BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • Vor să construiască cetatea Minas Tirith din Lord of the Rings. Cât costă proiectul utopic

    Un grup de arhitecţi a lansat o campanie de strângere de fonduri pe platforma IndieGoGo în speranţa de a strânge 2 miliarde de lire pentru a construi o replică unu la unu a oraşului Minas Tirith, descris în opera lui J.R.R Tolkien, Stăpânul Inelelor, scrie The Telegraph.
     
    Jonathan Wilson, leaderul campaniei, a estimat că au nevoie de 2 miliarde de dolari pentru construcţie. 15 milioane de lire pentru pămînt, 1,4 miliarde pentru materialele de construcţie şi 188 de milioane pentru mâna de lucru. “Banii rămaşi, după ce proiectul va fi finalizat în 2023, vor merge pentru mentenanţa oraşului”, a declarat Wilson.
     
    Pentru a strânge această sumă, arhitecţii au la dispoziţie 60 de zile. 12 zile au trecut de când a fost lansată campania şi s-au strâns aproape 13.000 de lire.Recompensele oferite variază: numele donatorului să apară pe un monument, un tur gratis al oraşului, o noapte petrecută în Minas Tirith, iar donatorul care va oferi 100.000 de lire va fi făcut lord sau lady şi o să aibă la dispoziţie o calească pentru transportul prin oraş. 
     
    Pentru 1.720.000 de lire donatorul va primii un penthouse de lux cu 4 dormitoare. 
     
    “Cu toţii iubim operele lui Tolkien şi vrem să creăm o replică adevărată a Minas Tirith. De asemenea, noi credem că putem crea unul dintre cele mai remarcabile obiective turistice de pe planetă.”, a spus Jonathan Wilson.
     

  • Averea fabuloasă a sultanului din Brunei. Deţine, printre multe altele, un palat mai mare decât Vaticanul şi un garaj cu 7000 de maşini de lux – VIDEO

    Sultanul Hassanal Bolkiah este unul dintre cei mai bogaţi oameni de pe planetă şi conducătorul statului Burnei din 1967. Averea acestuia fiind estimată la 20 de miliarde de dolari.

    Familia lui Hassanal Bolkiah este una dintre cele mai bogate familii regale din lume şi renumită pentru extravaganţele ei. Totul emană bogăşie când vine vorba de Hassanal Bolkian, până şi numele lui este compus din 16 de cuvinte ( numele complet: Sultan Haji Hassanal Bolkiah Mu’izzaddin Waddaulah ibni Al-Marhum Sultan Haji Omar Ali Saifuddien Sa’adul Khairi Waddien ).

    Bolkiah trăieşte într-un palat cu 1788 de camere si 257 de bai, 18 lifturi,  o sală de bal ce poate acomoda până la 5.000 de oameni şi o moschee şi se întinde pe 200.000 de metri pătraţi, ceea ce-l face mai mare decât Vaticanul.  Potrivit Guiness World Records, Istana Nurul Iman, palatul sultanului, este considerat al cel mai mare palat din lume. Pentru a construi un asemenea palat, sultanul a cheltuit 350 de milioane de dolari. Construcţia are un garaj unde încap 110 maşini, un grajd prevăzut cu aparate de aer condiţionat pentru cei 200 de ponei şi cinci piscine.

    Sultanul este faimos pentru colecţia de automobile impresionantă. Se crede că are cel puţin 7.000 de maşini şi că a cheltuit în jur de 800 de milioane de dolari doar pe automobile de lux. Potrivit Guiness World Records, Bolkiah are în colecţia sa 600 de Rolls-Royce-uri, peste 300 de automobile Ferrari şi 134 de maşini Koenigseggs. 

  • Cât pierde România în fiecare an din cauza falsurilor din comerţ. 20.000 de oameni şi-au pierdut joburile din cauza chinezăriilor

    România înregistrează pierderi de 143 de milioane de euro pe an din pricina falsurilor vândute pe piaţă, reunind aici îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii. Peste 20.000 de locuri de muncă sunt pierdute din cauza aceluiaşi fenomen. iar la nivelul întregii Europe, vânzările de falsuri reprezintă 9,7% din consum, adică 26,3 miliarde de euro.

