BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Povestea omului care a luat o mâncare tradiţională, făcută de bunicile noastre, şi a transformat-o într-o afacere modernă şi profitabilă

    Cristian Sturzu este nutriţionist dietetician, are de patru ani un cabinet propriu de profil în Iaşi, iar de curând şi-a dus pasiunea pentru nutriţie şi în lumea gastronomiei, creând un brand de dulceţuri în linie cu principiile pe care le promovează la cabinet. Sunt produse fără zahăr şi fără aditivi alimentari, astfel încât pofticioşii să nu se simtă prea vinovaţi atunci când cad pradă tentaţiilor.

    Producem în fabrica de la Târgu Ocna şi vindem în magazinul nostru online şi în câteva băcănii din Iaşi, la preţuri cuprinse între 25 şi 32 de lei”, spune Cristian Sturzu.

    Anul 2021 a fost unul dedicat probelor, un an în care a testat reţete, a căutat furnizori de materie primă şi ambalaje. Anul 2022 este primul an în care brandul este oficial prezent în piaţă, iar în această perioadă se lucrează la etichetarea a şase tipuri de zacuscă şi tocană de legume cu care antreprenorul vrea să extindă portofoliul. Scopul este să ducă brandul în şi mai multe băcănii din Iaşi, dar şi din restul ţării.

    „Acest business s-a născut din pasiunea pentru alimentaţia sănătoasă şi echilibrată, observând din ce în ce mai des în rândul pacienţilor mei adicţia către gustul dulce. M-am gândit să creez un produs pe care oricare dintre noi îl consumă într-o mai mică sau mai mare cantitate, un produs care să fie tradiţional, să nu conţină aditivi alimentari, dar să-şi păstreze gustul de dulceaţă a bunicii sau a mătuşii.”

    A creat astfel un produs care poate fi consumat de cei cu restricţii alimentare, de persoanele care urmează un plan alimentar de pierdere în greutate sau de cele care, din motive personale, au ales să nu consume zahăr. Dulceţurile DeGust sunt sterilizate prin metoda tradiţio­nală în bain-marie, dozate, ambalate şi etichetate manual. Materia primă vine de la producătorii locali din zona Moldovei.

    DeGust reuneşte trei game de preparate: DeDulce, cu dulceţuri şi gemuri fără zahăr adăugat, DePoftă – zacuscă de vinete, zacuscă de vinete picantă sau cu ulei de măsline, zacuscă de hribi, zacuscă de ghebe şi tocană de legume, şi secţiunea DeSete – cu sucuri naturale din fructe.

    „Ca dezvoltare a businessului, dorim să punem la punct aceste trei categorii, dintre care DeSete încă nu este spre vânzare. În scurt timp, vom adăuga o nouă categorie de produse gourmet – vor fi dulceţuri din asocieri de fructe cu mirodenii, precum cireşe cu cardamom şi vinars, caise cu mentă, pere cu cafea, iar pentru anul viitor vrem să aducem pe piaţă o secţiune de produse pentru copii – dulceţuri, gemuri şi sucuri naturale.”

    În scurt timp, brandul îşi va face intrarea şi pe platforma eMag, dar şi pe alte platforme de comerţ, iar Cristian Sturzu îşi doreşte să ajungă cu produsele în cât mai multe băcănii şi la târguri.

    În această perioadă, DeGust vinde, prin comenzile primite în magazinul online, 200-300 de borcane de dulceaţă lunar, la care se adaugă produsele pe care le livrează spre băcănii şi care ajung să genereze vânzări medii de 12.000 de lei lunar. Banii sunt constant reinvestiţi pentru noile produse.   

    Cristian Sturzu, fondator DeGust: „În scurt timp, vom adăuga o nouă categorie de produse gourmet – vor fi dulceţuri din asocieri de fructe cu mirodenii, precum cireşe cu cardamom şi vinars, caise cu mentă, pere cu cafea, iar pentru anul viitor vrem să aducem pe piaţă o secţiune de produse pentru copii – dulceţuri, gemuri şi sucuri naturale.“

  • ING lansează o platformă în care antreprenorii au acces la oferte B2B, negociate de reprezentanţii băncii, pentru nevoile afacerii lor

    ING lansează platforma Business Deals prin intermediul căreia antreprenorii pot obţine reduceri la o serie de produse şi servicii, de la facturare, la telefonie şi internet, la aplicaţii dedicate managementului comenzilor şi soluţii de securitate cibernetică.

    Antreprenorii au acces automat la oferte, direct din ING Business, platforma de internet banking dedicată acestora, spun reprezentanţii băncii.

    „Prin ING Business Deals, ne-am dorit să construim un ecosistem în care antreprenorii să aibă acces, cu doar câteva click-uri, la soluţii pentru cât mai multe nevoi concrete de business, oferite de furnizori de încredere. Dincolo de serviciile bancare, ne propunem ca această platformă să devină un one-stop shop atât pentru afaceri la început de drum, cât şi pentru cele în continuă creştere”, explică Luana Sorescu, Head of Easy Banking, în cadrul diviziei Business Banking ING Bank România.  

    Printre ofertele disponibile în ING Business Deals se numără serviciile de facturare la programul Oblio. Astfel, antreprenorii pot accesa emiterea de facturi Oblio direct din ING Business. La orice operaţiune înregistrată la Registrul Comerţului. La soluţiile de securitate cibernetică de la Bitdefender, pentru 10 dispozitive. Telefoane bonus la abonamente de date şi voce, precum şi telefoane performante fără conectare de la 20 de euro, de la Vodafone. Luni gratuite pentru orice soluţie Edenred: card de masă, card de vacanţă, card cadou sau card cultural.

    „Ofertele speciale şi reducerile sunt negociate special pentru antreprenorii ING. Pornim de la conversaţiile cu clienţii noştri despre serviciile pe care şi le doresc, pe lângă cele bancare, şi suntem mereu preocupaţi să adăugăm pentru ei noi parteneri şi oferte preferenţiale, care îi ajută să economisească. Mai mult, toate iniţiativele noastre converg în direcţia de a oferi antreprenorilor instrumentele esenţiale pentru a-şi gestiona afacerea, într-o singură platformă, într-un mod cât mai simplu, eficient şi în siguranţă.”, concluzionează Luana Sorescu.

     

  • De ce nu au reuşit străinii să ducă mai departe povestea unor branduri româneşti precum Casa Rusu, FruFru, Te-Rox Prod, Energobit şi Domo?

