BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Tânăra care a descoperit accidental bateria care ar putea rezista pentru totdeauna

    Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Irvine din California au inventat o batierie ce ar putea fi încărcată de sute de mii de ori fără a-şi pierde autonomoia, astfel oamenii nu vor mai fi nevoiţi să înlocuiască bateriile din dispozitivele lor. Viaţa laptopurilor, telefoanelor, maşinilor sau chiar navelor spaţiale s-ar prelungi considerabil.
     
    May Le Thai, candidat PhD al universitatii, a explicat că ea şi colegii ei au folosit nanowire, un material de câteva mii de ori mai subtire decat un fir de păr, foarte conductiv şi cu o suprafaţă suficient de mare pentru a sustine date şi transfer de electroni. Acest material a mai fost folosit de oamenii de ştiinţă în dezvoltarea bateriilor, dar problema este că filamentele sunt fragile şi nu ţin procesului de încărcare şi descărcare, astfel într-o baterie normală, filamentele se expandează şi se sparg.
     
    Cei de la universitatea Irvine au rezolvat problema învelind un nanowire de aur într-o capsulă de dioxid de mangan şi plasând-o apoi într-un gel similar cu plexiglas-ul pentru a îmbunătăţi fiabilitatea. Toate aceste lucruri au fost realizat accidental!
     
    May Le Thai a testat această descoperire de peste 200.000 de ori de-a lungul a trei luni şi nu a detectat o deteriorare a capacităţii sau puterii bateriei. 
     
    “Mya se juca când a învelit totul cu un gel foarte subţire şi a început ciclul. A descoperit ca adăugând gelul putea să realizeze ciclul de sute de mii de ori fără să se piardă din capacitatea bateriei. Este o nebunie pentru că de obicei aceste lucruri “mor” dupa 5.000-7.000 de cicluri în cel mai bun caz” a spus profesorul departamentului de chimie de la UCI, Reginald Penner.
     
    Această descoperire are potenţial să revoluţioneze toate gadgeturile din prezent.

  • Ţara unde oamenii sunt plătiţi de stat să îşi părăsească casele

    Pe coasta de Est a Canadei există un orăşel mic diviziat de o criza. Fabrica de peşte din localitate care susţinea majoritatea business-urilor, inclusiv şcoala, a fost închisă. Automat foarte multă lume a plecat, însă câţiva dintre oameni refuză să plece, înclusiv Perry Locke, care a fost primar, şeful pompierilor şi administrează o staţie generatoare de curent electric. Fiul lui a fost ultimul care s-a înscris la liceu, scrie Bloomberg.
     
    Acum autorităţile au decis că este mai ieftin să plătească oamenii din Little Bay Island să plece decât să-i mai administreze în actuala formulă. Astfel locuitorilor le sunt oferiţi 189.000 de dolari să-şi părăsească casele. Regiunea Newfoundland are una dintre cele mai mici rate de naştere din Canada, cea mai mare medie de vârstă, cea mai mare rată a şomajului şi cel mai mic grad de alfabetizare, potrivit RBC Economics Research. Cu toate acestea oamenii nu sunt decişi dacă să plece sau să rămână în oraşul natal. 
     
    Relocarea s-a întâmplat de-a lungul timpului şi din ce în ce mai mulţi oameni au acceptat banii, însă alţi sunt împotrivă. “Ce să fac cu banii dacă nu-mi pot găsi un loc de muncă”, a declarat Locke, ce deţine staţia generatoare de curent electric. 

  • Unde se află cei mai educaţi oameni din Europa – INFOGRAFIC

    Un infografic realizat de cehul Jakub Marian, lingvist şi matematician, arată procentul oamenilor din Europa care deţin o diplomă

    Ceea ce reiese din imagine este evident: puţine regiuni de pe bătrânul continent au peste 50% din populaţie cu studii superioare (Londra, Oxfordshire, estul Scoţiei, Waloon Brabant din Belgia, Oslo, Helsinki şi Zurich).

    În România o singură zonă este evidenţiată, Bucureştiul cu un procentaj de 29-37% din populaţie care au obţinut o diplomă de absolvire a unei facultăţii sau o diplomă de absolvire a unei şcoli vocaţionale. Restul ţării are un procent de 14-21%. Cehul a realizat infograficul analizând datele Eurostat din 2015 pentru categoria de vârstă 25-64.

    Totuşi, situaţia arată ceva mai bine la analizarea segmentului de 30-34 de ani. Este evident că mult mai multe zone din Europa au un procent ridicat de peste 45% de oameni cu studii superioare. Din nou, România iese în evidenţă cu Bucureştiul (45%+). “Mi se pare interesant faptul că Germania are cele mai mici scoruri dintre ţările dezvoltate, ceea ce se poate observa în special în a doua hartă.Dar asta nu este neapărat rău, având în vedere modul în care funcţionează sistemul de învăţământ german”, a spus Jakub Marian.

