BusinessMagazin

Tag: birouri

  • Studiu Colliers: Chiriaşii se aşteaptă să se întoarcă la birou în vară, dar revenirea pieţei de birouri la nivelul de dinainte de COVID-19 este puţin probabilă mai devreme de 2021

    Aproape 70% dintre proprietarii şi chiriaşii din piaţa spaţiilor de birouri consideră că epidemia de COVID-19 va continua să le afecteze activitatea pe tot parcursul acestui an, primele semne de recuperare fiind aşteptate începând cu 2021, potrivit unui studiu realizat de Colliers International în rândul a 60 de proprietari şi peste 100 de chiriaşi. În timp ce majoritatea chiriaşilor se aşteaptă ca angajaţii lor să revină la birou până în toamnă, reprezentanţii pieţei de birouri îşi fac griji că impactul crizei epidemiologice pe piaţa imobiliară va fi cel puţin similar cu criza financiară din 2009. Studiul Colliers International face parte dintr-o analiză amplă asupra pieţei imobiliare în ansamblu, bazată pe informaţii relevante ale factorilor de decizie din toate segmentele de piaţă, care vor fi prezentate în perioada următoare.

    92% dintre chiriaşi se aşteaptă să revină la birou cel târziu în vara acestui an

    Un sfert dintre chiriaşi se aşteaptă să îşi reia activitatea la birou chiar din luna mai, în timp ce 67% cred că acest lucru se va întâmpla pe perioada verii, potrivit studiului Colliers International realizat în rândul chiriaşilor, dintre care aproape 30% reprezintă companii cu peste 1.000 de angajaţi, având relevanţă în piaţa de spaţii de birouri. Aproximativ 55% dintre ei se confruntă deja cu un impact negativ sau oarecum negativ asupra activităţii pe fondul epidemiei de COVID-19, cei care sunt activi în domenii precum medical, comerţ cu amănuntul şi birouri de tip open space fiind cei mai afectaţi. Doar 16% spun că activitatea lor nu a fost afectată până în prezent şi 6% au înregistrat chiar un impact pozitiv într-o anumită măsură.

    „Cei mai mulţi sunt afectaţi de reducerea veniturilor sau de faptul că au fost nevoiţi să amâne sau chiar să anuleze planuri de extindere, iar unii se confruntă inclusiv cu dificultăţi în lanţul de aprovizionare. În timp ce 84% dintre chiriaşi spun că echipele lor lucrează acum de acasă, revenirea la birou cât mai curând posibil reprezintă primul pas spre recuperare. Având în vedere nivelul actual de incertitudine, situaţia s-ar putea schimba în orice moment.  O evoluţie pozitivă poate fi fezabilă, cu condiţia ca măsurile luate de guverne şi de băncile centrale să fie cât mai eficiente”, declară Sebastian Dragomir, partner and head of office advisory la Colliers International.

    În timp ce un sfert dintre chiriaşi nu au o imagine clară asupra efectelor epidemiei de Covid-19 în ceea ce priveşte echipa, 41% se aşteaptă să păstreze numărul de angajaţi şi aproximativ 17% estimează chiar o creştere în acest an. Cu toate acestea, 70% dintre chiriaşii care au participat la studiul Colliers International se aşteaptă la o tendinţă de scădere a chiriilor ca o consecinţă a efectelor epidemiei de Covid-19, dintre care 23% se aşteaptă la o corecţie majoră. Alţi 20% nu prevăd o schimbare la nivelul chiriilor, în timp ce niciunul dintre chiriaşi nu se aşteaptă la o creştere în acest sens.

    45% dintre proprietari se aşteaptă la o stagnare a chiriilor

    Majoritatea proprietarilor de spaţii de birouri mizează pe o piaţă stabilă, cu chirii în stagnare, însă 30% se aşteaptă mai degrabă să fie nevoie să scadă chiriile până la sfârşitul acestui an sau cel târziu în primele trei luni ale anului viitor, conform studiului Colliers International desfăşurat în rândul proprietarilor de birouri care au portofolii diversificate de spaţii, atât în Bucureşti, cât şi în oraşele regionale. Ofertele comerciale mai bune  ar putea preveni creşterea ratei de neocupare în rândul chiriaşilor care ar putea întâmpina dificultăţi în contextul actual. Mai mult de jumătate din proprietari spun că resimt deja efecte ale epidemiei COVID-19 şi 39% se aşteaptă ca rata de neocupare să crească într-o oarecare măsură în următoarele 12-15 luni, în timp ce 35% sunt mai optimişti şi mizează pe rate stabile de ocupare.

    Piaţa de birouri este aşteptată să-şi revină începând cu 2021

    Unii reprezentanţi din piaţa de birouri sunt îngrijoraţi că impactul crizei epidemiologice asupra pieţei imobiliare ar putea fi cel puţin similar sau chiar mai mare faţă de cel al crizei financiare de acum mai bine de un deceniu. Îngrijorarea este mai vizibilă în rândul chiriaşilor (75%) decât în rândul proprietarilor (38%), în timp ce restul respondenţilor sunt mai optimişti şi se aşteaptă la efecte mai uşoare. 

    „O revenire a pieţei de birouri este prevăzută începând cu 2021, ceea ce indică faptul că reprezentanţii pieţei de birouri se aşteaptă să treacă printr-o criză în formă de V. Altfel spus, lucrurile se vor înrăutăţi în perioada următoare, dar vor începe să se îmbunătăţească în următoarele 9 luni, pe fondul unui nivel ridicat de încredere în evoluţia pieţei locale. Mai precis, 44% din proprietari şi 52% dintre chiriaşi cred că vor reveni la nivelul de afaceri de dinainte de epidemia de Covid-19 începând cu 2021. Mai mult de o treime dintre proprietari şi chiriaşi sunt optimişti că o recuperare ar putea avea loc chiar începând cu a doua jumătate a acestui an, dar totul depinde de modul în care evoluează contextul epidemiologic şi de momentul când chiriaşii se vor putea întoarce la birou”, conchide Sebastian Dragomir, partner and head of office advisory la Colliers International.

  • Viaţă de corporatist { izolat la domiciliu }

    Pentru o experienţă interactivă a cititului de acasă, click aici!

     „Mă trezesc la ora 6, iar imediat după încep un program de pilates, printr-o aplicaţie interactivă. După duş, îmi pregătesc micul dejun. Mă schimb apoi în haine de serviciu şi deschid laptopul aflat pe biroul atent amenajat, lângă o cafea aburindă. Îmi stabilesc lista de priorităţi pentru ziua în curs şi răspund la mailurile rămase din ziua anterioară, când mi-am încheiat programul pe la 6 p.m.

    Discut cu toţi colegii într-o conferinţă relaxată prin Zoom pentru a ne stabili obiectivele şi apoi încep munca. Parcă suntem cu toţii mai concentraţi acum că nu mai avem zgomotul de fond din redacţia open-space. La prânz mănânc un preparat cald – gătit chiar de mine cu o seară înainte (am postat şi pe Instagram).

    După programul de muncă, terminat mereu înainte de ora 19, mă relaxez, fie gătind, exersând limba germană, prin cursuri de yoga interactive, citind „Istoria culturii şi civilizaţiei”, care zace la mine în bibliotecă de când m-am născut practic. Seara se încheie cu o ieşire în oraş virtuală, în care vorbesc pe Facetime cu grupul meu de prieteni apropiaţi.”

    Sună bine, nu? Aşa visez să îmi organizez agenda unei zile de muncă Work from Home (WFH), după numeroasele materiale pe care le-am citit pe tema aceasta mai nou.

    În realitate însă, nu am reuşit să exersez germana decât de două ori în aproape trei săptămâni, de la cele 20 de minute de sport pe care le-am făcut o dată, în prima săptămână, am ajuns la 10 minute (pe săptămână, nu zilnic şi este un program pentru incepători), iar comunicarea cu colegii este greu de realizat – unii preferă Facebook, alţii WhatsApp, altora nu le funcţionează camera pentru Zoom… În timp ce vorbesc cu unii dintre ei, aud ţipete de copii în fundal. Uneori mă întreb în ce zi a săptămânii suntem. Şi cumva, programul unei zile de muncă s-a decalat până mai târziu, spre noapte. Mai mult decât atât, am început acest articol gândindu-mă la mine (iar ca jurnalist, în general îi observi pe cei din jur…).

    După decizia Indiei de a-şi trimite cetăţenii acasă, din urmă cu aproximativ două săptămâni, este estimat ca un sfert din populaţia lumii să trăiască acum în izolare la domiciliu din cauza pandemiei de COVID-19, după cum remarcă jurnaliştii de la Financial Times într-un articol.
    Un exemplu de companie de la nivel global pentru care un procent semnificativ de angajaţi lucrează acum de acasă este al gigantului din industria bunurilor de larg consum Unilever, ai cărui 65.000 din cei 155.000 de angajaţi lucrează în regim de telemuncă. În România, doar în cadrul Telekom 2.000 din cei aproximativ 5.000 de angajaţi (circa 64%) lucrează în prezent de acasă, potrivit unor declaraţii recente făcute de Miroslav Majoros, CEO-ul Telekom România. Iar datele unui studiu realizat recent de BestJobs arată că în prezent pe piaţa locală 3 din 10 angajaţi lucrează astfel. Tot din studiul BestJobs reiese că românii s-au adaptat bine la munca de acasă, mai bine jumătate dintre cei peste 1.000 de respondenţi interogaţi în intervalul 16-30 martie spun că le este uşor să se adapteze la munca remote, pentru că au experienţă cu instrumentele digitale şi doar 5,1% dintre ei găsesc că este mai dificilă adaptarea.
    Principalele trei probleme care vin în îndeplinirea sarcinilor de serviciu pe care le întâmpină angajaţii care lucrează remote sunt lipsa unei comunicări eficiente cu restul echipei (15,7%), lipsa clarităţii în ceea ce priveşte sarcinile zilnice (11,82%) şi comunicarea deficitară cu clienţii (9,17%). Dintre cei care lucrează de acasă, 35% au constatat că sunt mai productivi în această perioadă de muncă obligatorie la domiciliu comparativ cu productivitatea pe care o au la birou, pentru că nu mai pierd timp cu deplasarea zi de zi. Alţi 17,5% spun că sunt mai concentraţi întrucât acasă nu mai sunt întrerupţi de colegi, iar 10% se simt mai puţin stresaţi ca urmare a lipsei presiunii directe a şefului. Numai 13% dintre cei care lucrează de acasă spun însă că sunt mai puţin eficienţi, în condiţiile în care trebuie să se ocupe şi de treburi casnice sau să aibă grijă de copii. Unul dintre riscuri se leagă de hiperactivitate, angajaţii care lucrează de acasă fiind tentaţi să lucreze nonstop. Potrivit platformei de resurse umane undelucram.ro, angajaţii care lucrează de acasă muncesc cu 2 zile mai mult în fiecare lună. Iar în timp ce mulţi angajatori se plâng că productivitatea angajaţilor ar putea scădea, situaţia este inversă: 85% dintre companiile care oferă flexibilitate angajaţilor şi le oferă posibilitatea de a lucra remote vor observa o creştere în productivitatea acestora, observă cei de la undelucram.ro.

    Cât de bine lucrăm însă de acasă?
    „Exceptând întâlnirile şi interacţiunea face-to-face cu colegii sau clienţii, programul meu nu a suferit modificări majore. Noi, la BestJobs, ne foloseam oricum foarte mult de tehnologie şi de aplicaţii şi platforme specializate în comunicarea la distanţă şi multe dintre deciziile noastre se întâmplau oricum în mediul virtual. Componenta socială a vieţii profesionale s-a schimbat cel mai mult, deoarece de la distanţă, prin teleconferinţă, este mai greu să porţi mici discuţii «de birou», care uneori făceau ziua să treacă mai uşor”, spune Dan Puică, CEO al BestJobs. Totuşi, el sesizează că pentru cei care se aşteptau ca, atunci când vor începe să lucreze acasă, echilibrul să fie mai uşor de menţinut, acest lucru s-a dovedit a nu fi neapărat adevărat. „Atunci când lucrezi de acasă te poţi pierde în task-urile zilnice şi nu vei simţi tranziţia dintre ziua «la birou» şi terminarea programului. De aceea, este foarte important să îţi menţii programul de lucru asemănător cu cel pe care îl aveai la birou. Este important să îţi începi programul la o oră rezonabilă, să-ţi iei pauza de prânz şi să încerci să nu-ţi întrerupi programul cu taskuri care nu ţin de activitatea ta. Cred că ajută şi o mentalitate prin care ştii clar ce probleme îţi propui să rezolvi în ziua respectivă”, crede el.