    Multinaţionalele şi fondurile de investiţii au cumpărat mii de afaceri autohtone cu promisiunea de a le dezvolta în campioni locali, regionali sau chiar europeni. În unele cazuri însă, aceşti cumpărători nu au reuşit să ducă mai departe povestea unor branduri româneşti cumpărate de la antreprenori locali.

    Casa Rusu, FruFru, Te-Rox Prod, Energobit şi Domo sunt doar câteva exemple de afaceri antrepre­noriale româneşti care au fost vândute către grupuri străine ce anunţau planuri ambiţioase de dezvoltare, dar care nu au reuşit să le pună în aplicare. Unele businessuri au fost închise ori trecute la categoria pierderi, altele au fost răscumpărate de antreprenorii fondatori.

    Ce nu a funcţionat?

    „Grupurile mari încearcă să aplice şabloane şi încearcă să dezvolte businessurile locale după modelele deja implementate de ele în alte părţi. Dar nu mereu funcţionează asta. Afacerile au particularităţi, iar antreprenorii care le-au creat ştiu că uneori trebuie să se adapteze. Nu poţi să te aştepţi, spre exemplu, ca toate contractele să aibă marja de profit de 15%“, spune un antreprenor care a vândut un business către o multinaţională, dar care are în continuare clauze de confidenţialitate impuse de tranzacţie.

    „Ca antreprenor, ştii că poţi să câştigi dintr-o parte 10%, iar din alta 20%. O multinaţională vine şi renunţă la orice contract care nu se «cadrează în standarde».“

  • De pe terenul de fotbal în atelierul de încălţăminte

    Când era mic îşi dorea să fie sportiv de performanţă, dar în 2013, dorinţa de a fi creativ a dat naştere unui vis care părea să aştepte doar momentul potrivit pentru a prinde aripi. Astfel, în 2018, Codrin Sârbu din Bacău a devenit antreprenor după ce a reuşit să obţină un proiect european care i-a permis să îşi transforme visul în realitate. Aşa a luat naştere Sârbu Atelier, un loc în care creativitatea şi tradiţia se împletesc în fiecare pereche de încălţări realizate.

     

    Gândul de a deschide un atelier de producţie de încălţăminte a luat naştere în 2013 când îmi doream să activez într-un domeniu în care îmi pot pune creativitatea la încercare. Dar momentul în care am prins cel mai mult curaj a fost în 2018, când am reuşit să obţin un proiect european care să mă ajute să încep acest vis. Din 2018 până în prezent suma la care s-a ridicat investiţia în dezvoltarea Sârbu Atelier este în jur de jumătate de milion de euro. Atelierul se află în oraşul natal, Bacău, şi este format în total din 20 de angajaţi. Anul acesta, după multe eforturi, am reuşit să achiziţionăm propria noastră fabrică, urmărind să ne extindem echipa şi producţia”, povesteşte pentru BUSINESS Magazin Codrin Sârbu, fondator şi administrator al Sârbu Atelier.

    El spune că provocarea cea mai mare a fost să reuşească să recruteze oameni care aveau cunoştinţe în domeniu, mai ales că el nu avea experienţa şi nici nu ştia să producă încălţăminte. Însă lipsa cunoştinţelor în domeniul în care a ales să activeze nu i-a pus piedici, ci dimpotrivă, l-a făcut să înveţe mai rapid tot ce avea nevoie să cunoască.

    „Faptul că eu nu ştiam să fac încălţăminte m-a făcut să fiu de zece ori mai atent şi să învăţ totul din mers. Dacă se puteau face lucrurile mai simplu, acum după toţi anii aceştia, cred ca o variantă mai simplă nu exista, decât dacă luam totul deja construit, iar eu doar administram ceea ce altcineva ar fi făcut înaintea mea, dar şi asta vine cu riscul de a nu fi fost implicat 100% ca acum. Din păcate industria de încălţăminte din România mi se pare că se află pe un trend de scădere, şi aici mă refer în primul rând la forţa de muncă dedicată, care parcă de la an la an începe să fie mai greu de găsit.”

    Codrin Sârbu îşi dorea de fapt că devină sportiv de performanţă, el practicând acest sport încă de când era copil. Însă, paşii l-au dus spre domeniul producţiei de încălţăminte. „De obicei nu vizez prea mult noaptea, îmi place să visez cu ochii deschişi. Mi-am dorit să fiu sportiv de performanţă, dar după ce am văzut că nu am reuşit, m-am scuturat şi am devenit cizmar. Şi e foarte bine aşa. Dacă ar fi să o iau de la zero acum, după toată experienţa asta pe care am acumulat-o, probabil aş face o fabrică şi mai mare, iar dacă ar fi vorba să aleg un alt domeniu, cred că mi-ar plăcea să mă lupt în domeniul construcţiilor.”

    În prezent, Sârbu Atelier lucrează cu materii prime pe care le achiziţionează de la furnizori din Italia, Turcia şi Ucraina. „Furnizorii cu care am ales să colaborez i-am selectat în primul rând după «feeling», pentru că partea umană şi seriozitatea contează foarte mult, iar de aici am căutat să iau de la fiecare în parte ce a fost mai bine pentru mine. De îmbunătăţit putem spune că mereu se poate mai bine, dar în momentul de faţă sunt foarte mulţumit de tot ce îmi oferă furnizorii cu care lucrez.”

    Fabrica pe care o deţine atelierul produce în prezent peste 150 de perechi de încălţăminte pe săptămână. De asemenea, modelele create în cadrul Sârbu Atelier sunt inspirate după modelele cunoscute din piaţă, dar în mare parte dezvotate după preferinţele clienţilor, a mai spus Codrin Sârbu. „În momentul de faţă, producem peste 150 de perechi pe săptămână în acest concept de produs pe comandă, cu toate detaliile pe care şi le doreşte clientul. Modelele pe care am ales să le am în portofoliu au fost inspirate din ceea ce există pe piaţă, eu aducând anumite plusuri sau detalii care mi s-au părut că ar face diferenţa între brandul pe care doream să îl construiesc şi cele care deja existau.” Codrin Sârbu povesteşte că în aventura sa antreprenorială, şi-a dorit să îmbunătăţească oferta, mizând pe tehnica printului digital pe încălţăminte, care pe atunci nu era în prim-plan în acest domeniu. Fapt care a dus la crearea conceptului pe care îl promovează acum: personalizarea încălţămintei, cu poze, texte, nume, semnături, logo şi aşa mai departe. „Multe din ideile pe care le aducem la viaţă, sunt de fapt ideile clienţilor, pe care îi consiliem în alegerea modelului, a combinaţiilor de texturi de piele şi culori, în aplicarea personalizări şi altor detalii.” Preţul încălţămintei comercializate de Sârbu Atelier începe de la 450 de lei şi poate ajunge la 2.000 de lei, în funcţie de material, model şi complexitatea acestuia. „Media de preţ este în jur de 600 lei – 700 lei pentru marea majoritate (75%) a perechilor produse. Cei mai mulţi clienţi sunt din Bucureşti, dar în ultimii aproximativ doi ani am început să avem din ce în ce mai mulţi clienţi din afara României, din ţări precum Germania, Spania, America, Italia, Marea Britanie, Elveţia sau Irlanda”, adăugă Codrin Sârbu. Tot el completează că oportunitatea de a ieşi în afara graniţelor cu brandul şi produsele Sârbu Atelier este destul de posibilă anul viitor, când intenţionează să deschidă alte puncte de vânzare atât în ţară dar şi pste graniţele României. „Ţările alese pentru extindere sunt Italia şi Marea Britanie, în momentul de faţă doar în online. Iar ca puncte fizice în afara graniţelor intenţionăm să deschidem prima dată în Dubai.”

