BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Daniel Boaje, şeful McDonald’s România

    Citeşte aici povestea lui Daniel Boaje, redată în materialul de copertă din Business Magazin.

     

     

  • A inventat o afacere pe care nu poate să o concureze nimeni: “Sunt singurul care vinde raci în România”

    Paul Nicolau şi-a dorit o afacere şi, pentru că nu avea nicio idee, a căutat-o pe Google. A găsit astfel un business la care nimeni nu s-a mai gândit: utilizarea unei resurse care creşte singură în bălţile din România – racul. În prezent, racii se vând ca pâinea caldă în restaurantul său, dar şi în reţelele de hipermarketuri şi la export, aducându-i venituri de peste 100.000 de euro.

    “Eu îmi numesc restaurantul locul cu cele mai multe dorinţe din România pe metrul pătrat: racul este printre produsele cel mai rar mâncate până acum la noi şi pe care din ce în ce mai multă lume vrea să îl încerce. Or, când mănânci ceva nou, îţi pui o dorinţă”, îşi descrie antreprenorul Paul Nicolau, în vârstă de 27 de ani, taverna cu 130 de locuri în care îşi vinde o parte din producţia de raci. Tânărul a intrat pe o nişă neexploatată în România şi a pornit, în urmă cu aproximativ doi ani şi jumătate, o crescătorie de raci, într-un lac din localitatea Izvoarele din judeţul Giurgiu. În prezent, afacerea Premium Raci este formată, pe lângă crescătorie, dintr-un restaurant, contracte cu hipermarketuri şi cu o firmă din Belgia, care i-au adus venituri de peste 100.000 de euro.

    Rulota sa rustică din lemn vopsit în alb, în care se află câteva mese asortate, cu obloane la ferestre, căreia i se adaugă o terasă împrejmuită de un gard şi o bucătărie unde personajul principal – racul românesc – poate fi văzut viu, înainte de a fi servit -, şi-a găsit loc chiar printre clădirile de birouri din zona Piaţa Victoriei. ”Grecia sau casa bunicii, avem aici un loc în care fiecare intră în filmul lui”, spune Nicolau. Atmosfera de familie este completată deseori de prezenţa părinţilor: mama, contabilul firmei, şi tatăl, principalul său sfătuitor.

    După ce a renunţat la trei facultăţi şi o perioadă de cinci ani în care a coordonat echipe de vânzări în servicii de telecomunicaţii pentru RCS-RDS, Romtelecom, Nextgen şi UPC, Nicolau a simţit chemarea către antreprenoriat. Singurul lucru pe care îl ştia despre afaceri era că îşi doreşte una, prin urmare a început să se documenteze ca oricine, cu o căutare pe Google: ”Când scrii «idei de afaceri» pe Google, primeşti foarte multe rezultate din zona agricolă, care de care mai ciudate şi care îţi spun cum să te îmbogăţeşti miraculos peste noapte”.

    Dintre toate rezultatele primite, afacerea cu raci a fost singura care i s-a părut fezabilă şi care i-a atras atenţia, pentru că se lega de o amintire din copilărie: ”Când eram mic, tata mi-a adus de la pescuit un rac pe care l-am ţinut câteva zile în casă”. Fără să mai vadă între timp vreun alt rac, Nicolau s-a documentat timp de trei zile pe internet şi şi-a structurat un business plan pe o agendă pe care o mai are şi acum. Primul pas, chiar înainte de a-şi fi construit firma, a fost testarea pieţei: ”Am găsit contactul reprezentanţilor Metro, care îşi cumpărau pe atunci racii din Armenia cu un preţ de 60 lei/kg şi păreau foarte încântaţi de oferta mea”.