    Costin Tudor, fondator al platformei de resurse umane undelucram.ro, observă, în baza unui sondaj realizat în luna martie în rândul companiilor prezente pe platformă, prin colectarea a 477 de răspunsuri, că mulţi dintre angajaţii acestora aveau posibilitatea să lucreze de acasă şi s-au adaptat rapid, acolo unde trebuia asigurată prezenţa la birou se lucrează prin rotaţie, iar majoritatea companiilor au echipele din head office în WFH. El observă, de asemenea, în baza sondajului efectuat, că procentajul celor care oferă muncă de acasă depinde atât de domeniul de activitate, cât şi de departament: IT&C: 95%, BPO & servicii: 95%, comerţ/retail: 25%, producţie industrială: 20%, producţie bunuri de larg consum: 20%, bănci/asigurări/pensii/alte servicii financiare: 75%, transport/logistică: 5%.
    „Schimbările din ultimele săptămâni sunt resimţite de toate categoriile de angajaţi, în diferite moduri”, spune Alexandru Dincovici, sociolog şi fondator al companiei Izibiz Consulting. Pe de o parte, pentru angajaţii din categoria hotelurilor, restaurantelor, o parte din comerţ, aproape nu mai există muncă, iar oamenii se confruntă cu nesiguranţa dată de faptul că nu se ştie încă pe ce durată de timp se va întinde situaţia formei de şomaj în care se găsesc mulţi dintre ei. Apoi, există în continuare categoria celor care nu pot lucra de acasă şi sunt obligaţi să se deplaseze la birou – şi ei se găsesc într-o stare de nesiguranţă, poate chiar teamă. Pentru activităţile care pot fi desfăşurate de acasă, sociologul crede că se impune distincţia între oamenii care erau obişnuiţi cu telemunca sau cu munca de acasă (antreprenori, profesii liberale şi alte câteva categorii) şi cei pentru care munca este exclusiv o activitate de birou sau chiar cu program fix. „Munca de acasă poate fi un lux pentru multă lume, deoarece presupune în primul rând un anumit tip de infrastructură şi posibilitatea de delimitare a unui spaţiu şi timp de lucru într-un spaţiu care, de cele mai multe ori, nici nu a fost gândit astfel şi trebuie împărţit şi cu alţi locuitori ai gospodăriei. Este astfel nevoie de un birou fizic sau de o masă disponibilă, de o conexiune bună la internet, de un calculator sau laptop (nu toţi angajatorii au infrastructură potrivită pentru a face atât de rapid tranziţia la telemuncă) şi de timp. Închiderea instituţiilor de învăţământ a făcut acest lucru şi mai dificil pentru părinţi, care sunt nevoiţi de multe ori să negocieze munca împreună cu familia, o activitate mai complicată decât pare”, observă Alexandru Dincovici. Astfel, crede el, lucrul de acasă poate  pune o presiune mai mare pe angajaţi, pentru că delimitarea birou-acasă sau spaţiu şi timp personal – spaţiu şi timp profesional apare din ce în ce mai dificilă, iar pretenţiile angajatorilor pot să crească. Teoretic, această situaţie apare mai degrabă pentru categoria activităţilor care pot fi desfăşurate şi acasă, dar în companiile care nu permiteau până acum acest lucru. „Este nevoie, pentru a facilita trecerea, nu doar de infrastructura pomenită mai devreme dar şi de procese de lucru, de leadership adecvat şi de chiar de anumite tipuri de climat şi cultură organizaţionale”, subliniază Alexandru Dincovici.  Sociologul mai observă că pentru multe companii şi implicit pentru mulţi angajaţi trecerea la munca de acasă, cuplată în cele mai multe locuri cu o continuare a muncii de la birou, fie în ture, fie doar de anumite categorii de angajaţi, poate crea tensiuni organizaţionale foarte puternice şi, în timp, duce la erodarea încrederii între anumite segmente de angajaţi, intensificarea mijloacelor de control şi creşterea solicitărilor în anumite departamente.
    Mai eficienţi, mai rezistenţi?

    Lavinia Ţânculescu, doctor în psihologie, axat pe psihologia muncii şi organizaţională, spune că efectele izolării la domiciliu, în care se găsesc mulţi dintre angajaţi în prezent, se leagă cel mai mult de starea noastră psihică, iar evenimentele pe care le trăim trebuie gestionate pe plan emoţional într-un mod cât mai potrivit pentru fiecare dintre noi. Ea observă că fiecare persoană are propriile mecanisme de „coping“ (de a gestiona situaţiile cu care se confruntă – n.red.), unele dintre acestea chiar inconştiente, altele exersate. Mecanismele de gestionare a stresului se încadrează în mai multe categorii, potrivit specialistului, care se referă fie la aspectul cognitiv, prin planificare, de pildă, prin alte aspecte care ţin de relaţionare, de solicitarea ajutorului celorlalţi, cât şi prin metode care ţin de reacţiile emoţionale –  cum ar fi, de exemplu, acceptarea situaţiei sau orientarea pe beneficiile acesteia.
    Un alt tip de a face faţă provocărilor izolării este cel de natură religioasă sau spirituală – prin apropierea de noi înşine, de Dumnezeu. „Gestionarea situaţiei prin care trecem ţine foarte mult şi de structura noastră de personalitate şi de cum ştim să gestionăm unele elemente prin acceptarea unor lucruri pe care le avem sau nu în bagajul nostru. Spre exemplu, rezilienţa sau forţa psihică.”
    Apoi, contează şi eficacitatea personală – acea autoeficacitate în diverse situaţii: „Persoanele vulnerabile sau anxioase au comportamente invers proporţional ideii de autoeficacitate”.
    Legat de anxietatea care este menţionată de mulţi dintre cei care lucrează de acasă, şi aceasta se împarte în mai multe categorii, potrivit Laviniei Ţânculescu: anxietate de perspectivă, care presupune întrebări legate de cum vor evolua lucrurile, dar şi anxietatea inhibitorie, în care nu ştii ce să faci în prezent, motiv pentru care mulţi dintre angajaţi poate muncesc mai mult de acasă „ca să nu aibă conexiune deloc cu ei înşişi”. Alţii se simt de-a dreptul epuizaţi – se confruntă cu o stare de oboseală şi de sfârşeală.
    Psihologul aminteşte şi de o glumă din mediul online în acest sens, care spune: „După ce se încheie această perioadă îmi voi lua două zile de concediu”. Unii dintre angajaţii izolaţi la domiciliu se plâng chiar că, în pofida oboselii, nu reuşesc să doarmă. „Imaginaţi-vă mintea care funcţionează ca un procesor în permanenţă ocupat cu gânduri, griji. Anxietatea înseamnă de fapt că îmi fac mereu griji, mă tem să nu se întâmple ceva rău, îmi este teamă de lucruri, sunt absorbit de problemele mele – sunt foarte tulburat de evenimente şi mă preocupă faptul că nu ştiu cum vor fi de acum încolo lucrurile, că nu mă voi adapta, ori toate acestea ţin de scenariul catastrofic că s-ar putea să nu reuşim, ce vom face noi în situaţia respectivă.” În acest context, Lavinia Ţânculescu îi sfătuieşte pe oameni să se ghideze după o vorbă care există în limba engleză, „Let’s cross the bridge when we get there” (Să trecem podul când ajungem acolo – n.red), adică să luăm lucrurile pas cu pas şi fără să avem apetenţa scenariilor de viitor îndepărtat. De asemenea, îi sfătuieşte pe oameni să se hrănească din micile succese ale fiecărei zile şi să nu îşi propună să facă foarte multe lucruri  imposibil de realizat (de tipul: poate azi o să aflu cum o să fie boala tratată). Când închizi calculatorul, seara, trebuie să închizi „programele”, respectiv procesele de gândire care te îngrijorează. 
    „Mulţi dintre oamenii aceştia nu reuşesc să îşi închidă programele – de aceea au insomnii şi de adormire, şi de trezire – evident că somnul este de mai proastă calitate, fiindcă energia psihică este folosită pentru a lumina acele gânduri”, explică Lavinia Ţânculescu.
    Legat de faptul că poate unii dintre cei izolaţi la domiciliu mănâncă mai mult în această perioadă, psihologul Lavinia Ţânculescu subliniază că mâncarea nu se consumă de foame, ci pentru că de cele mai multe ori este tot o expresie a anxietăţii.  „Mâncarea, la fel cum se întâmplă şi în cazul obezităţii, o mănânci fiindcă este un lucru sigur, fiindcă atunci când deschizi frigiderul tu ai mâncare acolo şi atunci când mâncăm este o certitudine. Te-ai înconjurat de o platoşă care cumva te va proteja, prin urmare tot în zona de protecţie mergem. De cele mai multe ori vorbim despre supravieţuire, dar nu este numai foamea de supravieţuire.” Iar cumpărăturile de alimente în exces pot reprezenta de asemenea o formă de reasigurare.
    Cine se descurcă mai bine – cei singuri sau cei care stau cu familia? Psihologul spune că aceasta depinde foarte mult de structura interioară a fiecăruia – sunt oameni care trăiesc foarte bine de unii singuri, aici se referă mai ales la introvertiţi, dar nu numai.  De altfel, ea este implicată în prezent într-o cercetare pe tema modului diferit în care se raportează oamenii la situaţii dificile în perioada aceasta. Citând din aceasta, spune că există diferenţe cu privire la structura de anxietate sau de vulnerabilitate între cei cu copii şi angajaţii care nu au copii: „Par a fi mai rezistenţi psihic cei care au copii, anxietatea de perspectivă şi inhibitorie, care paralizează pe moment, sunt mult mai mari la cei care nu au copii”.
    Cei care au copii sunt mai îngrijoraţi în ceea ce priveşte viitorul – se tem de faptul că vor avea dificultăţi financiare. Totuşi, cei care au familie se gândesc că doar unul dintre ei ar putea rămâne fără job, iar partenerul este un stâlp de sprijin în această situaţie. „Cei singuri se gândesc la ce este mai rău – dacă ar fi să facem o comparaţie între cei singuri versus cei căsătoriţi, cei necăsătoriţi îşi fac mai multe probleme cu privire la relaţii – că o să îşi piardă mai multe cunoştinţe, viitorul va fi cumva fără sens dacă se va întâmpla ceva rău acum. Lipsa de încredere este mai mare la cei singuri comparativ cu cei căsătoriţi şi în general toate scorurile sunt mai mari.”

    La teatru de pe telefon

    Psihologul Lavinia Ţânculescu observă că pentru a ne face izolarea mai uşoară vin în ajutorul nostru instituţii culturale de toate felurile, teatre, opere, operete, muzee, din toată lumea, care au deschis spaţii virtuale ce pot fi accesate gratuit, totuşi, dacă „omul nu este învăţat să acceseze în viaţa de zi cu zi resursele acestea culturale, nu o să facă acest lucru nici în vremuri de restrişte, aşa cum se întâmplă acum. Marea problemă este că noi nu suntem învăţaţi să stăm singuri sau să ne facem un program pentru noi”. Ea sesizează că majoritatea angajaţilor din România au avut tendinţa de a se concentra mai mult pe muncă şi mai puţin pe propriile nevoi.  „Din păcate, omul contemporan urban este foarte profesional, foarte angajat în viaţa profesională şi foarte puţin angajat în viaţa lui individuală.”