    Chinezii bogaţi îşi comandă mâncarea în străinătate iar alimentele vin cu avionul, săptămânal. La prima vedere pare o „fiţă“, dar de fapt ei încearcă – pentru că îşi permit – să îşi protejeze sănătatea. Pentru că în China aproape orice este contrafăcut, de la alimente la automobile sau medicamente, piaţa fiind inundată cu astfel de produse; unele dintre ele seamănă atât de bine cu originalul încât e necesară o analiză detaliată. Iar riscurile asociate alimentelor contrafăcute sunt mai mari decât în cazul, să spunem, al unei perechi de încălţări care nu este întocmai ceea ce promite eticheta.

    Dar producătorii chinezi îşi găsesc căi de acces şi către pieţe de pe alte continente, iar pierderile sunt însemnate. Peste 362.000 de locuri de muncă sunt pierdute din pricina falsurilor vândute pe piaţa europeană, din care 227.200 de slujbe în retail, aproape 90.000 în fabrici şi 45.000 în distribuţie. Mai grav de atât, tendinţa este ca numărul celor angajaţi în retailul de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii să se reducă şi mai mult, conform estimărilor realizate de Office for Harmonization in the Internal Market, care a realizat un studiu referitor la impactul pe care îl au falsurile la nivelul pieţei europene.

    De exemplu, în 2012, institutul de cercetare al Naţiunilor Unite în privinţa criminalităţii la nivel interregional a făcut publică o cercetare referitoare la falsurile vândute pe piaţa de încălţăminte din Italia. Documentul arăta că producătorii chinezi de încălţăminte care lucrau în timpul zilei în sistem lohn pentru companii europene asamblau aceleaşi produse în timpul nopţii. Falsurile erau identice, asemănătoare în cel mai înalt grad cu produsele pe care le imitau, în funcţie de preţul cu care urma să fie vândute pe piaţă.

    O investigaţie a Europolului în colaborare cu poliţia spaniolă şi Autoritatea pentru Siguranţă Alimentară şi Economică din Portugalia a arătat că grupurile implicate în producţia şi distribuţia de bunuri contrafăcute sunt extrem de bine organizate, controlate în principal de cetăţeni marocani. Încălţăminte, accesorii şi o serie de articole de îmbrăcăminte ale unor mărci cunoscute la nivel mondial erau produse în nordul Portugaliei, cărate cu camioanele în Spania, iar banii erau spălaţi cu precădere prin donaţii către două moschei din Maroc. Iar apoi intrau din nou în circuit. Aşadar, sursa falsurilor vândute pe pieţele europene se află deopotrivă pe bătrânul continent, dar şi pe meleaguri mai îndepărtate, în China.

    Totuşi cea mai mare parte a falsurilor vândute la nivel european, circa două treimi, vin din China, arată un raport realizat anul acesta de Europol. Acest raport arată că „internetul este cel mai important canal de distribuţie pentru produsele contrafăcute. Consumatorii sunt atraşi de magazinele online datorită preţurilor de vânzare, pentru că sunt disponibile 24/7 şi livrărilor directe“.

    Pierderea vânzărilor legale dar şi a slujbelor are un impact mai larg la nivelul întregii economii. „Dacă vânzările unei industrii sunt afectate de piaţa neagră, atunci această industrie va cumpăra, la rândul său, mai puţine bunuri şi servicii de la furnizorii săi, ceea ce va duce la pierderi de vânzări şi locuri de muncă în domeniile conexe“, arată studiul realizat de Office for Harmonization in the Internal Market.

    Pentru protecţia pieţei europene, sunt necesare măsuri netarifare, pentru a nu fi permisă intrarea pe piaţă a produselor contrafăcute şi a celor care au preţuri de dumping, spune Maria Grapini, europarlamentar. Ea adaugă că a avut, chiar pe acest subiect, o intervenţie în Parlamentul European, dar că orizontul de timp în care ar putea fi luate măsuri concrete nu poate fi precizat. „Fenomentul contrafacerii este foarte amplu şi prezent în multe alte industrii în afară de cea textilă şi de încălţăminte, dar se pot lua măsuri care să limiteze acest fenomen, cu un control riguros la vamă“, afirmă Grapini.