    A trimis apoi e-mailuri către alte firme din Europa, în urma cărora cererea de crustacee a ajuns la câteva tone. Avea să afle ulterior că specia de rac care creşte natural în bălţile din România, ”racul nobil” (Astacus Leptodactylus), este printre cele mai căutate de către europeni. Dacă la noi este interzisă popularea artificială a bălţilor, pieţele vestice sunt dominate de racii de fermă, crescuţi artificial şi care, eliberaţi în natură, sunt invazivi şi nocivi pentru cei crescuţi natural şi capturaţi ulterior, motiv pentru care specia de raci de la noi este pe cale de dispariţie în restul Europei. ”Era o resursă care creşte singură şi pe care nimeni nu a speculat-o”; prin urmare a încercat să afle mai multe despre aceasta de la Ministerul Agriculturii. ”Căutam un manual, o sursă de inspiraţie, dar nu ştiau nimic despre racii din România.”

    Nu a găsit ajutor, aşa că a plecat să fure meserie în Anglia şi Belgia, unde a petrecut câte trei zile la ferme de raci ale unor jucători renumiţi pe acestă piaţă, care au fost bucuroşi să îi împărtăşească secretele afacerii: ”Atât în Anglia, cât şi în Belgia am văzut interes pentru potenţialul României la acest capitol, ştiau despre Delta Dunării şi despre apele noastre curate”. La întoarcerea în ţară, a investit 80 de milioane de lei pentru startul afacerii. ”Mai existau două-trei bălţi propice creşterii racilor care nu erau concesionate. Am participat la o licitaţie şi am reuşit să închiriez una dintre acestea”, explică antreprenorul, care plăteşte 3.000 de euro/an pentru cele 10 hectare de baltă de unde aduce majoritatea racilor de pe mesele bucureştenilor.

  • Peste 40% dintre români ar deschide o afacere. Cine îi ajută?

    “Datorită atitudinii pozitive faţă de antreprenoriat, potenţialul antreprenorial al respondenţilor din România a cunoscut o creştere remarcabilă cu puncte procentuale ajungând la 41%, faţă de 33% în 2012, depăşind media tuturor ţărilor sondate (39%). 70% dintre respondenţii români consideră începerea unei afaceri proprii ca fiind un pas important şi de bun augur în carieră. Această pondere egalează media la nivel internaţional şi o depăşeşte pe cea a ţărilor din Uniunea Europeană, cu un punct procentual”, arată un raport al GfK, realizat la iniţiativa Amway.

    Pentru respondenţii din România, factorul decisiv care îi motivează să ia în considerare începerea unei afaceri proprii îl constituie “perspectiva unor venituri suplimentare” (53%), mult peste media la nivel internaţional (29%).

    Doritorii de noi afaceri ar putea beneficia de bunele oficii ale Guvernului, care vrea ca până în 2020 numărul IMM-urilor să crească cu 40%. Guvernul vrea ca numărul firmelor mici şi mijlocii active în România să crească la 670.000, în care să lucreze 3,2 milioane de angajaţi, faţă de 2,6 milioane de persoane la finele anului 2013. “Guvernul consideră că obţinerea unui spor de circa 41,23% al numărului de IMM-uri active economic, în următorii aproximativ şapte ani, constituie un obiectiv strategic realist. În ceea ce priveşte angajaţii în sectorul IMM, Guvernul României consideră că trebuie depăşit pragul de 3,2 milioane angajaţi în IMM-urile active din economia României”, se arată în propunerea Departamentului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de Afaceri şi Turism.

    Domeniile pe care strategia le încadrează în ţinte strategice pentru sprijinirea înfiinţării de noi firme sunt, în ordinea importanţei, industria alimentară, fabricarea produselor textile, tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii, fabricarea echipamentelor electrice, alte activităţi industriale.

  • Tânăra de 22 de ani care îi acuză pe investitori că i-au distrus afacerea doar pentru că este femeie

    Să începi o afacere poate fi greu pentru oricine, dar este şi mai dificil când investitorii nu te iau în serios. Nikki Durkin, fondatorul şi CEO-ul 99dresses, afacere formată dintr-un website şi o aplicaţie care le oferă posibilitatea utilizatorilor de a-şi vinde hainele din propriul dulap şi să cumpere hainele din garderoba celorlalţi utilizatori, s-a confruntat cu astfel de probleme, potrivit Business Insider.