    Carte de vizită Codrin Sârbu

    După ce a luat examenul de bacalaureat, Codrin Sârbu a început să lucreze ca ospătar, apoi a fost consilier de vânzări şi director producţie într-o fabrică de ambalaje/cutii.

    În 2013 a avut primul gând de a deveni antreprenor, dar acesta s-a concretizat abia cinci ani mai târziu, mai exact în 2018, când a înfiinţat atelierul de creaţie şi producţie de încălţăminte Sârbu Atelier, după ce a obţinut bani printr-un proiect european.

    Cel mai mare hobby pe care îl are Codrin Sârbu este sportul şi în special fotbalul, pe care l-a practicat şi de performanţă.

    Întrebat ce ar putea face statul pentru a „uşura” sau îmbunătăţi activitatea jucătorilor activi în domeniul producţiei de încălţăminte, antreprenorul răspunde că până să aştepte ajutorul autorităţilor încearcă să se concentreze să facă tot ce ţine de el pentru a avea succes în activitatea aleasă. „Când vine vorba de tot ce ar trebui să facă statul, cred că mă depăşeşte să ofer un răspuns şi aş vrea să mă concentrez pe tot ce ţine de mine să pot reuşi. Însă, ce mi-aş dori din partea statului ar fi să vină pentru doar 10 minute în postura de producător din orice domeniu şi să înţeleagă altfel că susţinerea mediului de afaceri din România ar trebui gestionată puţin altfel.”

    Agenda zilnică a lui Codrin Sârbu este destul de simplă, spune antreprenorul care se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 7.00. „În fiecare zi, trebuie să duc copiii la grădiniţă şi la şcoală, iar apoi merg în fabrică să rezolv tot ce apare. Acolo petrec cel mai mult timp şi încerc să fiu conectat 100% pentru a găsi soluţii cât mai bune. Iar seara sunt momente când reuşesc să ajung şi la sală, dar în ultima vreme nu am reuşit să mă prezint acolo prea des”, dezvăluie Codrin Sârbu. El adaugă că nu a avut o persoană care să îl inspire în mod deosebit, ci a învăţat să îşi facă planuri de ansamblu şi să improvizeze pe parcurs. „Îmi fac planuri doar în mare şi să uit mai mult la ţinta finală, improvizând pe parcurs cum ajung acolo. Planurile cu amănuntul mă obosesc şi mă deconcentrează, pentru că sunt tipicar şi dacă nu iese cum am scris pe foaie mă simt dezamăgit şi fumez mult”, spune râzând fondatorul Sârbu Atelier.

    Sfatul lui pentru tinerii care sunt la început de drum este să înveţe din eşecuri şi să fie perseverenţi. „Eu muncind fără să mă uit vreodată la ceas am devenit un mare «norocos». Sfaturi prea multe nu ştiu dacă sunt în măsură să dau, dar cred că o trăsătură pe care ar trebui să o aibă tinerii din ziua de astăzi este asumarea eşecului. Ideea este ca atunci când «întinzi mâna» cuiva căruia îi promiţi un lucru, chiar dacă după două ore îţi dai seama că ieşi în minus, trebuie să îţi duci promisiunea până la capăt. Dacă vrei să reuşeşti în afaceri trebuie să te aştepţi să ai şi zile pe minus, dar să ştii că în acele zile câştigi oameni, experienţe, legături şi contacte, care pe termen lung îţi aduc mai mult câştig.”    

    Codrin Sârbu, fondator şi administrator al Sârbu Atelier: „Atunci când «întinzi mâna» cuiva căruia îi promiţi un lucru, chiar dacă după două ore îţi dai seama că ieşi în minus, trebuie să îţi duci promisiunea până la capăt. Dacă vrei să reuşeşti în afaceri trebuie să te aştepţi să ai şi zile pe minus, dar să ştii că în acele zile câştigi oameni, experienţe, legături şi contacte, care pe termen lung îţi aduc mai mult câştig.”

  • Câte firme româneşti ştiţi că au trecut graniţa, că au înfipt steagul pe tărâm străin?

    De ce nu sunt (mai multe) firme româneşti care să se fi extins deja peste graniţe? Să ridice pretenţii la banii consumatorilor şi clienţilor din ţări învecinate sau mai îndepărtate? Polonezii, de pildă, s-au dezvoltat mult mai repede, au «venit» peste noi mai de mult” este unul dintre subiectele discutate într-un grup de prieteni cu joburi în corporaţii sau antreprenori, de curând. Chiar aşa. Dacă e să ne gândim la marile firme româneşti, cu poziţii solide în domeniul lor, cât de multe vă vin în minte, pe loc, că au făcut pasul peste hotare? Nu cele care lucrează în mediul virtual, sau exportă, ci dintre cele de retail sau producţie. Vă ajung degetele de la mâini să le număraţi? Sau poate de la o singură mână?

    Întrebarea a început, din nou, să mă bântuie deunăzi, când fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl au preluat, alături de Apex Alliance, un complex hotelier de cinci stele din Elveţia. Redeschiderea Waldhaus Flims este planificată pentru anul 2025. Foarte adevărat este că antreprenorii băcăuani, care au construit de la zero afacerea Dedeman, cu care domină piaţa de retail do-it-yourself din România, şi-au diversificat afacerile, investind în multe firme şi domenii; portofoliul lor reuneşte acum fabrici, imobiliare şamd. Şi anul trecut Pavăl Holding a făcut o investiţie internaţională, prin achiziţia istoricului Grand Hotel Gardone din Italia în 2023. Dar acestea sunt investiţii colaterale. Întrebarea rămâne valabilă: de ce nu s-a extins Dedeman şi în alte pieţe? Într-un interviu acordat în 2015 BUSINESS Magazin, Dragoş Pavăl spunea că vrea să testeze extinderea prin abordarea pieţei din Republica Moldova. În ciuda unor tatonări, planurile nu s-au concretizat. Cele 62 de magazine ale reţelei sunt dezvoltate între graniţele ţării.

