”Fiecare instructor de zbor dezvăluie anecdote horror legate de activitatea sa ca însoţitor de zbor. Cel mai oribil exemplu este al unui bărbat obez care trebuia să meargă la toaletă dar nu încăpea în toaleta avionului; a ameninţat că îşi va rezolva problema pe scaun. În cele din urmă a urinat într-un pahar, în timp ce echipajul folosea păturile ca pe o cortină”, descrie Brad, un însoţitor de zbor care nu îşi doreşte ca numele lui să fie făcut public o experienţă povestită de un instructor de zbor, într-un interviu acordat Independent.
Brad lucrează pentru una dintre principalele companii aeriene din SUA şi zboară atât pe curse domestice, cât şi internaţionale. El a realizat că să lucrezi pentru clasele superioare de zbor nu este atât de uşor pe cât se vede din afară. ”Mulţi dintre însoţitorii de zbor nu îşi doresc să zboare la clasa I pentru că acest lucru implică multă muncă şi pasagerii tind să aibă mai multe nevoi decât cei de la clasele inferioare”, spune el.
Lipsa de politeţe generalizată este la ordinea zilei, potrivit lui Brad: ”Se întâmplă de prea multe ori să întâlnesc oameni care îmi dau jachetele lor şi îmi spun ”Locul 3E şi o vodka cranberry”, spune el.
Brad, care este însoţitor de zbor de şase luni, a observat deja că pasagerii business class de pe zborurile internaţionale se poartă în general mai bine decât cei de pe rutele interne.
Adevăratele poveşti de groază se întâmplă pe rute precum New York – Los Angeles, JFK – Port-au-Prince şi aproape orice zbor NYC-Florida. În cazul zborurilor de pe aeroportul JFK spre Miami, poveştile sunt recurente: ”Pasagerii care zboară pe această rută cred că sunt cei mai importanţi din lume. Un bărbat de 40 şi ceva de ani m-a rugat să-i aleg migdalele din mix-ul de alune, parmezanul ras de pe salată şi coriandrul din tabbouleh.” O doamnă care a zburat din Washington DC spre Phoenix a cerut apă cu un cub de gheaţă şi a returnat paharul fiindcă nu îi plăcea cât de mare este cubul de gheaţă.