    A observat în situaţia celor mai mulţi dintre angajaţi o întrepătrundere între viaţa personală şi viaţa de familie, însă Lavinia Ţânculescu spune că ar trebui alocată atenţie şi vieţii individului cu sine însuşi: „Mulţi confundă viaţa personală cu viaţa de familie – familia restrânsă, formată din soţ, soţie, copii – sau extinsă – părinţi, fraţi, surori – dar ar trebuie să existe o parte ocupată şi cu grija pentru noi înşine. Am soţ, copil, ce pot să fac pentru mine? Mă duc la cosmetică şi atât? Nu, citesc ceva, îmi ocup programul cu ceva ce voiam să fac.”
    Ea consideră că perioada aceasta poate fi interpretată şi ca o chemare spre lucruri făcute manual, spre lucrurile făcute concret, fie că gătim mai mult sau că facem curăţenie; chiar şi cei care se deplasează în continuare la birou pot vorbi despre lucruri pe care nu le făceau înainte – igienizare, dezinfectare, lucruri care ţin de o rutină pe care nu o aveau.
    Principalul mesaj pe care îl transmite celor care îşi doresc ca izolarea să fie mai uşoară este: „Gândiţi-vă la voi înşivă şi la ce v-ar plăcea să faceţi şi nu aţi avut timp până acum (în situaţia în care aveţi veniturile asigurate). Într-un concediu pe care l-aţi petrece singuri, ce aţi face?”. De altfel, ea sesizează că acesta poate fi unul dintre lucrurile cel mai dificil de realizat. „Când stai cu tine însuţi, te confrunţi cu diverse lucruri, inclusiv cu umbra ta, de care nu eşti conştient, pe care nu o accepţi. Ne este greu fiindcă nu reuşim să fim bine cu noi înşine şi apoi nu stăm bine nici cu aspectul spiritual, e foarte dificil pentru omul contemporan – noi am pierdut legătura cu firescul, iar firescul acesta este”. Apoi, ea întreabă retoric cum ar sta lucrurile dacă nu am avea nici curent sau conexiuni la internet. „Una dintre situaţiile pe care omul contemporan le accesează este intrarea în legătura cu semenii – comunicarea permanentă, a sta împreună, dar dacă ai sta doar tu cu tine sau să fii, Doamne fereşte, izolat într-un pat de campanie, suspect de COVID-19, fără acces la internet etc, – la ce te gândeşti, la nimic, ce faci tu două săptămâni, nimic? E alarmant fiindcă noi nu avem cu noi înşine o viaţă a noastră. Acum începem să o avem – nici măcar să o redescoperim – începem să o creăm. S-ar putea să fie greu, pentru unii că unii dintre ei nici nu se plac.”
    Cum se face pontajul în sufragerie

    O altă problemă cu care se confruntă deopotrivă angajatorii şi angajaţii în prezent se leagă de monitorizarea activităţii angajaţilor care lucrează de la distanţă. Dacă prezenţa la birou era o dovadă a activităţii, acum în unele companii aceasta a fost înlocuită cu prezenţa în video call-uri la ore şi în zile cât se poate de nepotrivite. Companiile şi-au activat  noi canale de comunicare – spre exemplu, potrivit Financial Times, Slack a înregistrat în urmă cu două săptămâni 9.000 de noi clienţi pentru primul trimestru al anului, comparativ cu 5.000 în fiecare din cele două trimestre anterioare. Iar faptul că platforma de videoconferinţe Zoom este folosită intens se vede cel mai bine în evoluţia companiei: averea netă a CEO-ului Zoom (cine auzise de Eric Yuan până acum?) a crescut cu peste 4 miliarde de dolari în 2020. În România, instrumentele de comunicare cel mai folosite în prezent potrivit studiului recent BestJobs, sunt conversaţiile telefonice (13,6%), prin mesagerie instant (WhatsApp, Messenger, Slack etc. – 10,93%), dar şi prin e-mail (9,7%) şi apeluri video (Skype, Zoom etc. – 6,53%).
    „Asistăm de fapt acum, şi circulă deja multe glume pe această temă, la un proces accentuat de digitalizare făcut de nevoie, în grabă, şi ale cărui consecinţe sunt greu de prezis acum. Este suficient să ne uităm la eforturile de digitalizare ale statului, care par că încearcă să se întâmple peste noapte după mulţi ani de eforturi din partea tuturor actorilor implicaţi. Unele lucruri par să funcţioneze, într-adevăr, dar nu cum trebuie şi nu pentru toată lumea”, observă sociologul Alexandru Dincovici.  El oferă ca exemplu semnătura electronică, pentru care nu există încă o legislaţie coerentă şi în acord cu cea europeană, motiv pentru care digitalizarea serviciilor publice lasă descoperită populaţia vulnerabilă şi poate să afecteze negativ tocmai oamenii cel mai expuşi în toată această criză. În ceea ce priveşte companiile, observă că „ne putem aştepta ca şi în mediul privat această tranziţie masivă la un stil de muncă nou şi la relaţii de muncă de la distanţă mediate de tehnologie deturnată spre acest scop sau încropită în ultimul moment să producă efecte negative în moduri pe care nu le putem identifica de pe acum”. 
    Adrian Dinu, fondator al firmei Creasoft, axată pe pontaj electronic, control acces wireless şi monitorizare active de la distanţa este de părere că la momentul instaurării deciziilor de izolare socială, puţini dintre jucătorii de pe piaţa locală erau pregătiţi pentru trecerea la munca de acasă. „România nu era deloc pregătită pentru o migrare masivă către desfăşurarea activităţii profesionale de acasă. Sunt foarte puţine companii care dispun de suficientă tehnologie pentru a facilita acest lucru, însă verificarea cât mai puţin intruzivă şi cât mai puţin generatoare de costuri prin monitorizarea activităţii angajaţilor care lucrează de acasă abia acum începe să devină un subiect cu adevărat intens.”
    Legat de monitorizarea angajaţilor în aceste condiţii, oferă exemplul firmelor de IT, în care era o practică obişnuită ca angajaţii să lucreze acasă o zi pe săptămână: în cadrul acestora, verificarea angajaţilor care lucrau astfel se făcea prin sondaj: „Managerul sau şeful unui departament îi suna prin sondaj pe angajaţi, organiza conferinţe audio sau la anumite ore, în încercarea de a afla dacă angajaţii sunt măcar acasă şi implicit de a determina dacă măcar pe perioada conferinţei/apelului să deschidă proiectele la care lucrau ca să prezinte date despre evoluţia muncii lor”. De asemenea, în situaţia unora dintre ei, se cereau şi rapoarte de activitate, în care angajatul completa ceea ce a lucrat. „Cam acestea erau mijloacele de control, limitate la timpul managerului, care mai avea şi el şi alte sarcini. Au existat însă şi companii care implementau altfel de modalităţi de monitorizare: „Au existat şi companii care implementau programe de monitorizare de activitate pe PC, fără pontaj, mai degrabă de semispionaj, în sensul că se instalau aceste aplicaţii de către administratorii de reţea pe PC-urile angajatorilor, de obicei fără să fie informaţi angajaţii. Acest tip de aplicaţii de monitorizare se intercalau între aplicaţiile care pornesc odată cu PC-ul şi se efectua un transfer de date netransparent la o bază de date, din care rezultau anumite rapoarte legate de ce a scris sau ce a butonat angajatul, pe ce site-uri a navigat, la ce film s-a uitat, dacă a copiat vreun fişier, dacă a trimis pe e-mail vreun fişier de pe un black list etc.”, observă Adrian Dinu.
    Aplicaţia de monitorizare oferită de Creasoft permite angajatului să ştie când este monitorizat de angajator. „Transparenţa este dată şi de faptul că angajatorul face cunoscut angajatului care sunt acele activităţi pe PC (de divertisment de exemplu), care nu vor intra în calculul orelor pontate. Scopul nu este de a-l prinde pe angajat cu lecţia neînvăţată. Rezultatul muncii este însă cel care contează pentru fiecare angajator, aşa că cei care nu performau înainte de această schimbare nu vor fi cei care vor aduce cele mai multe rezultate nici acum, indiferent de cât de multe ore vor ponta, dar vor fi forţaţi să lucreze un minim necesar. Cum, de altfel, există angajaţi care sunt performanţi într-un timp mult mai scurt şi apoi se pot uita la Netflix”, descrie el raţiunea aplicaţiei sale.
    În ceea ce priveşte bugetele direcţionate de companie în acest tip de produse, Adrian Dinu spune că preţurile pentru licenţa software în condiţiile situaţiei de urgenţă în care ne aflăm sunt de 0,5 euro/lună/angajat timp de minimum două luni sau până la încheierea stării de urgenţă. Or, bugetul alocat de companii în această direcţie nu este unul consistent: la un număr mediu de 200 de angajaţi/companie, efortul financiar al unei companii va fi de 100 de euro/lună, sumă care include şi TVA. „Bugetul este mic pentru că abia îşi pot permite companiile în acest moment să direcţioneze bani către altceva decât salarii. Aşa că, pe această perioadă de criză scopul este să nu fim pe pierdere şi să consolidăm baza actuală de clienţi, la care să adăugăm companiile care au mulţi angajaţi care lucrează de acasă”, spune el.

    Legat de modul în care trecerea unui număr mare de angajaţi la munca la domiciliu a influenţat activitatea businessului, Adrian Dinu spune că începutul lunii martie a fost destul de lent în ceea ce priveşte cererea pentru astfel de soluţii, iar săptămânile de mijloc au avut o cerere foarte mică, companiile fiind concentrate pe reorganizarea activităţii. „În ultima parte a lunii însă, a crescut brusc cererea de soluţii de pontaj adaptate la nevoile lor în desfăşurarea activităţii angajaţilor de acasă şi integrate cu soluţiile de pontaj existente, mai exact pentru pontaj online”, spune el.
    Şi Silviu Stahie, specialist în securitate informatică la Bitdefender, observă că pentru multe dintre companii până acum lucratul de acasă al angajaţilor nu a fost printre principalele preocupări. „Lucratul de acasă nu a pus până de curând probleme pentru companii, pentru că nu era o soluţie folosită de foarte mulţi angajaţi în România. Dar trecerea bruscă de la lucrul de birou la lucrul din fotoliu pentru atât de mulţi oameni deodată a creat o problemă de securitate pentru multe companii”, observă el. Angajaţii pot fi monitorizaţi de companii, iar acest lucru este perfect legal. „Angajatorii pot folosi metode proprii de monitorizare a angajaţilor, precum aplicaţiile software dedicate sau chiar prin corelarea activităţii cu orele de program – de exemplu, când s-au conectat calculatoarele la serverul VPN al companiei, când s-au trimis e-mailuri sau când şi cum au fost folosite aplicaţiile de business.”
    De cele mai multe ori, conectarea la reţeaua companiei se face printr-un serviciu VPN aprobat şi agreat. O astfel de soluţie de VPN oferă acces la resursele companiei, dar e posibil ca nu tot traficul generat să fie rutat prin reţeaua companiei. „Este de reţinut că un serviciu VPN nu anonimizează traficul între angajat şi companie, ci doar asigură un coridor sigur de comunicare între cei doi. În general, în funcţie de profilul companiei, o problemă mult mai stresantă decât timpul petrecut de angajaţi lucrând de acasă sau activitatea lor efectivă este securitatea infrastructurii”, crede specialistul în securitate informatică.
    Componenta de securitate a datelor e adresată în general prin instalarea unor instrumente specifice, gestionate de la distanţă de echipele de IT. Soluţiile de securitate pentru mediul business protejează laptopurile companiilor de atacuri malware, de spam şi phishing. Soluţiile de protecţie a datelor şi soluţiile de criptare protejează informaţiile companiei în eventualitatea distrugerii sau pierderii sistemului. „Un exemplu simplu ilustrează riscurile la care îşi supun companiile angajaţii. După ce o persoană îşi termină activitatea profesională, foloseşte laptopul de la serviciu pentru a verifica e-mailul propriu şi deschide un mesaj cu malware care infectează sistemul. Acum, potenţialii atacatori pot folosi sistemul compromis pentru infiltrarea în reţeaua companiei”, explică el un scenariu în care datele companiei pot fi puse în pericol.

    Pauză de la open space sau începutul unei noi ere a muncii?

