BusinessMagazin

Tag: business

  • Care sunt cele mai întâlnite cauze pentru care maşinile din România intră în service

    Studiul mai arată că, în România, 20% dintre maşini ajung în service pentru reparaţii în afara reviziilor standard (ceea ce reprezintă 21% din costurile totale de întreţinere a maşinii); 29% dintre maşini se prezintă pentru reviziile periodice (46% din costurile totale de întreţinere a maşinii); iar 51% dintre maşini se prezintă la service pentru anvelope – schimb sezonier şi înlocuire de anvelope uzate (ceea ce reprezintă 33% din costurile totale de întreţinere a maşinii).

    Separat, odată cu înaintarea în vârstă şi rulajul maşinii, piesele fabricate din cauciuc sau plastic cedează şi necesită înlocuire (furtunuri şi unele cablaje). De asemenea, în urma accidentelor, maşinile ajung în service şi pentru reparaţia elementelor de caroserie avariate.

    „20% dintre autovehiculele comandate la noi în leasing operaţional beneficiază de un grad ridicat de tehnologizare (camere auto avansate/sisteme de avertizare anti-coliziune/faruri adaptative/sisteme de infotainment), iar acest procent este în creştere. Clienţii noştri iau tot mai mult în calcul prevenţia accidentelor – fie prin echipări suplimentare ale maşinilor, fie prin cursuri de condus preventiv. Multe dintre aceste investiţii sunt recuperate pe parcurs şi conduc chiar la optimizarea bugetului de reparaţii. Situaţia infrastructurii îşi spune însă cuvântul şi afectează comercial companiile, fie că vorbim de timpii alocaţi deplasărilor sau transporturilor, fie că discutăm de cheltuielile de service”, declară Ioana Grigore, Director Comercial al Business Lease România.

    Cifrele studiului arată de asemenea că pentru mentenanţă, în medie, maşinile ajung la service după 25.000 km sau 1 an, după cum prevăd producătorii de autoturisme.

    Pentru elemente de frânare, care fac parte din categoria consumabilelor, maşinile ajung la service, în medie, după 30.000 – 40.000 km.

    Pentru reparaţii care nu fac parte din categoria înlocuirii consumabilelor (piese de suspensie, direcţie etc.) sunt duse la service, în general, maşinile mai vechi de trei ani şi care depăşesc 80.000 – 90.000 km.

    Business Lease, pe baza experienţei acumulate, recomandă utilizarea autoturismelor în regim de leasing operaţional pe o perioadă de maximum 57 de luni, respectiv 160.000 km (alimentare pe benzină) şi 180.000 km (motorină).

    Business Lease România a finalizat cel de-al patrulea studiu local, prin monitorizarea unui număr de 8.429 de intervenţii în service înregistrate.

    Studiul Business Lease România a fost realizat pe un număr de peste 1.500 de autoturisme. 65% dintre aceste maşini se află în Bucureşti, iar 35% – în restul regiunilor din ţară. 75% dintre şoferi sunt bărbaţi şi 25% sunt femei. Din totalul de maşini pentru care clienţii Business Lease România au optat, primele două poziţii sunt ocupate de mărcile Ford şi Dacia, cu 50%, urmate de Hyundai, cu 13%, Skoda, 12%, şi Volkswagen, cu 10%.

  • Business Magazin, în anul al 14-lea. Cel mai uşor este să scrii. Până începi să scrii

    Pentru toată lumea, cel mai uşor este să scrii. Până începi să scrii.

    Ţin minte că acum câţiva ani am avut o discuţie cu Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, despre un text, o opinie scrisă pentru Ziarul Financiar. El mi-a spus că s-a chinuit vreo trei zile să scrie o pagină A4 şi atunci a înţeles cât de greu este să scrii.
    Nu este nici cel mai greu, dar nici cel mai uşor lucru să poţi să transpui în cuvinte, propoziţii ceea ce ţi se învârte în cap şi ar putea să constituie subiectul unui articol.

    Când ai o discuţie cu un antreprenor şi încerci să scrii povestea lui, cel mai greu lucru este să găseşti fraza de început şi fraza de final. Pentru că în povestea lui sunt multe fraze de început şi nu ştii care este cea mai importantă. De aceea, poveştile încep cu contradicţii, cu vise care nu s-au realizat sau s-au realizat, cu cuvinte pompoase şi cifre mari.

    Un ziarist de la Business Magazin poate a surprins sau nu povestea unui antreprenor într-un articol. Nu întotdeauna cred/credem că am reuşit să facem cel mai bun articol, să scriem cea mai bună opinie, să descoperim cel mai nou trend sau să urmărim cel mai bine creşterea şi căderea unui antreprenor.

    De foarte multe ori, personajele noastre sau PR-ul lor (coşmarul ziariştilor) cred că articolul ar fi putut să fie scris mai bine, că autorul articolului nu a surprins în profunzime ideile interlocutorului, ci doar pe cele superficiale, care aveau cuvinte mai bombastice, că ziaristul trimis la interviu nu a înţeles nimic etc.