    Să fie oare o caracteristică naţională reticenţa companiilor româneşti de a cuceri spaţiile de peste hotare? Conform istoriei, românii nu au avut pretenţii de expansiune teritorială, n-au cucerit prea multe teritorii şi, în puţine excepţii de la regulă, nu prea au păstrat ce-au cucerit. Să fie acest lucru înscris în ADN-ul naţional?

    Viteza cu care s-au produs privatizările, acumularea capitalului, dezvoltarea antreprenorilor români şi a afacerilor pe care le-au clădit au un oarecare delay faţă de polonezi, care au avut o situaţie similară, trecând de la capitalism, prin sălbăticia debutului de capitalism, la creşterea afacerilor antreprenoriale. În urmă cu circa două decenii, de pildă, sucurile Tedi erau deja cunoscute în România şi pompau bani în reclame TV. Tedi este un brand din portofoliul Maspex – cea mai mare companie privată din industria alimentară din Polonia şi una dintre cele mai mari din Europa Centrală şi de Est, cu o istorie de peste 30 de ani pe piaţa de profil, conform informaţiilor de pe site. Aşadar, la circa zece ani de la debutul afacerii, producătorul a păşit în România, unde între timp şi-a adjudecat o felie consistentă de piaţă. Sigur nu sunt multe afaceri româneşti care să deţină cote la fel de importante în Polonia.

    Bineînţeles că sunt multe firme româneşti care au câştigat teren peste hotare – ca eMag sau reţeaua de magazine de bijuterii Teilor – sau cele pentru care exportul contează enorm, indiferent că vorbim de producători de carne (ca Agricola), cosmetice (ca Farmec sau Ivatherm), vinuri, fructe (Domeniile Ostrov este chiar cel mai mare producător din regiunea de SE a Europei), anvelope, animale vii, legume, fructe de pădure. Dar… nu la ei se referă subiectul expansiunii afacerilor antreprenoriale. Ci la companiile care „înfig” steagul pe tărâm străin. Scandia, consacrată pe piaţa românească pentru producţia de conserve, mi se pare una dintre excepţiile demne de laudă, pentru că a încercat şi a cumpărat fabrici peste hotare. Şi chiar dacă realitatea din teren nu a fost pe măsura cifrelor de pe hârtie, are această experienţă, a încercat, a aflat. Iar acum ştie. Şi una dintre cele şapte fabrici pe care le are în portofoliu este în Bulgaria.

    O altă excepţie de la regula menţinerii între graniţe este a antreprenorului Levente Bara, cofondatorul Transilvania Nuts – o companie care se ocupă cu procesarea de miez de nucă în România –, proprietarul unei fabrici de condimente din Indonezia. Tot el a fondat şi dezvoltat producătorul de ingrediente pentru industria alimentară şi de condimente Supremia Grup, vândut în 2017 către gigantul francez Solina.

    Când vor ajunge (unele dintre) afacerile româneşti corporaţii? Adică momentul în care afacerile de peste hotare să reprezinte mai mult decât cele de pe piaţa mamă? Sau soarta afacerilor româneşti este să ajungă parte din corporaţii? Sau poate viitorul va aduce vreun fenomen, aşa cum a fost dezvoltarea Facebookului, povestită în pelicula „The Social Network”.

    Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Business Magazin

  • Care au fost primele familii de antreprenori români care au pariat pe retailul alimentar şi unde sunt azi?

    Familiile Penescu, Cuc şi Şoloman, alături de antreprenori precum Răzvan Petrovici sau Ion Avram s-au numărat printre primii investitori care au pus bazele comerţului alimentar modern, deschizând acum 2-3 decenii precursoarele supermarketurilor şi hipermarketurilor de astăzi. Afacerile lor sunt acum doar o amintire, businessuri precum PIC, Univers’all sau Primăvara fiind de mult în faliment. Ce s-a întâmplat însă cu aceşti antreprenori? Au intrat şi ei într-un con de umbră.

    Comerţul cu bunuri de larg consum, fie că e vorba de alimente şi băuturi, fie de produse de îngrijire personală ori a locuinţei, este astăzi dominat clar de circa zece reţele cu acţionariat străin, care „mănâncă” aproape 70% din vânzări. Nu a fost însă întotdeauna aşa, iar până când jucătorii internaţionali au decis să vină pe plan local, antrepreneorii români au fost cei care au dezvoltat această piaţă, cei care au scris primul capitol din istoria ei în capitalism.

    Cine sunt însă aceşti investitori locali care au pariat pe retailul alimentar şi unde sunt azi? Cei mai mulţi dintre ei au tras obloanele după ce concurenţa tot mai acerbă din partea străinilor şi/sau criza financiară anterioară le-au pus capac. Poate cel mai cunoscut nume din domeniu şi, totodată, cel mai sonor faliment din rândul brandurilor locale e cel al PIC, lanţ de hipermarketuri construit de fraţii Penescu. PIC SA, companie controlată de Ilie şi Cornel Penescu, a intrat în faliment în 2012, la trei ani după ce a intrat în insolvenţă. În următorii ani, lichidatorul judiciar PwC a încercat să vândă activele companiei atât la pachet cât şi pe bucăţi. După mai multe încercări, cele mai importante active ale PIC SA, cele cinci hipermarketuri, şi-au găsit cumpărător. Grupul PIC a închis în perioada 2009-2010 reţeaua formată din cinci magazine (amplasate în Piteşti, Craiova, Brăila, Oradea şi Călăraşi) ca urmare a intrării în insolvenţă a firmei din cauza acumulării unor datorii către furnizori şi bănci evaluate la vremea respectivă la 80 de milioane de euro. În insolvenţă, numărul creditorilor urcase la peste 1.000. Apoi, PIC SA a intrat în procedură de faliment.

    Cel mai bun an al grupului autohton a fost 2008, când afacerile au atins 155 de milioane de euro. Însă, odată cu primul an de recesiune, veniturile s-au prăbuşit, fapt ce a determinat intrarea în insolvenţă şi, ulterior, dispariţia reţelei de hipermarketuri. În momentul acela, grupul era unul dintre cei mai puternici jucători din comerţul local, o piaţă unde se lupta atât cu alţi comercianţi autohtoni – răpuşi la rândul lor – cât şi cu giganţi străini.

