BusinessMagazin

Tag: business

  • Berea artizanală, noua modă din industria băuturilor. Cine sunt românii care fac bere artizanală şi cât de profitabil e un asemenea business

    Ce este berea artizanală? Cum şi când a apărut berea artizanală pe plan local, cine sunt cei care produc şi cei care consumă o astfel de bere? Şi care este viitorul unui astfel de business într-o piaţă unde majoritatea băutorilor de bere aleg lager la PET? Acestea sunt câteva din întrebările la care ne propunem să răspundem.

    Pasiunea pentru licoarea cu o istorie de mii de ani a fost principalul motor pentru mulţi dintre antreprenorii români care au ales să dezvolte afaceri în domeniul berilor artizanale. Cel mai adesea, ei au trecut de la producerea pentru propriul consum la înfiinţarea unei microberării.

    În urmă cu câţiva ani, atunci când răsfoiai meniul unui restaurant, vedeai vinuri, spirtoase, cocteiluri şi bere. Azi, în majoritatea localurilor, în meniu, pe lângă berile cunoscute deja şi-au făcut apariţia şi berile artizanale. În plus, tot mai multe baruri şi-au diversificat oferta şi au apărut mai multe localuri specializate unde sunt oferite doar beri de tip craft (artizanale). Unul dintre acestea a fost lansat recent chiar de către fondatorii Zăganului, unul dintre primii jucători pe piaţa berii artizanale din România.

    Berea artizanală (craft) este o bere făcută după o reţetă proprie, originală şi este produsă în cantitate mică, sub 5.000 de hectolitri pe an, susţin unii. „Berea artizanală se naşte din pasiune, iscusinţa berarului, respectarea proceselor naturale de fermentare şi ingredientele alese”, spune Laurenţiu Bănescu, unul dintre fondatorii Zăganului, care exemplifică două etape extrem de importante în realizarea berii craft, „unde se creează magia şi drojdia îşi face treaba transformând zaharurile în CO2 şi alcool”. Cele două etape sunt fermentarea primară şi maturarea. Perioada de fermentare durează „până la o săptămână”, în schimb maturarea poate dura şi un an. „Există în lume beri maturate în butoaie de lemn o perioadă lungă de timp”, adaugă Bănescu.

    „Artizanul are producţia mică, pentru că face bere el însuşi, tradiţional, cu pasiune. Dacă fac milioane de hectolitri şi schimb doar eticheta, nu e nimic artizanal în asta. În al doilea rând, un produs artizanal trebuie să fie de calitate, iar în realizarea lui să nu se folosească enzime, acceleratori, stabilizatori sau astfel de lucruri care pot să accelereze procesul de fermentaţie”, susţine Arnaud Dussaix, unul din fondatorii microberăriei Sikaru.

    Berea craft este un adevărat fenomen în State Unite ale Americii, unde există peste 4.600 de microberării, mai multe decât în 1873; acestea îşi adjudecă 12% din întreaga piaţă de bere, potrivit Brewers Association. Şi este de aşteptat ca numărul de microberării, la nivel global, să crească datorită cererii ridicate pentru beri artizanale. Numai în Europa numărul microberăriilor a ajuns la 740 în 2015, conform firmei de cercetare Grand View Research.

    Odată cu creşterea curentului de bere artizanală la nivel global, şi în România au început să apară mai multe microberării care produc bere artizanală de culori şi gusturi diferite. Aşadar, potrivit datelor Asociaţia Berarii Europei, în doar şapte ani numărul microberăriilor a crescut de la niciuna în 2010 la cel puţin 15 în 2016, iar alte două-trei se află în procesul de a primi autorizaţie de funcţionare.

    În România funcţionează circa 30 de fabrici de bere, jumătate dintre ele fiind microberării. Cu toate acestea, Marius Mircea, directorul executiv al Clinicii de Bere, microberărie funcţională încă din 2011, spune că berea artizanală încă nu este un fenomen în Romania, „din simplul motiv că există prea puţini producători locali, care să poată genera o mişcare relevantă în domeniu. Cele mai multe microberării sunt în Bucureşti, dar în afară de Zăganu, au producţii foarte micii şi realizează doar beri speciale, mai greu accesibile pentru un public mai larg”.