    Consecinţele pe termen lung ale muncii de acasă sunt greu de prezis.
    Costel Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii, este de părere că vom continua să ne desfăşurăm activitatea aşa chiar şi după ce norul pandemiei va trece. „Până la urma cred că efectul principal al acestei crize acesta va fi că se va schimba paradigma relaţiei de muncă. Eu cred că în această criză se încheie perioada cunoscută în istorie ca fiind de industrializare şi cu toţii ne vom întoarce la ceea ce era înainte de industrializare şi anume munca la domiciliu”, crede Costel Gîlcă.
    „Noi, cei care am prins această perioadă, avem în minte că trebuie să te duci la serviciu şi că serviciul este un loc de muncă în altă parte decât domiciliul. Ei bine, acum, cu noile tehnologii, cu inteligenţa artificială, ne vom întoarce să lucrăm înapoi acasă ceea ce va aduce – şi poate folosesc o expresie mare – la salvarea planetei”, crede avocatul.
    El se referă la faptul că milioane de oameni s-au obişnuit să bată oraşele dinspre sud spre nord şi invers ca să facă de fapt ceea ce pot să facă şi de acasă: să trimită e-mailuri şi să facă un schimb de informaţii. „Imaginează-ţi că toţi oamenii aceştia sau o bună parte – 30%-50% dintre ei – vor munci de acasă.” Indicii de poluare din toată lumea s-au schimbat, iar avocatul Costel Gîlcă este de părere că trendul telemuncii generat de această criză va continua şi va ajuta la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi după ce această criză se va fi încheiat: „Vom rămâne acasă atât timp cât dincolo de acest virus vom învăţa un alt obicei şi anume acela de a lucra de acasă. Aceasta va duce la scăderea salariilor, dar salariile scăzute vor fi în concordanţă şi cu cheltuielile pe care le avem, aflate şi acestea în scădere. În măsura în care nu te mai deplasezi de acasă la locul de muncă, nu mai cobori să iei mâncare, haine ca să ai de fiecare dată la locul de muncă, evident că şi cheltuielile tale vor scădea.”
    De asemenea, el observă un alt efect colateral al izolării. „Izolarea aceasta are un efect şi asupra relaţiilor de muncă pentru că pentru prima dată se studiază efectele psihologice ale muncii de acasă, ale modului în care indivizii reacţionează în izolare, dar în acelaşi timp şi care este efectul acestei izolări asupra relaţiilor de muncă. Este pentru prima dată când la nivel global se vor face studii în acest sens, iar dacă aceste studii arată că individul uman reacţionează pozitiv la această izolare – aproape completă – cu siguranţă relaţiile de muncă se vor schimba şi vom intra într-o nouă epocă a relaţiilor de muncă. Este un experiment la nivel mondial care vizează relaţia individului uman aflat într-o relaţie de muncă, muncă pe care o prestează în izolare.”
    „În acest moment cu toţii avem acest reflex psihologic de a ieşi să socializăm în stânga şi în dreapta. O să stăm 4-6 săptămâni în izolare, iar reflexul nostru se va schimba, astfel că treptat vom începe să avem un alt reflex şi anume, acela de a fi în izolare şi de a socializa la distanţă cu ceilalţi. Prin urmare, un alt efect al distanţării sociale ar putea fi să învăţăm că putem să trăim socializând de la distanţă cu ceilalţi. Din perspectiva relaţiilor de muncă, pentru mine această perioadă reprezintă finalul perioadei numite de industrializare, finalul unui anumit tip de relaţii de muncă şi un nou început, fundamental diferit de tot ce-a fost perioada industrializării, în care rolul principal îl vor avea noile tehnologii.”
    El observă că ţările care vor fi cel mai afectate de acest virus sunt ţările cele mai industrializate: „Exact acolo unde trebuie să schimbăm paradigme, reflexe sociale, aici sunt efectele cele mai grave fiindcă aici trebuie să schimbăm stilul de viaţă astfel încât să salvăm planeta pe termen lung. „Ce sens are să te duci să stai într-o clădire nou-nouţă, la birou, în 10-20 de metri pătraţi, când pe perioada zilei casa ta este goală? Un individ «consumă» două clădiri, ceea ce este un nonsens. De ce să faci drumuri când tu poţi să lucrezi de fapt de acasă, folosind spaţiul tău? Are sens să foloseşti o clădire cum sunt marile clădiri de birouri, pentru sute de milioane de lei care se consumă pe întreţinere când tu poţi să lucrezi de acasă? Până la urmă casa ce a devenit? Casa a devenit un fel de hotel în care dormim şi atunci se va schimba paradigma, casa va deveni şi locul meu de muncă, ceea ce a fost înainte de perioada industrializării.” Avocatul specializat în dreptul muncii precizează, apelând la cunoştinţele sale din domeniul istoriei: „Munca la domiciliu nu a apărut acum, a existat de la babilonieni încoace, în Egiptul antic a existat muncă la domiciliu, au existat contracte de muncă, în perioada Evului Mediu. Schimbarea de paradigmă a muncii cu plecatul de acasă se întâmplă doar în perioada industrializării, când mase mari de oameni sunt băgate în aceeaşi hală, iar acum uitaţi-vă câte zeci, sute de clădiri de birouri există, iar ele sunt pline ziua, noaptea sunt goale, iar noaptea venim doar să dormim acasă. Nu putem să folosim noi casa şi în loc de birou? Până la urmă ce îmi trebuie pentru munca pe care o desfăşor? Un calculator, conectare la internet, un fax şi eventual un copiator.”
    Astfel, crede că unul dintre domeniile care vor fi influenţate de această criză va fi cel al imobiliarelor. „Angajatorul se va gândi: „Am nevoie de activitate, dar nu am nevoie de toată lumea, fiindcă în şase săptămâni am realizat că se poate munci destul de eficient şi de acasă – are sens să plătesc eu 5.000 -10.000 -20.000 -100.000 de euro chirie pe spaţiu?” 
    De asemenea, crede că un posibil efect al acestui stil de muncă va fi scăderea salariilor. „Pot să scadă salariile, dar pot să scadă şi costurile noastre – dacă eu nu mă deplasez, dacă eu nu mai mănânc la restaurant, îmi schimb obiceiurile, stau acasă, evident că nici nu voi consuma. Prin urmare, per ansamblu pot să rămân la acelaşi nivel de viaţă, dar nu voi mai fi consumerist. Este posibil ca această criză să modifice inclusiv comportamentul nostru de consumator. Te duceai jos la parterul clădirii, socializai cumpărând ceva, de acasă la birou îţi mai luai ceva – se schimbă paradigma noastră de gândire, se termină perioada industrializării, de consumerism.” Oferă un exemplu în acest sens: dintr-un salariu de 5.000 de lei, circa 35% erau direcţionaţi înspre consumul lunar, înspre mersul la serviciu – dacă stăm acasă, experimentăm faptul că nu se mai consumă chiar atât de mult.
    Sociologul Alexandru Dincovici consideră că dimpotrivă, munca de acasă îi va face pe angajaţi să fie dornici de întoarcerea la birou. El este de părere că telemunca nu va deveni un fenomen îmbrăţişat de companii după încheierea perioadei de criză. „Adoptarea în masă a telemuncii este puţin probabilă, dar ne îndreptăm cu siguranţă spre un număr din ce în ce mai mare de persoane care vor lucra de acasă dacă pandemia nu va putea fi controlată suficient de rapid şi într-un mod suficient de bun”. El sesizează însă că locuinţa şi propria casă nu merg de cele mai multe ori mână în mână cu munca. „Din păcate însă, telemunca este incompatibilă în prezent cu locuirea, aşa cum este ea regăsită într-un număr foarte mare de gospodării, şi pe termen lung poate provoca schimbări majore în societate. De la erodarea relaţiilor personale şi a vieţii intime a multor familii, care va trebui renegociate în acest context, şi până la supraîncărcarea unor actori pe care nu îi luăm neapărat în considerare în acest moment (cum sunt operatorii de telecomunicaţii şi mulţi furnizori de servicii online – vezi cerinţele îndreptate către Netflix de reducere a calităţii streamingului), suntem în pragul unor posibile sau probabile schimbări sociale majore.”
    Dincovici este de părere că suntem nepregătiţi pentru telemuncă de o asemenea amploare, cu atât mai mult cu cât ea va deveni probabil asociată cu contextul negativ al pandemiei, iar promovarea acestui mod de muncă de către unii angajatori ar putea fi combătută puternic de către angajaţi.
    „Avem de a face şi cu moduri diferite de a vedea problema telemuncii. Dacă pentru angajator, mai ales în perioadă de criză, telemunca poate fi o sursă de reducere a cheltuielilor (sau de externalizare, în sensul trecerii lor în sarcina angajatului), pentru angajat ceea ce îi este vândut ca libertate poate fi perceput (şi este) în acelaşi timp ca o imixtiune a muncii în viaţa lui privată şi în relaţiile personale.”

    Cum vor arăta birourile din România după o perioadă prelungită de Work from Home?

    La fel crede şi Eduard Turcoman, director office agency în cadrul Cushman & Wakefield Echinox, care spune că este imposibil ca o mare parte dintre angajaţii care ocupau în general clădirile de birouri – în capitală de pildă, în birourile de clasă A şi B vor fi în jur de 270.000 – 280.000 de angajaţi la final de 2020 – să lucreze în regim de telemuncă după încheierea crizei actuale.
    „Oamenii sunt fiinţe sociale, trăiesc în comunitate şi vor avea nevoie permanentă de interacţiune directă. După depăşirea acestei perioade, consider că cei mai mulţi dintre angajaţi vor reveni în clădirile de birouri. Teleworking sau work from home va rămâne în continuare o opţiune, un beneficiu acordat de unele companii angajaţilor, dar nu cred că va creşte procentual faţă de perioada de dinaintea situaţiei cauzate de coronavirus. În schimb cred că va creşte şi mai mult interesul companiilor şi corporaţiilor pentru spaţiile de coworking, datorită flexibilităţii privind duratele contractuale”, observă Eduard Turcoman.
    Totuşi, sesizează că o creştere consistenă a telemuncii în viitor se poate traduce practic cu o scădere a cererii în piaţa de birouri, cu consecinţe evidente: diminuarea apetitului dezvoltatorilor pentru construcţia de noi clădiri de birouri, scăderea preînchirierilor, creşterea concurenţei între clădirile existente şi implicit scăderea preţurilor / mp. „Piaţa de birouri, ca şi întreaga economie de altfel, va fi pusă în faţa situaţiei de a depăşi recesiunea economică ce urmează. Nu cunoaştem încă această variabilă durată a pandemiei. În cel mai bun caz, criza economică cu care ne vom confrunta fi în forma de V, respectiv 2 trimestre consecutive de scădere economică (recesiune tehnică), urmate de o revenire rapidă a economiei”, spune el.
     „Cred că acest experiment de Work-from-Home la scară mondială va avea un impact asupra modului în care companiile priveau până acum această activitate. Feedback-ul primit de la majoritatea clienţilor noştri este că angajaţii sunt foarte productivi şi implicaţi. Ar fi totuşi bine să punem asta în context – vorbim de circa 2 săptămâni de activitate, într-o perioadă de incertitudine, în care suntem bombardaţi cu informaţii, unele pozitive şi multe negative, iar printre singurele legături cu perioada anterioară de “normalitate” se numără familia şi activitatea continuă de acasă. Iar metoda Work-from-Home în actuala situaţie poate fi interpretată ca o distragere de la o realitate desprinsă, parcă, din filme”, spune Sebastian Dragomir, partner & head of office advisory la Colliers International România. Din punctul lui de vedere, scenariile referitoare la impactul viitor asupra pieţei de birouri vor fi influenţate de perioada pe care angajaţii o vor petrece lucrând de acasă, precum şi de productivitatea lor. „Dacă luăm cazul Chinei, care pare că a depăşit actuala etapă, după două luni de criză şi work from home, impactul a fost minimal. Ba mai mult, angajaţii abia aşteptau să se întoarcă în societate, la restaurante şi joburi. Cu siguranţă însă, perioada pe care o traversăm deschide noi orizonturi privind telemunca şi implementarea ei ca standard de lucru în multe companii”, observă consultantul.  
    El este de părere că e prematur să tragem concluzii referitoare la evoluţia viitoare a preţului chiriilor, chiar dacă este un mod de muncă ce se desfăşoară în plan internaţional. Pe de altă parte, sesizează că un impact mai mare asupra pieţei de birouri o va avea durata acestei crize, nu doar în România, ci şi în celelalte ţări, dar şi cât de mult va fi afectată economia. „Şi din acest punct de vedere lucrăm în continuare cu multe necunoscute, dar un lucru e cert dacă ne uităm pe evoluţia burselor internaţionale: impactul crizei actuale în economia reală încă nu a fost cuantificat exact de investitori. Ar fi de presupus că o prelungire a situaţiei curente ar duce la întârzieri constante ale predării clădirilor aflate în construcţie”, crede  Sebastian Dragomir.
    În prezent, cel mai afectaţi sunt chiriaşii de retail şi servicii de la parterul clădirilor de birouri, care au fost nevoiţi să îşi întrerupă activitatea, şi au cerut începerea unor discuţii comerciale cu proprietarii pentru depăşirea acestei perioade. „Este încă prea devreme pentru a trage o astfel de concluzie în cazul spaţiilor clasice de birouri. Chiriaşii care au beneficiat, însă, cel mai mult în această perioadă au fost cei din spaţiile de co-working, care, datorită flexibilităţii termenelor contractuale, au putut să le închidă. Pe de altă parte, tot aici vor fi primele semne de revenire a activităţii companiilor nou intrate pe piaţa din România, care vor căuta flexibilitate din punctul de vedere al suprafeţei şi duratei contractelor”, crede specialistul.   
    E greu de spus la ce schimbări să ne mai aşteptăm, cât va mai dura până să ne întoarcem la discuţiile cu care ne începeam ziua în open space. Singura certitudine în acest moment este că perioada prin care trecem va fi una din care vom învăţa cu toţii – angajaţi şi angajatori – iar agenda după pandemie va fi una total diferită, atât la propriu, cât şi la figurat.