    Pentru mine, unele dintre cele mai interesante articole sunt legate de obituary, adică necrologuri. Poveştile scrise despre cei care au murit de către The Economist pe ultima pagină, de Financial Times sau de The Wall Street Journal mi se par fabuloase.

    O „moarte” şi un „război” sunt întotdeauna printre cele mai citite articole. Nu dai greş.

    În Financial Times de weekend, ediţia din 30 septembrie, am citit un necrolog extraordinar despre Lillian Ross, un jurnalist american de la The New Yorker, celebra revistă. Până atunci nu am auzit niciodată de Lillian Ross, care a murit la 99 de ani.

    Am citit cu cea mai mare plăcere sfaturile pe care ea le-a dat jurnaliştilor cu care a lucrat: să fii interesat de subiectul pe care îl scrii, nu de tine, adică să nu te autopromovezi; ascultă cu propriile tale urechi şi nu-ţi încredinţa profesia unui reportofon ca să înregistreze pentru tine interviul; fii responsabil, onest şi cât mai precis; nu-ţi exploata poziţia de reporter pentru a-ţi promova amărăciunea, resentimentele, gelozia şi prejudecăţile; să nu fii răutăcios în articole şi nici cu interlocutorii; nu te implica (emoţional) în poveştile celor cu care discuţi şi despre care scrii.

    În cei 13 ani, şi acum al 14-lea an, Business Magazin a încercat să găsească poveşti interesante, oameni noi despre care să scrie şi tendinţe înainte ca ele să apară la suprafaţă.

    Tot timpul şi cel puţin de două ori pe an ne întrebăm sau ne întreabă Adrian Sârbu, antreprenorul din spatele revistei, care este viitorul revistei Business Magazin şi ce trebuie să scriem în ea astfel încât cei care ne citesc să ne citească în continuare.

    Încă din 2003, proprietarul ne-a „împins“ să facem acest proiect.

    Cum poţi să-i surprinzi astfel încât să citească un articol până la capăt, să-l găsească interesant ca subiect, extraordinar ca scris şi util din perspectiva informaţiilor pentru o conversaţie cu altcineva sau la job, de unde poate să extragă date care să-i susţină activitatea profesională?

    Nu este cel mai uşor lucru să te baţi cu cotidianul ştirilor, mai ales când acestea îţi apar 24 h/24 h pe smartphone. Facebook-ul a mâncat o bună parte din felia noastră, iar smartphone-ul este întotdeauna la îndemână. Cine mai ţine în mână o revistă, cine o mai răsfoieşte? Cum cine? Voi şi noi! Cel mai interesant, cel mai inteligent film din ultimele două decenii este Las Fierbinţi, de la Pro TV. Nu râdeţi! Este un serial extraordinar în primul rând prin inteligenţă, apoi prin umor şi prin actualitatea subiectelor.

    Dacă aş putea, aş face un Las Fierbinţi pentru lumea corporatiştilor, pentru lumea din cadrul multinaţionalelor, pentru lumea urbană care încearcă să fie deasupra vremurilor.

    Întotdeauna Business Magazin a încercat să surprindă această lume urbană care creşte în fiecare zi – fie a antreprenorilor, fie a corporatiştilor, fie a tendinţelor.

    Mi-aş dori să surprindem cât mai bine cu analize economice, cu cifre, cu personaje, cu umor lumea multinaţionalelor, lumea corporatiştilor, adică lumea multora dintre voi.

    Şi pentru că suntem generoşi, mi-aş dori ca voi, cei care vreţi să scrieţi şi puteţi să faceţi acest lucru, să vă scrieţi propria poveste, pe care noi să o publicăm.

    La mulţi ani, Business Magazin! Să ai parte de cititori buni!

  • O ofertă de nerefuzat? Agenţia de turism ce oferă vacanţe cu droguri şi prostituate

    Videoclipul promoţional semi-pornografic arată femeile sumar îmbrăcate care se distrează alături de turişti de sex masculin la o petrecere cu şampanie şi droguri, pe un iaht de lux, dar şi pe o insulă idilică. Anunţul îndrăzneţ susţine că în pachetul călătoriei sunt incluse drogurile şi sexul.

    Prostituţia este legală în Columbia, cu condiţia să aibă loc doar în anumite zone speciale; această ţară reprezintă o sursă majoră de trafic de femei şi de droguri către restul lumii.

    Compania Good Girls spune că există 30 de locuri disponibile în turneu, iar clienţilor li se vor alătura 60 de femei, câte două pentru fiecare.Nu este clar cât va costa călătoria, programată între 24 şi 27 noiembrie. Cu toate acestea, site-ul companiei se pot găsi astfel de detalii pentru pachetele private oferite într-o altă staţiune din continentul columbian.Cei care plătesc 900 de euro pot petrece 24 de ore într-o vilă privată cu o fată aleasă de ei, savurând mese gratuite şi alcool. Pentru o sumă suplimentară de 300 de dolai, clienţii pot beneficia de un upgrade, ceea ce le va permite să utilizeze spa-ul, să joace golf, să călărească etc.Cel mai scump pachet anunţat pe site este 1.500 de dolari şi garantează clientului două femei, timp de 24 de ore, la care se adaugă toate facilităţilor, precum o vilă somptuoasă şi un tur aerian.

