Alba Iulia, produs pe care doreşte să îl impună şi în pieţele din Europa.

     

  • Povestea omului ce a construit afacerea care ne face cunoscuţi în toată lumea. Ar putea fi evaluată la 7 mld. dolari

    Business Magazin a plecat oficial în căutarea unicornului românesc în mai 2016. Vorbeam atunci de potenţialii unicorni precum Bitdefender, eMAG, Vector Watch, Axosuits sau CodaFootprint. Toate dintre aceste companii aveau pedigriul necesar pentru a ajunge în acest select club mondial, însă niciuna dintre ele nu a avut onoarea de a primi această distincţie. Nu, primul unicorn românesc a apărut aproape de niciunde (deşi compania există din 2005), dintr-o dată şi pe neaşteptate, exact ca un unicorn adevărat. UiPath este primul unicorn românesc. 

    Dar ce e un unicorn şi ce e UiPath? Un unicorn este un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai mult de un miliard de dolari. Uber, Airbnb, Snapchat sau Xiaomi sunt cele mai îndemână exemple din clubul unicornilor. Start-up-ul UiPath, fondat de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, 36 de ani, s-a desprins în 2015 dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005 de Daniel Dines. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor.

    Cine sunt românii care au clădit prima companie evaluată la un miliard? Daniel Dines a terminat Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1997, iar cu un an înainte a început să lucreze în cadrul companiei Crinsoft. După aproape cinci ani, s-a angajat ca inginer de dezvoltare software în cadrul gigantului american Microsoft. A petrecut o perioadă în SUA, apoi s-a gândit să se întoarcă în ţara natală şi să înfiinţeze o firmă; a pus astfel bazele unei companii de dezvoltare de software specializate în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing. La un interviu, când voia să recruteze angajaţi, în 2005, Daniel Dines l-a cunoscut pe Marius Tîrcă, care s-a angajat la companie pe vremea când era student la Politehnică. Precum şi alţi mari antreprenori americani, Dines a lucrat alături de alţi câţiva oameni într-un apartament din Bucureşti, echivalentul legendarului garaj din Silicon Valley, la tehnologia care avea să definească start-up-ul UiPath. „Noi doi am avut o discuţie prin 2012, când ni se părea că ne ratăm cariera, şi ne-am zis să mai dedicăm doi ani să construim o tehnologie foarte bună; doar că în 2013 nu aveam niciun client. Ne gândeam să tragem cortina”, mărturiseşte Dines.

    Au lucrat opt ani la primul produs şi în 2013 au încheiat primul mare contract, un client din India, o companie de BPO (Business Processes Outsourcing). „A fost un moment astral când am descoperit primul client, o companie de BPO din India. Am trimis trei oameni acolo şi au înţeles că e piaţa enormă, fiind extrem de mulţi oameni care fac doar procese repetitive ce ar putea fi înlocuite de un program”, continuă antreprenorul.

    Ce a urmat apoi este o creştere accelerată, explozivă, am putea spune. În 2014, compania avea o cifră de afaceri de 500.000 de dolari şi avea în jur de 10 angajaţi, potrivit declaraţiilor lui Vlad Ionescu, director de marketing în cadrul UiPath, pentru Ziarul Financiar. În 2018, UiPath are 590 de angajaţi în 14 ţări, peste 700 de clienţi, dintre care şi cinci companii din Top 10 Fortune (adică cinci dintre următoarele companii: Walmart, Berkshire Hathaway, Apple, Exxon Mobil, McKesson, UnitedHeath Group, CVS Health, General Motors, AT&T şi Ford Motor) şi o cifră de afaceri situată „între 50 şi 100 de milioane de dolari” şi, bineînţeles, o evaluare de 1,1 miliarde de dolari. „Ce s-a întâmplat în cazul nostru este oarecum unic. În enterprise software este foarte rar să vezi o asemenea creştere. Majoritatea companiilor care ajung la o asemenea evaluare vin din spaţiul destinat consumatorilor”, spune antreprenorul. Sigur, mai există companii româneşti care valorează mai mult sau la fel de mult, Banca Transilvania sau Dedeman sunt exemple la îndemână, dar nu se încadrează la categoria unicorn pentru că nu activează în domeniul tehnologic.