  • Care sunt aşteptările CEO-ului Huawei România de la piaţa locală. Aceasta are al doilea cel mai mare număr de angajaţi europeni ai companiei după Germania

    România a fost ţara unde s-a deschis unul dintre primele centre europene ale Huawei şi este în continuare unul dintre cele mai importante; dacă ne uităm la numărul de angajaţi de exemplu, dacă pe locul 1 se află Germania, pe al doilea este Huawei România. Astfel, din grupul nostru şi din perspectiva mea personală, România este, dintre toate ţările UE, una dintre cele mai importante ţări din punctul de vedere al investiţiilor”, descrie George Zhang, CEO al Huawei România, perspectiva sa şi a companiei pe care o reprezintă asupra pieţei locale.
    El ocupă acest rol din a doua jumătate a anului trecut, fiind responsabil astfel de cei peste 2.000 de angajaţi şi afacerile de 1,9 miliarde de lei ale companiei (venituri generate atât de divizia consumer, cât şi de cea dedicată operatorilor de telecom, potrivit ZF).
    George Zhang povesteşte că şi-a început cariera la Huawei în urmă cu 20 de ani, în 2000. A început ca inginer şi a lucrat în departamente axate pe dezvoltarea de hardware şi software în centrele Huawei din partea continentală a Chinei, în provincii aflate în zonele de vest şi sud. În anul 2005 şi-a început cariera europeană. A ocupat de atunci posturi pentru Huawei în Grecia, România, Bulgaria, Macedonia, Cipru, iar ultimii patru ani de dinaintea celei de a doua veniri ale sale în România a lucrat în cadrul biroului regional al Huawei din Polonia.
    „Dacă vorbim despre unde suntem acum, Pipera, în 2007, când am venit prima dată aici, erau câteva zone sălbatice, dar acum observ cum creşterea economică şi sectorul IT&C au condus la creşterea acestei zone. Am fost foarte impresionat când m-am întors anul trecut”, spune George Zhang.
    „Văd că piaţa din România se bucură în continuare de o creştere sănătoasă, chiar dacă ne aflăm într-o situaţie dificilă”, spunea el în interviul acordat în luna februarie, înainte de criza generată de coronavirus în Europa. „Vedem că în ultimii ani, odată cu economia digitală, multe branduri globale au umplut aceste clădiri noi de birouri –  IBM, Oracle, HP, Orange, Vodafone, atât de multe branduri internaţionale. Şi toate aceste companii din IT&C aduc una dintre cele mai importante contribuţii la PIB-ul ţării, dar şi prin prisma angajărilor pe care le fac”, spune George Zhang.
    În ceea ce priveşte compania pe care o reprezintă, care a intrat pe piaţa din România în urmă cu 18 ani, subliniază că aceasta s-a transformat în unul dintre principalii furnizori ai industriei de IT&C. „Suntem bucuroşi de această industrie competitivă, pe o piaţă liberă şi credem că tehnologia ne va duce la următorul nivel.”
    Pe de altă parte, CEO-ul Huawei România observă că mediul politic ar putea avea un impact pozitiv dacă ar fi mai stabil şi mai deschis investiţiilor în industrie.
    „Noi suntem interesaţi de stabilitate – toţi oamenii de afaceri se bazează pe aceasta; în ultimii ani, nu am văzut un impact prea mare venind dinspre mediul politic asupra industriei de IT&C, dar am văzut în ultimul an păreri diferite, presiuni diferite care pun nu doar Huawei într-o stare de disconfort, ci întreaga industrie. Suntem în această ţară de atâţia ani, avem atâţia parteneri în această industrie, iar instabilitatea nu afectează doar Huawei, ci investiţiile la nivelul întregii industrii. Nu cred că este o idee foarte bună să faci asta. În baza acestei situaţii, încurajăm guvernul, pe cei care construiesc legile, să ofere  un semnal clar şi să încurajeze creşterea industriei, nu să o încetinească”, spune George Zhang.
    Implementarea 5G este unul dintre mijloacele prin care, crede George Zhang, autorităţile
    şi-ar putea arăta sprijinul pentru dezvoltarea companiilor din IT&C: „5G este o tehnologie care nu se referă doar la conectarea oamenilor, ci şi a maşinilor, autovehiculelor, va schimba treptat industria – producătoare, a energiei, finanţelor etc. Tehnologia 5G este ceva care va schimba modelul de business, modelul economic şi industria în viitor”.
    „Incertitudinea este mereu împotriva afacerilor. La începutul anului 2019 totul era planificat, inclusiv planurile de implementare a reţelelor 5G, din păcate am văzut că licitaţia a fost întârziată din cauza incertitudinii, aşadar asta a afectat planul de afaceri al Huawei şi al altor operatori majori din această industrie – fie ei furnizori de servicii, dezvoltare software şi din alte industrii adiacente. În 2020 ne-ar plăcea însă să vedem că România se numără printre primele ţări care implementează 5G-ul”, adaugă el, oferind ca exemplu ţări precum Regatul Unit, Elveţia, Finlanda, Germania.
    Investiţiile pentru dezvoltarea infrastructurii 5G, ar fi, potrivit lui George Zhang, de ordinul „sutelor de miliarde de euro în toată Uniunea Europeană în următorii între 5 şi 10 ani”.
    În ceea ce priveşte tensiunile cu SUA, George Zhang spune că într-adevăr acestea există, deşi Huawei a colaborat de-a lungul timpul cu companii americane: „Unul dintre primii consultanţi ai Huawei este de la IBM, în urmă cu mai bine de 20 de ani, Huawei a apelat la acesta pentru a evolua de la stadiul de start-up”. „Respectăm cultura americană, transparenţa, serviciile de consultanţă care ne-au ghidat în această direcţie, dar negăm – şi respingem nedreptăţile politicienilor americani referitoare la Huawei”, spune George Zhang.
    Cele mai recente investiţii ale companiei de la nivel global au fost direcţionate înspre dezvoltarea propriului sistem de operare, Harmony OS, iar Zhang precizează că se vor concentra şi pe dezvoltarea ecosistemelor locale, în vederea implementării acestuia şi integrării cu aplicaţiile locale.
    Cât priveşte resursa umană, CEO-ul Huawei România, spune că în fiecare an domeniul designului software din România este mai bogat cu 600 de specialişti în domeniu, ca urmare a absolvirii studiilor de profil, iar mulţi dintre ei ajungă să lucreze pentru Huawei. El oferă ca exemplu un tânăr care a studiat în România, a învăţat chineza în Beijing şi lucrează în cadrul companiei de aproximativ doi ani. De asemenea, spune că au talente tinere care au absolvit liceul în România, au studiat în Regatul Unit, în Germania, Franţa, Italia, dar s-au întors în România pentru a-şi dezvolta cariera. De asemenea, mulţi dintre aceştia au oportunitatea, prin intermediul Huawei sau al altor companii, de dezvoltare a carierei pe pieţe asiatice: „Multe companii din China se bucură de angajarea tinerilor din alte ţări. Din punctul de vedere al avansului tehnic, Asia este una dintre cele mai atrăgătoare destinaţii”. 
    Când vine vorba despre un sfat pe care l-ar da antreprenorilor la început de drum sau celor care sunt la început de carieră, acesta ar fi să îşi pună clienţii pe primul plan: „Cred că Huawei este un exemplu foarte bun de companie mică ce s-a transformat într-un gigant, cred că este ceva ce aş vrea să încurajez la noua generaţie. Ce am făcut noi în ultimii 30 de ani a fost să ne punem clienţii în centru; nu contează ceea ce faci, dar ar trebui ca satisfacţia clientului să fie  prioritatea principală – fără încrederea şi respectul clienţilor, poţi să câştigi bani uşor, dar s-ar putea să nu poţi face acest lucru pe termen lung.”
    O a doua sugestie ar fi dezvoltarea unei viziuni, a unei strategii pe termen lung. Spune că Huawei va investi anul acesta în jur de 20 de miliarde de dolari în cercetare şi dezvoltare, o investiţie comparabilă cu a Apple, Google, Intel, Volkswagen. „La fel ca toate aceste companii uriaşe, Huawei va fi în continuare un jucător de top – de ce? Pentru că viziunea pe termen lung te va aduce nu doar într-o poziţie de conducere, dar te va ţine mereu într-o poziţie bună pe viitor.”
    Într-o viziune pe termen lung, genul acesta de investiţii vor face diferenţa. 

    Măsurile luate de Huawei România în faţa epidemiei de coronavirus
    Ulterior desfăşurării interviului cu George Zhang pentru Business MAGAZIN, după izbucnirea şi în România a crizei cauzate de coronavirus, reprezentanţii Huawei au realizat un plan de urgenţă în ceea ce priveşte COVID-19 şi au adoptat o serie de măsuri de prevenţie şi control ce include achiziţia de produse de prevenţie, măsuri de control pentru angajaţi (călătoriile de business în ţările şi zonele afectate au fost anulate), dezinfectarea birourilor şi lansarea măsurilor planului BCM (Business Continuity Management). „Focusul este către luarea de măsuri corespunzătoare pentru reducerea ameninţării virusului în ceea ce priveşte angajaţii Huawei şi pentru a minimiza impactul asupra businessului. Impactul specific al virusului asupra businessului nu intră în focusul companiei, în acest moment. În cazul în care Huawei va avea alte informaţii relevante sau planuri de dezvăluit, pe această temă, va reveni cu update-uri”, au comunicat reprezentanţii companiei ca răspuns la o solicitare a revistei Business MAGAZIN.

  • De ce suntem atât de expuşi la virusuri când lucrăm în birouri

    În întreaga lume, milioane de oameni şi-au abandonat birourile – în timp ce guvernele impun ca angajaţii să lucreze de acasă. Aceste măsuri sunt o încercare de a limita răspândirea noului coronavirus; se consideră că angajaţii sunt mai în siguranţă izolaţi în casele lor, iar părăsirea birourilor aglomerate poate încetini răspândirea Covid-19. Interzicerea activităţii în birouri nu este doar o precauţie – acestea au fost şi se află încă în topul spaţiilor care facilitează cel mai mult răspândirea virusurilor şi a bacteriilor.