    Compania Good Girls promite să-şi întâmpine clienţii de la aeroport şi să âi ducă în siguranţă în destinaţiile secrete.

     

  • Cercetatorii au găsit răspunsul la întrebarea: cum este mai bine să fii la locul de muncă, egoist sau altruist?

    Suntem deseori să îi ajutăm pe alţii înainte de a ne ajuta pe noi înşine, iar acest lucru se reflectă asupra modului în care relaţionăm cu colegii de muncă.

    Dar cercetătorii atrag acum atenţia că acest lucru ar putea avea efecte negative.

    Potrivit unui studiu realizat de către Adam Grant, profesor la Universtitatea din Pennsylvania, altruismul la muncă poate duce la epuizare şi, în mod ironic, îi poate afecta pe cei pe care încerci să îi ajuţi.

    “Chiar dacă cei care lucrează mai mult decât li se cere sunt printre cei mai apreciaţi oameni din companie, ei sunt şi cei mai predispuşi la epuizare din cauza efortului”, a spus Grant într-un interviu acordat Harvard Business Review. “Atunci când nu se protejează, investiţia lor în a-i ajuta pe alţii poate duce la rămânerea în urmă în ceea ce priveşte propriile sarcini.”

    Autorii studiului atrag atenţia că sunt trei lucruri importante atunci când vrei să-i ajuţi pe alţii: “alegeţi cu grijă modul în care îi ajutaţi, momentul în care îi ajutaţi şi mai ales oamenii pe care îi ajutaţi.”

  • Profesori de la Princeton, Harvard şi Yale îţi spun ce cărţi ar trebui să citeşti

    Dascăli din cele mai importante 10 universităţi americane au împărtăşit celor de la Business Insider titlul cărţii pe care ei o consideră esenţială.

    Jill Abramson, Harvard: “Stilul paranoic în politica americană”, de Richard Hofstadter

    James Berger, Yale: “Orfeo”, de Richard Power

    Eric Maskin, Harvard şi Maurice Schweitzer, Universitatea din Pennsylvania: “Proiectul desfacerii”, de Michael Lewis

    David B. Carter, Princeton: “Strategia conflictului”, de Thomas Schelling

    WJT Mitchell, Universitatea Chicago: “O teorie a dronelor”, de Gregoire Chamayou

    Kenneth Warren, Universitatea Chicago: “Racecraft: Sufletul inegalităţii în viaţa americană”, de Karen E. Fields şi Barbara J. Fields

    Harold Bloom, Yale: Totul de Shakespeare

  • O ofertă de nerefuzat? Agenţia ce oferă vacanţe cu droguri şi prostituate

    Videoclipul promoţional semi-pornografic arată femeile sumar îmbrăcate care se distrează alături de turişti de sex masculin la o petrecere cu şampanie şi droguri, pe un iaht de lux, dar şi pe o insulă idilică. Anunţul îndrăzneţ susţine că în pachetul călătoriei sunt incluse drogurile şi sexul.

    Prostituţia este legală în Columbia, cu condiţia să aibă loc doar în anumite zone speciale; această ţară reprezintă o sursă majoră de trafic de femei şi de droguri către restul lumii.

    Compania Good Girls spune că există 30 de locuri disponibile în turneu, iar clienţilor li se vor alătura 60 de femei, câte două pentru fiecare.Nu este clar cât va costa călătoria, programată între 24 şi 27 noiembrie. Cu toate acestea, site-ul companiei se pot găsi astfel de detalii pentru pachetele private oferite într-o altă staţiune din continentul columbian.Cei care plătesc 900 de euro pot petrece 24 de ore într-o vilă privată cu o fată aleasă de ei, savurând mese gratuite şi alcool. Pentru o sumă suplimentară de 300 de dolai, clienţii pot beneficia de un upgrade, ceea ce le va permite să utilizeze spa-ul, să joace golf, să călărească etc.Cel mai scump pachet anunţat pe site este 1.500 de dolari şi garantează clientului două femei, timp de 24 de ore, la care se adaugă toate facilităţilor, precum o vilă somptuoasă şi un tur aerian.

    Compania Good Girls promite să-şi întâmpine clienţii de la aeroport şi să âi ducă în siguranţă în destinaţiile secrete.

     

  • Berea artizanală, noua modă din industria băuturilor. Cine sunt românii care fac bere artizanală şi cât de profitabil e un asemenea business

    Ce este berea artizanală? Cum şi când a apărut berea artizanală pe plan local, cine sunt cei care produc şi cei care consumă o astfel de bere? Şi care este viitorul unui astfel de business într-o piaţă unde majoritatea băutorilor de bere aleg lager la PET? Acestea sunt câteva din întrebările la care ne propunem să răspundem.

    Pasiunea pentru licoarea cu o istorie de mii de ani a fost principalul motor pentru mulţi dintre antreprenorii români care au ales să dezvolte afaceri în domeniul berilor artizanale. Cel mai adesea, ei au trecut de la producerea pentru propriul consum la înfiinţarea unei microberării.