    Antreprenoarea în vârstă de 22 de ani şi-a început afacerea în 2012, când avea 20 de ani, în New York. 
    Chiar dacă businessul ei a fost subiectul multor articole din presa americană, aceasta s-a transformat într-un start up falimentar.  Tânăra antreprenoare va fi nevoită astfel să părăsească oraşul New York şi să se întoarcă în Australia, la familia sa, iar aplicaţia 99dresses va fi retrasă din App Store luna viitoare.


    Durkin a povestit că motivele eşecului său sunt legate de ideile preconcepute ale investitorilor. Ea a încercat, spre exemplu, să îşi revigoreze afacerea în cadrul unui eveniment de caritate unde se aflau mai mulţi investitori.  Durkin a declarat că una dintre persoanele prezente la evenimentul respectiv a întrebat-o dacă ştie ce este un înger. (se referea la investitorii cu posibilităţi care investesc în diferite afaceri şi primesc astfel un procent din afacerea respectivă).

    “Îmi amintesc că mă gândeam: fiind la acest eveniment, bineînţeles că ştiu ce este un înger”, a povestit Durkin către Business Insider. “Mi s-a părut foarte ciudat şi nu ştiu dacă domnul respectiv ar fi întrebat acelaşi lucru dacă interlocutorul său ar fi fost bărbat”. La un alt eveniment din New York, un alt investitor a întrebat-o dacă este implicată şi în modeling, pe lângă afacerea sa, un lucru total irelevant pentru scopul evenimentului de networking.

    Chiar dacă majoritatea investitorilor cu care a lucrat au tratat-o corect, s-a simţit tot tipul jignită de acest tip de comentarii.
    Fondatoarea a declarat că una dintre prietenele sale, de asemenea fondatoare a unui start-up, i-a povestit cum un investitor a pretins că este interesat de businessul ei doar pentru a avea o întâlnire cu ea.

    “Cel mai dificil aspect legat de faptul că eşti femeie într-o companie din zona tehnologiei –un domeniu dominat de bărbaţi – este legat de ideile preconcepute”, a declarat tânăra din Australia. 

     

  • Antreprenorul care în loc să importe utilaje preferă să le facă el

    CONTEXTUL: În 1999, producătorul de pavele, borduri şi rigole Symmetrica a inaugurat o fabrică la Vereşti, în judeţul Suceava, pentru care a importat o linie de producţie din Danemarca. Compania a fost înfiinţată în 1994 de doi antreprenori români, Florentina-Mihaela Stanciu şi Florin-Cristinel Stanciu.

    DECIZIA: Întrucât pe lângă costurile de achiziţie a liniei de producţie s-au dovedit a fi importante şi cheltuielile de service, „ne-am gândit că singura soluţie pentru a scădea costurile este să asigurăm service-ul intern„, declară Sebastian Bobu, directorul executiv al Symmetrica. Pornind de la această idee a fost înfiinţat un atelier pentru producţia de componente, iar ulterior compania a putut să realizeze integral liniile de producţie.

    EFECTELE: „Producerea internă a liniilor de fabricaţie ne-a permis să ne dezvoltăm mai rapid şi cu costuri mai mici„, spune Bobu. Concret, investiţia iniţială într-o fabrică este mai mică cu 30%, la care se adaugă şi reducerea de costuri pentru transport şi service. Or din 2010 compania s-a dezvoltat rapid, inaugurând încă patru fabrici, ajungând în 2013 la o cotă de piaţă de 24% şi 235 de angajaţi. Symmetrica a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 15,4 milioane de euro, faţă de 14 milioane de euro în 2013.