    Contrafacerea, spune ea, are trei aspecte: pe de o parte este vorba de falsuri în ce priveşte mărcile, existând produse cu eticheta unui brand, fără să aibă acest drept, pe de altă parte sunt falsurile în ce priveşte compoziţia unui produs (or un produs care este etichetat ca fiind 100% din lână, dar de fapt, este din vâscoză, este mai ieftin). În plus, mai există falsuri în ce priveşte ţara de destinaţie a unui produs.

  • Cel mai exclusivist proiect imobiliar din lume: are pârtie interioară de ski şi un turn de 711 metri – FOTO

    Un nou proiect imobiliar a fost dezvăluit recent la Dubai, acesta urmând să includă o pârtie interioară de ski, cea mai mare fântână muzicală din lume, cel mai înalt punt de observaţie la 360 de grade şi restaurantul la cea mai mare înălţime-

    Meydan One plănuieşte astfel să doboare nu mai puţin de 5 recorduri mondiale la momentul finalizării, în 2020.

    Proiectul este estimat la 8,6 miliarde de dolari şi va putea găzdui peste 78.000 de persoane, fiind considerat atracţia principală a World Expo 2020, ediţie găzduită de Dubai.

     

  • Viaţa incredibilă a co-fondatorului Facebook. De la arestat pentru consum de droguri la donaţie 600 de milioane de dolari

    Sean Parker a avut parte de succes de la o vârstă fragedă. La 19 ani a co-fondat Napster, serviciul de file-sharing, care a schimbat modul cum oamenii consumă muzică, scrie Business Insider.

    La 24 de ani era preşedintele Facebook, un start-up mic ce avea să devină un gigant, cea mai mare reţea de socializare din lume. Iar acum la 35 de ani, averea lui este estimată la 3 miliarde de dolari. Recent a lansat Brigade, o platformă socială care este menită să încurajeze implicarea civică, şi a donat 600 de milioane de dolari către propria fundaţie.

    De-a lungul drumului a avut parte şi de controverse. El a căpătat o reputaţie de petrecăreţ şi cheltuitor.
    Napster a apărut în 1999 şi curând a devenit una dintre afacerile cu cea mai rapidă creştere din toate timpurile. După mai multe procese pornite de către asociaţiile de muzică împotriva Napster, Parker a închis serviciul şi a fondat reţeaua sociala Plaxo. A fost demis doi ani mai târziu.

    În 2004 s-a alăturat Facebook, în perioada când încă era un start-up. Acesta a avut un cuvânt important de spus în strategia reţelei sociale. Anul următor a fost acuzat de posesie de cocaină. Chiar dacă nu a fost demonstrat, acest lucru a contribuit la plecarea sa de la conducerea Facebook, dar el a continuat să aibă un rol în creşterea companiei.Parker a fost interpretat de către Justin Timberlake în filmul “The Social Network” din 2010. El nu a fost mulţumit de felul cum a fost portretizat şi a declarat că filmul a fost “o lucrare de ficţiune”.

    În 2006 a devenit managing partner la “Peter Thiels Founders Fund” şi a ajutat Spotify să ajungă în Statele Unite.
    El nu a ezitat să-şi cheltuie averea. În 2011 el a plătit 20 de milioane de dolari pentru o casă denumită “Casa lui Bachus”. Înainte de achiziţie, Parker plătea chirie de 45.000 de dolari pe lună pentru casă.

    Sean Parker s-a căsătorit cu Alexandra Lenas în vara anului 2013. Ceremonia de trei zile ce a avut loc în pădurea din Big Sur, California a costat cuplul 4,5 milioane de dolari. Toţi cei 364 de invitaţi au fost îmbrăcaţi, pentru ceremonie, în costume ce aduceau a “Lord of The Rings”, făcute de designer-ul Ngila Dickson. Cuplul a mai făcut o achiziţie pentru colecţia de proprietăti. Au cumpărat casa lui Ellen DeGeneres din Los Angeles pentru 55 de milioane de dolari.

    Parker este şi filantrop, donând 600 de milioane pentru a lansa fundaţia “Parker Foundation”. De asemenea, el a donat 24 de milioane pentru un centru de cercetare a alergiilor şi 4,5 milioane pentru un program de cercetare pentru eliminarea malariei.
    “E una dintre persoanele cele mai generoase pe care le cunosc, dar şi una dintre cele mai excentrice”, a spus un coleg pentru Vanity Fair in 2010.