     

    Alte nume, aceeaşi soartă

    Tot în criza din 2009-2010 a dispărut şi reţeaua Ethos, la un anumit moment cel mai extins lanţ autohton de supermarketuri. Compania a început să aibă probleme în timpul crizei şi a încercat o restructurare acum crica 14 ani, însă aceasta nu a avut efectul scontat.

    Magazinele au fost închise şi businessul a capitulat după ce reţeaua dezvoltată de soţii Şoloman, care în 2008 ajunsese la o cifră de afaceri de 33 mil. euro, nu a mai fost preluată de un nou cumpărător. Ethos a fost ţinta preluării de către fondul elen de investiţii Global Finance, fostul proprietar al magazinelor La Fourmi, în 2008. Tranzacţia nu s-a finalizat însă, deoarece Global Finance s-a răzgândit şi a decis să iasă de pe piaţa de retail alimentar.

    Nu la fel s-a întâmplat cu familia Şoloman, care a mai făcut ulterior un pariu în domeniu, pariu pe care l-a vândut recent. „Povestea Best Market începe acum mulţi ani. Mai exact, între 1992 şi 2010 am fost administratorul reţelei de magazine Ethos, care a intrat în faliment. În 2010, în anul falimentului, reţeaua număra 26 de magazine şi aveam 700 de salariaţi“, îşi amintea într-un interviu ZF Ion Şoloman (56 de ani), antreprenorul care a deţinut împreună cu familia sa şi retailerul Best Market. Tot ei au fost şi proprietarii Ethos.

    În urmă cu un deceniu, el a negociat cu lichidatorul judiciar şi a decis să preia 7-8 magazine Ethos cu tot cu fondul de marfă şi să meargă mai departe în comerţ. Aşa a apărut reţeaua Best Market. „La Ethos, motivul falimentului a fost faptul că eu am luat o serie de decizii greşite. Voiam să ne dezvoltăm agresiv, exclusiv cu fonduri proprii, fără a apela la bănci. Aveam câte patru deschideri pe lună.“ A contribuit la faliment şi faptul că a venit criza financiară şi furnizorii au tăiat creditarea, spune Ion Şoloman. Până în 2023, el a deţinut Best Market, retailer care ajunsese la circa 12 magazine. În momentul acela, businessul a fost preluat de către Annabella, o altă afacere românească din sector, controlată de familia Mutu. În aceeaşi perioadă cu Ethos, şi celelalte două mari reţele de supermarketuri operate de companii româneşti, SPAR şi Primăvara, şi-au redus numărul de unităţi şi au început să semnaleze probleme, pe fondul înrăutăţirii condiţiilor din comerţ. Soarta celor două a fost aceeaşi, businessurile construite de familia Cuc şi, respectiv, de Ion Avram au intrat în insolvenţă şi ulterior au închis toate magazinele.

    „Mă lupt de trei ani să evit această insolvenţă, timp în care am adus aport la capital tot ce am putut să aduc (…) Am intrat în insolvenţă din cauza reticenţei instituţiilor financiare de a-mi da banii necesari redresării businessului”, spunea în 2012 Ion Avram, proprietarul firmei Can Serv, ce opera reţeaua Primăvara. Dacă în acea perioadă de capitalism tânăr cei mai mulţi antreprenori au ales să îşi dezvolte businessuri sub branduri proprii, familia Cuc din Arad a ales modelul de franciză şi un brand internaţional – Spar. Asta nu i-a ferit însă de problemele aduse de criză.

    Retailerul olandez Spar a intrat pe piaţa din România în 2005, în regim de franciză, prin compania Astral Impex, controlată de oamenii de afaceri Ioan şi Floare Cuc, din Arad. În iulie 2009, Spar România a intrat în insolvenţă, pe fondul crizei financiare. Brandul a mai fost adus locală încă o dată, ulterior, de alt francizat, dar a avut aceeaşi soartă.

     

    O perioadă neagră

    Este interesant de remarcat că perioada 2009-2010 a fost cea în care s-au semnat cele mai multe certificate de deces în comerţul alimentar local. Magazinele Trident, care în anii de glorie făceau afaceri de 50 milioane de euro, au fost la rândul lor răpuse. La fel s-a întâmplat şi cu Univers’all, primul eşec răsunător din retailul românesc. Doar că aici nu criza a fost cauza, închiderea magazinelor survenind în 2006. Fondatorul businessului, Răzvan Petrovici, punea în 2009 soarta businessului pe seama marilor reţele internaţionale.

    „Din momentul intrării în insolvenţă, m-am pus la dispoziţia instanţei. Datoriile achitate au fost plătite din celelalte companii. Univers’all a avut destinul pe care l-a avut din cauza lipsei de viziune a finanţării. Eu am pus magazinele în zone care consideram că se vor transforma în poluri comerciale. Alţii au venit, au demolat o fabrică în centrul oraşului şi au construit acolo”, spune Petrovici. Fie din cauza crizei, fie din cauza managementului defectuos, fie din cauza concurenţei acerbe din partea marilor reţele, cele mai multe afaceri româneşti mari din comerţul alimentar, afaceri pornite acum 2-3 decenii, s-au închis. Minimax (al lui Dinu Patriciu) este un alt exemplu. La fel şi reţeaua Succes a gorjeanului Nicolae Sarcină.

    Ce au în comun toţi aceşti antreprenori dincolo de soarta afacerilor lor din comerţul alimentar? Toţi au ieşit din lumina reflectoarelor şi prea puţine se mai ştiu despre ei. Interviuri nu au mai acordat şi nici alte businessuri de-ale lor nu au ajuns în vârful anumitor sectoare pentru a fi uşor de reperat. Pe de altă parte, deşi comerţul alimentar e astăzi dominat de hipermarketuri, supermarketuri ori magazine de discount sau proximitate sub brand internaţional, mai există în continuare antreprenori care pariază pe domeniu. Annabella, Unicarm, Paco şi La Cocoş sunt câteva dintre cele mai importante afaceri antreprenoriale din comerţul alimentar local. Din perspectiva businessului, acestea se numără astfel printre actorii din eşalonul secund din comerţul alimentar local. Este vorba de acele firme care au reuşit să devină campioni locali sau chiar regionali şi care au forţa să se bată, uneori, în anumite teritorii, cu marile lanţuri.

    Ce urmează? Rămâne de văzut.  

     

    Unde s-au dus, unde-au apus?