    VESTUL ŢĂRII ŞI SUDUL MOLDOVEI SUNT LOCURILE ÎN CARE SYMMETRICA PLĂNUIEŞTE SĂ-ŞI DESCHIDĂ ALTE UNITĂŢI DE PRODUCŢIE, ESTIMÂND CĂ ACOPERĂ, PRIN CELE CINCI FABRICI PE CARE LE ARE ÎN PREZENT, 80% DIN SUPRAFAŢA ŢĂRII. Mai mult, „studiem posibilitatea măririi capacităţii în zonele în care există potenţial„, spune Sebastian Bobu, directorul executiv al Symmetrica, companie care deţine 24% din piaţa de profil. Reprezentantul companiei adăugă că în condiţiile unei pieţe „încă incerte este foarte dificil să facem estimări cu privire la evoluţia businessului din acest an„.

    Compania şi-a bugetat o cifră de afaceri similară rezultatelor de anul trecut – 15,4 milioane de euro, în creştere faţă de 2012 (14 milioane de euro) şi de peste două ori mai mult decât în 2010, când a înregistrat o cifră de afaceri de 7 milioane de euro. „Planurile Symmetrica pentru anul în curs vizează, în primul rând, menţinerea cotei de piaţă cel puţin la nivelul actual – 24%, dar şi îmbunătăţirea capacităţilor de producţie în vederea creşterii prezenţei la nivel teritorial„, declară reprezentantul companiei.

    Una peste alta, creşterea vânzărilor se leagă strâns de dezvoltarea capacităţilor de producţie. Compania, înfiinţată în 1994, a deschis prima unitate de producţie în 1999, la Vereşti (Suceava), iar din 2010 a inaugurat alte patru fabrici, la Podu Iloaiei (Iaşi), Bolintin Vale (Ilfov), Prejmer (Braşov) şi Sinterag (Bistriţa). Pentru punerea în aplicare a investiţiilor în fabricile inaugurate din 2010 încoace a cântărit greu faptul că Symmetrica îşi construieşte liniile de producţie, ceea ce se traduce într-o economie de 30% faţă de bugetele care includ utilaje aduse din import.

    În 1999, când a fost inaugurată prima unitate de producţie, la Vereşti (Suceava), Symmetrica a importat o linie de producţie din Danemarca. „Ne-am dat însă seama că pe lângă achiziţia în sine există costuri destul de ridicate cu service-ul aferent„, explică Bobu. Pornind de la această idee, a fost înfiinţat un atelier intern unde a început producţia de componente pentru maşinile importate. „Aşa a luat naştere businessul cu liniile tehnologice. În timp am înţeles că putem chiar să construim o linie de producţie integral şi în acest fel să ne diminuăm investiţiile în unităţile de producţie„, spune reprezentantul Symmetrica.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Corneliu Bodea, fondator Adrem Invest

    Citeşte aici povestea lui Corneliu Bodea, redată în materialul de copertă din Business Magazin.

     

     

  • Cum să devii Persoană Fizică Autorizată. Paşii necesari pentru deschiderea propriului business

     Varianta actualizată conţine şi ordonanţa de urgenţă 44/2008 care reglementează societăţile de tip PFA.

    Cea mai uşoară modalitate prin care un antreprenor îşi poate deschide o afacere este înfiinţarea unei societăţi de tip PFA (persoană fizică autorizată), care se poate obţine în trei zile şi pentru care este necesar un capital de doar 200 de lei. Totuşi, un dezavantaj ar fi că impozitul pe venit trebuie plătit trimestrial, în patru rate egale.

    Sunt eligibile pentru înfiinţarea PFA toate persoanele de peste 18 ani care nu au comis în trecut infracţiuni financiare şi care au pregătire profesională în domeniul în care doresc să se avizeze.