  • S-a întors în ţară după şase ani în Statele Unite, iar acum se ocupă de atragerea de investiţii de peste 1,4 miliarde de euro

    „Îmi doresc ca, împreună cu echipa Franklin Templeton, să continuu eforturile de promovare a Fondului Proprietatea, de dezvoltare a pieţei de capital din România şi de îmbunătăţire a modului în care România este percepută de investitorii instituţionali străini“, îşi descrie ambiţiile pe termen lung Marius Dan.

    El conduce, din 2011, departamentul de relaţii cu investitorii pentru Fondul Proprietatea. În 2004 a absolvit Wingate University din Carolina de Nord, fiind licenţiat summa cum laudae în Finanţe, iar în 2006 a încheiat şi studiile masterale în Finanţe, în cadrul University of Wyoming. A luat apoi una dintre cele mai dificile decizii ale vieţii sale, potrivit lui Dan, şi s-a întors în ţară după şase ani petrecuţi în Statele Unite ale Americii, renunţând la ideea de a urma şi un doctorat în Finanţe. „S-a dovedit a fi o decizie bună, ţinând cont de activitatea mea profesională în cadrul Franklin Templeton“, concluzionează Dan.

    Anterior activităţii sale la Fondul Proprietatea, a lucrat la realizarea unor emisiuni concentrate pe evoluţiile Bursei de Valori Bucureşti şi a pieţelor internaţionale, în special a bursei de la New York, în cadrul televiziunii The Money Channel. Atragerea de investiţii directe de portofoliu în Fondul Proprietatea de peste 1,4 miliarde de euro din partea investitorilor instituţionali străini, prin eforturile de promovare a Fondului Propreitatea şi a României depuse împreună cu echipa de investiţii a Franklin Templeton în cele mai mari centre financiare din lume, cât şi listarea Fondului Proprietatea la London Stock Exchange se numără printre principalele sale realizări.   

  • Veniturile Facebook au crescut cu 39% în trimestrul doi, la 4,04 miliarde dolari

    Analiştii anticipau venituri de aproape 4 miliarde de dolari.

    Creşterea cu peste 1 miliard de dolari a veniturilor Facebook reflectă în parte cheltuielile companiilor mari cu publicitatea, pentru atragerea de clienţi dintre utilizatorii Facebook.

    Profitul net a scăzut cu 9,1%, la 719 milioane de dolari, de la 791 milioane de dolari în urmă cu un an.

    Facebook a anunţat în aprilie că cheltuielile companiei vor creşte cu până la 65% în acest an, ca urma a investiţiilor şi a altor iniţiative pe termen lung cum ar fi în domeniul realităţii virtuale şi a dronelor alimentate cu energie solară.

    Numărul utilizatorilor care îşi accesează contul cel puţin o dată pe lună a crescut la 1,49 miliarde, de la 1,44 miliarde la sfârşitul lunii martie. Dintre aceştia, 968 de milioane îşi accesează contul zilnic, în creştere de la 936 de milioane în primul trimestru.

     

  • Planurile Chinei pentru a deveni principala putere economică finanţează şi construieşte baraje, şosele, căi ferate, porturi şi aeroporturi, legând diverse puncte strategice

    China finanţează şi construieşte baraje, şosele, căi ferate, conducte de gaz, porturi şi aeroporturi, legând diverse puncte strategice de pe glob: de la Samoa la Rio de Janeiro, de la St. Petersburg la Jakarta, de la Mombasa la Vanuatu şi de la Arctica la Antarctica.

    Toate acestea sugerează un plan bine pus la punct, dar reflectă, de asemenea, şi o frenezie comercială de neoprit. Companiile chineze se aventurează şi încheie afaceri, interesate să găsească în lume o creştere care se dovedeşte greu de manageriat acasă. Tipic pentru o putere aflată în creştere rapidă.

    Ce ar fi fost acesta, însă, fără porturile, drumurile şi căile ferate construite de-a lungul timpului, în puncte strategice? Infrastructura a fost, cu siguranţă, un element important al puterii britanice. Marile naţiuni au devenit conştiente de importanţa infrastructurii încă de pe vremea Romei, care a construit 89.000 de kilometri de drumuri şi apeducte în Europa.

    Astăzi a venit rândul chinezilor să schimbe harta economică a lumii. ”China este o mare putere şi se află într-o relaţie de competitivitate cu marile puteri economice. De exemplu, a devansat Japonia de foarte mult timp, iar de curând şi Germania, din punctul de vedere al exporturilor“, spune Mihai Ionescu, şeful Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România.