    Ioan Mitroi, proprietarul berero.ro, un magazin online specializat în vânzarea de bere artizanală, este de părere că berea artizanală „e un fenomen început acum aproximativ patru ani în România. Are un viitor, un public – mai ales că o bună parte din el este educat în a consuma produse de calitate.”

    Valoarea pieţei globale a berii artizanale a fost evaluată la 85,2 miliarde de dolari în 2015 de către Grand View Research şi prognozele se referă la creştere, datorită penetrării unor astfel de produse în pieţe precum Africa de Sud, Australia sau Brazilia. Mai mult, aceeaşi firmă de cercetare previzionează că piaţa berii artizanale la nivel global ar putea atinge o valoare de peste 500 de miliarde de dolari până în 2025.

    Europa ar urma să aibă cea mai mare cotă de piaţă din punctul de vedere al valorii şi al volumului; consumul ridicat combinat cu preferinţa consumatorilor europeni pentru băuturile aromatizate reprezintă factorul care va influenţa creşterea în pierioada următoare. Cele mai mari pieţei europene pentru bere craft sunt Marea Britanie şi Germania, care reprezintă un sfert din piaţa europeană de profil. Piaţa americană continuă să crească datorită schimbării preferinţelor consumatorului către o bere artizanală, iar cele mai rapide avansuri ar urma să aibă loc în America Centrală şi de Sud, dar şi Africa de Sud.

  • De ce eşuează antreprenorii români?

    Ca o concluzie, businessul românesc este plin de antreprenori români, cu o putere a capitalului slabă, care implică şi o putere financiară redusă, care contează prea puţin sau deloc.

    Andrei Cionca, de la CITR Group, cea mai mare firmă de insolvenţă din România, spune că businessul românesc stă în două picioare (n.r. – dacă nu chiar direct în şuruburi, fără picioare) depinzând de cele 6.000 de companii care trag toată economia.

    Dacă am avea ghinionul ca o parte dintre ele să închidă sau să sufere din punctul de vedere al businessului, creşterea economică din România, cea mai mare din Europa de un an, s-ar transforma într-o scădere dezastruoasă.

    De ce avem atât de puţini antreprenori români puternici? De ce atât de puţini antreprenori români care au ajuns în dificultate reuşesc să revină la suprafaţă? Ce ar trebui făcut şi de către cine ca businessul romînesc să nu fie atât de polarizat şi economia să nu depindă de un grup atât de mic de companii?

    O explicaţie dată de administratorii judiciari care au văzut tone de bilanţuri este că antreprenorii români confundă compania lor cu propria lor puşculiţă. Adică iau bani din companie pentru a-i folosi personal sau pentru a întreţine familia. Din punct de vedere juridic, compania este o entitate clară, acţionarul este altceva, iar cel care conduce compania alt personaj distinct.
    Mulţi antreprenori români nu înţeleg aceste deosebiri din punct de vedere juridic, iar acest lucru s-a văzut în cei 27 de ani de capitalism.

    O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorii români se îndrăgostesc de businessul lor mult prea mult şi nu au puterea să-l lase din mână atunci când trebuie, când mai pot să obţină bani pe el sau când îl mai pot restructura. Piaţa românească este plină de exemple de antreprenori români care au avut pe masă oferte de a vinde companiile şi care au ratat tranzacţia pentru câteva milioane de euro când pe masă aveau câteva zeci de milioane de euro.

    Exact ca la bursă, un investitor adevărat sau un antreprenor adevărat este cel care are o vânzare la activ – ştie când să vândă -, nu cel care cumpără. Oricine poate cumpăra, dar cei care ştiu cum să vândă pot fi număraţi pe degete.

    Fiind atât de îndrăgostiţi de afacerea pe care au creat-o, antreprenorii români nu reuşesc să se desprindă de ea, nu reuşesc să o mărite, fiind mai importantă întrebarea existenţială: dacă vând compania, eu ce mai fac, adică unde să mă mai duc la serviciu sau ce fac cu banii?