    Probabil că scenariul e cunoscut de toată lumea: în fiecare sezon, o persoană va ajunge la birou şi va începe să strănute sau să tuşească – şi va transmite colegilor virusul pe care îl are.
    Cercetătorii au arătat că germenii, virusurile şi bacteriile se răspândesc uşor într-un birou. Krissi Hewitt, director de cercetare instituţională şi iniţiative strategice la Şcoala de Ştiinţe şi Matematică din Carolina de Nord, a cercetat diversitatea şi abundenţa vieţii microbilor în birouri. „Oamenii îşi petrec o mare parte din viaţa de zi cu zi între pereţii biroului, unde spaţiile comune şi interacţiunea ridicată cu suprafeţele atinse de toată lumea creşte cantitatea de microbi pe suprafeţe şi în aer”, spune ea, citată de BBC.

    Cu alte cuvinte, multe dintre zonele atinse des din biroul dvs. ar putea fi vectori pentru răspândirea virusului. Şi cu cât sunt mai mulţi colegi care le ating, cu atât este mai mare riscul de contaminare. Jonathan Sexton, cercetător la Colegiul de Sănătate Publică din cadrul Universităţii din Arizona, a descoperit că obiecte precum frigidere, mânere de sertar, mânere de robinet, uşi de ieşire şi aparate de cafea tind să aibă cele mai mari concentraţii de germeni.

    Microbii călătoresc rapid, potrivit unui studiu realizat de Societatea Americană pentru Microbiologie. Cercetătorii au plasat un eşantion de virus inofensiv pe un singur mâner sau blat într-o clădire de birouri. Prima zonă care a fost contaminată a fost sala de mese. În două-patru ore, virusul putea fi detectat pe 40% până la 60% din angajaţi, vizitatori şi obiecte atinse în mod obişnuit. O igienă slabă a angajaţilor din birouri poate agrava acest aspect: un sondaj din Marea Britanie din 2019 a arătat că doar 61% dintre angajaţii din birourile din Marea Britanie s-au spălat corect pe mâini cu apă caldă şi săpun după ce au mers la toaletă.

    Deşi suprafeţele au un grad mare de răspândire a microbilor între oameni, cel mai mare risc pentru împărştierea unui virus este prin aer. „Marele risc nu provine din clădirile de biroului, ci de la angajaţii bolnavi”, spune dr. Ali Khan, un epidemiolog şi profesor la Colegiul de Sănătate Publică UNMC de la Universitatea din Nebraska. „Dacă o persoană este bolnavă, el sau ea ar putea răspândi germenii prin tuse şi strănut, atingând suprafeţele şi contaminându-i pe ceilalţi. Chiar dacă stau în birourile individuale, închise, germenii pot fi răspândiţi şi prin picăturile care se aşază pe orice suprafaţă şi pot provoca contaminarea”. Aerul condiţionat din birouri poate contribui, de asemenea, la răspândirea microbilor. Hewitt spune că în mediile interioare, microbii circulă prin aer şi în sistemele de climatizare.

    „Întreţinerea sistemelor şi filtrarea au un impact asupra modului în care viruşii circulă prin aer, astfel încât clădirile care nu au fost amenajate corespunzător pentru a menţine circulaţia, filtrarea, umiditatea şi temperaturile adecvate pot contribui la răspândirea unor cantităţi mai mari de microorganisme care se deplasează prin sistemele de ventilaţie”, spune el.

    „Virusul nu poate apărea spontan în casa ta. Trebuie să fie adus de un om infectat, spune Khan. Asta înseamnă să aţi intraţi în contact cu cineva care este bolnav sau aţi atins o suprafaţă infectată, apoi aţi transferat-o pe suprafeţele dvs. de acasă. El adaugă că, deşi virusul e luat după ce am atins o suprafaţă contaminată cu mâinile, el va intra în organism şi ne va îmbolnăvi când ne vom atinge faţa.

    „Acest lucru este valabil şi pentru coronavirusuri, inclusiv Covid-19: chiar dacă virusul este pe mâinile tale, trebuie să-l introduci cumva în corp. De aceea este atât de important ca, indiferent dacă lucrezi într-un birou comun sau acasă, trebuie să acorzi prioritate igienizării. „Desigur, vor exista mai puţine suprafeţe contaminate în propria casă şi nu va fi niciun coleg care să le atingă. Dar dacă germenii intră în mediul dvs. pe o anumită cale, puteţi contracta virusul indiferent de acest lucru.”

    Khan, care este şi autorul The Next Pandemic, îi sfătuieşte pe oameni ca, atunci când se vor întoarce la birouri, să nu trăiască cu stresul unei noi pandemii. „Este foarte puţin probabil ca următoarea pandemie să apară dintr-un birou. Următoarea pandemie nu va apărea în birourile noastre. Va apărea din nou în natură. Birourile şi alte locuri cu o densitate mare de oameni vor fi locurile bune pentru a răspândi boala”, spune el.
    Cu toate acestea, trebuie să continuăm să ne spălăm pe mâini, indiferent de situaţie.
     

  • „Birourile fantomă”, soluţia ascunsă găsită de unele multinaţionale pentru crize cum ar fi epidemia de coronavirus sau atacurile teroriste

    De la 9/11 la coronavirus, marile urgenţe necesită soluţii pe măsură, printre care şi mutarea în birouri ascunse, după cum reiese dintr-un articol amplu publicat de BBC.

    „Birouri fantomă” este termenul cu care sunt descrise uneori clădiri din suburbiile Statelor Unite şi din locuri sigure care stau în standby – ani la rând. „Poţi să treci pe lângă una şi să nu îi dai niciun fel de atenţie. Sunt semnalizate puţin sau deloc. Poate au un gard înalt şi câteva camere de securitate. Dar înăuntru se află rânduri peste rânduri de birouri care aşteaptă să fie folosite în situaţia unui dezastru – un loc sigur în care să te adăposteşti dacă biroul obişnuit este inaccesibil sau chiar distrus”, scriu jurnaliştii de la BBC.

    Atacuri teroriste, dezastre naturale sau chiar şi pandemii sunt câteva dintre situaţiile în care aceste birouri sunt folosite.

    Potrivit BBC, ca răspuns al răspândirii noului coronavirus, companii, printre care şi bănci mari, implementează planuri de contingenţă care implică mutarea în astfel de spaţii.

    Ideea din spatele accestor concepte este că dacă un virus afectează biroul principal al companiei, o parte din personal va trebui să muncească în continuare. Este alternativa muncii de acasă, care nu este posibilă pentru toţi angajaţii, inclusiv pentru cei care lucrează cu informaţii sensibile. Computere, telefoane şi software sunt prezente în multe dintre aceste locuri astfel că, atunci când angajaţii ajung aici,  pot să le folosească.

    Aceste biruri de backup se pot dovedi cruciale pentru anumite companii, de fiecare dată când vorbim despre o criză. „Iar cu acest coronavirus care ar putea dura până în 2021, firmele ar putea avea nevoie să se bazeze pe aceste birouri mult mai mult decât înainte.”

    „Avem clienţi din toate regiunile care folosesc facilităţile noastre – asta nu s-a mai întâmplat niciodată. Este primul eveniment global pe care îl gestionăm”, spune Patrick Morley, vicepreşedinte al companiei globale de product management Sungard Availability Services, care oferă birouri de backup şi tehnologie firmelor.

    Sungard are 60 de birouri de back-up în nouă ţări, inclusiv în Regatul Unit, Statele Unite şi India. Câteva dintre aceste clădiri sunt în Regatul Unit, inclusiv în Londra.

    În general, companiile închiriează un anumit număr de birouri într-o astfel de clădire. Ar putea să împartă spaţiul cu alte firme, dar cei care plătesc cel mai bine au acces la birouri dedicate exclusiv angajaţilor lor.

    Prin răspândirea angajaţilor unei firme în mai multe locuri, firmele speră că pot reduce riscul îmbolnăvirii cu Covid-19.

    Dar alte păreri spun că munca de acasă este mai bună decât deschiderea de birouri noi, din moment ce orice spaţiu comun de birouri ar putea deveni un mediu prielnic  pentru transmiterea virusului.

    Numele clienţilor Sungard este confidenţial.

    Aceste birouri au fost folosite şi în alte crize – după atacurile teroriste 9/11 din Statele Unite, din 2001, când turnele gemene World Trade Center din New York au fost distruse, au început să se facă investiţii în acest tip de spaţii.

    „Presupunând că un atac terorist este modelul, vei vrea să îndepărtezi oamenii din centrul oraşului”, care este predispus la risc, spune Chloe Demrovsky, preşedinte şi CEO al Disaster Recovery Institute International.

    De ce nu lucrează însă angajaţii de acasă şi aceste birouri există totuşi?

    Demrovsky notează că anumite businessuri pot gestiona mai bine informaţia sensibilă, permiţând angajaţilor să lucreze prin dispozitive personale sau prin conexiuni de internet care nu sunt suficient de sigure.

    Astfel de firme pot avea cerinţe interne pentru a gestiona informaţiile în mod sigur, motiv pentru care iau astfel de lucruri foarte în serios. În plus, există câteva probleme practice. „Am auzit că există câteva organizaţii care se luptă cu probleme legate de desktop-uri – oamenii au dificultăţi de a le lua acasă.”

    În anumite state americane, cum ar fi Oklahoma de exemplu, astfel de clădiri sunt constuite ca să reziste împotriva tornadelor şi uraganelor.

    Chiar dacă există câteva companii care au cheltuit sume imense de bani pentru a se asigura că au birouri de backup, acesta este totuşi un lux, scrie BBC.

    „Se va întoarce toată lumea la biroul obişnuit după această pandemie? Poate da, poate nu. Trebuie să befem cum va afecta această pandemie societatea pe termen lung – dar schimbările modului de muncă s-ar putea să fie permanente.”

  • Casă la cutie

    Astfel de locuinţe pot fi construite dintr-un singur container sau din mai multe, scrie The Guardian, şi pot avea chiar şi etaj. Cei care şi le amenajează într-un singur container o fac pentru uşurinţa mutării, cei care folosesc mai multe la noua lor locuinţă o fac pentru uşurinţa lucrului cu aceste „cărămizi”. Alţii sunt atraşi de faptul că, utilizând un astfel de material de construcţie, contribuie la reducerea poluării. Mai sunt şi cei care au locuit pe diverse ambarcaţiuni sau au avut posibilitatea de a se plimba ceva vreme pe ele şi atunci apreciază containerele pentru legătura lor cu mările şi oceanele. Mulţi dintre amatorii de astfel de locuinţe se află în Australia, unde există şi persoane sau companii care oferă servicii de construire şi amenajare de case din containere celor care-şi doresc aşa ceva, dar parcă nu s-ar înhăma la muncă. Containerul se dovedeşte interesant şi pentru retail, apărând malluri temporare cum ar fi Boxpark, la Londra, ori Re:START, construit în Noua Zeelandă, la Christchurch după cutremurul din 2011 şi care a funcţionat până în 2018, fiind o atracţie turistică. El poate fi şi înnobilat sub formă de cameră de hotel de lux pentru spaţii de cazare temporare în zone viticole, de pildă.