    Daniel Dines este CEO-ul şi „faţa” UiPath. El este speaker la evenimente şi conferinţe, iar Marius Tîrcă, CTO-ul companiei, este tăcut şi se fereşte de lumina reflectoarelor.

    Întrebaţi care este dinamica dintre cei doi fondatori, dacă avem de-a face cu un cuplu asemănător Steve Jobs – Steve Wozniak, Marius Tîrcă spune că „pentru mine ăsta este primul job. Ne-am cunoscut la interviul de angajare şi am lucrat mult timp împreună, în acelaşi birou”, spune Marius Tîrcă. Tot el adaugă că „noi suntem amândoi ingineri software la origini, dar în ultima vreme ne-am mai despărţit. Eu mă ocup mai mult de partea de tehnologie, de echipa tehnică, iar Daniel de partea de product management, ce «features» să adăugăm, cum să facem”. UiPath s-a dezvoltat la început din fonduri proprii, pe baza veniturilor obţinute din proiectele derulate de compania anterioară, iar în 2015 a reuşit să obţină o finanţare de 1,6 milioane de dolari de la trei fonduri de investiţii americane – Credo, Early Bird şi Seedcamp. Investiţia a fost folosită pentru dezvoltarea companiei – creşterea echipei (specialişti IT şi oameni de vânzări), extinderea în străinătate şi activităţi de marketing.

    UiPath a atins statutul de primul unicorn românesc după ce recent a atras o finanţare de 153 de milioane de dolari condusă de Accel Growth Fund din SUA, fondul care a investit în Facebook şi Atlasia, şi sprijinită de Kleiner Perkins Caufield Byers, cei care au fost printre primii investitori ai Google şi de CapitalG, fondul de investiţii al Alphabet, firma-mamă a Google. „Nu aveam neapărat nevoie de această finanţare, dar ea ne va accelera ritmul de creştere. Vrem să fim cei mai rapizi, cei mai agili din piaţă”, spune Dines; mărturiseşte şi că e mai greu să obţii o finanţare de 1 milion de dolari decât una de 153 de milioane de dolari. Îşi aduce aminte că negocierile pentru prima finanţare, de 1,6 milioane de dolari, au durat 14 luni, iar negocierile pentru cea mai recentă finanţare au ţinut doar două luni. Daniel Dines nu a dezvăluit cât la sută din companie a cedat pentru această finanţare, dar spune că încă se află la controlul companiei.

    În 2017, portofoliul de clienţi al UiPath a crescut de la mai puţin de 100 la peste 700; printre noii clienţii ai firmei se numără BMW Group, Dairy Farm Group, Dentsu sau Huawei. Noua finanţare va fi folosită pentru a accelera evoluţia produsului, în particular în inovaţii care integrează machine learning (ML) şi alţi algoritmi de inteligenţă artificială (AI) în operaţiunile digitale ale clienţilor companiei.

    Planurile pentru anul în curs sunt ambiţioase şi ritmul de creştere înregistrat în 2017 este aşteptat şi pentru 2018. „Cerul este limita. Pentru noi, dublarea (n.r. – cifrei de afaceri) este un eşec”, spune Daniel Dines încrezător.

    RPA, un acronim de ţinut minte

    UiPath dezvoltă roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii, demers cunoscut în industrie drept Robotic Process Automation (RPA). Astfel, software-ul dezvoltat de echipa UiPath este folosit astăzi de milioane de maşini din întreaga lume, instalat în diferite produse şi utilizat de companii pentru automatizarea activităţilor precum gestiunea documentelor, call center, industria sănătăţii, industria financiară, analiza de date, automatizarea proceselor sau instalarea de API-uri.