    O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul în sine este cel care creează şi dezvoltă un business pornind de la o idee. El se scoală în fiecare zi cu ideea de creştere, de expansiune, de vânzări mai mari, de angajări de oameni, de obţinut contracte. Antreprenorul ştie mai puţin despre restructurare, aceasta fiind o noţiune care se bate cap în cap cu crearea şi dezvoltarea unui business.

    Nu poţi să ai o idee şi să o restructurezi a doua zi.

    Când creşti, toată lumea se uită la vânzări şi nimeni nu se uită la costuri. La bancă te duci cu un plan de dezvoltare, nu cu un plan de restructurare. Banca îţi dă credit pentru creştere, pentru că nu are cum să-ţi dea bani pentru scădere. |n aceste condiţii, foarte puţini antreprenori români s-au confruntat cu restructurarea propriilor companii în perioadele de creştere. Nimeni nu a spus ”pauză“ dezvoltării un an pentru a vedea ce este în companie în spatele cifrelor de creştere.

    Este extrem de greu să te duci în faţa companiei aflate în plin avânt pentru a ”vinde“ un plan de restructurare, care implică tăieri de costuri, de poziţii, de oameni, de furnizori, de salarii.
    |n 101% din cazuri, în afacerile antreprenoriale, restructurarea vine atunci când este târziu şi mult prea târziu pentru a mai salva ceva. Buletinele de insolvenţă din România sunt pline de morţi care nu au mai putut fi înviaţi.

    O altă explicaţie este legată de faptul că antreprenorul român nu apelează la consultanţi care să-i facă un RMN, considerând că atât timp cât au creat businessul nimeni nu poate şi mai mult decât ei. Aşa este, dar consultanţii pot fi câteodată distructivi, să vină cu o privire proaspătă înspre businessul antreprenorului în contextul unei evoluţii a pieţei.

    Fiind băgat zi de zi în propriu business, antreprenorul pierde contactul cu realitatea, care se schimbă fără să anunţe în prealabil. |ntreaga lume de business este plină de exemple de companii care au apărut de nicăieri şi care au fost înaintea trendurilor. Este adevărat că de foarte multe ori consultanţii vor să vândă idei de creştere şi mai puţin de restructurare, pentru că antreprenorul nu ar putea să accepte această idee şi în consecinţă nu ar cumpăra-o.

    O altă explicaţie este legată de faptul că la un moment dat antreprenorul nu predă conducerea executivă a companiei unor directori, considerând că aceştia nu ar putea să facă mai mult decât fac ei. Probabil că da, dar nu acesta este rolul directorilor şi al celor care preiau managementul de zi cu zi. Este extrem de greu să găseşti directori buni, mai ales când antreprenorul caută o clonă a lor.

    Nu ştiu dacă, ştiind acum aceste lucruri, un antreprenor român ar face altfel decât crede el că este bine. Tocmai aici este diferenţa dintre un antreprenor şi un director.
     

  • Sfaturile tânărului care s-a pensionat la 34 de ani despre cum să faci bani: ”Aruncă-ţi televizorul!”

    În luna august, Brandon – un fost dezvoltator software care nu îşi foloseşte numele în mediul online din motive legate de intimitate – şi-a dobândit independenţa financiară şi s-a pensionat la 34 de ani. În prezent, scrie despre banii săi şi despre propria călătorie financiară pe blogul Mad Fientist.

    Business Insider a publicat şase din cele mai bune sfaturi ale sale:

    1. Încearcă să realizezi ce te face fericit

    Primul şi cel mai important lucru pe care trebuie să îl conştientizezi este să afli ce este important pentru tine şi ce te face fericit.

    Acest lucru este mai dificil de făcut decât sună. Mulţi dintre oameni îşi cheltuiesc banii pe lucruri care nu le aduc fericire şi majoritatea nu realizează că fac acest lucru fiindcă urmează scenariul vieţii altcuiva. În momentul în care am realizat că banii pot cumpăra libertatea – libertatea orelor de la 9 la 5, libertatea faţă de alarmele de ceas, cea legată de timpul pe care mi-l petreceam pe cererile ridicole ale şefului meu – mi-am direcţionat toţi banii spre acel scop.