    În urmă cu câţiva ani, atunci când răsfoiai meniul unui restaurant, vedeai vinuri, spirtoase, cocteiluri şi bere. Azi, în majoritatea localurilor, în meniu, pe lângă berile cunoscute deja şi-au făcut apariţia şi berile artizanale. În plus, tot mai multe baruri şi-au diversificat oferta şi au apărut mai multe localuri specializate unde sunt oferite doar beri de tip craft (artizanale). Unul dintre acestea a fost lansat recent chiar de către fondatorii Zăganului, unul dintre primii jucători pe piaţa berii artizanale din România.

    Berea artizanală (craft) este o bere făcută după o reţetă proprie, originală şi este produsă în cantitate mică, sub 5.000 de hectolitri pe an, susţin unii. „Berea artizanală se naşte din pasiune, iscusinţa berarului, respectarea proceselor naturale de fermentare şi ingredientele alese”, spune Laurenţiu Bănescu, unul dintre fondatorii Zăganului, care exemplifică două etape extrem de importante în realizarea berii craft, „unde se creează magia şi drojdia îşi face treaba transformând zaharurile în CO2 şi alcool”. Cele două etape sunt fermentarea primară şi maturarea. Perioada de fermentare durează „până la o săptămână”, în schimb maturarea poate dura şi un an. „Există în lume beri maturate în butoaie de lemn o perioadă lungă de timp”, adaugă Bănescu.

    „Artizanul are producţia mică, pentru că face bere el însuşi, tradiţional, cu pasiune. Dacă fac milioane de hectolitri şi schimb doar eticheta, nu e nimic artizanal în asta. În al doilea rând, un produs artizanal trebuie să fie de calitate, iar în realizarea lui să nu se folosească enzime, acceleratori, stabilizatori sau astfel de lucruri care pot să accelereze procesul de fermentaţie”, susţine Arnaud Dussaix, unul din fondatorii microberăriei Sikaru.

    Berea craft este un adevărat fenomen în State Unite ale Americii, unde există peste 4.600 de microberării, mai multe decât în 1873; acestea îşi adjudecă 12% din întreaga piaţă de bere, potrivit Brewers Association. Şi este de aşteptat ca numărul de microberării, la nivel global, să crească datorită cererii ridicate pentru beri artizanale. Numai în Europa numărul microberăriilor a ajuns la 740 în 2015, conform firmei de cercetare Grand View Research.

    Odată cu creşterea curentului de bere artizanală la nivel global, şi în România au început să apară mai multe microberării care produc bere artizanală de culori şi gusturi diferite. Aşadar, potrivit datelor Asociaţia Berarii Europei, în doar şapte ani numărul microberăriilor a crescut de la niciuna în 2010 la cel puţin 15 în 2016, iar alte două-trei se află în procesul de a primi autorizaţie de funcţionare.

    În România funcţionează circa 30 de fabrici de bere, jumătate dintre ele fiind microberării. Cu toate acestea, Marius Mircea, directorul executiv al Clinicii de Bere, microberărie funcţională încă din 2011, spune că berea artizanală încă nu este un fenomen în Romania, „din simplul motiv că există prea puţini producători locali, care să poată genera o mişcare relevantă în domeniu. Cele mai multe microberării sunt în Bucureşti, dar în afară de Zăganu, au producţii foarte micii şi realizează doar beri speciale, mai greu accesibile pentru un public mai larg”.

    Ioan Mitroi, proprietarul berero.ro, un magazin online specializat în vânzarea de bere artizanală, este de părere că berea artizanală „e un fenomen început acum aproximativ patru ani în România. Are un viitor, un public – mai ales că o bună parte din el este educat în a consuma produse de calitate.”

    Valoarea pieţei globale a berii artizanale a fost evaluată la 85,2 miliarde de dolari în 2015 de către Grand View Research şi prognozele se referă la creştere, datorită penetrării unor astfel de produse în pieţe precum Africa de Sud, Australia sau Brazilia. Mai mult, aceeaşi firmă de cercetare previzionează că piaţa berii artizanale la nivel global ar putea atinge o valoare de peste 500 de miliarde de dolari până în 2025.

    Europa ar urma să aibă cea mai mare cotă de piaţă din punctul de vedere al valorii şi al volumului; consumul ridicat combinat cu preferinţa consumatorilor europeni pentru băuturile aromatizate reprezintă factorul care va influenţa creşterea în pierioada următoare. Cele mai mari pieţei europene pentru bere craft sunt Marea Britanie şi Germania, care reprezintă un sfert din piaţa europeană de profil. Piaţa americană continuă să crească datorită schimbării preferinţelor consumatorului către o bere artizanală, iar cele mai rapide avansuri ar urma să aibă loc în America Centrală şi de Sud, dar şi Africa de Sud.

  • Trei tineri, inspiraţi de filmele americane, au lansat un business unic în România şi care le aduce zeci de mii de euro

     Şi-au pus economiile împreună şi au deschis, în urmă cu cinci ani, prima soluţie integrată de laundromat în regim self-service din România – binecunoscutele spălătorii de haine, unde maşinile funcţionează cu jetoane. Cu investiţii de circa 15.000 de euro, Easywash a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 67.000 de euro şi opt unităţi, iar printre planurile lor se numără extinderea în toată ţara, în regim de franciză.

