BusinessMagazin

Tag: casa

  • Ce putem vedea pe Netflix: Studenţii Profesorului s-au întors în bancă

    Cu toate că Álex Pina nu lansase iniţial decât un sezon din „La casa de papel”, pe care Netflix a decis să îl difuzeze în două părţi, succesul formidabil pe care l-a avut a atras după sine încă două sezoane, dintre care ultimul a fost lansat luna aceasta, pe 3 aprilie.
    „La casa de papel” nu m-a „prins” nici din prima, nici din a doua încercare de a-l viziona. A treia oară însă, când m-am ambiţionat să urmăresc până la capăt episodul pilot, am sfârşit prin a nu mă mai ridica preţ de multe ore (şi episoade) din faţa ecranului.
    Primele două sezoane ale producţiei „La casa de papel” prezintă, prin ochii unuia dintre personajele principale, Tokio (Úrsula Corberó), etapele unui jaf dat de un grup de opt infractori, foarte diferiţi ca abilităţi şi personalitate, costumaţi în salopete roşii, cu feţele acoperite de măşti înfăţişându-l pe Dalí şi care folosesc drept porecle nume de capitale, cu toţii recrutaţi de un personaj deosebit de inteligent şi misterios căruia îi spun Profesorul (Álvaro Morte). Aceştia intră în Monetăria Regală a Spaniei cu un plan pus la punct până în cele mai mici detalii: să imprime fabuloasa sumă de 2,4 miliarde de euro şi să evadeze. Deşi o armată de jurnalişti şi cortul comisiei de poliţie desemnate să se ocupe de caz se află la o aruncătură de băţ de clădire, ei îşi continuă nestingheriţi treaba, transformându-se, după o serie de evenimente, dintr-o gaşcă de bandiţi, în nişte eroi adulaţi şi susţinuţi de publicul revoltat împotriva autorităţilor, un fel de haiduci ai timpurilor actuale care declanşează o adevărată isterie naţională.
    În sezonul 3, celebrul grup se întoarce pe micul ecran, însă cu o nouă poveste – tot un jaf – dat această dată în Banca Spaniei – şi cu alte scopuri: eliberarea lui Rio, cel mai tânăr membru al grupului, capturat de poliţie după evadarea din Monetăria Regală, dar şi topirea într-un timp record a unei cantităţi uriaşe de aur pentru a putea fi scoasă mai uşor din clădire. Sfârşitul sezonului 3 se încheie cu capturarea Lisabonei, un membru special al bandei, aceasta fiind nu doar fosta inspectoare de poliţie Raquel Murillo (interpretată de Itziar Ituño), care se ocupase iniţial de negocierile cu Profesorul şi care se alătură în final grupului, după ce se îndrăgosteşte de misteriosul cap al bandei, ci şi iubita sa, dezvăluind publicului latura sentimentală, bine ascunsă a acestui personaj.
    Ca şi în primele sezoane, în paralel cu firul narativ principal se conturează, prin tehnica flashback-ului, alte două planuri – unul mai apropiat de prezent, în care Profesorul le explică protejaţilor săi detaliile jafului şi rolul pe care îl are fiecare, învăţându-i, de asemenea, nenumărate tehnici de supravieţuire care implică inclusiv lecţii complexe de anatomie şi chirurgie, cu ajutorul cărora îşi pot salva camarazii, la nevoie, dar şi unul petrecut cu cinci ani în urmă, când, alături de fratele său, un personaj carismatic cunoscut din primul sezon sub pseudonimul Berlin, el punea la cale tot ce se materializează astăzi, putând fi, asfel, de cele mai multe ori, cu mai mulţi paşi în faţa poliţiei.
    Raquel însă nu este singura care se află în pericol. Nairobi, una dintre cele mai îndrăgite membre ale găştii, se află la un pas de moarte, forţându-şi colegii să ia în mână bisturiul şi să se transforme în medici pentru a o salva. În sezonul 4 vedem, din nou, că atât inamicii, cât şi aliaţii grupului nu sunt doar afară, în cortul poliţiei sau în interior, în rândul ostaticilor, ci chiar în gaşca lor. Conflictele născute între membrii bandei, care se pierd cu firea în cele mai nepotrivite momente, i-au adus, nu de puţine ori, la un pas de a eşua în îndeplinirea planului, obligându-l pe Profesor să găsească rapid rezolvări la probleme nepremeditate, însă, nu o dată, s-au sfârşit tragic, chiar cu pierderea unui membru al bandei.
    În sezonul 4 m-am reîndrăgostit de eroii cu mască, cu temperamente şi istorii atât de diferite, am „urât” personajele antagoniste ca Arturo Román sau Gandia şi m-a intrigat spiritul manipulator al Aliciei Sierra, noua inspectoare de poliţie care conduce acum negocierile în locul lui Raquel, având un rol decisiv în soarta grupului.
    Dacă ultimele secvenţe ale sezonului 3 îi permit privitorului să anticipeze acţiunea din următorul, sfârşitul ultimului episod din cel de-al patrulea sezon aduce cu sine, în acordurile pătrunzătoare ale melodiei „Bella, ciao”, un mare semn de întrebare şi o mulţime de finaluri posibile. Sau, mai degrabă, începuturi. Vom avea însă de aşteptat cel puţin încă un an pentru a-l descoperi pe cel real.
    Pe actriţele Alba Flores, interpreta personajului Nairobi, şi pe Naiwa Nimri, care o joacă pe inspectoarea Alicia Sierra, am avut ocazia să le urmăresc şi în alt serial spaniol, „Vis a vis”, regizat tot de Alex Pina, unde au fost la fel de dinamice şi au reuşit să interpreteze caractere şi să stârnească sentimente la fel de puternice ca şi în „La casa de papel”. Dacă e să compar „La casa de papel” cu un alt serial spaniol foarte în vogă la momentul actual, „Elite”, pot să remarc că, deşi ambele au un ritm aproape la fel de alert şi ţin în suspans privitorul, implicând investigaţii ale poliţiei şi având totodată integrate în acţiune diverse poveşti de dragoste construite între personaje, acţiunea celui din urmă tinde însă mai mult spre genul telenovelă, lucru explicabil de altfel dat fiind faptul că protagoniştii sunt un grup de adolescenţi, în timp ce primul se concentrează pe detalii impecabile pentru a construi o poveste cât mai plauzibilă.
    Ca să închei cu o curiozitate, ştiaţi că Darko Perić, actorul sârb care îl interpretează pe Helsinki în serial, vorbeşte limba română? Şi încă foarte bine.