    Nu mi-au lipsit lucrurile la care renunţam pentru a economisi pentru libertatea mea financiară fiindcă libertatea mea era mai importantă decât tot ceea ce puteam cumpăra.

    2. Concentrează-te pe ceea ce poţi controla

    În loc să te stresezi legat de ce se întâmplă cu economia sau să încerci să prezici evoluţia pieţei bursiere, concentrează-te pe lucrurile pe care le poţi controla cu adevărat şi optimizează acele lucruri.

    Taxele de investiţii te pot costa mii de dolari pe parcursul vieţii, aşa că minimizează acele taxe investind în produse de investiţii low-cost.

    3. Automatizează totul

    După ce ai creat un portofoliu simplu cu fonduri de index low-cost, diversificate, setează automat investiţii lunare şi apoi ignoră complet portofoliul tău.

    Oamenii sunt nişte investitori groaznici, aşa că dacă poţi să-ţi scoţi creierul şi emoţiile din ecuaţia, nu vei fi doara mai puţin stresat în cazul eventualelor căderi ale pieţei, dar vei avea la final şi mult mai mulţi bani.

    4. Opreşte consumul şi începe să creezi

    Consumul oferă fericire temporară, dar să creezi ceva îţi oferă fericire de durată. Este uşor să te întorci de la muncă şi să te uiţi timp de ore întregi la televizor, dar este mult mai dificil să faci ceva creativ cum ar fi să scrii o postare pe blog, să faci bijuterii sau să exersezi la un instrument muzical. Să creezi este mult mai plăcut decât să consumi şi poate avea drept consecinţă chiar şi venituri suplimentare.

    5. Aruncă-ţi televizorul pe fereastră

    Că tot veni vorba de televizor… aruncă-l pe fereastră. Sau, şi mai bine, vinde-l.

    În momentele în care oamenii de publicitate de bombardează cu lucruri pe care „trebuie să le ai”, devii mai puţin fericit cu ceea ce ai şi începi să cheltuieşti bani (în mod ironic pe lucruri care nu te vor face fericit). Odată ce reporterii TV îţi prezintă evenimente neplăcute pe un televizor 4k, foarte realist, devii mai temător şi mai puţin dornic să ieşi şi să explorezi lumea.

    Nu te topi într-o  baltă de frică şi nefericire pe canapeaua ta şi du-te să îţi trăieşti viaţa.

    6. Experimentează

    Aşa cum am spus mai sus, este greu să afli ce te face cu adevărat fericit. Lucrurile care se adaugă fericirii tale astăzi ar putea să nu îţi provoace aceeaşi bucurie în ziua următoare, aşa că experimentează şi evită să te blochezi în angajamente mari. Încearcă orice înainte să cumperi. Închiriază înainte să devii proprietar. Împrumută atunci când este posibil şi cumpără obiecte folosite atunci când nu poţi împrumuta. Drumul spre fericire (şi spre independenţa financiară) nu va fi în linie dreaptă şi vei face şi greşeli pe parcurs, dar când te concentrezi pe fericire durabilă şi îţi aliniezi cheltuielile cu obiectivul final, vei fi mai încrezător că eşti pe traiectoria corectă.

  • Previziunea SUMBRĂ a fondatorului Facebook: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE

    Pentru prima oară în istorie, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, face anunţul de care se temea toată lumea: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE, iar zilele îi sunt numărate. 

    Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016. Acum, viitorul pare mai aproape ca niciodată. 

  • Cum arată palatul de 1 miliard de dolari lui Vladimir Putin de la Marea Neagră -GALERIE FOTO

    De ani de zile circulau zvonuri cum că Vladimir Putin şi-ar fi construit un palat impresionant în sudul Rusiei cu banii furaţi de la fondul de stat, informează International Business Times.
     
    În 2015 au fost publicate fotografii ale palatului situat lângă Praskoveevka, în Krasnodar Krai. Proprietatea de 67 de hectare situată lângă Marea Neagră are terenuri de sport, parcuri, piscine şi chiar un mic sat pentru personal. 
     