  • Omul care face bani din singurătatea altora. Acum a angajat şi alţi oameni pentru că nu făcea faţă cererii

    Cu toţii ştim că există persoane care plimbă câinii pentru alţii care nu au timpul pentru aşa ceva şi sunt plătiţi pentru asta. În Los Angeles a apărut primul serviciu de “plimbat oamenii”, scrie The Guardian. Chuck McCarthy a lansat un serviciu prin care acesta se plimbă şi vorbeşte cu străinii. Cine vrea să apeleze la serviciile lui trebuie să plătească 7 dolari pe milă.

    Ideea i-a apărut lui McCarthy în urmă cu câteva luni şi o vedea ca pe o modalitate de a face ceva bani în plus, având în vedere că bărbatul, care este actor, nu-şi găseşte de muncă. “Am făcut plimbări aproape în zilnic săptămâna trecută. Am avut şi clienţi care au revenit, ceea ce este de dorit”, a spus el. Acesta îşi promovează serviciul pe pagina de facebook, dar şi prin afişe lipite prin oraş.

    “Încerc să ascult mai mult, decât să vorbesc. Discutăm lucruri minore, de suprafaţă de cele mai multe ori. Chiar şi aşa cred că este terapeutică discuţia”, mărturiseşte el.

    Afacerea a început să înflorească şi chiar a angajat alţi oameni din diferite părţi ale oraşului pentru că nu făcea faţă cererii. Cu toate acestea, el nu opreşte un procent din veniturile celorlalţi “plimbători” până nu-şi stabileşte un business plan. Ideea lui deja s-a răspândit în Israel, Marea Britanie sau New York 

  • Omul care face bani din singurătatea altora. Acum a angajat şi alţi oameni pentru că nu făcea faţă cererii

    Cu toţii ştim că există persoane care plimbă câinii pentru alţii care nu au timpul pentru aşa ceva şi sunt plătiţi pentru asta. În Los Angeles a apărut primul serviciu de “plimbat oamenii”, scrie The Guardian. Chuck McCarthy a lansat un serviciu prin care acesta se plimbă şi vorbeşte cu străinii. Cine vrea să apeleze la serviciile lui trebuie să plătească 7 dolari pe milă.

    Ideea i-a apărut lui McCarthy în urmă cu câteva luni şi o vedea ca pe o modalitate de a face ceva bani în plus, având în vedere că bărbatul, care este actor, nu-şi găseşte de muncă. “Am făcut plimbări aproape în zilnic săptămâna trecută. Am avut şi clienţi care au revenit, ceea ce este de dorit”, a spus el. Acesta îşi promovează serviciul pe pagina de facebook, dar şi prin afişe lipite prin oraş.

    “Încerc să ascult mai mult, decât să vorbesc. Discutăm lucruri minore, de suprafaţă de cele mai multe ori. Chiar şi aşa cred că este terapeutică discuţia”, mărturiseşte el.

    Afacerea a început să înflorească şi chiar a angajat alţi oameni din diferite părţi ale oraşului pentru că nu făcea faţă cererii. Cu toate acestea, el nu opreşte un procent din veniturile celorlalţi “plimbători” până nu-şi stabileşte un business plan. Ideea lui deja s-a răspândit în Israel, Marea Britanie sau New York 

  • Ingredientul ascuns din bere pe care majoritatea oamenilor nu ştiu că este folosit. “Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti”

    Care sunt ingredientele unei beri? Hamei, malţ, orz, apă, drojdie – acestea ar fi câteva dintre cele care vin în mintea celor care au consumat (sau nu) băutura. Mai puţin cunoscut este însă faptul că berea la halbă conţine o substanţă extrasă din peşte şi, potrivit BBC, organizaţii internţionale solicită producătorilor de bere să investigheze alternative pentru aceasta, din cauza problemelor de etică ale consumatorilor vegani.

    Se pare că ihtiocolul (cleiul de peşte – extras din vezica peştilor) se află pe pe lista de ingrediente a berii la halbă şi este foarte probabil să se regăsească şi în berea pe care aţi consumat-o dvs. astfel de-a lungul timpului. Încă din secolul XIX, acest ingredient a fost folosit în scopul creşterii clarităţii berii. Totodată, o face mai luminoasă şi, astfel, mai atrăgătoare pentru consumatori. Ingredientul este folosit de producătorii de bere, fie că vorbim despre giganţii în domeniu sau despre microberării.

    Prezenţa acestui ingredient a devenit însă o problemă pentru vegetarieni şi vegani,  mulţi dintre ei nu au realizat până acum că trebuie să fie atenţi la acest aspect.