     Álex pina (pamplona) este un producator, regizor şi scenarist spaniol, cunoscut mai ales pentru producţia „la casa de papel”, care se bucură de succes la nivel global. Din portofoliul său fac parte şi „vis a vis” („locked up”), „el embarcadero” („the pier”), „los hombres de paco” („paco’s men) şi „el barco” („the ship”).  El şi-a început cariera ca jurnalist, scriind pentru cotidianele „diario vasco” şi „diario de mallorca”, dar şi pentru o agenţie europeană de presă. Între 1993 şi 1996 a lucrat ca scenarist şi editor pentru videomedia, înainte de a se alătura echipei globomedia în 1996. La sfârşitul anului 2016, după lansarea „vis a vis” în cadrul postului de televiziune spaniolantena 3, pina şi-a fondat propria companie de producţie, vancouver media. Prima serie produsă sub noul brand a fost „la casa de papel”, lansată pe 2 mai 2017, fiind urmărită de 4 milioane de persoane.

    La casa de papel
    Regie: Álex Pina 
    Distribuţie: Álvaro Morte, Itziar Ituño, Pedro Alonso, Alba Flores, Naiwa Nimri
    Nr. sezoane: 4
    Nr. episoade: 31

  • Afacerea care a crescut în timpul pandemiei de COVID-19 în câteva săptămâni cât alţii în câţiva ani. Cine este omul care a creat o afacere de peste 40 mld. dolari

    Blocaţi în casă din cauza măsurilor impuse pentru a opri răspândirea pandemiei, din ce în ce mai mulţi oameni au început să folosească aplicaţii de videoconferinţe în 2020. 

    Una dintre acestea, Zoom, a câştigat o popularitate ieşită din comun, care i-a adus o creştere de peste 120% pe bursa americană de la începutul anului. Cu toate acestea, finalul lunii martie şi începutul lunii aprilie au venit cu o serie de critici şi avertismente legatE de securitatea în platformă şi de gestionarea datelor personale, ce a şters jumătate din avântul dobândit. Chiar şi aşa, Zoom înregistrează încă o creştere de 67% de la începutul anului. 

    Pe 1 aprilie compania Zoom Video Communication anunţa că numărul de utilizatori care accesează platforma zilnic a crescut de la 10 milioane în decembrie 2019 la 200 de milioane în martie 2020. Nu era o glumă, ci compania potrivită la momentul potrivit.

    În doar patru luni, numărul utilizatorilor a crescut de 20 de ori, întrucât în mai multe sectoare de activitate serviciile de videoconferinţă au devenit necesare pentru a continua activitatea prin muncă de la distanţă. În acelaşi timp, Zoom a avut succes şi în mediul educaţional, serviciul fiind folosit de elevi, studenţi şi profesori din toată lumea, inclusiv din România. Pentru a alimenta acest succes, Zoom a decis să ofere accesul gratuit pentru utilizatorii din şcoli şi universităţi pe durata pandemiei.

    La finalul lunii martie, compania listată în 2019 înregistra pe bursa americană o creştere de peste 120% a preţului acţiunilor, ceea ce îi ducea valoarea la 42 miliarde dolari. Lăudat în presa internaţională în luna martie, Zoom a fost vânat de investitorii care căutau pariuri sigure, întrucât şi-au vândut poziţiile în urganul dezlănţuit pe bursele internaţionale de pandemia de COVID-19.

    În mijlocul acestei poveşti frumoase de creştere, pentru Zoom au început să apară problemele. Mai mulţi experţi în securitate cibernetică au început să critice aplicaţia şi să expună diverse erori de securitate, care s-au corelat cu reclamaţiile clienţilor şi chiar ale unor persoane publice.