    Start-up-ul este specializat în dezvoltarea de soluţii de robotică, în principal pentru piaţa de automatizare a proceselor interne ale unei companii, produsele şi soluţiile dezvoltate de UiPath adresându-se companiilor mari şi foarte mari care externalizează anumite procese către firme specializate – BPO (business process outsourcing) şi IT outsourcing. „Noi am plecat de la automatizarea proceselor de backoffice din partea de finance şi contabilitate. Dar în momentul de faţă am depăşit de mult bariera asta. Avem aplicaţii în HR, partea de middle office, claim manangement, contact centers. În viitor o să atingem toată gama de procese de business”, spune Marius Istrate, people operations leader la UiPath.

    „Nu facem roboţi fizici, nu ne ocupă cu robotica, ci vrem să automatizăm munca umană”, a explicat Bogdan Nedelcov, senior product manager la UiPath, la începutul conferinţei de presă.

    Cuvântul „robot” te poate duce cu gândul la Terminator sau la un film SF văzut recent, dar în acest caz un robot este un software care automatizează procesele de bază, urmând anumite reguli, astfel încât să nu mai fie nevoie de un om pentru asta sau de supravegherea unui angajat.

    Un robot software utilizează un software pentru a gestiona aplicaţii software precum ERP-uri, aplicaţii de help desk şi aşa mai departe, în acelaşi mod în care l-ar utiliza o persoană. Un robot imită acţiunile unei persoane: poate apăsa butoane, poate face copy şi paste, poate lua date dintr-un document, căuta anumite informaţii într-un formular. Astfel, un robot poate grăbi acest proces cu până la 50%, potrivit Institute for Robotic Process Automation. Se estimează că un singur robot ar putea înlocui până la cinci angajaţi full time. De asemenea, un robot poate face o muncă repetitivă fără să greşească, spre deosebire de un om, care face în medie 10 erori într-un proces cu 100 de paşi.

    În România, compania are centrul de cercetare-dezvoltare, precum şi echipele de implemenare, în timp ce sediul din India se axează în prezent pe partea de suport, iar în Marea Britanie şi SUA este localizată divizia de dezvoltare de business şi de vânzări. Compania are sedii în New York, Amsterdam, München, Paris, Madrid, Dubai, Singapore, Tokio, Hong Kong, Bucureşti, dar şi în Australia; şi nu se vor opri aici. În 2018 va mai apărea încă un centru de dezvoltare în România (nu în Capitală), unul în Bangalore, India, şi altul în Seattle, SUA. „Acum un an, niciunul dintre competitorii nostri nu era în Japonia. Când am văzut că merge businessul acolo am investit masiv, mult înaintea pieţei. Strategia noastră de business a fost este strategia lui Gingis Han: cucereşte lumea”, explică antreprenorul. În momentul de faţă, cei mai mulţi angajaţi, în număr de 250, se află în România, apoi urmează SUA şi India, cu peste 100 de angajaţi în fiecare ţară. „Pentru noi este foarte greu să găsim inginer de software în România la calitatea pe care o vrem noi. Ţinta noastră în România este să angajăm 1% dintre cei mai buni ingineri software. E foarte greu să ajungi la ei. De aceea este important să gândeşti global”, explică Dines.

     „Acum, 42% dintre cele mai mari companii din lume au un proiect RPA în derulare şi intenţionează să extindă aceste proiecte, iar restul companiilor afirmă că vor demara un astfel de proiect în următoarele 12 luni. Nu mai este vorba de o tehnologie futuristică, ci de o tehnologie care este aici, acum. Ce altă dovadă mai bună că adopţia tehnologiei se extinde putem avea decât faptul că Blue Prism, compania care a inventat acest termen, RPA, este acum evaluată la aproximativ 1 miliard de euro?”, a declarat Vargha Moayed, leading partner al centrului de excelenţă dedicat RPA al EY, în cadrul unei conferinţe a ZF.