    Există însă berării care au renunţat deja la acest ingredient. Spre exemplu, berăria Twisted Barrel din Anglia a decis să nu folosească acest ingredient la scurt timp după fondarea companiei, în 2014. Fondatorul acestei companii, Tim Boswarth, a devenit vegan în urmă cu doi ani şi a declarat pentru BBC că a fost şocat atunci când a aflat despre acest ingredient.

    ”Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti, chiar şi pentru oamenii care consumă carne; este pur şi simplu un lucru despre care nu se discută.Nimeni nu vrea să se promoveze prin a spune că filtrează berea prin intermediul peştilor morţi”, a declarat el în interviul acordat BBC.

    În afară de aspectele etice care ţin de veganism, producătorul a observat că acest ingredient alterează şi aroma berii. ”Din ce în ce mai mulţi oameni ştiu acum că berea nu trebuie să fie clară – nu contează cum arată, iar cleiul de peşte este folosit doar din considerente estetice.”

    În prezent, organizaţii internaţionale au solicitat producătorilor de bere să caute alternative pentru înlocuirea acestui ”ingredient ascuns”. 

  • Cioloş: Nu vreau să învăţ limba demagogiei. Creşterea economică nu s-a văzut în buzunarele clientelei

    Premierul Cioloş a reacţionat la discursul lui Liviu Dragnea, afirmând că nu vrea să înveţe ”limba română a demagogiei, a populismului” şi că actuala creştere economică nu s-a văzut încă în buzunarele românilor, însă PSD este deranjat pentru că nu s-a văzut nici în buzunarele clientelei politice.

    ”Dl. Dragnea îmi spune că nu înţelege româna pe care o vorbesc. Nu ştiu, probabil. Eu nu vorbesc şi nici nu vreau să învăţ limba română a demagogiei, a populismului, a spune lucruri doar de dragul de a da bine. Mi-aţi cerut cifre, am venit şi v-am adus cifre. Dincolo de cifre, v-am mai spus şi ce am făcut noi fără să ne arogăm rezultatele acestea care vin din măsurile care au fost luate nu doar în ultimii doi ani, ci de prin 2009, 2010 încoace. V-am spus ce am făcut noi pentru ca aceste cifre să nu rămână doar cifre. Spuneaţi că această creştere economică nu se vede în buzunarele oamenilor. Poate nu se vede încă în buzunarele oamenilor, (…) dar poate problema este că această creştere nu s-a văzut nici în buzunarele clientelei politice şi probabil că asta afectează mai mult şi limba aceasta română probabil că nu o ştiu şi nici nu vreau să o învăţ”, a replicat Dacian Cioloş, în plenul Parlamentului.

  • Cum să creşti un CEO

    An de an, cam una din cinci companii din rândul celor mai mari 200 de pe piaţa locală îşi schimbă conducătorul. Cât de mare este numărul de candidaţi pentru un fotoliu de CEO? Cât de laborios şi îndelungat este procesul de formare a unui CEO? Ce presupune acest traseu? Care sunt argumentele pro şi contra pentru numirea unui lider format în cadrul companiei faţă de aducerea unuia din exterior? Cât costă formarea unui CEO? Iată doar câteva dintre întrebările la care ne propunem să răspundem.

    Cel puţin 40 de lideri au preluat pe parcursul ultimului an conducerea unor companii locale, din rândul celor mai mari 200, iar Dacia, Unilever, Metro, P&G, Orange, SAP şi Mercedes sunt doar câteva exemple. Multe companii au programe permanente pentru formarea liderilor, dar sunt şi situaţii în care şeful unei companii este adus din exterior.

    O recrutare greşită poate costa compania bani grei – cu cât mai înaltă poziţia, cu atât mai grav prejudiciul, motiv pentru care majoritatea companiilor mari au programe prin care identifică, dezvoltă şi păstrează talentele. Oana Ciornei, managing partener la Amrop, spune: „Şi majoritatea celor mici, dacă sunt suficient de bune, ajung, la un moment dat, în situaţia în care oportunităţile din piaţă sunt mai numeroase decât capabilităţile interne ale organizaţiei“. Procesele şi sistemele diferă, însă principiul de bază este responsabilizarea managerilor pentru dezvoltarea oamenilor din subordine, nu doar pentru obţinerea de rezultate financiare. Orice evaluare de performanţă are în vedere şi dimensiunea de lider şi de „people manager“, nu doar rezultatele financiare.

    „Calitatea programelor de pe piaţă însă lasă de dorit. Din discuţiile pe care le am cu directori generali şi cu directori de HR, am aflat că puţini măsoară ROL (return on learning) sau ce impact concret are investiţia în dezvoltarea oamenilor-cheie“, afirmă Radu Manolescu, managing partner al K.M. Trust & Partners. Multe companii aleg şi aplică programe de acest fel fără o bună înţelegere şi control a ceea ce urmează după. Radu Manolescu susţine că întrebarea-cheie este cât de păguboasă e plecarea unui om-cheie, nu cât costă retenţia şi dezvoltarea lui: „Cele din urmă sunt insignifiante faţă de primul… Procesele de identificare, păstrare şi dezvoltare a oamenilor-cheie sunt foarte complexe şi necesită efort din partea echipelor de leadership pentru a face compania atractivă“.