    Elon Musk a interzis utilizarea Zoom pentru angajaţii companiei sale de rachete SpaceX, iar această lovitură a fost dublată când New York-ul a interzis utilizarea serviciului în şcoli, conform CNBC. Ce i-a determinat însă pe aceştia să treacă la interzicerea Zoom? Oamenii au reclamat atacuri sub o formă pe care au numit-o „zoombombing” (n.r.: parafrazare a termenului „photobombing” – acţiunea prin care strici fotografia cuiva aruncându-te brusc în cadru). În cazul Zoom, asta înseamnă că anumiţi utilizatori deturnează videoconferinţele altor participanţi cu imagini alese la întâmplare sau chiar cu conţinut pornografic.

    Fenomenul a mers atât de departe încât a întrerupt cursurile online ale mai multor şcoli şi universităţi din lume, iar FBI-ul a lansat un avertisment referitor la zoombombing. Dimensiunea problemei l-a determinat pe Eric Yuan, CEO-ul şi fondatorul Zoom, să îşi ceară scuze public pentru hibele platformei care au permis aceste acţiuni şi să spună că lucrează la rezolvarea problemelor de securitate, sfătuindu-i pe utilizatori să folosească anumite funcţii ale platformei pentru a bloca astfel de interferenţe.

    În privinţa acestor hibe, Zoom a anunţat deja că va introduce o verificare prin parolă pe lângă metoda de identificare prin meeting ID care iniţiază astăzi conversaţia. „Ne-am mişcat prea repede şi am făcut unele greşeli. Intenţia noastră era să ajutăm copiii să aibă acces cât mai repede în contextul actual. Ar fi trebuit să introducem o protecţie suplimentară sau să punem o setare cu verificare dublă. Deja am început să luăm măsuri pentru a rezolva aceste greşeli”, a spus Eric Yuan, CEO-ul Zoom, într-un interviu acordat CNN.

    Cu toate acestea, compania Zoom a fost criticată pentru mai multe lucruri. În primul rând, presa internaţională a scris că Zoom transmite datele personale către gigantul Facebook – chiar şi pentru utilizatorii care nu au cont de Facebook – în timp ce compania a mai recunoscut că „din greşeală” ar fi redirecţionat o serie de apeluri prin servere din China, pe care
    le-ar folosi ca variantă de rezervă în cazul congestionării reţelei. Potrivit CNBC, compania a anunţat o serie de schimbări pentru a soluţiona aceste probleme.

    Săptămâna trecută, acţiunile Zoom se tranzacţionau pe o creştere de 67% de la începutul anului, la o capitalizare de 32 miliarde dolari la momentul redactării acestui articol. Deşi evoluţia actuală este mai temperată faţă de avansul de 122% pe care îl avea în urmă cu două săptămâni, Zoom este încă unul dintre cele mai reuşite pariuri ale investitorilor pentru anul 2020. Însă nu toată lumea consideră acest lucru. Tot săptămâna trecută, Zoom a fost dată în judecată de unul dintre acţionari, pentru că nu ar fi fost transparentă în faţa investitorilor în legătură cu problemele de securitate ale aplicaţiei.

    Un drum cu peripeţii până în Silicon Valley
    Eric Yuan are 50 ani şi a emigrat din China în Silicon Valley în 1997, când avea doar 27 de ani. Pariul pe care şi l-a asumat mai târziu cu platforma Zoom a fost unul în care nici prietenii lui nu credeau în acel moment, potrivit CNBC. În 2011, când a fost fondată platforma, piaţa videoconferinţelor era deja acaparată de jucători precum Google, Skype, Cisco şi GoToMeeting. La acel moment, Yuan era încă unul dintre inginerii-şefi ai gigantului Cisco. Bazându-se pe ideea că platformele existente erau învechite şi plictisitoare, Yuan şi-a asumat pariul care îl transformă astăzi într-unul dintre cei care se îmbogăţesc în criză.
    Născut în China, miliardarului Eric Yuan i-a fost respinsă aplicaţia pentru viză de opt ori înainte de a ajunge în Silicon Valley, conform publicaţiei Fortune. În 1997 el a intrat în noua echipă care construia sistemul de conferinţe online WebEx, când nici măcar nu vorbea prea bine limba engleză.
    „Pentru primii câţiva ani tot ce făceam era să scriu cod, iar asta mă ţinea ocupat”, a spus Eric Yuan într-un interviu acordat CNBC. El spune că a optat să nu îşi piardă timpul urmând cursuri standard de limba engleză. În schimb, a reuşit să înveţe de la colegii lui.
    În 2007, când Cisco a cumpărat WebEx pentru 3,2 miliarde dolari, Eric Yuan era deja inginerul-şef al companiei de conferinţe online. Patru ani mai târziu el a părăsit compania.
    În aprilie 2011, Yuan l-a sunat pe Dan Scheinman amicul său, fost coleg la Cisco şi l-a invitat la un ceai pentru a-i prezenta noua sa ideea. Scheinman părăsise Cisco în acea lună.
    Pentru că îi cunoştea deja abilităţile lui Eric Yuan, Dan Scheinman a simţit nevoia doar să-şi mai sune două surse pentru a le cere părerea profesională despre acesta, iar până când a ajuns la acel ceai din 2011 deja semnase un cec de 250.000 de dolari, pe care Yuan trebuia doar să mai treacă numele firmei – întrucât ea nici măcar nu exista încă.
    La începutul lunii martie 2019, investiţia lui Dan Scheinman se multiplicase deja de 700 de ori, până la circa 180 milioane dolari.
    „I-am spus că eu cred în el şi că nu îmi pasă ce scrie în prezentare, pentru că eu pariez pe el”, a povestit Scheinman într-un interviu. Răspunsul lui Yuan a fost: „Pentru binele amândurora, pot totuşi să îţi arăt prezentarea?”. Eric Yuan spune că mai mulţi investitori au contribuit la capitalul iniţial al Zoom, dar Scheinman a fost „primul care a transferat banii în cont”.
    Dan Scheinman i l-a prezentat lui Yuan şi pe fratele său, Jim, partener fondator al firmei Maven Ventures. Jim Scheinman a devenit investitor şi consilier al firmei, sugerându-i lui Eric Yuan patru nume posibile pentru platformă: Zippo, Hangtime, Poppy şi Zoom – care a devenit astăzi numele oficial al platformei. În primii doi ani de funcţionare compania era formată dintr-o echipă mică, din care făceau parte foşti ingineri de la WebEx.
    Prima versiune a platformei a fost lansată în 2013, iar echipa era încă atât de mică încât Yuan a ales să facă singur partea de customer service. De fiecare dată când un client îşi anula abonamentul, Eric Yuan încerca să îl contacteze printr-un apel video pe Zoom şi să îl întrebe care au fost problemele şi să discute cum ar putea să le rezolve.
    Zoom a prins avânt printr-o combinaţie de produs gratuit şi o suită de instrumente prin care puteai sincroniza toate device-urile într-o singură conferinţă – în contextul în care până atunci puteai folosi doar Google Hangouts şi Skype pe mobil, însă unele firme foloseau WebEx sau GoToMeeting pentru varianta de computer şi produsele Cisco pentru săli mari de conferinţe.
    În acest context, Yuan voia ca Zoom să poată furniza toate aceste capabilităţi într-o singură platformă, bazată pe subscripţie lunară şi care să poată fi adaptată pentru businessuri de orice dimensiune.