    “Totul a început foarte simplu: am avut nişte economii şi am zis: «Ce facem cu ele?». în loc să ne luăm câte o maşină auto second-hand, am zis: «Hai să investim, să luăm mai multe maşini… de spălat». Totul a fost, mai degrabă, un amestec de circumstanţe“, povesteşte Bogdan Grigoraş, unul dintre fondatori.

    Spre exemplu, doi dintre ei au făcut sport de performanţă şi erau destul de mult timp plecaţi în cantonamente, iar laundromatul ar fi fost o soluţie ideală la momentul acela. ”Ne uitam la filmele americane şi ni se părea că ar fi fost totul atât de simplu. Apoi, am fost destul de hotărâţi să găsim o idee care să ne permită să ne desfăşurăm în continuare activităţile pe care le aveam independent de Easywash“, adaugă Grigoraş. Astfel, pentru că nu era nevoie să fie prezenţi mult timp în spălătorii, iar nişa aceasta era una neexploatată, de la idee până la implementarea sa nu a fost decât un pas; mai exact două luni. Investiţia iniţială din surse proprii a fost de 15.000 de euro, iar banii au fost folosiţi pentru a cumpăra maşini de spălat şi uscătoare aduse din SUA.

    ”Practic, am deschis o nouă direcţie de business; suntem printre primii care am venit în România cu această soluţie integrată de laundromat în regim self-service“, declară Grigoraş. Acest concept presupune înfiinţarea unui spaţiu deschis nonstop în care clientul vine şi îşi spală singur hainele, la un cost foarte mic comparativ cu spălătoriile tradiţionale, care taxează per articol. Preţul este de 10 lei pentru o maşină de spălat şi 5 lei pentru o uscare de 20 de minute, iar într-o maşină de spălat sau un uscător intră circa 10 kg de haine uscate; în mai puţin de o oră clientul pleacă cu hainele spălate şi uscate.

    Conform declaraţiilor antreprenorului, conceptul este foarte popular în marile oraşe din occident, unde chiriile sunt foarte scumpe şi apartamentele foarte mici, drept pentru care oamenii preferă să meargă la laundromat decât să ocupe spaţiu pentru maşina de spălat. ”De când ne-am apucat de acest business, toate călătoriile noastre în străinătate includ şi vizitarea unui laundromat. Faptul că am adus primii acest concept în România ne face oarecum responsabili şi vrem ca românii să îl înţeleagă şi să îl adopte în număr cât mai mare“, precizează antreprenorul. 

    Printre cei care apelează cel mai des la serviciile Easywash se numără clienţii casnici, care doresc să cureţe astfel huse, pilote sau covoare de mici dimensiuni, maşinile de spălat fiind mai mari decât cele din locuinţele noastre. Un număr important de clienţi sunt cei foarte activi, care au nevoie de serviciile laundromatului din cauza programului nonstop şi pentru că îşi pot lua hainele în mai puţin de o oră, dar şi micii afacerişti, precum saloane de cosmetică, coafură, restaurante, saloane de evenimente ori hosteluri, pentru care contează timpul scurt alocat acestui serviciu, dar şi preţul mai mic comparativ cu al spălătoriilor tradiţionale.

    O altă categorie des întâlnită în Easywash sunt turiştii, aceştia ştiind deja cum funcţionează conceptul şi preferându-l în detrimentul serviciului de spălătorie din cadrul hotelurilor, tot din cauza preţului. ”Avem turişti care vin de la hoteluri de 4-5 stele pentru că serviciul de laundry este foarte scump, iar în cazul lor, atunci când călătoresc prin mai multe ţări, pentru un bagaj întreg de spălat se ajunge la o sumă destul de mare“, explică Grigoraş. Bineînţeles, o tipologie importantă de clienţi sunt studenţii care stau în cămine, segment ce aduce circa 30-40% din cifra de afaceri.

    Compania Easywash Laundromat Concept şi-a început activitatea în 2012, cu o spălătorie amenajată într-un cămin studenţesc din zona Timpuri Noi din Bucureşti, iar acum are opt sedii în Capitală şi o franciză la Timişoara. Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de aproximativ 65.000 de euro, iar fondatorii estimează că vor finaliza 2017 cu rulaje de circa 100.000 de euro. ”Interesant este faptul că pentru fiecare laundromat pe care l-am deschis, veniturile sunt în continuare pe creştere“, declară Grigoraş.

    în 2016 fondatorii au deschis şi prima franciză în Timişoara, care la începutul acestui an a avut nevoie de extindere cu maşini şi uscătoare suplimentare. Până la sfârşitul anului, fondatorii vor să încheie negocierile pentru francize în alte oraşe mari din ţară, într-o primă fază fiind interesaţi de Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov şi Iaşi. Franciza de bază Easywash costă 25.000 de euro, prin care antreprenorii oferă ”laundromatul la cheie“. ”Ne interesează foarte mult ca viitorii parteneri să înţeleagă conceptul şi să-şi facă o strategie de business pe minimum cinci ani. Este o condiţie absolut necesară. Oferim o soluţie integrată care include know-how de business pentru laundromat, soluţia tehnologică şi logistică, dar mai ales strategia de dezvoltare pe regiune“, explică Grigoraş.