    Afaceri române…ti pionier în comerţ‰ul alimentar …şi ce s-a întâmplat cu ele

     

     

     

     


     

     

  • Afaceri de la Zero. Stup Edition. Ruxandra Sabin şi Alina Pavel au renunţat la joburile din corporaţie pentru a prelua o agenţie de organizare a evenimentelor. „Ne-a fost foarte greu să ne dăm seama cum să conducem o afacere“

    ♦ Businessul se concentrează pe evenimentele private precum nunţi, botezuri sau aniversări, dar a intrat şi pe segmentul corporate, unde organizează diverse ateliere pentru angajaţi sau se ocupă de cadourile oferite de companii angajaţilor şi clienţilor.

    Ruxandra Sabin şi Alina Pavel au renunţat la joburile lor din corporaţie pentru a intra în antreprenoriat, preluând o agenţie de organizare a evenimentelor, Happy Family. Businessul a fost înfiinţat în 2003 şi a organizat mai multe evenimente pentru cele două antreprenoare, dar fostul proprietar a decis să vândă businessul în 2021.  „În 2021, urma să organizez botezul băieţelului meu şi am apelat la persoana care s-a ocupat de toate evenimentele noastre private. Într-o discuţie, ne-a anunţat că ar vrea să vândă businessul şi atunci primul lucru pe care l-am făcut a fost să o sun pe Alina şi să îi spun să preluăm noi businessul”, spune Ruxandra Sabin.

    Din postura de angajat, cele două nu ştiau ce înseamnă administrarea unui business, cât nici ce înseamnă munca din spatele organizării unui evenimente. Totuşi, flexibilitatea vieţii de antreprenor şi piaţa în care activa businessul le-au convins pe cele două să intre în această afacere. Happy Family este o agenţie de organizare de evenimente cu servicii complete.

    „Plecăm de la partea de floristică, Alina se ocupă de tot ce înseamnă creaţie cu flori, dar ajungem să avem înglobate în oferta noastră cam toate serviciile noastre de care ar avea cineva nevoie pentru a organiza evenimente, partea de papetărie, instalaţii florale, mesele invitaţilor, foto corner, candy bar, cheese bar, torturi”, adaugă Ruxandra Sabin. În momentul în care cele două antreprenoarea au preluat businessul, acestea au investit circa 50.000 euro, însă Ruxandra Sabin spune că investeşte anual cam aceeaşi sumă pentru că este nevoie constant de îmbunătăţiri pentru decoruri şi partea logistică.

    Businessul se concentrează pe evenimentele private precum nunţi, botezuri sau aniversări, multe dintre ele fiind concentrate în perioada verii. Pentru a elimina factorul de sezonalitate, antreprenoarele au început să extindă ofertă şi pentru segmentul de corporate, unde organizează diverse ateliere pentru angajaţi sau se ocupă de cadourile oferite de companii angajaţilor şi clienţilor.

    Anul trecut, businessul a organizat circa 165 de evenimente, iar pentru anul acesta este estimată o creştere a acestora cu 20-30%, un procent similar este aşteptat şi pentru creşterea veniturilor. Anul trecut, businessul a avut venituri de circa 100.000 euro. Echipa Happy Family este formată din cele două antreprenoare şi încă trei angajaţi, însă în perioadele aglomerate, echipa ajunge şi la 20 de persoane, restul fiind colaboratori.

    Ruxandra Sabin îşi doreşte ca businessul să se dezvolte mai multe pe segmentul de corporate, dar şi să organizeze evneimente în străinătate în ţări precum Franţa, Italia sau Grecia.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 

    ⇒ Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ⇒ În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

  • Cum creşte o reţea locală de farmacii? Brandul Farmacia Băjan a ajuns la 40 de unităţi în mai multe judeţe: „Vrem să ne extindem mai departe“. Farmacia Băjan are o istorie de aproape trei decenii, iar principalele zone de dezvoltare au fost Vâlcea, Argeş, dar şi Bucureşti

    ♦ Investiţiile în 2024 urmăresc extinderea depozitului de medicamente din Vâlcea, accentul fiind pus pe robotizare.

    Farmacia Băjan, una dintre cele mai puternice reţele locale de farmacii, cu o istorie de aproape trei decenii, a adăugat opt noi farmacii în prima jumătate de an, ajungând la o reţea de 40 de unităţi în mai multe judeţe – Vâlcea, Argeş sau Bucureşti. Principalul proiect până la final de an este extinderea depozitului de medicamente propriu, din Vâlcea, care aprovizionează farmaciile.

    „Suntem într-o continuă dezvoltare pentru că piaţa ne forţează să ne mărim numărul de unităţi, să ne dezvoltăm partea de logistică şi de depozitare. Anul acesta am ajuns la 40 de unităţi şi vrem să le consolidăm, să le branduim pe toate sub aceeaşi marcă, Farmacia Băjan. Avem o investiţie mare în partea de depozit şi de logistică, unde vom veni şi cu parte robotizată pentru a scurta timpii de distribuţie. Până la final de an vom implementa acest proiect. Am mărit  inclusiv capacitatea de depozitare, pentru că, odată ce măreşti numărul de unităţi, automat trebuie să creşti şi logistica din spate“, a spus pentru ZF Mihai Băjan, unul dintre antreprenorii care se ocupă de reţeaua regională de farmacii. Alături în business, îl are pe fratele său, Farmacia Băjan fiind o afacere de familie predată din generaţie în generaţie.

    Prin intermediul depozitului propriu, Farmacia Băjan se aprovizionează cu medi­camente şi astfel există siguranţa unui flux de produse. Această legătură între o reţea de farmacii şi un distribuitor în acelaşi grup a fost motorul de creştere şi pentru marii jucători de la vârful pieţei.

     „Am mai cumpărat, am mai deschis, am ajuns la 40 de farmacii şi probabil că nu ne oprim aici. Vrem să ne extindem mai departe. În acest moment, suntem în extindere cu depozitul pentru că trebuie să asigurăm logistica necesară desfăşurării unei bune activităţi. Investiţiile au mers în mărirea parcului auto, dublarea capacităţii de depozitare, creşterea numărului de birouri, achiziţia a doi roboţi“, a mai completat antreprenorul. În comparaţie, la jumătatea lui 2023, brandul Băjan număra 28 de farmacii, din informaţiile furnizate anterior de către reprezentantul companiei.

    Mihai Băjan spune că piaţa farmaceutică nu s-a schimbat semnificativ în ultimul an, în continuare cea mai mare provocare o reprezintă lipsa de predictibilitate în raport cu autorităţile.

    Mihai Băjan, Farmacia Băjan: Noi am crescut lângă această companie, odată cu farmacia şi în farmacie. Muncim mult, ne-am înconjurat de oameni de calitate.