    În 2015, Emergence Capital a condus o rundă de finanţare de 30 milioane dolari. La acel moment, Zoom avea deja 65.000 de companii care utilizau diferite versiuni ale platformei.
    În anii ce au urmat, Zoom a înregistrat o serie de contracte importante care i-au adus mai mulţi clienţi şi o expunere semnificativă, precum contractul pe trei ani semnat cu echipa de baschet Golden State Warriors – prin care s-a angajat să transmită online meciurile acestora. 
    În 2019, Zoom s-a listat pe NASDAQ şi a obţinut o evaluare mai mare decât alte companii mai populare care s-au listat în aceeaşi perioadă, precum Lyft sau Pinterest.
    Averea lui Eric Yuan se ridică astăzi la 6,6 miliarde dolari, conform Bloomberg Billionaires, după ce a înregistrat o creştere de circa 70% de la începutul anului, întrucât el deţine o participaţie de aproximativ 20% în Zoom.

  • Cum se va schimba comportamentul oamenilor după ce vom ieşi din autoizolare?

    Comportamentul oamenilor va fi diferit după ce starea de urgenţă se va termina şi vom putea ieşi din casă. Oamenii se vor feri de grupuri şi vor fi reticenţi în a ieşi  în oraş, să meargă în vacanţe, la concerte sau la meciuri, să participe la şedinţe în birouri, crede Radu Turcescu, reputation management strategist şi political consultant.

    ”Sigur, toţi aşteptăm să ieşim din casă, dar temerile (teama de necunoscut, teama de îmbolnăvire), vor fi mult mai puternice, iar vechile comportamente vor avea nevoie de timp pentru a reveni. Dacă vor mai reveni. În al doilea rând, acea încredere de care am discutat mai devreme se va transforma în “dacă cel care mi-a făcut cafea / mi-a deschis uşa / mi-a întins mâna / mi-a pregătit mâncarea / mi-a înmânat pixul mă poate îmbolnăvi”? Vom fi foarte atenţi şi vom continua să evităm interacţiunea socială, chiar şi în momentul în care Guvernul va ridica interdicţiile. Trebuie să înţelegem că toată lumea noastră se bazează pe interacţiune socială fizică. Trebuie să înţelegem că această componentă fundamentală a vieţii noastre se va schimba. Trebuie să înţelegem că lumea noastră se va schimba”, afirmă Radu Turcescu.

    De asemenea, relaţia dintre cetăţeni şi autorităţi depinde de cum va fi gestionată pandemia de COVID-19, crede el.

    ”Dacă actualul Guvern va avea curajul să aplice câteva măsuri dure ( împotriva anumitor interese) şi să rezolve criza corect, atât din punct de vedere medical, cât şi economic, şansele la viitoarele alegeri vor creste semnificativ. Dacă nu, absolut toate instituţiile statului, indiferent de legătura directă sau mai puţin directă cu un anumit partid, vor avea de suferit în relaţia cu cetăţenii, neîncrederea va creşte şi statul, evident, va slăbi”, adaugă Turcescu.