  • Biroul de lângă mall

    „Continuăm strategia de proiecte mixte, care presupune construirea de clădiri de birouri clasa A în proximitatea mallului, astfel încât acestea să se deservească reciproc”, descrie Emma Toma, head of office division în cadrul AFI Europe România, proiectele diviziei pe care o conduce. Aceasta are un portofoliu operaţional şi în curs de dezvoltare în valoare de 213 milioane de euro, la care se va adăuga şi portofoliul de birouri recent cumpărat de la NEPI, odată cu finalizarea tranzacţiei anunţate anul trecut. Estimată de reprezentanţii pieţei la o valoare record de peste 300 de milioane de euro, potrivit ZF, aceasta viza achiziţia diviziei de birouri a Nepi de către dezvoltatorul israelian AFI Europe. „Prin această tranzacţie, care de altfel a fost cea mai mare tranzacţie din piaţa imobiliară anul trecut, continuăm să ne consolidăm poziţia pe piaţă explorând noi teritorii prin diversificarea portofoliului. Practic, facem un pas mai departe în strategia noastră de business şi în viziunea noastră de extindere.”
    Emma Toma spune că în prezent sunt în curs de obţinere a autorizaţiilor pentru mai multe proiecte, ce urmează strategia prin care şi-au dezvoltat prezenţa pe piaţa locală. AFI derulează două noi proiecte pe segmentul de office, în Bucureşti, AFI Tech Park Business Campus din zona de Centru-Vest a Capitalei şi în Braşov, în proximitatea Palatului Parlamentului şi a Pieţei Unirii. „În cazul ambelor oraşe vorbim de campusuri de birouri clasa A, amplasate în inima oraşului, care sunt investiţii inteligente, de viitor, ce răspund nevoilor companiilor aflate în căutarea unui sediu cât mai central şi accesibil pentru angajaţii lor”, spune Emma Toma.
    Proiectul de birouri din Bucureşti este, potrivit ei, unul dintre cele mai complexe proiecte de birouri din zonă, care va oferi trei clădiri având în total o suprafaţă de 70.000 de mp închiriabili şi care se va realiza în etape. Prima clădire, având 22.000 mp închiriabili, a fost finalizată la finalul anului 2018, iar construcţia pentru a doua etapă a proiectului, având 24.500 mp închiriabili, va începe în luna aprilie a acestui an. „Suntem extrem de mândri de acest proiect, cu atât mai mult cu cât el a primit recent certificare LEED Platinum (Leadership in Energy and Environmental Design), care atestă AFI Tech Park 1 drept o clădire sustenabilă – de exemplu, tehnologiile moderne care stau la baza construcţiei, de la echipamentele încorporate până la elementele de design, fac posibilă reutilizarea a 75% din deşeurile provenite din activitatea clădirii, iar certificarea de clădire «verde» aduce multiple beneficii chiriaşilor”, descrie Emma Toma una dintre particularităţile proiectului.
    În ceea ce priveşte proiectul AFI Park Braşov, care va fi inaugurat în primăvara anului 2020, acesta va fi alcătuit dintr-un mall şi din două clădiri de birouri adiacente. Proiectul, cu privelişte înspre muntele Tâmpa, va avea o suprafaţă de 25.000 de metri pătraţi în clădirile de birouri şi 45.000 de metri pătraţi în centrul comercial.
    „Îţi trebuie curaj şi viziune pentru a realiza proiecte de birouri de succes, închiriate aproape 100%, situate în alte zone decât nordul Bucureştiului, iar AFI Europe este un dezvoltator care are în mod clar aceste atribute. Credem în proiecte complexe şi ne place provocarea de a fi pionieri în businessul nostru”, descrie Emma Toma poziţionarea companiei. În acest context, alături de strategia AFI de a miza pe proiecte mixte, spune că şi-au propus să aducă pe piaţă proiecte inovatoare prin zonele în care sunt amplasate şi prin facilităţile pe care le oferă. „Toate proiectele noastre operaţionale şi în curs de dezvoltare sunt situate în zone uşor accesibile, unde traficul nu reprezintă o problemă, aceste proiecte fiind de asemenea situate în vecinătatea principalelor zone rezidenţiale unde locuiesc majoritatea angajaţilor”, descrie ea strategia companiei. Toma oferă exemplul AFI Tech Park, care are, potrivit ei, un accesul extrem de facil în momentele cele mai aglomerate ale zilei. Emma Toma spune că sunt deschişi şi posibilităţii de expansiune a segmentului de proiecte de birouri în provinicie. „În prezent ne concentrăm pe finalizarea proiectelor AFI Park Braşov, AFI Tech Park 2-3, iar odată cu finalizarea tranzacţiei cu NEPI, vom fi prezenţi şi în Timişoara. Braşov şi Timişoara sunt două oraşe dezvoltate şi care pot fi uşor accesate din orice colţ al ţării, cu un potenţial de business şi un raport foarte eficient între costuri şi rezultate financiare”, spune ea.  
    Cât priveşte piaţa per ansamblu, Emma Toma consideră că aceasta îşi va continua trendul crescător în continuare. „Este o piaţă în creştere, care avansează către maturitate. Vom vedea proiecte noi complexe, progrese majore privind tehnologiile folosite, respectiv inovaţii în infrastructura clădirilor şi tot mai multe imobile sustenabile, cu certificat «verde».” 

    Cine este Emma Toma, head of office division a AFI Europe
    Emma Toma are o experienţă de aproximativ 20 de ani în piaţa imobiliară. După ce a absolvit Academia de Studii Economice cu o diplomă în management, a lucrat timp de 13 ani pe segmentul rezidenţial, într-o perioadă în care piaţa din România era în formare, şi a participat la dezvoltarea primelor ansambluri rezidenţiale  de lux şi, mai târziu, a proiectelor de apartamente noi construite în Bucureşti în perioada 2000-2012. Din echipa AFI Europe România face parte de peste şapte ani şi jumătate, când s-a angajat în poziţia de leasing manager office division în 2012, fiind responsabilă de închirierea proiectelor AFI Park 1-5, AFI Tech Park 1-3 şi AFI Park Braşov, de unde a evoluat apoi în rolul curent.
    Potrivit celui mai recent raport public, la finalul anului 2017 mallul AFI Palace Cotroceni avea o valoare de 495 mil. euro, la care se adaugă cele cinci clădiri de birouri ale proiectului AFI Park, în valoare de 165 de milioane de euro.

  • Frustrarea unui taximetrist tânăr din Timişoara: Dacă pleacă cei de la Continental şi încă o firmă străină, Vaslui scrie pe noi! Nu au fost în stare (autorităţile locale) să renoveze o clădire în 30 de ani sau să facă nişte drumuri, ia Robu se ocupă de lampioane pentru ciori. Şi bineînţeles că lumea îl votează din nou

    O discuţie miercuri, 4 martie 2020, cu un taximetrist tânăr, sub 30 de ani, din Timişoara:

    Pe cine votaţi primar, iese din nou Robu? Iese, bineînţeles! Dar a făcut ceva? Nu a făcut nimic, dar oamenii tot îl voteză, pentru că e domn’ profesor, iar cei de aici se uită cu respect la profesori. Uitaţi-vă în jur (şi-mi arată o clădire la intrarea în centrul istoric), nu sunt în stare să renoveze o clădire în 30 de ani! Şi doi oameni de afaceri au reuşit să ridice în câţiva ani clădiri noi de la zero (se referă la complexul Iulius Town, ridicat de Iulian Dascălu şi la complexul de birouri ISHO Offices, al lui Ovidiu Şandor). Să vă spun ceva, dacă pleacă cei de la Continental şi încă o firmă străină, Vaslui scrie pe noi! Iar Roibu se ocupă de lampioane pentru ciori (invazia ciorilor în centrul Timişoarei este o problemă reală).

    Dacă cineva care trăieşte şi lucrează în Timişoara poate să aibă această părere despre cel mai puternic judeţ din România, după regina Bucureşti-Ilfov, atunci ce să mai spunem despre celelalte zone, care nu au văzut nicio investiţie străină în 30 de ani, companiile româneşti sunt slabe, iar toată lumea se uită la stat ca la un salvator.

    Timişoara, de fapt judeţul Timiş, este extrem de interesant din punct de vedere al businessului: este cea mai industrializată zonă din România, care în 30 de ani a atras investiţii străine de 4,3 miliarde de euro, este pe locul doi ca cifră de afaceri şi pe locul trei ca valoare adăugată, dar unde nicio afacere antreprenorială românească nu are un business mai mare de 100 de milioane de euro, ceea ce arată un nivel mult mai scăzut al afacerilor locale decât în alte zone din ţară.

    În top 1.000 Cele mai mari companii din România, judeţul Timiş are 46 de companii, dintre care 38 sunt multinaţionale şi doar 8 sunt firme antreprenoriale româneşti.

    Traderul de carburanţi Artoil a avut afaceri în 2018 de 438 milioane de lei, adică 94 de milioane de euro, cu 18 angajaţi.

    În 2018, acestea fiind ultimele date disponibile agregat, cifra de afaceri a tuturor companiilor din Timiş a fost de 66,2 miliarde de lei, faţă de Cluj – 57 miliarde de lei. În Bucureşti, cifra de afaceri a tuturor firmelor a fost de 569 miliarde de lei, iar în Ilfov de 80 de miliarde de lei.

    La nivelul PIB, care exprimă valoarea adăugată în economie, din care se plătesc salarii, taxe, profit şi se fac investiţii, Timiş a avut un PIB de 49,4 miliarde de lei în 2019, faţă de Cluj – 50,4 miliarde de lei, sau Bucureşti – 248 de miliarde de lei.

    Timiş este zona din România, după Bucureşti, cu cei mai mulţi angajaţi, respectiv 200.000.

    Şomajul este de 0,8%, faţă de o medie naţională de 3,9%.

    În 2019, salariul mediu net a fost 3.142 de lei, faţă de o medie naţională de 3.340 de lei. În Bucureşti, salariul mediu net depăşeşte 3.500 de lei.

    Cea mai mare companie înregistrată în Timiş este lanţul de retail Profi, cu afaceri de 5,9 miliarde de lei, adică 1,3 miliarde de euro în 2018.

    În ciuda faptului că are o economie puternică, industrială, activitatea antreprenorială este mult mai redusă, iar acest lucru se vede în capacitatea firmelor româneşti de a plăti salarii mai mari.

    David Alb, un antreprenor care are brutăria Senneville, spune că a fost nevoit să aducă nepalezi, pentru că nu mai găseşte forţă de muncă locală, sau dacă găseşte, este mult mai scumpă.

    “Cu un nepalez ajung la cheltuieli lunare totale de 5.000 de lei pe lună.”

    Deşi Timişoara are Iulius Town, o investiţie comercială şi de birouri de peste 400 de milioane de euro, realizată de Iulian Dascălu, vânzările de retail, acolo unde sunt prezenţi şi antreprenorii români, nu sunt aşa de spectaculoase.

    “Bănăţenii sunt zgârciţi şi pretenţioşi, aş putea spune”, a menţionat David Alb la conferinţa dedicată antreprenorilor români din Timişoara Afaceri de la Zero, organizată de ZF împreună cu Banca Transilvania.

    Timişoara şi Timişul sunt dependente de multinaţionale, iar acest lucru se vede. Grupul german Continental are 20.000 de angajaţi în România, dintre care o bună parte sunt în Timişoara.

    Autorităţile locale au creat condiţii multinaţionalelor, dar au făcut prea puţin pentru a dezvolta şi companiile româneşti antreprenoriale, pe care ar trebui să se bazeze o zonă atunci când sunt fluctuaţii economice externe.

    Centrul istoric al Timişoarei este refăcut pe ici, pe colo, iar acest proces lent care durează de 30 de ani şi care va mai dura cam tot atâta, îi împinge pe tineri către mall.

    Pentru că în Timişoara s-au dezvoltat mai mult businessurile industriale ale multinaţionalelor, partea de servicii a rămas în urmă, mai ales că nu s-au construit prea multe birouri.

    În ultimii ani, Iulian Dascălu şi Ovidiu Şandor au ridicat şi ridică clădiri de birouri care pot atrage mai multe centre de servicii.

    În aceste centre salariile pot să fie mai mari.

    Dar până la urmă, dincolo de investiţiile multinaţionalelor, activitatea antreprenorială depinde mai mult de interesul autorităţilor locale de a dezvolta şi de a crea condiţii pentru ca şi antreprenorii români mici şi mijlocii să poată creşte.

    Tânărul taximetrist este sigur că Nicolae Roibu va fi reales primar al Timişoarei, dar acest lucru nu-l încălzeşte prea mult, pentru că nu va face mai mult decât a putut să facă până acum.

    În 30 de ani nu au fost în stare să renoveze o clădire!

    Această situaţie este valabilă pentru toate oraşele din România, unde şcolile, spitalele şi clădirile publice sunt la pământ, arătând dezastrul administraţiei publice.

    Iar oamenii votează aceiaşi primari, aceiaşi şefi de consilii judeţene, aceiaşi oameni de 30 de ani.