     
    În documentele publice se arată că proprietatea este un hotel, dar activiştii ruşi din opoziţie susţin că palatul aparţine lui Putin, iar acest fapt este demonstrat de prezenţa serviciilor de securitate, dar şi de anumite documente incriminatoare care demonstrează cine este defapt proprietarul palatului.
    Costurile construcţiei palatului au fost estimate (2009) la 1 miliard de dolari de către Kolesnikov, un opozant al lui Putin. 
     
     
    Primele fotografii cu clădirea au apărutîn 2010 pe site-ul RuLeaks.net, varianta rusească a WikiLeaks. Kremlinul a negat în mod constant că palatul este construit pentru Putin, şi a respins acuzaţiile de corupţie. 

  • Previziunea SUMBRĂ a fondatorului Facebook: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE

    Pentru prima oară în istorie, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, face anunţul de care se temea toată lumea: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE, iar zilele îi sunt numărate. 

    Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016. Acum, viitorul pare mai aproape ca niciodată. 

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Previziunea SUMBRĂ a fondatorului Facebook: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE

    Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016.

    Practic, Zuckerberg a folosit această diagramă pentru a comenta strategia Facebook în trei paşi pusă la bătaie: în primă instanţă, îşi rezervă timp pentru a dezvolta o tehnologie de ultimă oră. Mai apoi creează un produs care are la bază această tehnologie. După aceea, îl transformă într-un ecosistem pe care dezvoltatorii şi companiile din afară îl pot folosi pentru a-şi crea propria afacere.

    Atunci când Mark Zuckerberg a anunţat acest plan, a părut a fi o mai degrabă o viziune măreaţă, lipsită de detalii.

    Pe planeta Facebook din 2026, toată lumea are acces la Internet, pe care marea majoritatea oamenilor îl vor obţine prin intermediul Internet.org, braţul de conexiune al Facebook. Zuckerberg a reptat în cadrul conferinţei de săptămâna trecută faptul că în prezent se lucrează la ochelarii smart care vor fi asemeni celor Warby Parkers. Pentru a întări aceste declaraţii, Facebook promite inteligenţă artificială atât de performantă încât se va putea discuta cu calculatoarele, asemeni cu oamenii.

    Acest plan pare a fi interesant pentru societate şi pentru acţionarii Facebook. Însă provoacă scenarii viitoare nu tocmai plăcute, în care tot ceea ce vom vedea, auzi şi gândi vor fi uşor accesibile tehnologiei.

    Suntem cu un an mai aproape de 2026. Şi deşi lucrurile se mişcă destul de încet, ele încep să se adune, pe măsură ce planurile reţelei sociale de realitate virtuală şi augmentată, conectivitate universală la internet şi inteligenţă artificială sunt pe cale să se deplaseze lent de la fantezie la realitate.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Un mare bancher anunţă dezastrul pentru angajaţii din bănci: peste 30% din joburi vor dispărea în cinci ani

    Într-un interviu pentru Bloomberg TV, bărbatul a spus că inteligenţa artificială va schimba modul în care o bancă funcţionează. “Văd lumea bancară transformându-se, de la instituţii mari financiare, la ceva mai descentralizat”, a spus el.

    Spusele lui Pandit se potrivesc cu ceea ce a raportat fostul său angajator, Citigroup. Potrivit unui raport al băncii din luna martie, peste 30% din joburile bancare vor dispărea, însă nu în următorii cinci ani, ci în zece ani. Pandit a condus Citigroup din 2007 până în 2012 când şi-a dat demisia. A înfiinţat o companie de private equity numită Orogen Group pe care o conduce în calitate de CEO.

    Şi alţi foşti executivi au exprimat păreri similare. Luna trecută, Axel Lehmann, COO al UBS, a spus că inteligenţa artificială va “schimba fundamental domeniul bancar”.

  • Echitaţia, între pasiune şi business – VIDEO

    Dincolo de pasiunea pentru cai, mai mulţi antreprenori au decis să dezvolte businessuri pe baza acestei tendinţe, înfruntând parcă starea în care se află hergheliile din România.