    În ceea ce priveşte potenţialii câştigători sau pierzători ai acestei situaţii create de răspândirea noului coronavirus, el crede că statul poate fi în oricare dintre aceste poziţii când această criză va trece.

    ”Cred că cel mai mult de pierdut va avea Guvernul, iar ei ştiu asta. Probabil acesta este şi motivul pentru care propun organizarea alegerilor în toamna lui 2021. Pandemia nu va dura până atunci, dar vor avea nevoie de timp să reintre în joc din punct de vedere reputaţional. (…) Paradoxal, de câştigat ar putea avea tot Guvernul dacă va reuşi să rezolve criza şi problemele cauzate de numirile politice. Este important ca actualul legislativ să asculte puţin mai mult vocea opiniei publice, să implementeze măsurile corecte şi, mare atenţie, să le comunice profesionist pentru a evita probleme de imagine. PNL se află în faţa unei importante şanse. Să vedem dacă va şi profita”, spune Radu Turcescu.

     

     

     

  • Acasă departe de casă

    „Povestea Rezident a început acum trei ani, într-un apartament din centrul Bucureştiului, pe când eu lucram la Londra. Am vrut atunci să testez dacă fenomenul Airbnb prinde şi în România şi a fost un pariu câştigat”, povesteşte Alexandra Bogatu, responsabilă cu administrarea businessului creat alături de familia ei.
    Provine dintr-o familie de antreprenori, oameni pasionaţi de cifre şi de afaceri. A plecat de acasă, din Constanţa, de la vârsta de 17 ani şi a trebuit să locuiască la internat, la cămin şi în multe alte locuri de-a lungul timpului. A absolvit Fettes College în Edinburgh, Scoţia, apoi a făcut un BA (Bachelor of Arts) în Economie şi Management cu Studii în Ştiinţe Europene la UCL College London. Imediat după terminarea facultăţii, a ajuns să lucreze pentru DHL Global Forwarding, o divizie din cadrul grupului german de logistică şi curierat DHL. O vreme, călătorea frecvent în interes de serviciu şi ajungea să se cazeze în tot felul de camere de hotel, unele mai impersonale ca altele. A vizitat peste 40 de ţări şi a locuit în alte patru, aşa că şi-a obţinut, virtual, paşaportul de cetăţean global.
    „Atunci mi-am dat seama că mi-aş fi dorit să stau într-un apartament drăguţ, în care să mă simt ca acasă, dar în care să am la îndemână toate serviciile unui hotel”, îşi aminteşte ea.
    Aşa că, după doi ani de la terminarea facultăţii, a fondat ea însăşi o reţea cu locuri de acest fel, Rezident, o afacere care oferă, pentru perioade mai scurte sau mai lungi, apartamente de închiriat cu o gamă completă de servicii hoteliere, proprii sau externalizate. A investit la început în trei apartamente în Bucureşti, cumpărate cu 1,8 milioane de euro. Le-a renovat şi a dat fiecăruia o temă individuală de design. Şi nu doar atât.
    „Adevărata inovaţie a businessului constă în faptul că tot procesul de cazare este complet automatizat, de la plată la accesul în apartamente pe baza yalelor digitale, la contactul cu oaspeţii, la intermedierea de servicii şi concierge (administrare – trad.). Pe lângă timpul şi dedicarea unei echipe fără de care nu am fi putut ajunge aici, am investit mult în dezvoltarea platformei, automatizări şi în renovarea apartamentelor.”
    Treptat, businessul s-a extins, iar Rezident a ajuns azi la un portofoliu de 31 de apartamente – în Bucureşti, Eforie Nord şi Predeal. Astfel, 2019 a venit cu o cifră de afaceri de 1 milion de lei (circa 210.000 de euro), iar echipa a crescut şi ea – de la patru la opt oameni. „În Predeal, suntem la zece minute de pârtie, iar în Eforie – chiar pe malul mării, la un minut de plajă. Şi în Bucureşti le ofer oaspeţilor mei o experienţă centrală, în Piaţa Romană, pentru că înţeleg cât de important este pentru ei să nu stea în trafic, să fie aproape de staţiile de metrou şi de toate punctele de interes turistic”, spune Alexandra Bogatu.
    Preţurile variază în funcţie de sezon, astfel că, într-o perioadă în care cererea nu este prea mare, închirierea unei garsoniere poate să pornească şi de la 30 de euro pe noapte. „Operăm un sistem similar zborurilor low cost, la preţul de bază oaspetele putând adăuga extra servicii pe care noi le oferim: de la transferuri de la aeroport la cafea de origine sau masaj terapeutic.”
    Planurile Rezident în 2020 merg şi mai departe. Dincolo de extinderea portofoliului cu noi proprietăţi, Alexandra Bogatu pregăteşte lansarea Rezident Hosting, un serviciu prin care oferă la scară mai largă şi altor proprietari posibilitatea de a-şi lista apartamentele pe platforma Rezident, oferindu-le consultanţă, de la design până la autorizări specifice, management, curăţenie şi customer service. Practic, un Airbnb în miniatură. „De asemenea, avem în plan proiecte de clădiri de apartamente integral Rezident, având deja în lucru o clădire la mare şi fiind în faza de proiectare pentru un imobil în Bucureşti.” Rezident nu trece însă indiferent pe lângă pandemia de COVID-19, numele de cod al izolării în case în această perioadă, mai ales că industria HoReCa este cea mai expusă efectelor. Aşa că Alexandra Bogatu s-a adaptat rapid şi a lansat două servicii noi. „Primul se adresează celor care au nevoie să stea în izolare, iar noi le punem la dispoziţie totul, ajutându-i inclusiv cu livrarea cumpărăturilor la uşa apartamentului. Cu al doilea, venim în întâmpinarea clienţilor cu pachete pe perioade mai lungi, de la câteva săptămâni la câteva luni, pentru cei care au rămas în Bucureşti.”
    Pachetul de izolare într-un apartament cu un dormitor costă 1.450 de lei pentru două săptămâni, iar pentru o lună ajunge la 600 de euro. Şi aşa, Rezident devine acel „acasă” departe de casă, dar atât de necesar acum.