    Pe de altă parte, planurile includ şi deschiderea în Bucureşti, anul viitor, a primului Laundromat Cafe – ”un concept de spălătorie în care oamenii să se poată destinde şi să interacţioneze la o cafea şi un pahar de vorbă“. Pe modelul de afaceri de profil din marile oraşe occidentale, printre planurile pe termen lung ale antreprenorilor se numără extinderea conceptului Easywash la nivelul întregii ţări. ”în Occident, astfel de spaţii nu existau acum 15-20 de ani, dar acum, în Paris de exemplu, laundromatele (sau laveries) sunt foarte răspândite şi întâlnim câte unul la fiecare colţ de stradă. La fel credem că se va întâmpla şi în România, iar pentru următorii cinci ani mizăm pe o dezvoltare în regim de franciză în afara Bucureştiului“, spune antreprenorul. Conform lui, în marile oraşe din străinătate există câte o astfel de spălătorie la 65.000 de locuitori, iar în SUA încăperile sunt dotate cu câteva zeci de maşini de spălat şi uscătoare. Principalul impediment al acestui segment de piaţă în România este lipsa popularităţii conceptului. ”Mai bine zis, este cunoscut din filmele de la televizor, dar nu se ştie că există această soluţie şi la noi. Provocarea noastră este să facem cunoscută această soluţie“, declară antreprenorul.

    Lipsa cunoştinţelor despre funcţionarea acestei afaceri a fost şi cel mai mare impediement al antreprenorilor, care au învăţat pas cu pas ce trebuie făcut. ”Abordarea faţă de client este complet diferită faţă de o spălătorie tradiţională şi am fost în situaţia în care «nu am ştiut că nu ştim», iar  aceste învăţăminte ne-au costat bani şi timp pierdut“, recunoaşte cofondatorul Easywash. însă elementul care i-a ajutat mult în dezvoltarea afacerii a fost faptul că nu e nevoie să fie prezenţi în aceste spaţii. Au reuşit să se împartă foarte uşor între ceea ce numesc ei în glumă ”viaţa de civil“ – cea din afara Easywash – şi cea de oameni de afaceri.

    Pentru cei trei o zi obişnuită se desfăşoară astfel: până la ora 6-7 seara lucrează ca angajaţi în domeniile lor profesionale, ca mai apoi să treacă în fiecare seară să verifice laundromatele, să le cureţe şi să le dezinfecteze. ”Spunem deseori că maşinile noastre de spălat sunt poate mai curate decât cele casnice, pentru că noi le dezinfectăm şi le curăţăm zilnic“, explică antreprenorul. Cei trei sunt, de altfel, şi singurii angajaţi ai companiei. George Vulcu, cu background în kinetoterapie, se ocupă de partea de logistică, service-ul maşinilor şi implementarea efectivă a laundromatelor; el a făcut traininguri specializate pentru a se putea ocupa de aceste activităţi. Pentru rezolvarea problemelor tehnice este nevoie de foarte multe resurse şi au decis să investească în training, cu atât mai mult cu cât nu există în România un service dedicat pentru aceste utilaje.

    Răzvan Rizea, cu background în finanţe, se ocupă de autorizaţii, activităţi din sfera financiară şi economică, iar Bogdan Grigoraş, cu background în marketing şi comunicare, se ocupă de partea de dezvoltare şi marketing în cadrul afacerii. ”într-adevăr, cu un număr atât de mare de laundromate – opt în Bucureşti, unul la Timişoara şi perspectiva altor 4-5 în următoarele luni –, aceste «vieţi duble» sunt din ce în ce mai dificil de împăcat. Deja unul dintre noi, Răzvan Rizea, s-a dedicat exclusiv laundromatului şi urmează ca în următoarele luni să facem şi noi acelaşi lucru“, conchide antreprenorul.
     

  • Cătălin Suliman, PeliFilip – Cum influenţează tendinţele europene în materie de concurenţă mediul de business din România

    Observăm două mari tendinţe ce pot prezenţa relevanţă şi asupra modului în care Consiliul Concurenţei îşi va exercită puterile şi implicit vor genera efecte asupra mediului de business din România:
    a) Schimbări cu privire la modul în care se vor realiza politicile de conformare 
    b) Tranziţie spre analiză efectelor produse de faptele pretins anticoncurenţiale  
     
    1. Dezvoltarea IT şi digitalizarea activităţilor pe piaţă – provocările politicilor de conformare. 
     
    La nivel european există o cultură a programelor de conformare şi a actualizării permanente a acestora. Gradul de sofisticare al acestor programe creşte permanent şi urmăreşte să ţină cont de dezvoltările tehnologice şi de infrastructură ce afectează modul de acţiune pe piaţă al agenţilor economici.  Nevoia de cunoaştere a regulilor de concurenţă devine din ce în ce mai mare şi în România ţinând cont de riscurile foarte mari la care se expun societăţile care nu respectă normele de concurenţă. În prezent, sunt foarte puţine sectoare ale economiei care nu au fost sau nu sunt sub analiză autorităţii de concurenţă. 
    În ultimii ani interesul societăţilor comerciale pentru zona de conformare a crescut constant, acestea investind în programe de pregătire pentru angajaţii cheie sau ghiduri complexe de conduită în materie de concurenţă. 
     