    Elena Antoneac, head of operations al filialei locale a Nestlers Group, spune că „pe o piaţă a muncii din ce în ce mai competitivă, păstrarea talentele în companie poate să facă diferenţa între succes şi eşec. Din ce în ce mai multe companii din România au lansat programe diverse prin care încearcă să-şi identifice talentele din interior“.

    Un executiv ar trebui, teoretic, să aibă în formare un succesor. Cât de des se respectă – sau nu – această regulă? Oana Ciornei spune că acest lucru depinde de executiv şi de angajator; implicaţiile unui proces de dezvoltare de succesori sunt complexe într-o organizaţie. Atitudinea faţă de subalterni este importantă pentru a crea un mediu de lucru atractiv în orice organizaţie. „Atâta vreme cât orice manager este conştient că succesul lui depinde de al membrilor echipei, şi priorităţile lui vor fi orientate către oameni. Dacă în schimb evaluările nu ţin cont de acest lucru, atunci e uşor să apară lideri «toxici», care mai degrabă otrăvesc sau secătuiesc locul. Un manager capabil să crească oameni ştie că prima dată trebuie să se preocupe de succesul oamenilor lui, pe urmă – oricât de rău ar suna asta – este dator să se ocupe de succesul şefului lui şi abia la urmă de succesul lui“, susţine Oana Ciornei.

    Radu Manolescu crede că formarea permanentă de succesori pentru executivi „ţine de «sănătatea» organizaţiei, de cultura ei, de momentul din ciclul de viaţă a acesteia etc. Cele mature sau ceva mai mature – şi nu sunt puţine, în special multinaţionalele – au în atenţie acest aspect destul de formalizat şi bine pus la punct“.

    Reprezentanta Nestlers Group, Elena Antoneac, nu este de acord cu această idee: „În teorie aşa ar trebui să se întâmple. În realitate însă, în majoritatea cazurilor, din păcate acest lucru nu se întâmplă. Iar departamentele de resurse 

  • Oraşele unde statul te plăteşte să vii să locuieşti

    Puţini ştiu că există numeroase locuri în lume unde, dintr-un motiv sau altul, oamenii sunt încurajaţi să locuiască acolo şi să lucreze în timp ce le este oferită o sumă de bani.

    Pentru a evita orice îndoială, iată o listă cu câteva dintre locurile în care ţi se poate oferi fantastica oportunitate de a experimenta noi lucruri în viaţă într-o cultură diferită.

    Detroit, Michigan, SUA. Cunoscut şi sub numele de “Parisul din Vest”, deţine un program numit Challenge Detroit prin care se oferă suma de 2.500 de dolari pentru a locui şi lucra în acest oraş.

    Alaska, SUA. Dacă iubeşti iarna, peisajele pline de zăpadă şi liniştea care te vor putea înconjura atunci este locul ideal care te va face să te simţi ca acasă, chiar şi la temperature scăzute. Singura condiţie pentru a primi o sumă specială de la guvern este de a locui în Alaska minim un an.

     

    Cititi continuarea pe www.one.ro

  • Oraşul care are prea multe locuri de muncă, prea multe case vacante, dar nu are destul de mulţi oameni

    O localitate mică din Noua Zeelandă are o problemă mai puţin întâlnită….are prea multe locuri de muncă, prea multe case vacante, dar nu are destul de mulţi oameni, scrie The Guardian.

    Aşadar, mica localitate numită Kaitangata, din South Island, a lansat o campanie pentru a atrage noi rezidenţi. Cum încearcă să convingă ca oamenii să vină acolo? Simplu. Oamenii care se hotărăsc să se mute în Kaitangata vor primii o casă şi pământ la un preţ foarte atractiv, 122.000 de lire sterline, scrie The Guardian. Bryan Cadogan, primarul al districtului Clutha din care face parte şi Kaitangata, estimează că sunt cam 1000 de locuri de muncă vacante. Marele angajator din zonă este o fabrică de procesare a laptelului.

    Un fermier pe nume Evan Dick susţine iniţiativa autorităţilor şi le oferă ajutor oamenilor care vor să se relocheze în Kaitangata. “Sunt o comunitate de modă veche. Nu ne încuiem casele, ne lăsăm copii să se joace liberi. Avem slujbe, avem case, dar nu avem oameni. Vrem ca acest oraş să devină unul viu din nou, îşi aşteptăm pe oameni cu braţele deschise”, a spus el.