    Proiectele RPA au început să devină uzuale în cadrul marilor companii pentru că „roboţilor le place să facă aceleaşi lucruri zi de zi, în timp ce oamenilor nu”, a adăugat Mike Robinson, senior sales consultant în cadrul Blue Prism, în cadrul aceluiaşi eveniment. „Proiectele de tip RPA au devenit a treia opţiune de externalizare a unor procese, pe lângă onshore şi offshore. Acum există şi o a treia variantă, de a aduce înapoi aceste activităţi, folosind o forţă de muncă digitală. Practic noi oferim un sistem de operare pentru forţa de muncă digitală”, a punctat Robinson.

    „Noi nu înlocuim oamenii. Noi nu reducem joburile. Dacă ne gândim la ce face un om în fiecare zi, o să vedem că foarte multe activităţi sunt repetitive. Esenţa tehnologiei noastre este ca oamenii să colaboreze cu roboţii”, explică Daniel Dines.

    În momentul de faţă, în companii lucrează mai mulţi oameni decât roboţi software. Totuşi, acest lucru se va schimba, este de părere Venu Kannan, chief solutions officer în cadrul companiei UiPath. „Noi credem că în 2018 – 2019 mai multe companii de top vor avea mai mulţi roboţi decât angajaţi pentru a realiza anumite activităţi de tip backoffice. Ce se va schimba? Astăzi un om cere unui robot să facă ceva, iar noi credem că peste 1-2 ani roboţii vor fi cei care vor începe să ceară oamenilor să execute anumite sarcini.”

    Potrivit unui raport al EY, software-ul RPA se implementează destul de rapid şi costurile nu sunt mari, deoarece poate fi aplicat peste infrastructura IT existentă. „Costurile se reduc destul de rapid după implementare. Acesta a fost şi unul dintre avantajele programului. Poţi să vezi rapid un return of investment, vorbim de luni, nu de ani”, spune Marius Tîrcă, cofondator şi CTO al UiPath.

    Piaţa roboţilor software ar urma să ajungă, conform estimărilor, la valoarea de 8,75 mld. de dolari pe an în 2024, conform Grand View Research. În prezent, piaţa de licenţe software RPA are o valoare de 250 mil. dolari, dar va ajunge la 3 mld. dolari în patru ani; în acelaşi timp, serviciile asociate vor genera o sumă de zece ori mai mare, conform estimărilor EY. „Acum, 80% din piaţă este deţinută de cele trei companii (n.r. – UiPath, Automation Anywhere şi Blue Prism)”, explică Daniel Dines. El adaugă că acesta este doar începutul, „acum am penetrat doar 10-20% din piaţa globală. În următorii doi-trei ani urmărim să ne listăm la bursă NASDAQ”.

    Primul decacorn românesc?

    Un decacorn este un start-up a cărui evaluare a ajuns să depăşească 10 miliarde de dolari. „Avem şansa să facem o companie mare care să valoreze zeci de miliarde de dolari. Putem deveni o companie «huge», poate cea mai mare companie de tech din estul Europei, dar o putem face doar dacă rămânem umili. Asta nu înseamnă a fi slab. A fi umil înseamnă a-l înţelege pe celălalt şi doar un om umil poate fi hotărât şi încrezător; dacă eşti arogant şi nu eşti umil, atunci eşti un dobitoc”, spune Dines, care menţionează că elementele secrete care au transformat UiPath în primul unicorn românesc sunt echipa din spate, dar şi cultura companiei.