  • Costel Gîlcă, avocat axat pe dreptul muncii: „Vom continua să lucrăm de acasă şi după coronavirus, iar asta va avea un efect şi asupra salariilor”

    Consecinţele pe termen lung ale muncii de acasă sunt greu de prezis.

    Costel Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii, a spus într–un interviu acordat Business MAGAZIN că el este de părere că vom continua să ne desfăşurăm activitatea aşa chiar şi după ce norul pandemiei va trece. „Până la urma cred că efectul principal al acestei crize acesta va fi că se va schimba paradigma relaţiei de muncă. Eu cred că în această criză se încheie perioada cunoscută în istorie ca fiind de industrializare şi cu toţii ne vom întoarce la ceea ce era înainte de industrializare şi anume munca la domiciliu”, crede Costel Gîlcă.

    „Noi, cei care am prins această perioadă, avem în minte că trebuie să te duci la serviciu şi că serviciul este un loc de muncă în altă parte decât domiciliul. Ei bine, acum, cu noile tehnologii, cu inteligenţa artificială, ne vom întoarce să lucrăm înapoi acasă ceea ce va aduce – şi poate folosesc o expresie mare – la salvarea planetei”, crede avocatul.

    El se referă la faptul că milioane de oameni s-au obişnuit să bată oraşele dinspre sud spre nord şi invers ca să facă de fapt ceea ce pot să facă şi de acasă: să trimită e-mailuri şi să facă un schimb de informaţii. „Imaginează-ţi că toţi oamenii aceştia sau o bună parte – 30%-50% dintre ei – vor munci de acasă.” Indicii de poluare din toată lumea s-au schimbat, iar avocatul Costel Gîlcă este de părere că trendul telemuncii generat de această criză va continua şi va ajuta la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi după ce această criză se va fi încheiat: „Vom rămâne acasă atât timp cât dincolo de acest virus vom învăţa un alt obicei şi anume acela de a lucra de acasă. Aceasta va duce la scăderea salariilor, dar salariile scăzute vor fi în concordanţă şi cu cheltuielile pe care le avem, aflate şi acestea în scădere. În măsura în care nu te mai deplasezi de acasă la locul de muncă, nu mai cobori să iei mâncare, haine ca să ai de fiecare dată la locul de muncă, evident că şi cheltuielile tale vor scădea.”

    De asemenea, el observă un alt efect colateral al izolării. „Izolarea aceasta are un efect şi asupra relaţiilor de muncă pentru că pentru prima dată se studiază efectele psihologice ale muncii de acasă, ale modului în care indivizii reacţionează în izolare, dar în acelaşi timp şi care este efectul acestei izolări asupra relaţiilor de muncă. Este pentru prima dată când la nivel global se vor face studii în acest sens, iar dacă aceste studii arată că individul uman reacţionează pozitiv la această izolare – aproape completă – cu siguranţă relaţiile de muncă se vor schimba şi vom intra într-o nouă epocă a relaţiilor de muncă. Este un experiment la nivel mondial care vizează relaţia individului uman aflat într-o relaţie de muncă, muncă pe care o prestează în izolare.”

    „În acest moment cu toţii avem acest reflex psihologic de a ieşi să socializăm în stânga şi în dreapta. O să stăm 4-6 săptămâni în izolare, iar reflexul nostru se va schimba, astfel că treptat vom începe să avem un alt reflex şi anume, acela de a fi în izolare şi de a socializa la distanţă cu ceilalţi. Prin urmare, un alt efect al distanţării sociale ar putea fi să învăţăm că putem să trăim socializând de la distanţă cu ceilalţi. Din perspectiva relaţiilor de muncă, pentru mine această perioadă reprezintă finalul perioadei numite de industrializare, finalul unui anumit tip de relaţii de muncă şi un nou început, fundamental diferit de tot ce-a fost perioada industrializării, în care rolul principal îl vor avea noile tehnologii.”