  • Colliers: Birourile vor fi vedeta pieţei de investiţii imobiliare în 2020, cu tranzacţii de peste 600 de milioane de euro

    Anul 2020 se conturează a fi cel mai bun an pentru investiţiile imobiliare din România din perioada post-criză, după un 2019 încheiat cu investiţii totale de 644 de milioane de euro pe plan local. Tranzacţii de peste 600 de milioane de euro ar putea să se finalizeze anul acesta numai în segmentul de birouri, care va fi vedeta pieţei de investiţii imobiliare, susţinute de randamente mai atractive decât în alte ţări din regiune şi o performanţă macroeconomică bună, arată raportul anual lansat de compania internaţională de real estate Colliers.

    Cifra de 600 milioane euro se referă doar la investiţiile aflate într-un stadiu avansat, astfel că ar putea fi chiar mai mare până la final de an; include şi vânzarea portofoliului NEPI Rockcastle către AFI Europe pentru peste 300 milioane de euro, tranzacţie semnată la finalul anului trecut, dar aşteptată să se finalizeze în lunile următoare.

    Piaţa de birouri a atras, anul trecut, peste 60% din volumul tranzacţionat, Bucureşti şi Cluj-Napoca fiind cele mai dinamice oraşe. Cea mai mare tranzacţie din 2019 a fost încheiată de către retailerul român de bricolaj Dedeman, care a cumpărat complexul de birouri The Office din Cluj-Napoca de la grupul de investiţii NEPI Rockcastle şi antreprenorul timişorean Ovidiu Şandor, la un preţ estimat la 130 de milioane de euro.

    Alte tranzacţii de birouri relevante au fost achiziţia cu 70 de milioane de euro a birourilor America House de către grupul financiar american Morgan Stanley şi ADD Value Management, consiliate de Colliers, de la francezii de la AEW, respectiv achiziţia celei de-a treia clădiri a Oregon Park de către Lion’s Head Investments de la Portland Trust, pentru o valoare estimată de 57 de milioane euro. Alte două tranzacţii importante au fost achiziţia birourilor Liberty Technology Park din Cluj de către fondul White Star şi o universitate americană, consiliată de Colliers International, precum şi tranzacţia semnată de Corporate Finance House Group, investitor cu sediul central în Liban, care a cumpărat clădirea de birouri Day Tower din Bucureşti, dezvoltată de grecii de la Day Group.

    „Faptul că ponderea Bucureştiului în raport cu oraşele regionale s-a schimbat de la 80-20% în 2018 la 48-52% în 2019 este un indiciu clar al tranformărilor majore din economia României. Un alt aspect pozitiv al anului trecut a fost că am avut investitori noi implicaţi în tranzacţii locale. Activele locale au atras interes din partea investitorilor din Orientul Mijlociu şi Îndepărtat, precum şi din SUA şi Europa de Vest. Fondurile sud-africane şi investitorii autohtoni au fost însă cei mai activi, implicându-se în aproape 28% din totalul tranzacţiilor”, spune Robert Miklo, director investment Services la Colliers International.

    Tranzacţiile din sectorul retail au reprezentat aproape 24% din volumul total de investiţii din 2019. Achiziţia participaţiei Prime Kapital într-un portofoliu de opt centre comerciale de către partenerul de joint venture MAS Real Estate, pentru 113 milioane euro, a fost cea mai mare tranzacţie care a avut loc în România anul trecut pe acest sector, conform raportului anual lansat de Colliers International. O altă tranzacţie importantă a fost încheiată de Indotek Group, care a cumpărat Promenada Târgu Mureş, valoarea tranzacţiei fiind estimată la 40 de milioane de euro.

    Sectorul industrial a avut o performanţă mai modestă în 2019, reprezentând sub 10% din investiţiile realizate. Cea mai relevantă tranzacţie a fost achiziţionarea parcului logistic A1 Bucharest Park de la km 13 al autostrăzii A1 de către CTP, cel mai mare proprietar de spaţii industriale, pentru aproximativ 40 de milioane de euro. De altfel, piaţa locală a spaţiilor industriale şi logistice are randamentele cele mai ridicate din regiune, de până la 8,25%, faţă de 6,50% în Varşovia, 7% în Budapesta sau 5,25% în Praga.

    Cu cel mai ridicat nivel din Europa al randamentelor investiţionale şi în condiţiile unui volum de peste jumătate de miliard de euro de tranzacţii care au fost securizate deja şi care urmează să fie finalizate în perioada următoare, volumul investiţiilor imobiliare ar putea depăşi în 2020 un miliard de euro, apreciază consultanţii Colliers International.

    Consolidarea subsegmentelor de piaţă, de la clădirile de birouri clasă A, către abordări cu valoare adăugată şi reconversii ale clădirilor existente reprezintă principala tendinţă pentru 2020, apreciază consultanţii Colliers International. De asemenea, anul acesta şi segmentul hotelier ar putea deveni mai activ, susţinut de planurile de extindere ale mărcilor internaţionale.

    „Există o mare discrepanţă între viteza dezvoltărilor private şi viteza, sau mai exact lipsa ei, cu care autorităţile construiesc infrastructura necesară, în special în Bucureşti. Din cauza traficului din Capitală, la care se adaugă anumite zone de birouri deja supraaglomerate, chiriaşii, dezvoltatorii şi investitorii au început să se uite cu atenţie la zone noi, subdezvoltate, dar mai uşor de accesat, chiar dacă sunt poate mai departe de centrul oraşului sau de zonele tradiţionale de afaceri. Deschiderea de noi subpieţe vine cu provocări, care vizează în special negocierea cu autorităţile pe subiecte precum infrastructura relevantă şi schimbarea destinaţiei terenurilor. Iar toate acestea trebuie discutate înainte de achiziţia unui teren”, atrage atenţia Francisc Peli, managing partner la casa de avocatură PeliPartners.

    La nivelul Europei Centrale si de Est (CEE), piaţa locală a atras anul trecut aproape 7% din volumul total de investiţii de circa 13,4 miliarde de euro. Polonia s-a menţinut lider în regiune pe piaţa de investiţii, cu o pondere de circa 55% din total şi un volum investiţional de circa 7,4 miliarde de euro, urmată de Cehia (24%) şi Ungaria (13%). Cel mai activ sector a fost şi în regiune tot cel de spaţii de birouri, cu o pondere de 51% din volumul total de investiţii, urmat la o distanţă destul de mare de cel de retail (23%), în vreme ce sectorul de spaţii industriale şi logistice a avut o pondere de 13% din total.

  • Piaţa imobiliară ar putea înregistra în 2020 tranzacţii de peste 600 mil.euro pe segmentul de birouri.”Chiriaşii, dezvoltatorii şi investitorii au început să se uite cu atenţie la zone noi în Bucureşti, subdezvoltate, dar mai uşor de accesat”

    Piaţa imobiliară din România ar putea înregistra în 2020 tranzacţii de peste 600 milioane euro pe segmentul de birouri, sumă care acoperă doar investiţiile aflate într-un stadiu avansat, inclusiv vânzarea portofoliului NEPI Rockcastle către AFI Europe, de 300 milioane euro, arată o analiză Colliers.

    Astfel, 2020 ar putea fi cel mai bun an pentru investiţiile imobiliare locale din perioada post-criză, după un 2019 încheiat cu investiţii totale de 644 de milioane de euro pe plan local.

    Vedeta pieţei va fi sectorul de birouri, susţinut de randamente mai atractive decât în alte ţări din regiune şi de o performanţă macroeconomică bună.

    Piaţa de birouri a atras, anul trecut, peste 60% din volumul tranzacţionat, Bucureşti şi Cluj-Napoca fiind cele mai dinamice oraşe.

    ”Faptul că ponderea Bucureştiului în raport cu oraşele regionale s-a schimbat de la 80-20% în 2018 la 48-52% în 2019 este un indiciu clar al tranformărilor majore din economia României. Un alt aspect pozitiv al anului trecut a fost că am avut investitori noi implicaţi în tranzacţii locale. Activele locale au atras interes din partea investitorilor din Orientul Mijlociu şi Îndepărtat, precum şi din SUA şi Europa de Vest. Fondurile sud-africane şi investitorii autohtoni au fost însă cei mai activi, implicându-se în aproape 28% din totalul tranzacţiilor”, spune Robert Miklo, Director Investment Services la Colliers International.

    Cea mai mare tranzacţie din 2019 a fost încheiată de către retailerul român de bricolaj Dedeman, care a cumpărat complexul de birouri The Office din Cluj-Napoca de la grupul de investiţii NEPI Rockcastle şi antreprenorul timişorean Ovidiu Şandor, la un preţ estimat la 130 de milioane de euro. La finele anului a fost semnată şi vânzarea portofoliului NEPI Rockcastle către AFI Europe, aşteptată să se finalizeze în lunile următoare.

    Alte tranzacţii de birouri relevante au fost achiziţia cu 70 de milioane de euro a birourilor America House de către grupul financiar american Morgan Stanley şi ADD Value Management de la francezii de la AEW, respectiv achiziţia celei de-a treia clădiri a Oregon Park de către Lion’s Head Investments de la Portland Trust, pentru o valoare estimată de 57 de milioane euro.

    Alte două tranzacţii importante au fost achiziţia birourilor Liberty Technology Park din Cluj de către fondul White Star şi o universitate americană, precum şi tranzacţia semnată de Corporate Finance House Group, investitor cu sediul central în Liban, care a cumpărat clădirea de birouri Day Tower din Bucureşti, dezvoltată de grecii de la Day Group.

    În paralel, sectorul retail a atras aproape 24% din volumul total de investiţii din 2019, cea mai mare tranzacţie fiind achiziţia participaţiei Prime Kapital într-un portofoliu de opt centre comerciale de către partenerul de joint venture MAS Real Estate, pentru 113 milioane euro.

     O altă tranzacţie importantă a fost încheiată de Indotek Group, care a cumpărat Promenada Târgu Mureş, valoarea tranzacţiei fiind estimată la 40 de milioane de euro.

    În schimb, sectorul industrial a avut o performanţă mai modestă în 2019, reprezentând sub 10% din investiţiile realizate. Cea mai relevantă tranzacţie a fost achiziţionarea parcului logistic A1 Bucharest Park de la km 13 al autostrăzii A1 de către CTP, cel mai mare proprietar de spaţii industriale, pentru aproximativ 40 de milioane de euro. De altfel, piaţa locală a spaţiilor industriale şi logistice are randamentele cele mai ridicate din regiune, de până la 8,25%, faţă de 6,50% în Varşovia, 7% în Budapesta sau 5,25% în Praga.

    Cu cel mai ridicat nivel din Europa al randamentelor investiţionale şi în condiţiile unui volum de peste jumătate de miliard de euro de tranzacţii care au fost securizate deja şi care urmează să fie finalizate în perioada următoare, volumul investiţiilor imobiliare ar putea depăşi în 2020 un miliard de euro, apreciază consultanţii Colliers International.

    ”Există o mare discrepanţă între viteza dezvoltărilor private şi viteza, sau mai exact lipsa ei, cu care autorităţile construiesc infrastructura necesară, în special în Bucureşti. Din cauza traficului din Capitală, la care se adaugă anumite zone de birouri deja supraaglomerate, chiriaşii, dezvoltatorii şi investitorii au început să se uite cu atenţie la zone noi, subdezvoltate, dar mai uşor de accesat, chiar dacă sunt poate mai departe de centrul oraşului sau de zonele tradiţionale de afaceri. Deschiderea de noi subpieţe vine cu provocări, care vizează în special negocierea cu autorităţile pe subiecte precum infrastructura relevantă şi schimbarea destinaţiei terenurilor. Iar toate acestea trebuie discutate înainte de achiziţia unui teren”, atrage atenţia Francisc Peli, Managing Partner la casa de avocatură PeliPartners.

    La nivelul Europei Centrale si de Est (CEE), piaţa locală a atras anul trecut aproape 7% din volumul total de investiţii de circa 13,4 miliarde de euro. Polonia s-a menţinut lider în regiune pe piaţa de investiţii, cu o pondere de circa 55% din total şi un volum investiţional de circa 7,4 miliarde de euro, urmată de Cehia (24%) şi Ungaria (13%). Cel mai activ sector a fost şi în regiune tot cel de spaţii de birouri, cu o pondere de 51% din volumul total de investiţii, urmat la o distanţă destul de mare de cel de retail (23%), în vreme ce sectorul de spaţii industriale şi logistice a avut o pondere de 13% din total.