    „Noi nu avem o supertehnologie. Sigur, avem o paletă largă de tehnologii, dar nu e acest lucru fundamentul. Noi am construit UiPath uitându-ne la Silicon Valley. Care este secretul construcţiei unei companii? Mulţi cred că este tehnologia. Pentru noi cultura a fost cel mai important lucru. Noi nu suntem manageri. În UiPath cultura este antimanager, antiboss, nimeni nu are voie să dea directive de sus, «Tu faci asta pentru că aşa vreau eu»”, spune Dines. El menţionează că această politică de conducere va continua şi în viitor şi este de părere că nu poţi gestiona 600 de oameni cu un stil de management autoritar şi că-i poţi face să meargă în aceeaşi direcţie „doar aplicând «no-boss strategy»”.

    Compania a înregistrat anul trecut un ritm de creştere de peste 500% atât a cifrei de afaceri, a numărului de angajaţi, cât şi a numărului de clienţi; iar compania românescă (deşi Dines insistă că UiPath nu este o companie românească, ci una globală) are toate şansele să-şi continue traiectoria unei rachete abia lansate. După finanţarea de 30 de milioane de dolari de anul trecut, Dines a declarat pentru ZF că UiPath este ca o rachetă care a decolat şi tremură din toate încheieturile. „Încă nu şi-a dat jos niciuna din piese. Suntem precum Space X, încă nu s-au detaşat motoarele”, râde Dines.

    „Planurile noastre sunt scalabile la nivelul 4 sau 5 x. Vom ajunge să avem până la finalul anului peste 1.500 de clienţi”, a declarat Alexandru Mihailciuc, global head of pre-sales la UiPath. Însă nimic nu a venit servit pe tavă pentru fondatorii UiPath. Cei doi au lucrat la dezvoltarea tehnologiei mai bine de opt ani până au găsit primul client. „Am avut multe «near death experience», când ne uitam în cont şi erau zero bani. La un moment dat, un client oarecare din lume ne-a pus un ordin de plată”, îşi aduce aminte Dines, care adaugă că au ajuns aici datorită norocului şi perseverenţei.

    „Competitorii noştri din 2014-2015 îmi păreau giganţi. Nu credeam că-i puteam învinge. Fără să ne uităm la ei, am început să creştem folosind nişte principii. Şi am explodat. Trebuie să ai puţină nebunie în ceea ce faci”, spune antreprenorul. Daniel Dines spune că Marius Tîrcă a fost esenţial în dezvoltarea companiei, datorită abilităţii sale de a-l provoca; povesteşte că asociatul său „ridica un soi de «challenge», dezbateri, câteodată foarte aprinse, cu pasiune şi nimeni nu putea să impună o decizie, ci trebuia să-l convingi pe celălalt”. El spune că poate nu este cea mai bună metodă de a avansa o companie, dar că pentru ei a funcţionat.

    Tot el adaugă că este foarte important să angajezi oameni mai deştepţi decât tine. „Aşa cum există un Federer în tenis, aşa există şi un Federer în software, în business, în sales, marketing. Sunt peste tot în lume. Jobul nostru e să-i găsim”, spune antreprenorul.

    Viitorul muncii

    Având în vedere că UiPath, dar şi alte companii, dezvoltă aceste tehnologii de RPA şi astfel se vor automatiza tot mai multe sarcini, va mai fi nevoie de angajaţi oameni? Cum va arăta piaţa muncii în 10-20 de ani? „E foarte complicat să prezici viitorul. O să apară foarte multe slujbe noi. Oamenii o să se mute tot mai mult de la a face lucruri repetitive la a face lucruri creative”, explică Dines, care atrage atenţia că este nevoie de o schimbare în educaţie, atât în România, dar şi la nivel mondial. „Sistemul de învăţământ global este greşit în momentul acesta pentru că nu pune accent pe creativitate. Sarcinile care nu presupun creativitate o să fie eliminate de software”, spune antreprenorul.