    Recent, Consiliul Concurenţei a emis unele recomandări cu privire la programele de conformare, în dorinţa de a oferi informaţii şi jucătorilor mai mici de pe piaţă. 
     
    Pot fi identificate două tendinţe importante în materie de conformare:
    – În primul rând, întreprinderile importante investesc resurse în verificarea proiectelor strategice cu scopul anticipării oricăror posibile zone sensibile din punct de vedere al respectării regulilor de concureta, precum şi pentru a anticipa eventuale poziţionări ale pieţei la inovaţie. Specialiştii de concurenţă sunt implicaţi încă din faze incipiente ale proiectelor pentru a asigura respectarea regulilor specifice de concurenţă. 
     
    – În al doilea rând, conformarea ajunge la nivelul următor prin luarea în considerare a evoluţiilor tehnologice. Astfel, platformele online, inovaţiile IT, mijloacele de optimizare marketing, accesul şi utilizarea inteligenţei artificiale ajung să fie analizate şi din perspectiva regulilor de concurenţă, fiind foarte importante aspectele ce ţin de reglementarea regulilor de acces, licenţiere, acţiuni în comun sau exclusivităţi. 
     
     
    Ce ne rezervă viitorul? 
     
    Provocările vor veni din dezvoltarea IT şi digitalizarea activităţilor pe piaţă. Aceste provocări vor veni cu o nevoie nouă de analiză concurenţială (mult mai axată pe tehnologie şi inovaţie). Conformarea şi conduită prudenţă vor obligă agenţii economici să planifice proiectele noi şi să includă în echipele de proiect şi pe specialiştii lor în probleme de concurenţă. Astfel, conformarea trebuie să facă pasul de la era analogică la cea digitală (atât prin raportare la tehnologie cât şi prin raportare la modul de analiză).
     
    2. Analiză efectelor tot mai importantă în materie de concurenţă
     
    În ultimii ani există tot mai multe dezbateri cu privire la necesitatea unei analize economice în privinţa încălcărilor de concurenţă. Această presupune trecerea de la sistemul generalizat al încălcărilor per se (prin obiect) la o analiză mai profundă a efectelor reale ale practicii asupra pieţei relevante. 
     
    Consiliul Concurenţei are un departament specializat de experţi economici care pot pregăti analize complexe economice ale efectelor unei anumite practici. În plus, chiar dacă numărul cazurilor prin obiect nu a scazul semnificativ, se pot observă încercări de a include şi o analiză economică în astfel de cazuri.
     
    Aceste tendinţe sunt confirmate de decizia recentă a CEJ în cazul Intel (C-413/14 P), când instanţa supremă a decis că în materie de politică şi strategie comercială (cea care cuprinde discounturile comerciale acordate) este necesară o analiză a efectelor acestora pe piaţă.  
     
    Decizia CEJ confirmă faptul că atunci când discounturile sunt analizate din perspectiva unei posibile restricţionări a regulilor de concurenţă, autoritatea de concurenţă trebuie să examineze toate circumstanţele cauzei, inclusiv: a) existenţa unei poziţii dominante, b) acoperirea discounturilor prin raportare la piaţă relevanţă, c) durata, condiţiile şi valoarea discounturilor acordate, şi d) măsură în care ele pot fi încadrate într-o strategie de eliminare a concurenţilor eficienţi. 
     
    Decizia CEJ în cazul Intel prezintă relevanţă şi pentru România deoarece este de aşteptat că autoritatea naţională de concurenţă să finalizeze anumite cazuri care privesc analize ale unor politici comerciale şi a modului de acordare a discounturilor în piaţă, aceste decizii fiind relevante pentru modul de structurare al oricăror astfel de politici. Mai ales întreprinderile dominante vor putea să îşi regândească anumite strategii comerciale şi modul de acţiune în piaţă. 
     
    În plan secundar, decizia Intel este relevanţă pentru societăţile care doresc să păstreze o libertate comercială în momentul acordării reducerilor comerciale în scopul eficientizării rezultatelor oricăror acţiuni în piaţă şi al atragerii de clienţi. Astfel, pe anumite perioade scurte, pot fi gândite anumite discounturi care să aducă eficientele comerciale urmărite fără a încalcă regulile de concurenţă.

  • Berea artizanală, noua modă din industria băuturilor. Cine sunt românii care fac bere artizanală şi cât de profitabil e un asemenea business

    Ce este berea artizanală? Cum şi când a apărut berea artizanală pe plan local, cine sunt cei care produc şi cei care consumă o astfel de bere? Şi care este viitorul unui astfel de business într-o piaţă unde majoritatea băutorilor de bere aleg lager la PET? Acestea sunt câteva din întrebările la care ne propunem să răspundem.