    El observă că ţările care vor fi cel mai afectate de acest virus sunt ţările cele mai industrializate: „Exact acolo unde trebuie să schimbăm paradigme, reflexe sociale, aici sunt efectele cele mai grave fiindcă aici trebuie să schimbăm stilul de viaţă astfel încât să salvăm planeta pe termen lung. „Ce sens are să te duci să stai într-o clădire nou-nouţă, la birou, în 10-20 de metri pătraţi, când pe perioada zilei casa ta este goală? Un individ «consumă» două clădiri, ceea ce este un nonsens. De ce să faci drumuri când tu poţi să lucrezi de fapt de acasă, folosind spaţiul tău? Are sens să foloseşti o clădire cum sunt marile clădiri de birouri, pentru sute de milioane de lei care se consumă pe întreţinere când tu poţi să lucrezi de acasă? Până la urmă casa ce a devenit? Casa a devenit un fel de hotel în care dormim şi atunci se va schimba paradigma, casa va deveni şi locul meu de muncă, ceea ce a fost înainte de perioada industrializării.” Avocatul specializat în dreptul muncii precizează, apelând la cunoştinţele sale din domeniul istoriei: „Munca la domiciliu nu a apărut acum, a existat de la babilonieni încoace, în Egiptul antic a existat muncă la domiciliu, au existat contracte de muncă, în perioada Evului Mediu. Schimbarea de paradigmă a muncii cu plecatul de acasă se întâmplă doar în perioada industrializării, când mase mari de oameni sunt băgate în aceeaşi hală, iar acum uitaţi-vă câte zeci, sute de clădiri de birouri există, iar ele sunt pline ziua, noaptea sunt goale, iar noaptea venim doar să dormim acasă. Nu putem să folosim noi casa şi în loc de birou? Până la urmă ce îmi trebuie pentru munca pe care o desfăşor? Un calculator, conectare la internet, un fax şi eventual un copiator.”

    Astfel, crede că unul dintre domeniile care vor fi influenţate de această criză va fi cel al imobiliarelor. „Angajatorul se va gândi: „Am nevoie de activitate, dar nu am nevoie de toată lumea, fiindcă în şase săptămâni am realizat că se poate munci destul de eficient şi de acasă – are sens să plătesc eu 5.000 -10.000 -20.000 -100.000 de euro chirie pe spaţiu?” 

    De asemenea, crede că un posibil efect al acestui stil de muncă va fi scăderea salariilor. „Pot să scadă salariile, dar pot să scadă şi costurile noastre – dacă eu nu mă deplasez, dacă eu nu mai mănânc la restaurant, îmi schimb obiceiurile, stau acasă, evident că nici nu voi consuma. Prin urmare, per ansamblu pot să rămân la acelaşi nivel de viaţă, dar nu voi mai fi consumerist. Este posibil ca această criză să modifice inclusiv comportamentul nostru de consumator. Te duceai jos la parterul clădirii, socializai cumpărând ceva, de acasă la birou îţi mai luai ceva – se schimbă paradigma noastră de gândire, se termină perioada industrializării, de consumerism.” Oferă un exemplu în acest sens: dintr-un salariu de 5.000 de lei, circa 35% erau direcţionaţi înspre consumul lunar, înspre mersul la serviciu – dacă stăm acasă, experimentăm faptul că nu se mai consumă chiar atât de mult.

  • Cu cartea la distanţă

    Unora dintre americanii blocaţi în casă le-a venit astfel ideea de a ţine cluburi de carte online, prin intermediul aplicaţiilor de videoconferinţă ca Zoom. Un asemenea club este Quarantine Book Club, prin intermediul căruia autorii pot ajunge la publicul izolat. Cei care doresc să participe la clubul de carte trebuie să plătească o mică taxă şi să aleagă autorul cu care să se întâlnească în mediul virtual. Scriitorii sunt deja interesaţi, dat fiind că au trebuit să-şi anuleze turneele de promovare. Alte cluburi de carte pur şi simplu s-au mutat online, cum ar fi cele de tipul Silent Book Club, unde oamenii se întâlneau în cafenele să citească împreună, fiecare cu cartea lui.

  • Primul judeţ din România în care purtarea măştilor devine obligatorie. Cetăţenii nu pot ieşi din casă dacă nu au nasul şi gura acoperite

    Reprezentanţii Comitetului Judeţean Galaţi au stabilit, în sedinţa din data de 3 aprilie 2020, o măsură importantă pentru protejarea populaţiei în cazul afecţiunilor respiratorii, prin care toate persoanele care merg în spaţii publice trebuie să aibe acoperite nasul şi gura.

    “Astfel, de luni, 6 aprilie, se impune purtarea mijloacelor de protecţie a gurii şi a nasului în spaţiile publice precum spaţiile comerciale, pieţe, instituţii publice, şantiere etc. Aceste mijloace sunt menite să îi protejeze pe cei din jur, în cazul în care o persoană ar putea fi infectată, dar fără să prezinte simptome”, au anunţat reprezentanţii Prefecturii Galaţi.

    Totuşi, autorităţile nu au impus utilizarea măştilor medicale, fiind acceptate şi cele de pânză, dar şi eşarfele, fularele sau alte accesorii vestimentare.
    Măsuri similare au fost impuse în Cehia şi Bulgaria, unde nimeni nu iese pe stradă fără acest mijloc de protecţie, în felul acesta fiind redusă posibilitatea de a împrăştia virusul gripal chiar şi în cazul persoanelor care nu prezintă simptomele specifice. Această măsură îi protejează inclusiv pe cei care le aplică, în acest fel protejându-se, scrie în postarea de pe pagina de Facebook a instituţiei.