    Paşi necesari pentru înfiinţarea PFA:

    1. Verificarea numelui la Registrul Comerţului

    2. Completarea şi depunerea cererii de înregistrare la Registrul Comerţului

    3. Completarea şi depunerea cererii de autorizaţie de funcţionare la tribunal

    4. Depunerea unui dosar care să conţină: copie după cartea de identitate, act care să ateste dreptul de folosinţă a sediului, declaraţie pe propria răspundere şi atestarea pregătirii/experienţei profesionale

    5. Înregistrare la ANAF

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Dedeman Bacău a devenit în 2013 liderul companiilor create de antreprenori români

    Dedeman Bacău, afacerea din retailul de bricolaj a fraţilor Pavăl din Bacău, a devenit în 2013 liderul companiilor create de antreprenori români, cu afaceri de 2.679 mil. lei (606 mil. euro) şi aproape 7.000 de angajaţi, de­păşind pentru prima dată Oscar Down­stream (Alin Niculae) şi Interagro SA (Ioan Niculae).

    Interagro SA, compania din agricultură a lui Ioan Niculae, a fost liderul firmelor cu acţionariat majoritar românesc în 2012 şi 2011, poziţie pe care a mai ocupat-o şi RCS&RDS în 2010, dar şi Grup Servicii Petroliere în 2009, după cum arată datele centralizate de ZF.

    „Îndrăznim să visăm la afaceri de un miliard de euro, dar atingerea acestui rezultat depinde de cât de bine va merge economia. Pentru următorii trei ani ne propunem să terminăm extinderea în Româ­nia, în special în Bucureşti, unde vrem să ajungem la cea mai mare cotă de piaţă cu cel puţin şase magazine. Dar în următorii trei ani vom face şi un pas major în afara ţării. Extinderea reţelei este cea care ne-a permis să creştem, iar criza, prin ieftinirea terenurilor, ne-a ajutat în acest sens. A fost şansa noastră cu care probabil te întâlneşti o singură dată în viaţă“, a spus pentru ZF Dragoş Pavăl.

    Topul companiilor controlate de antreprenori este un demers pe care ZF îl realizează încă din 2008 pe baza datelor de la Registrul Comerţului şi care ia în calcul doar entităţile fiscale şi nu grupurile.

  • Povestea tânărului care a renunţat la şcoală la 15 ani pentru a deveni antreprenor

    Karp are o avere estimată la peste 200 de milioane de dolari, iar Tumblr are o valoare de piaţă de 800 de milioane de dolari.

    Născut în New York, Karp a crescut în Manhattan şi a urmat şcoala unde mama sa era profesoară de fizică. La doar 11 ani, el a început să înveţe limbajul HTML, pentru ca, la doar 15 ani, să renunţe la şcoală pentru a se dedica calculatoarelor. La vârsta de 14 ani, David Karp şi-a început cariera ca asistent al lui Fred Seibert la compania de animaţie Frederator Studios, unde a construit prima platformă de blogging a companiei şi a creat prima lor reţea video pe internet, Channel Frederator.

    La sfârşitul anului 2006, Karp a pornit propriul său business de consultanţă software, Davidville, unde a lucrat alături de Marco Arment. Cei doi realizau proiecte la cererea clienţilor, iar între comenzi au început să dezvolte ceea ce avea să devină Tumblr.
    Lansarea platformei a avut loc în februarie 2007, iar în august 2009 David Karp a primit din partea BusinessWeek distincţia ”Cel mai bun tânăr antreprenor în domeniul tehnologiei„.

    În 2010, el a fost numit de către cei de la MIT Review unul dintre cei mai inovatori oameni de sub 35 de ani din lume. La ora actuală, Tumblr găzduieşte peste 188 de milioane de bloguri.

    ”Mi-am dat seama că pot să lucrez toată ziua la un produs pe care îl iubesc. Iar sentimentul a fost incredibil, chiar eliberator„, declara Karp despre Tumblr în cadrul unui interviu.