    Infrastructura, alături de activităţile companiilor, ar transforma rapid China în cel mai mare imperiu comercial la nivel mondial. Impedimentul este, însă, dispersia acestor proiecte de infrastructură. Pentru a crea un tot unitar, este necesară o viziune de ansamblu, crearea unor legături între structurile deja existente. ”Asta presupune un set de activităţi, începând cu plasamente de capital, cu investiţii în anumite ţări cheie şi terminând cu practicile comerciale, nu întotdeauna cele mai ortodoxe vizavi de partenerii cu care au afaceri“,  adaugă Mihai Ionescu.

    În septembrie 2013, liderul chinez Xi Jinping a vizitat Astana, capitala Kazahstanului, pentru a achiziţiona o participaţie la Kashagan, unul dintre cele mai mari câmpuri petroliere, pentru suma de 5 miliarde de dolari. În acel drum, el a făcut publice detaliile unui plan numit One Belt, One Road –  versiunea pe mare şi pe uscat a celebrului Drum al Mătăsii. Beijing îşi propune o reţea feroviară de mare viteză, care va porni de la Kunming, capitala provinciei Yunnan, către Laos, iar mai departe spre Cambodgia, Malaiezia, Birmania, Singapore, Thailanda şi Vietnam. O altă reţea de drumuri, căi ferate şi conducte va începe în Xi’an, în centrul Chinei, şi va merge spre vest, ajungând până în Belgia. Beijing a iniţiat deja o rută comercială de aproape 13.000 de kilometri între oraşul Yiwu şi Madrid, capitala Spaniei. În cele din urmă, o cale ferată de mare viteză de 1.800 de kilometri va porni din Kashgar şi se va îndrepta spre sud, prin Pakistan şi prin portul saudit Gwadur.

    Un Drum al Mătăsii maritim urmează să lege sudul Mării Chinei de oceanele Pacific şi Indian. Pe 26 mai autorităţile chineze au prezentat o strategie de expansiune navală, cu o flotă care să depăşească apele teritoriale, spre marile oceane.

    Interesant este că de multe ori China nici nu trebuie să construiască toţi acei kilometri de căi ferate sau de facilităţi, pentru că infrastructura, în mare parte, există, iar elementele acesteia trebuie doar unite.

    Peste tot se va cere, însă, muncă multă, iar Beijingul trebuie să fie perceput la fel de generos atât în conceperea proiectelor cât şi în punerea acestora în practică. Dar există şi sceptici: Jonathan Fenby de la firma de cercetări Trusted Sources a sugerat, într-o notă către clienţi, că aceste proiecte ar putea fi, totuşi, prea ambiţioase. China are deja o tradiţie în a anunţa şi apoi a anula proiecte, precum cel de construcţie de căi ferate în Mexic, un proiect de 3,7 miliarde de dolari care a fost stopat pe fondul unor acuzaţii de corupţie.

    În acelaşi timp, Japonia a intrat în competiţie cu China: a lansat oferte de miliarde de dolari pentru construirea unor căi ferate de mare viteză, dar şi alte proiecte în Indonezia, Thailanda şi prin alte părţi.

    Beijingul pare, însă, să-şi cunoască limitele. Aşadar, şi-a propus finanţarea proiectelor de infrastructură cu ajutorul altei invenţii chineze, Banca Asiatică de Investiţii pentru Infrastructură, instituţie cu 57 de membri fondatori, modelată oarecum după Banca Mondială. Proiectele susţinute de bancă sunt eficiente pentru ţările în care sunt construite, dar dacă luăm în considerare influenţa Chinei în instituţie, cu siguranţă fac parte din marea schemă globală chineză.

  • Creştere cu 6% a vânzărilor Grupului Roche în prima jumătate a anului 2015

    Divizia de Diagnostic a înregistrat, de asemenea, creşteri semnificative în special datorită testelor de imunologie şi produselor de diagnostic molecular.