    De asemenea şi oraşe precum Hong kong, Seoul, Tokyo au adoptat această măsură, iar Austria a impus-o doar pentru spaţiile publice închise.

    Este cunoscut faptul că virusul Covid-19 se poate transmite prin contact direct, de aceea a fost luată măsura restricţionării ieşirilor în spaţiul public, dar se poate transmite şi indirect, de aceea sunt recomandări în privinţa igienei riguroase şi protejării prin mijloacele de protecţie pentru nas şi gură

    Totodată, persoanele din conducerea spaţiilor amintite mai sus au obligaţia să se asigure că angajaţii sau vizitatorii pun în aplicare măsura CJSU Galaţi.

     

  • Culori vesele pentru zile mohorâte

    Lor li se potriveşte numai bine o tendinţă recentă din moda masculină, pe care încearcă s-o promoveze diverse case de modă, scrie Wall Street Journal. Costumele în culori mai vesele, uneori îndrăzneţe chiar, au apărut prin diverse filme ori s-au afişat în ele actori şi cântăreţi. Le mai poartă şi unele vedete TV pentru a-şi crea o imagine distinctă, uşor de reţinut de către public. Restul lumii poartă, în general, costume în culori monotone, dar acum are ocazia să facă o schimbare, când vrea să se îmbrace elegant pentru lucrul de acasă şi în acelaşi timp să mai înveselească ţinuta. Pentru cei cu adevărat îndrăzneţi casa Alexander McQueen propune un costum bărbătesc în aceeaşi nuanţă de roz ca aceea pe care o poartă elegant păsările flamingo, casa franceză Jacquemus are în ofertă costume verde-limetă, iar Marni a optat pentru turcoaz ce aminteşte de Caraibe. Pe de altă parte, o altă casă franceză, Berluti, a preferat o veselie ceva mai temperată cu ale sale costume galben-muştar, negru-vineţiu de pătlăgeaua vânătă ori roşu-tomat, iar casa newyorkeză Sies Marjan sugerează bărbaţilor să poarte roşu-stacojiu.

  • Ca la nimeni altul: ce obiecte de artă mai caută bogaţii lumii

    Un atelier din Paris, Rinck, a primit, de exemplu, comandă pentru o reproducere a unei mese de secol XVIII de la Versailles, cunoscută drept „Table des Muses”, dar cu mici modificări. Piesa de mobilier livrată, care a costat echivalentul a 56.000 de dolari, a fost rotundă şi nu pătrată ca originalul şi a fost decorată cu trei muze, cu chipul fiicelor clientului, scrie New York Times. Altcineva şi-a dorit o uşă de alamă lustruită, grea de aproape 250 de kilograme, pe care i-a realizat-o o firmă din Philadelphia, Amuneal, în colaborare cu un designer din Los Angeles, Adam Hunter, uşa fiind instalată la camera de refugiu dintr-o zonă a casei străjuită de un robot din serialul „Lost in Space” din anii ’60. Un rus bogat şi-a dorit un candelabru de vis pe care să-l instaleze în zona scării din casa sa, apelând pentru asta la compania franceză producătoare de cristal Saint Louis. Candelabrul rezultat este înalt de aproape 10 metri, are 12 straturi, cântăreşte mai bine de 2.500 de kilograme şi are 3.000 de elemente de cristal şi 220 de becuri.
    La rândul său, un arhitect american, Tom Kundig, a proiectat o casă în San Juan Islands din statul american Washington construită pe un afloriment şi parţial acoperită de stânci, care dă impresia privitorului că răsare din piatră. 

  • “Măcar în ultimul ceas, staţi în casă! Nu e o joacă”. Un nou avertisment al medicului român care a scris mesajul cu zeci de mii de share-uri

    Medicul Ady Nicula face naveta 150 km pe zi între serviciu şi casă.

    Adrian Nicula, medic: “Poate am fost prea dur cand am scris primul mesaj, dar realitatea mi-a dat dreptate”.

    Adrian Nicula, medic: “Nu vom putea prelua sute de bolnavi pentru că nu vom avea unde să-i punem”.

    Medicul Adrian Nicula a revenit cu un avertisment pentru oamenii care nu au văzut sau care nu au înţeles mesajul lui dur, distribuit de 84 de mii de ori pe Facebook.

    Ady Nicula, şeful secţiei ATI la Spitalul Municipal “Dr. Aurel Tulbure” Făgăraş: ”Vă rog, haideţi, măcar în ultimul ceas, să ne avertizăm cumva şi rudele de la ţară şi să-i sunăm pe toţi: Domnilor, staţi în casă dacă n-aveţi nicio treabă esenţială în afară de nişte cumpărături, de mers la doctor rapid, staţi, domnilor, în casă două săptămâni, trei săptămâni ca să trecem de chestia asta!. Haideţi, vă rog, să nu o luăm deloc în joacă!”

    La două zile după primul mesaj al medicului Ady Nicula, multă lume a ignorat pericolul noului coronavirus şi a ieşit la plimbare pe străzi şi în parcuri.