    Pe 20 mai 2013, Yahoo! a ajuns la o înţelegere cu reprezentanţii Tumblr, achiziţionând platforma pentru 1,1 miliarde dolari, iar Karp şi-a păstrat funcţia de conducere. De-a lungul timpului, Karp a investit în diverse companii, mare parte dintre ele tot din domeniul IT. El a cumpărat acţiuni la Superpedestrian, compania din spatele ”roţii Copenhagen„, un dispozitiv care produce şi acumulează energie electrică. O altă investiţie majoră este cea în Sherpa, o companie care dezvoltă aplicaţii de sănătate.

    David Karp s-a căsătorit în 2009 cu Rachel Eakley, partenera sa de ani buni. El are o avere de peste 200 de milioane de dolari, conform celor de la BusinessWeek.

  • Cartea care m-a făcut invidios

    Lumea presei economice din ultimele două decenii este mică şi, într-un fel sau altul, toată lumea a lucrat cu sau a cunoscut pe toată lumea. Aşa că, înainte de orice laudă, trebuie să spun că Mona a condus Business Magazin o perioadă bună de vreme, iar pe Andreea Roşca o cunosc şi i-am respectat şi îi respect munca de jurnalist.

    Înapoi la carte, care, pentru cine nu ştie, prezintă şpte istorii antreprenoriale: este vorba de Dragoş Petrescu (City Grill, Carul cu Bere); Mihai Marcu (MedLife); Vasile Armenean (Betty Ice); Dragoş şi Adrian Pavăl (Dedeman); Adrian Mihai, Felix Pătrăşcanu şi Neculai Mihai (Fan Courier); Dan Şucu (Mobexpert); Florin şi Măriuca Talpeş (Bitdefender şi Softwin). Spuneam că m-a facut invidios pentru că: unu, cartea este scrisă bine. într-un stil alert, modern, direct, lipsit de inhibiţii şi de şabloane, o să vă prindă negreşit. Ba, la un moment dat, s-ar putea să vă întrebaţi, aşa, ca mine, cum de nu aţi aflat, atâta amar de vreme, de unele amănunte care dau culoare cărţii – de şedinţele de familie ale lui Dragoş Petrescu, de exemplu.

    Doi la mână, cred că antreprenoriatul românesc avea nevoie de o astfel de carte, pentru că doar cu Marius Ghenea nu se face primăvară. Ba chiar vine la momentul potrivit, când antreprenoriatul local este atacat atât din exterior, pe căi fiscal-birocratice, cât şi din interior, dat fiind numărul de figuri de carton care s-au prăbuşit sau se prăbuşesc. Aşa că ajungem la punctul trei, cel mai important: “Cei care schimbă jocul” demonstrează că se poate. Că se pot construi şi impune modele reale, care să inspire şi să formeze.

    Titus Leber, un regizor austriac care face filme bazate pe opere muzicale clasice, vorbea la un moment dat, într-un text despre Berlioz şi Marcel Duchamp, despre magia posterului. “Femeia de hârtie se născuse: ieftină, obiect de plăcere inofensivă, domină astăzi lumea noastră vizuală şi mass-medială. Nu visăm noi oare la posesia acestor frumoase, la nuditatea lor fără probleme, care devine, tocmai datorită intangibilităţii sale, sursa fantasmelor autodestructive, a atâtor frustraţii şi agresivităţi?”.

    Veţi regăsi frustraţiile şi agresivităţile lui Leber în modul în care partea activă a vulgului reacţionează la orice tentativă de a impune un exemplu antreprenorial, într-o naţie care preferă de cele mai multe ori să se lase măcinată de neputinţe şi fatalism. Ce lipseşte majorităţii clasei avute din România sunt posterele, reprezentări care să pară reale, tangibile, să excite, să impună, să işte aspiraţii. Asta dacă vrem capitalism adevărat. “Cei care schimbă jocul” este o astfel de întreprindere. Sunt invidios!

    Mona Dîrţu, Andreea Roşca – “Cei care schimbă jocul”, Editura Publica, Bucureşti, 2014