    Vânzările Diviziei de Farmaceutice a Roche au crescut cu 5% în primele şase luni ale anului 2015, la o rată de schimb constantă, ajungând  la 18.350 miloane de franci elveţieni. Această creştere s-a datorat în special francizei de medicamente pentru tratamentul cancerului de sân HER2 pozitiv – creştere de 21%, mai mare cu un procent faţă de anul trecut – şi a vânzărilor medicamentelor pentru astm, artrită reumatoidă şi pentru hematologie. Vânzările au înregistrat o creştere de 7% în Statele Unite, de 7% în Japonia şi de 2% în Europa.

    Divizia de Diagnostic a înregistrat vânzări în creştere cu 7% în prima jumătate a anului, ridicându-se la 5.235 milioane de franci elveţieni, în principal datorită cererii susţinute pentru produsele de diagnostic imunologic. Vânzările Diabetes Care au crescut cu 1%, în timp ce Molecular Diagnostic şi Tissue Diagnostic au înregistrat creşteri de 12% fiecare.
    Estimări pentru anul 2015

    Pentru anul 2015, Grupul Roche estimează o creştere a vânzărilor cu o singură cifră, la o rată de schimb constantă, precum şi o creştere a dividendelor în franci elveţieni. 

    Având sediul central în Basel, Elveţia, compania Roche este unul dintre liderii mondiali ai industriei farmaceutice şi de diagnostic, bazată pe cercetare, prin sinergia oferită de cele două divizii ale sale: Divizia de Farmaceutice şi Divizia de Diagnostic.

    În 2014, Roche avea, la nivel global, peste 88.500 de angajaţi, a investit 8,9 miliarde de franci elveţieni în cercetare şi dezvoltare si a raportat vânzări de 47,5 miliarde de franci elveţieni. Compania Genentech, din Statele Unite, este deţinută în totalitate de grupul Roche.

  • Jurassic World ajunge pe locul trei în topul încasărilor. A strâns o sumă record mai repede decât Titanic sau Avatar – FOTO, VIDEO

    “Jurassic World”, cea mai nouă producţie din franciza creată de Steven Spielberg, a devenit al treilea cel mai profitabil film din istorie, depăşind ca încasări filmul Avengers.

    “Jurassic World” are, până la acest moment, încasări de peste 1,52 miliarde dolari, depăşind cu câteva milioane de dolari “Avengers”. Primele două poziţii în acest clasament sunt ocupate de “Avatar” (2,78 miliarde) şi “Titanic” (2,18 miliarde dolari).

    După ce a devenit în weekendul de debut primul film din lume care a depăşit pragul încasărilor de 500 milioane de dolari, “Jurassic World” a continuat evoluţia excelentă.

    “Jurassic World” îi are în rolurile principale pe actorii Chris Pratt şi Bryce Dallas Howard şi este regizat de cineastul Colin Trevorrow. Au trecut 22 de ani de la evenimentele din Jurassic Park, iar parcul de distracţii imaginat de vizionarul John Hammond este acum perfect funcţional, informează site-ul cinemagia.ro. Milioane de turişti au venit anual pe Isla Nublar, plătind preţuri piperate pentru a vedea cu ochii lor dinozaurii readuşi la viaţă de tehnologii revoluţionare, dar în ultima vreme numărul vizitatorilor a scăzut. Pentru a creşte vânzările, Corporaţia Patel comandă realizarea unui nou dinozaur. Comportamentul acestuia îi va uimi pe angajaţii parcului, iar natura va profita curând de ocazie pentru a arăta din nou că nu poate fi controlată de om.

    Regizorul Colin Trevorrow (39 de ani) a mai regizat un singur lungmetraj până acum, Safety Not Guaranteed, primit relativ bine de public. Este de apreciat curajul producătorilor de a lăsa un buget de peste 150 de milioane de dolari pe mână unui regizor cvasidebutant.

    Implicarea lui Spielberg s-a rezumat, probabil, la câteva sfaturi; folosirea numelui său pe ecran a fost o mişcare mai mult de marketing, pentru că funcţia de producător este una care contează la nivel financiar. Regizorul Colin Trevorrow a făcut însă o treabă bună, reuşind să pună cap la cap două ore de acţiune şi suspans de calitate. În rolurile principale îi regăsim pe Chris Pratt (Guardians of the Galaxy, Parks and Recreations), Bryce Dallas Howard (The Village, Spider-Man 3) şi Ty Simpkins (Insidious, Iron Man 3). Singurul actor care a apărut şi în producţia din 1993 este B.D. Wong, reluând rolul doctorului Henry Wu.