    Pasiunea pentru licoarea cu o istorie de mii de ani a fost principalul motor pentru mulţi dintre antreprenorii români care au ales să dezvolte afaceri în domeniul berilor artizanale. Cel mai adesea, ei au trecut de la producerea pentru propriul consum la înfiinţarea unei microberării.

    În urmă cu câţiva ani, atunci când răsfoiai meniul unui restaurant, vedeai vinuri, spirtoase, cocteiluri şi bere. Azi, în majoritatea localurilor, în meniu, pe lângă berile cunoscute deja şi-au făcut apariţia şi berile artizanale. În plus, tot mai multe baruri şi-au diversificat oferta şi au apărut mai multe localuri specializate unde sunt oferite doar beri de tip craft (artizanale). Unul dintre acestea a fost lansat recent chiar de către fondatorii Zăganului, unul dintre primii jucători pe piaţa berii artizanale din România.

    Berea artizanală (craft) este o bere făcută după o reţetă proprie, originală şi este produsă în cantitate mică, sub 5.000 de hectolitri pe an, susţin unii. „Berea artizanală se naşte din pasiune, iscusinţa berarului, respectarea proceselor naturale de fermentare şi ingredientele alese”, spune Laurenţiu Bănescu, unul dintre fondatorii Zăganului, care exemplifică două etape extrem de importante în realizarea berii craft, „unde se creează magia şi drojdia îşi face treaba transformând zaharurile în CO2 şi alcool”. Cele două etape sunt fermentarea primară şi maturarea. Perioada de fermentare durează „până la o săptămână”, în schimb maturarea poate dura şi un an. „Există în lume beri maturate în butoaie de lemn o perioadă lungă de timp”, adaugă Bănescu.

    „Artizanul are producţia mică, pentru că face bere el însuşi, tradiţional, cu pasiune. Dacă fac milioane de hectolitri şi schimb doar eticheta, nu e nimic artizanal în asta. În al doilea rând, un produs artizanal trebuie să fie de calitate, iar în realizarea lui să nu se folosească enzime, acceleratori, stabilizatori sau astfel de lucruri care pot să accelereze procesul de fermentaţie”, susţine Arnaud Dussaix, unul din fondatorii microberăriei Sikaru.

    Berea craft este un adevărat fenomen în State Unite ale Americii, unde există peste 4.600 de microberării, mai multe decât în 1873; acestea îşi adjudecă 12% din întreaga piaţă de bere, potrivit Brewers Association. Şi este de aşteptat ca numărul de microberării, la nivel global, să crească datorită cererii ridicate pentru beri artizanale. Numai în Europa numărul microberăriilor a ajuns la 740 în 2015, conform firmei de cercetare Grand View Research.

    Odată cu creşterea curentului de bere artizanală la nivel global, şi în România au început să apară mai multe microberării care produc bere artizanală de culori şi gusturi diferite. Aşadar, potrivit datelor Asociaţia Berarii Europei, în doar şapte ani numărul microberăriilor a crescut de la niciuna în 2010 la cel puţin 15 în 2016, iar alte două-trei se află în procesul de a primi autorizaţie de funcţionare.

    În România funcţionează circa 30 de fabrici de bere, jumătate dintre ele fiind microberării. Cu toate acestea, Marius Mircea, directorul executiv al Clinicii de Bere, microberărie funcţională încă din 2011, spune că berea artizanală încă nu este un fenomen în Romania, „din simplul motiv că există prea puţini producători locali, care să poată genera o mişcare relevantă în domeniu. Cele mai multe microberării sunt în Bucureşti, dar în afară de Zăganu, au producţii foarte micii şi realizează doar beri speciale, mai greu accesibile pentru un public mai larg”.

    Ioan Mitroi, proprietarul berero.ro, un magazin online specializat în vânzarea de bere artizanală, este de părere că berea artizanală „e un fenomen început acum aproximativ patru ani în România. Are un viitor, un public – mai ales că o bună parte din el este educat în a consuma produse de calitate.”

    Valoarea pieţei globale a berii artizanale a fost evaluată la 85,2 miliarde de dolari în 2015 de către Grand View Research şi prognozele se referă la creştere, datorită penetrării unor astfel de produse în pieţe precum Africa de Sud, Australia sau Brazilia. Mai mult, aceeaşi firmă de cercetare previzionează că piaţa berii artizanale la nivel global ar putea atinge o valoare de peste 500 de miliarde de dolari până în 2025.

    Europa ar urma să aibă cea mai mare cotă de piaţă din punctul de vedere al valorii şi al volumului; consumul ridicat combinat cu preferinţa consumatorilor europeni pentru băuturile aromatizate reprezintă factorul care va influenţa creşterea în pierioada următoare. Cele mai mari pieţei europene pentru bere craft sunt Marea Britanie şi Germania, care reprezintă un sfert din piaţa europeană de profil. Piaţa americană continuă să crească datorită schimbării preferinţelor consumatorului către o bere artizanală, iar cele mai rapide avansuri ar urma să aibă loc în America Centrală şi de Sud, dar şi Africa de Sud.