     

    „Sperăm ca anul viitor să vină cu predictibilitate. Dacă sunt schimbări fiscale şi legislative, şi de parte de preţuri, de aprobări, acest lucru ne înfrânează. La noi este preţ reglementat, e catalogul naţional al medicamentului, iar orice medicament care iese pe reţetă din farmacie are un preţ aprobat. Dacă preţul aprobat scade de la o lună la alta, asta se răsfrânge şi asupra noastră, pentru că trebuie să suportăm noi diferenţa. Sunt cazuri în care producătorii suportă, dar sunt puţine“, a mai explicat antreprenorul.

    În plus, farmaciştii se mai confruntă şi cu discontinuităţi în ceea ce priveşte aprovizionarea cu medicamente. Sunt perioade în care anumite produse lipsesc de pe piaţă pe fondul cererii crescute, al problemelor pe care producătorii le au în urma pandemiei şi a războiului din Ucraina.

    „Concurenţa ne forţează să fim mai buni şi suntem deschişi să ne reinventăm. De exemplu, odată cu pandemia ne-am dezvoltat şi pe zona online. Ne extindem pentru că e nevoie de susţinere, şi marii jucători din piaţă prin asta câştigă. Au în spate un număr de farmacii cu care pot să asigure un volum de marfă. Volumul îţi creează un preţ. Cu cât ai volum mai mare, cu atât poţi să obţii nişte condiţii comerciale mai bune, în aşa fel încât să ai nişte preţuri poate mai mici sau decente“, a mai spus Mihai Băjan.

    O altă metodă de diferenţiere în piaţă este pregătirea constantă a angajaţilor prin cursuri, prezentări la care să participe şi să fie astfel la zi cu informaţiile medicale.

    „Părinţii noştri au început businessul foarte devreme, au muncit mult. Noi am crescut lângă această com­panie, odată cu farmacia şi în farmacie. Muncim mult, ne-am înconjurat de oameni de calitate, îi respectăm şi prin salarizare, dar şi prin felul de a ne comporta.“

    „Am reuşit să creăm o echipă care are acelaşi deziderat“, a concluzionat Mihai Băjan.

    Bazele Farmaciilor Băjan, unul dintre cele mai puternice businessuri regionale din retailul farmaceutic, au fost puse în urmă cu 29 de ani în Râmnicu Vâlcea de antreprenorul Ilie Băjan, care a pornit un business de la profesia soţiei sale, farmacistă. Ulterior, şi băieţii săi au urmat meseria de farmacist.

    Farmacia Băjan a încheiat anul 2023 cu afaceri de 117 mil. lei, în creştere cu 15% faţă de anul anterior, arată datele publice.

    Datele de la Statistică indică un număr total de aproape 8.300 de unităţi farmaceutice la nivel naţional. România este una dintre pieţele cu cele mai multe farmacii la nivel european. Cele 8.300 de farmacii plasează ţara pe locul şapte într-un clasament de 19 state din Uniunea Europeană, potrivit datelor furnizate de compania de cercetare de piaţă Euromonitor.

  • Povestea unui tânăr care a decis să nu mai lucreze pentru o corporaţie şi să îşi înceapă propria afacere. Acum el face peste 1 milion de lei cu afacerea lui

    Un tânăr plin de entuziasm îşi părăseşte jobul sigur dintr-o corporaţie şi îşi face curaj să deschidă un business propriu: o cafenea. Este rezumatul parcursului lui Ionuţ Isache, care, în urmă cu şase ani, a ales să pună pasiunea pentru licoarea preparată din cele mai ispititoare şi aromate boabe într-un loc pe frontispiciul căruia stă scris Black Habit.

    Cred că ce a contat foarte mult pentru mine, încă de la început, a fost că am crezut enorm de mult în visul meu, l-am conturat în cele mai mici detalii şi l-am făcut să prindă viaţă. După doi ani de lucru într-o altă cafenea, am realizat că vreau un loc doar al meu. Iar după multe opţiuni şi imaginaţie, am ajuns la un ideal: Black Habit”, povesteşte Ionuţ Isache. De la un job în transport şi logistică a trecut la un altul, într-o cafenea, unde a învăţat foarte mult din ceea ce ştie astăzi despre această lume.

    Când s-a decis că vrea o cafenea a lui, a pus la bătaie o investiţie de aproximativ 60.000 de euro pentru aparatură, mobilier şi amenajarea spaţiului ales, undeva aproape de Piaţa Victoriei, după care încă cel puţin pe atât a fost investit în cei şase ani de funcţionare. „Chiar şi în prezent continuă dezvoltarea cafenelei, cu introducerea unui meniu nou de pizza, pentru care am alocat un buget de 25.000 de euro. Investiţia cea mai de preţ este însă cea făcută în echipă, în cursuri pentru dezvoltarea atât profesională, cât şi personală a oamenilor, în timpul alocat celor nou-veniţi, de exemplu. Apreciez foarte mult echipa mea, astfel că multe resurse se îndreaptă şi către ea.”

    Rămânând în sfera cifrelor, Black Habit a ajuns în 2023 la o cifră de afaceri de peste 1,3 milioane de lei, în creştere cu 30% faţă de anul precedent, în timp ce echipa a crescut de la şase, la şapte angajaţi. „Ne concentrăm, de la începutul lunii august, pe un nou proiect: vom avea şi pizza în meniul nostru. A fost feedbackul clienţilor şi noi l-am perceput exact ca pe ceva ce ne lipsea. Pe lângă brunch-ul deja cunoscut, voiam să adăugăm încă un element meniului nostru. Avem foarte mulţi clienţi şi în intervalul 13:00-17:00, deci acum îi putem primi şi cu o pizza delicioasă.” Nu a fost un proiect simplu, mărturiseşte Ionuţ Isache, deoarece sunt multe detalii pe care un client final nu le cunoaşte, însă antreprenorul, împreună cu echipa, muncesc zi şi noapte pentru cele mai mici detalii.

    Au fost cursuri de urmat, căutări pentru cele mai bune ingrediente, calcule pentru costuri versus preţ de vânzare şi mult mai multe. Dar au izbândit în cele din urmă. „Comunitatea noastră este extrem de diversă: avem clienţi care vin de mult timp în fiecare dimineaţă înainte de serviciu la noi. Sunt «corporatiştii» care apreciază o cafea bună şi e deja în ritualul lor zilnic. Apoi avem micii antreprenori care se bucură să ajute un alt mic antreprenor, adică pe noi. De asemenea, avem echipe întregi care organizează mici întâlniri de genul team building la noi la locaţie. Aşadar, clienţii sunt diverşi şi suntem tare recunoscători pentru fiecare dintre ei.”