    În acest moment procesele de backoffice dintr-o bancă se pot automatiza în măsură de 30%, dar în viitor, odată cu dezvoltarea tehnologiilor de machine learning, inteligenţă artificială anumite joburi vor fi îndeplinite exclusiv de roboţi, iar oamenii vor trece în slujbe care presupun creativitate sau se vor concentra pe interacţiunea cu clienţii. Deocamdată, potrivit fondatorilor UiPath, roboţii vor prelua slujbele oamenilor care se retrag la pensie. „În Japonia înlocuim bătrânii cu roboţii. Populaţia îmbătrâneşte foarte rapid. Nu găsesc oameni să-i înlocuiască pe cei care se retrag. Şi în România situaţia este similară, şi aici populaţia îmbătrâneşte, chiar dacă din alte cauze, în principal emigraţia”, spune Dines.

    În postura de CEO al unei companii globale cu sedii în 14 ţări, Daniel Dines recunoaşte că nu stă mai mult de două săptămâni într-un loc şi că este o plăcere să se plimbe, să cunoască oameni inteligenţi din toată lumea. „E o plăcere să fac ceea ce fac acum. Pot să lucrez 24/7. Energia vine din succes, din întâlniri cu oameni. Este un mare joc care este extraordinar de interesant”, povesteşte antreprenorul.

    Cei doi români spun că acum nu este momentul să se gândească la un exit. „Avem foarte multe de făcut şi abia acum experienţa este cu adevărat recompensatoare. Acum putem face lucruri pe care le vrem. Până acum am făcut şi lucruri pe care nu voiam să le fac, dar era nevoie. Acum avem oportunitatea să luăm oameni inteligenţi, să ne extindem global”, încheie Daniel Dines.

  • O casă cu istorie

    Printre aceste proprietăţi se numără Canonteign Manor din apropiere de Exeter, din sud-vestul Angliei, un conac cu aspect masiv care are zece dormitoare şi a servit drept garnizoană pentru regele ţării în timpul Războiului Civil Englez.

    În Statele Unite ale Americii, cei care vor să vadă cum e să trăieşti ca un gangster au la dispoziţie fosta casă a lui Al Capone, din Miami Beach, construită în anul 1922, care are piscină şi plajă privată, precum şi locuinţă cu două dormitoare pentru portar. Reşedinţa în care gangsterul a trăit până la moartea sa în 1947 poate fi achiziţionată pentru suma de 13,5 milioane de dolari.

    Ceva mai ieftin, la peste 8 milioane de euro (circa 9,5 milioane de dolari), este un castel din secolul al X-lea din Franţa. Situat în apropiere de localitatea Narbonne de pe coasta Mării Mediterane, la o oră şi douăzeci de minute cu maşina de Toulouse, castelul cocoţat pe vârf de stâncă şi folosit pentru apărarea în faţa invadatorilor care veneau din sud a fost complet renovat şi are opt dormitoare, plus încă zece apartamente într-o fermă anexă.

  • Eu nu înţeleg de ce trebuie să mă strecor mereu. Nu înţeleg de trebuie să mă pitesc, prin oraşul ăsta, ca un biet şobolan în căutarea unei bucăţi de pâine

    Nu mi s-a acrit de maşinile de pe trotuar, de claxoane şi de demenţi. Nu! Vin/plec spre/dinspre serviciu dinspre Piaţa Romană. De luni de zile, pe colţul străzii în care avem sediul, banderole mă avertizează: atenţie, cade tencuiala!
     
    Când e mai calduţ, o iau pe jos spre casă, cât pot. Pe ditamai bulevardul Dacia, afişe: atenţie, cade tencuiala! Mie a început să-mi fie frică să merg pe jos, pe trotuar, ca să nu-mi cadă tencuiala în cap. E mai sigur să merg pe mijlocul străzii: mă înjură ăia din maşini, dar, oricum, sunt nişte ţărani.
     
    Când e puţin frig, a mai dat şi o zăpadă, se umpul pereţii de anunţuri: atenţie , cad ţurţuri – ca să nu ne daţi în judecată că nu v-am zis, dacă ajungeţi la urgenţă la Floreasca.
     
    Am mers săptămâna trecuta în parc. O oră, două, cât am mers noi. Nu a fost o plimbare, a fost o fereală. Parcul a devenit un fel de mers prin Piaţa Romană, puţin modificat – cine dă cu bicicleta peste tine, cine te calcă pe picior cu trotineta, cine te claxonează.
     
  • Bautura românească care este vândută cu 2000 de euro în străinătate. Este ambalată cu fir din aur

    În Satu Mare, la Mediesul Aurit, familia Zetea duce mai departe tradiţia preparării celei mai bune pălinci de peste 100 de ani. O sticlă de colecţie va ajunge în ţările din vestul Europei! Este ambalată cu fir din aur. Aur curat este şi pe limba străinilor.

    “E chiar din cireşe amare care se vinde chiar şi la preţuri considerate exorbitante. În momentul de faţă se vinde la peste 2000 euro pe litru.”, a declarat Silviu Zetea, producător, citat de gazetaromaneasca.com

    Din Satu Mare palincă ajunge în toată Europa şi bate chiar şi celebrul calvados franţuzesc. Laurenţiu Tibru, patron magazin Austria: “Cumpără din toată Germania şi din toată Austria şi prin magazinul nostru online. O sticlă se vinde şi cu 20 de euro.”Preţurile pornesc în străinătate de la 20 de euro şi pot să ajungă până la 2 mii de euro.

    La Sfântul Gheorghe doi oameni de afaceri şi-au amenajat o distilerie modernă, cu dispozitive care au costat peste 100.000 de euro. Fac palincă de caise şi de scoruşe, nişte fructe comestibile, asemănătoare cireşelor şi apreciate în Ardeal. Dar regina va rămâne mereu palincă de prune.
    Singurul român care produce palincă din nuci este un profesor pensionar de 66 de ani din Satu-Mare. A primit reţeta de la un episcop din Debrecen, Ungaria, cu care a lucrat acum 20 de ani. Că să-i spună secretul licorii parfumate, l-a pus să jure că va intră în afaceri numai după moartea lui.

    Iar romanul i-a respectat dorinţa. La începutul acestui an a participat la un concurs în Ungaria.

  • Cele mai căutate joburi din România – Paul Neagoe, business manager, OLX – VIDEO

    „Dacă urmărim topul indexului locurilor de muncă (realizat de OLX n.red.) la nivel regional, acesta este foarte diferit în funcţie de oraşele despre care discutăm. Este direct proporţional numărul de anunţuri şi aplicanţi cu puterea de cumpărare a unui oraş. Aşa că pentru bone, oraşe precum Bucureştiul, Clujul, Constanţa, Braşovul sunt oraşe care sunt de departe în top şi sunt oraşele cu o putere de cumpărare ridicată. În aceste oraşe, o angajare de bonă sau menajeră se poate închide până la două săptămâni un anunţ, ceea ce este foarte rapid. Despre restul ţării categoriile diferă, bonele şi menajerele sunt cumva mai puţin căutate în tot ce înseamnă judeţe, unde sunt şi salariile mai mici.”

     

     

  • Cea mai căutată meserie din România şi ce venituri aduce aceasta – Paul Neagoe, business manager OLX – VIDEO

    „Categoria şoferi-curieri ceea cea mai populară din indexul locurilor de muncă (realizat de OLX n.red.). Este un domeniu cu un deficit de 30.000-40.000 de oameni şi salariile sunt destul de mari pe internaţional. Salariile arată o discrepanţă puternică între meseriile de transpot intern şi transport internaţional.

    Pe tot ceea ce înseamnă intern media este undeva între 2.000 până în 3.500 de lei, cumva distribuiţi egal în funcţie de praguri, dar vedem că pentru 20% din şoferii cu care discutăm şi care menţionează salarii nete de peste 6.000-7.000 de lei – aceştia sunt strict şoferii care obţin diurne şi călătoresc foarte mult în afara ţării. Deficitul de aplicanţi vine şdin atractivitatea sporită a joburilor de transport internaţional, care vin cu sacrificiul plecării de acasă şi petrecerea timpului mai mult în deplasare însă care aduc salarii de două, trei ori mai mari.”

  • Două prietene din Iaşi şi-au făcut un business altfel cu care au dat lovitura. Acestea au ajuns la comenzi de 1 milion de lei încă din primul an de funcţionare

    „Ne considerăm un business de nişă într-o piaţă în  general dominată de branduri internaţionale şi curente fast-fashion. Nu încercăm să facem concurenţă acestora, ci în timp ne-am găsit o piaţă care preferă rochii unicat sau în ediţie limitată, personalizate”, descrie brandul Chotronette Laura Cazacu, una dintre fondatoare. 
    Silvia Chiteală, cealaltă antreprenoare din spatele brandului, a urmat cursurile Facultăţii de Litere din Iaşi, dar deţine şi o diplomă de master în Filosofie şi management cultural. După un prim job în corporaţie, şi-a dat seama că mediul respectiv nu era ce-şi dorea, aşa că s-a îndreptat spre businessul prin care să îşi exploateze latura creativă, unde i s-a alăturat şi Laura Cazacu. Cele două sunt foste colege de liceu şi prietene de mulţi ani, lucru ce le-a ajutat să-şi construiască o viziune comună şi să treacă mai uşor peste obstacolele de la început. Cazacu a studiat Facultatea de Medicină în Iaşi, dar s-a simţit tot timpul atrasă de lumea modei, motiv pentru care a început businessul alături de ea.
    În prezent, businessul Chotronette este format dintr-un atelier şi un showroom în Iaşi, la care se adaugă un magazin online, unde primesc comenzi pentru rochii de la femei din toată lumea. Au colaborări însă şi cu magazine din ţară şi sunt în discuţii cu magazine din Marea Britanie.
    „Am început prin a face accesorii. Ne-am bucurat de un moment în care mediul online era o metodă de promovare accesibilă. De asemenea, şi blogosfera ne-a ajutat să construim o bază de oameni care ne urmăresc şi ne apreciază. Aşa ne-am dat seama că putem construi un brand, după care s-a conturat şi un plan de afaceri”, descrie Silvia Chiteală începutul afacerii.
    Proiectul a început cu o singură croitoreasă şi o investiţie de 2.000 de euro pentru cumpărarea materialelor cu care aveau să construiască prima colecţie.
    „Nu puteam spera la încasări foarte mari la început, aşa că a trebuit să avem şi joburi, în paralel cu businessul”, spune Cazacu.
    Colecţia a fost însă bine primită şi s-a vândut integral, în baza unor comenzi primite prin e-mail. Au evoluat astfel treptat şi au crescut din profitul realizat.
    Au cumpărat maşini de cusut, au angajat personal şi au lansat magazinul online.
    Tinerele spun că majoritatea clientelor lor au între 25 şi 35 de ani şi sunt din România, Marea Britanie şi Statele Unite; au însă o trăsătură comună: „latura neconvenţională”.
    Anul trecut, au vândut în jur de 70 de rochii lunar, cu un preţ mediu al rochiilor comandate de 1.532 de lei. Valoarea totală a veniturilor de anul trecut s-a ridicat la peste 1 milion de lei (aproximativ 225.000 euro).
    „Toate etapele de producţie se fac la noi în atelier, rochiile sunt realizate individual şi parţial cusute manual”, spune Silvia Chiteală. În prezent, în atelierul lor din Iaşi lucrează 11 persoane. De altfel, găsirea personalului specializat a fost una dintre principalele provocări întâmpinate.
    Imaginea brandului este creată în jurul unui tip de personalitate care atrage clienţii cu interese comune, mai greu de identificat de domeniul fashion cu producţie în masă: „Încercăm să dăm o notă personală atât creaţiilor, cât şi experienţei de cumpărare”, descrie Laura Cazacu obiectivele lor.