    Cafeaua şi brunch-ul sunt preparate în localul Black Habit de pe Calea Griviţei, numărul 77, iar clienţii le pot consuma acolo sau în regim takeaway. Pizza este şi ea făcută în acelaşi loc, unde este pregătit tot timpul blatul cu o zi înainte, lăsat la maturat între 24 şi 72 ore, după care este bun pentru pregătit pizza cu el. Pizza se poate servi pe terasa cafenelei sau în regim takeaway, urmând să fie disponibilă şi pe platformele de food delivery. A fost uşor drumul până aici? Deloc, spune Ionuţ Isache, dar extrem de frumos. „Imaginaţi-vă o balanţă, pe care pui alternativ câte puţin, cât să o ţii în echilibru.

    Uneori, balanţa înclină către cele mai tari experienţe, iar alteori către cele mai mari dificultăţi. Provocările cele mai mari sunt în zona de autorizaţii sau toată partea legală a unui business. Apoi aş menţiona raportul de cheltuieli în comparaţie cu ce putem oferi noi. Şi aici e tare greu să nu dezamăgim clienţii cu niciun preţ.” Lecţia cea mai valoroasă în cei şase ani de când a fondat şi dezvoltă Black Habit este că, indiferent ce planuri ai ca antreprenor, totul este posibil. E nevoie de o doză mare de curaj, implicare peste măsură şi de o organizare foarte bună a bugetului. 

    Cafeaua şi brunch-ul sunt preparate în localul Black Habit de pe Calea Griviţei, numărul 77, iar clienţii le pot consuma acolo sau în regim takeaway. Pizza este şi ea făcută în acelaşi loc.

    Zece idei de afaceri de la zero

     

    Jassyro – cafenea de specialitate (Iaşi)

    Fondatori: Silviu Coman şi soţia sa

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Prezenţă: Iaşi

    Controlling Akademie – firmă de consultanţă în domeniul financiar (Bucureşti)

    Fondator: Emanuel Toma

    Cifră de afaceri estimată: 300.000 de lei (60.000 de euro)

    Prezenţă: Bucureşti

    Rapsodia – laborator de cofetărie (Bucureşti)

    Fondatori: Cristina Văcărelu şi Constantin Nicolae

    Investiţii: 140.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 180.000 de euro

    Prezenţă: în Bucureşti şi împrejurimi

    Akabel Media – agenţie de publicitate concentrată pe segmentul digital (Bucureşti)

    Fondatoare: Maria Zvenigorodschi

    Cifră de afaceri estimată pentru 2024: 100.000 de euro

    Afumătura.ro – restaurant (Bucureşti)

    Fondator: Marius Gheorghe

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Prezenţă: în zona Pantelimon din Bucureşti, în apropiere de Mega Mall

    MicroPrahova – producător de microplante (Poiana Câmpina)

    Fondator: Vlad Creţu

    Investiţii: 30.000 de euro

    Prezenţă: în restaurante şi cu un magazin fizic în Poiana Câmpina, jud. Prahova

    Cabana 365 – unitate de cazare (jud. Braşov)

    Fondator: Dumitru Marin

    Investiţii: 400.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată: 220.000 de euro

    Prezenţă: în judeţul Braşov, în apropiere de Bran

    La Motoare – punct gastronomic local (jud. Buzău)

    Fondator: Răzvan Lavric

    Investiţie iniţială: 200.000 de euro

    Prezenţă: sat Haleş, jud. Buzău

    Work’s Coffee – cafenea de specialitate (Bucureşti)

    Fondator: Răzvan Ene

    Investiţii: 55.000-58.000 de euro

    Prezenţă: în zona Aviatorilor din Bucureşti

    Diedra – atelier de obiecte ilustrate (Bucureşti)

    Fondatoare: Roxana Zaharia

    Cifră de afaceri: peste 10.000 de lei (2.000 de euro)

    Prezenţă: online şi la târguri

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

  • Cine este elveţianca ce a decis să plece de la ea din ţară şi să vină în România şi ce afacere inedită îşi înfiinţează ea aici, cu care rescrie regulile din piaţa globală a chiriilor

    Viziunea pare că a făcut parte din viaţa antreprenoarei de origini elvenţiene Anja Graf încă din adolescenţă: aceasta a determinat-o să renunţe la liceu, chiar cu preţul relaţiei cu părinţii, pentru antreprenoriat, cât şi la primul business, din industria modelingului, pentru cel de al doilea, care avea să rescrie regulile din piaţa globală a chiriilor. De câţiva ani însă, viziunea ei focalizează pe România.

    Totul a început cu mine căutând astfel de camere în Zürich. M-am născut în apropiere de acest oraş, iar în liceu aveam o agenţie de modeling împreună cu nişte prieteni, astfel că m-am găsit în situaţia de a căuta astfel de camere de închiriat pentru modele. Nu le găseam – aşadar am închiriat nişte spaţii, am renovat apartamentele respective şi am cazat modelele acolo.

    Fiindcă am fost mereu o persoană ambiţioasă şi nu am avut atât de mult succes cu agenţia de modeling pe cât speram, am renunţat la liceu când aveam în jur de 17 ani şi m-am concentrat în totalitate pe business”, îşi începe povestea Anja Graf, antreprenoarea de origine elveţiană care a făcut din România casă, dar şi cel mai nou pariu de investiţii în real estate. Descrierea face parte din istoria pe care ea însăşi a ales să o împărtăşească într-o întâlnire cu presa, cu prilejul lansării pe piaţa locală a Vision Apartments, un business devenit sinonim cu închirierea apartamentelor mobilate şi cu servicii incluse în întreaga lume.

    Fondată în 1999 în Elveţia, compania s-a dezvoltat rapid, trecând de la stadiul de start-up la lider de piaţă în Elveţia, cu o prezenţă globală. Vision Apartments reprezintă şi noua viaţă a fostului hotel Ramada Majestic aflat pe Calea Victoriei, în apropierea Teatrului Odeon din Capitală. Achiziţionat de antreprenoarea de origine elveţiană în pandemie, în 2021, într-o tranzacţie de 20 de milioane de euro, acum acesta urmează să îşi deschidă porţile sub conceptul care i-a adus succesul antreprenoarei – cel al apartamentelor servisate. Hotelul este unul dintre cele mai recente proiecte inaugurate în grupului ce deţine proprietăţi imobiliare evaluate la peste 2 miliarde de euro, potrivit reprezentanţilor companiei.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL