















În anii ‘90, Bhim Suwastoyo, un reporter al Agence France Presse, cu biroul în Indonezia, avea un program de muncă cel puţin ciudat. El a devenit cunoscut în companie prin prisma faptului că dormea la serviciu, în spatele biroului. „Când îl vizita cineva de la birourile centrale prima întrebare era: <<Unde îţi este patul?>> Aşa da reputaţie!”, spune un jurnalist BBC. Fiind într-o perioadă destul de agitată, acesta trebuia să lucreze ore în şir, peste program, pentru a acoperi ştirile în exclusivitate. Iar pentru că în acele momente telefoanele mobile nu erau folosite ca astăzi, acesta dormea la birou pentru a auzi telefonul de serviciu.
A descoperit, însă, că şi în zilele mai liniştite o jumătate de oră de somn în timpul zilei este foarte utilă: „Îţi conferă mai multă energie pentru restul zilei. E ca şi cum ai începe ziua în acel moment”, spunea acesta. Şi nu este singurul care consideră acest lucru. În sudul Europei, pauza de prânz sau „siesta” este reglemenată legal. Pe de altă parte, în Japonia, să aţipeşti în timpul întâlnirilor este, aparent, simbolul unui status, care demonstrează că eşti um om foarte ocupat şi munceşti din greu.
„Somnul reprezintă menajera creierului, care ajută la îndepărtarea deşeurilor metabolice şi a toxinelor din creier, explică Natalie Dautovich, specialist în domeniu. De aceea, fiecare ar trebui să aibă un somn regulat de şapte-nouă ore în fiecare noapte. Dar, deşi suntem conştienţi de acest lucru, de cele mai multe ori nu respectăm îndurmările specialiştilor şi moţăim la birou. Iată, aşadar, câteva sfaturi ale publicaţiei BBC, asamblate sub forma „Cea mai bună strategie de a dormi la birou”:
Cere permisiunea şefului;
Dormi după masa de prânz, de obicei între 2-4 pm;
Găseşte un loc liniştit şi sigur;
Scurtează perioada de somn cu 20 de minute, pentru a evita somnul profund şi cu încă 10 minute pentru a te recupera;
Dacă ai nevoie de o perioadă mai mare de somn, negociază pentru 90 de minute;
Deşi pare neobişnuit există firme care acceptă şi chiar încurajează acest lucru, cum ar fi Nats, serviciul de control al traficului aerian al Marii Britanii. Personalul lucrează în echipe de doi oameni, nu doar pentru a se verifca unul pe celălalt, ci şi pentru a interacţiona, cu scopul de a-şi ţine mintea şi atenţia „trează”. Mai mult, la fiecare două ore sunt obligaţi să îşi ia o pauză de 30 de minute, în care le este recomandat să doarmă.
Anul acesta a fost cel mai bun pentru retaileri, dar o analiză Today’s, agenţie de marketing online, arată că de cea mai mare încredere încă se bucură calculatorul clasic. Motivele sunt numeroase, de la cum este folosit telefonul şi pentru ce anume la sentimentul controlului pe care clienţii îl au pe un dispozitiv cu un ecran mai mare. Totuşi, balanţa s-a înclinat în favoarea smartphone-ului cu aproximativ 20% de la an la an în ceea ce priveşte informarea.
În e-commerce, comenzile sunt finalizate în proporţie de 70-80% de pe PC. Procentul este relativ la cât de bine este optimizat site-ul magazinului, dar şi nişa pe care activează. Din experienţa acumulată în mai bine de un deceniu de agenţia Today’s, specialiştii acesteia au observat că românii preferă de foarte multe ori, chiar şi în cazul magazinelor online, să plaseze comenzile telefonic, să întrebe de stocuri, de condiţiile de livrare sau să solicite alte detalii. Astfel, aproximativ 50% din comenzi sunt telefonice, dar în acest context e foarte probabil ca informarea să fi fost derulată înainte pe telefon sau tabletă.
Cât despre mărcile de dispozitive, cele mai multe comenzi sunt plasate de pe telefoane iPhone sau tablete iPad. Se menţine şi aici o tendinţă observată şi în preferinţele de popularitate şi achiziţie a telefoanelor, Samsung Galaxy S6 sau Galaxy S7 urmând în acest top. Aceste modele de la Apple şi Samsung sunt însă premium, cu preţuri de peste 3.000 de lei.
Totuşi, acestea nu sunt reguli care nu se pot schimba în următorii doi ani în comerţul online local. Today’s confirmă că a observat deja pentru clienţi de-ai săi cazuri în care mai mult de jumătate dintre cererile de ofertă sau contactări prin formular vin de pe dispozitive mobile. În cele mai bune momente, până la 80% din aceste cereri au fost plasate de pe telefoane. Cele mai multe astfel de acţiuni se înregistrează îndeosebi în cazul clienţilor non-e-commerce, care au doar site-uri de prezentare ce generează prospecţi, precum: cabinete de avocatura, medicina privata, automotive etc. Prin completarea formularelor de cerere de ofertă, potenţialii clienţi doar îşi exprimă interesul pentru anumite produse sau servicii şi intenţia de a le accesa, însă nu realizează achiziţia propriu-zisă direct pe site.
Today’s este o agenţie de marketing online Google AdWords Certified Partner şi singura agenţie din România certificată convert.com. Cu o experienţă de peste 11 ani, atât pe piaţa autohtonă, cât şi pe cea internaţională (Croaţia, Bulgaria şi Statele Unite ale Americii), Today’s a dezvoltat proiecte din industrii variate, de la Auto-Moto şi IT&C până la educaţie şi sănătate, atât în startup-uri, cât şi în multinaţionale.
Pichai s-a născut în Tamil Nadu, India pe 12 iulie 1972. Tatăl său, Raghunath Pichai a fost inginer electric şi a lucrat pentru General Electric, iar mama sa, Lakshmi a fost stenografă. Deşi familia s-a făcea parte din clasa de mijloc, familia Pinchai nu trăia fără griji. Au economist trei ani de zile pentru a putea cumpăra un scuter Lambretta, scrie Daily Mail. “Sunt o familie cu bun simţ. Tatăl lui câştiga în jur de 30 de dolari pe lună, sumă nu extraordinar de mare la vremea respectivă.” spune Sankaralingam.
“Încă de mic era atras de munca mea. Asta cred ca a contribuit la drumul lui în carieră”, a declarat şi tatăl său.
Totuşi, Sundar Pichai nu a trăit înconjurat de tehnologie şi abia când avea 12 ani a văzut pentru prima dată un telefon fix. Atunci, Sundar ar fi descoperit faptul că are o memorie fotografică pentru numere, unchiul său mărturisind că ţinea minte cu uşurinţă numere de telefon.
Pichai nu a fost niciodată cel mai bun copil din clasă şi avea probleme la geografie şi istorie, însă îi plăceau foarte mult ştiinţele şi puzzle-urile. “Nu a fost niciodată cel mai bun elev din clasă. Tot timpul a fost cam al patrulea”, a precizat Sankaralingam. A absolvit Institutul indian de tehnologie Kharagpur, licenţiat în ingineria materialelor, specializare metalurgică. Tot aici şi-a întâlnit viitoare nevastă, Anjali. La universitate a excelat, reuşind chiar să obţină o bursă la Stanford. Apoi a făcut un MBA la Wharton School de la Universitatea din Pennsylvania.
Totuşi nu a fost uşor pentru părinţii acestuia, ei fiind nevoiţi să cheltuiască 1000 de lire sterline, mai mult decât câştiga tatăl lui într-un an, pentru a-l trimite pe Sundar în SUA. “Părinţii mei au sacrificat multe pentru a putea asigura educaţia copiilor lor”, a spus el pentru Bloomberg.
Înainte să vină la Google, Sundar Pichai a lucrat la specialistul în semiconductori Applied Materials şi la cabinetul de consultanţă McKinsey. A avut interviu la Google pe 1 aprielie 2004, exact în ziua când Gmail a fost lansat.
A avansat în rândurile companiei, iar momentul lui de glorie a fost atunci când l-a convins pe CEO Google, Eric Schimidt, că Google are nevoie de propriul său browser. Google Chrome a devenit între timp cel mai utilizat browser din lume. Pichai a fost însărcinat să aibă grijă de aplicaţii precum Gmail apoi a fost numit şeful diviziei Android.
Twitter a încercat să-l angajeze, dar Google i-a oferit acţiuni în valoare de milioane de dolari pentru a nu pleca. Pichai a fost numit în octombrie 2014 vicepreşedinte pentru produse. În opinia a numeroşi observatori el a devenit numărul doi în companie.
Bloomberg BusinessWeek îl prezenta pe Sundar Pichai, în iunie 2014, ca pe “cel mai puternic om în domeniul mobil”. El era prezentat de către Larry Page ca având “o mare expertiză tehnică, o viziune bună în ceea ce priveşte produsele şi un fler antreprenorial formidabil. Este o combinaţie rară şi ceea ce face din el un mare lider”.
După decizia de la sfârşitul lui 2014, Pinchai şi-a asumat responsabilitatea unor aplicaţii precum Google Maps, continuând totodată să conducă echipele implicate în Android, Chrome (atât browserul, cât şi sistemul de operare) şi Google Apps. Este vorba despre tot atâtea sectoare în care noul CEO Google a lucrat deja, la diferite niveluri de responsabilitate, după ce a venit în companie în 2004.
Apoi următorul pas a fost unul natural, băiatul care era dus la şcoală cu o căruţă a devenit CEO al uneia dintre cele mai puternice companii din lume.
În prezent Sundar Pichai este cel mai bine plătit CEO din SUA, obţinând 273,328 de acţiuni în valoare de 199 de milioane de dolari. Astfel averea sa cumulată ajunge undeva la aproape 650 milioane de dolari, potrivit Credit Suisse. O sumă imensă, însă mult mai mică decât ce averi au fondatorii Google, Larry Page (34,6 miliarde de dolari) şi Sergey Brin (33,9 miliarde).
În primul rând, treceţi telefonul în modul avion, acest lucru face ca telefonul să nu mai caute semnal Wi-Fi, sa nu mai primească notificări. Următorul pas este să foloseşti un încărcător de iPad (intensitatea curentului electric de 2,1 amperi) care este capabil să dea mai multă energie comparativ cu un încărcător obişnuit de iPhone (1 amper).
Totuşi această tehnică poate fi utilizată doar pentru telefoanele iPhone 6, iPhone 6s şi cele două iPhone 7.
Folosind un încărcător de iPad cei de la Business Insider au reuşit să încarece un iPhone 6s Plus până la 10% în 5 minute faţă de 5% folosind încărcătorul telefonului. Astfel dacă încarci telefonul până la 100% poţi reduce timpul de încărcare cu pâna la 1 oră.
În primul rând, treceţi telefonul în modul avion, acest lucru face ca telefonul să nu mai caute semnal Wi-Fi, sa nu mai primească notificări. Următorul pas este să foloseşti un încărcător de iPad (intensitatea curentului electric de 2,1 amperi) care este capabil să dea mai multă energie comparativ cu un încărcător obişnuit de iPhone (1 amper).
Totuşi această tehnică poate fi utilizată doar pentru telefoanele iPhone 6, iPhone 6s şi cele două iPhone 7.
Folosind un încărcător de iPad cei de la Business Insider au reuşit să încarece un iPhone 6s Plus până la 10% în 5 minute faţă de 5% folosind încărcătorul telefonului. Astfel dacă încarci telefonul până la 100% poţi reduce timpul de încărcare cu pâna la 1 oră.
Acum ceva timp o companie a creat o comapanie pe Kickstarter pentru produsul său, NoPhone, o bucată de plastic, ce se asemănă unui smartphone, dar care e doar o bucată de plastic. Pe atunci compania a strâns fonduri de 18.000 de dolari de la entuziaşti.
Compania revine cu a doua variantă a produsului, NoPhone Zero, care tot nu face nimic, dar costă mai puţin. Doar 5 dolari. „NoPhone nu are garanţie şi nu este menit pentru a putea fi folosit la ceva”, se arată pe site-ul companiei.

Pe de altă parte, în India se poate achiziţiona un smartphone doar cu 4 dolari, fiind cel mai ieftin smartphone din lume. Telefonul se numeşte Freedom 251 şi este echipat cu un procesor quad-core ce rulează la 1,3 GHz, 8 GB capacitate de stocare, o cameră foto de 3,2 megapixeli şi va rula Android 5.1.
În septembrie 2013, Jamie Siminoff a mers la celebra emisiune “Shark Tank” în speranţa de a primi 700.000 de dolari pentru compania sa, DoorBot. După calculele lui Siminoff, compania ar fi trebuit evaluată la 7 milioane de dolari.
“Shark Tank” este o emisiune în care mai mulţi investitori ascultă ideile de afaceri ale antreprenorilor şi decid apoi dacă doresc sau nu să investească în business.
Compania DoorBot producea o videosonerie care putea fi legată de smartphone, astfel încât proprietarul casei putea vedea pe telefon cine este la uşă chiar dacă era plecat. Conceptul era bazat pe un studiu ce arăta că majoritatea hoţilor sună la uşă înainte de a sparge o casă, iar DoorBot era o metodă excelentă de a lăsa impresia că proprietarul este înăuntru, scriu cei de la Business Insider.
Compania lui Siminoff genera deja venituri de un milion de dolari anual, iar acesta spera că modelul său de business îi va convinge pe juraţi să investească; aceştia nu au fost însă impresionaţi şi au decis să nu finanţeze DoorBot.
Siminoff a părăsit emisiunea dezamăgit, dar norocul lui era pe cale să se schimbe. După ce emisiunea a rulat pe postul american ABC, vânzările au crescut de cinci ori. “A fost probabil cel mai important lucru care ni s-a întâmplat”, povesteşte Siminoff. Pentru a da o imagine mai serioasă companiei, antreprenorul i-a schimbat numele în Ring.
Marea surpriză a venit însă câteva luni mai târziu, atunci când Siminoff a primit un telefon-surpriză de la unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume: Richard Branson. Acesta văzuse aplicaţia Ring pe telefonul unui prieten şi voia să investească în companie. “A spus că poate trimite pe cineva imediat”. îşi aminteşte Siminoff. “A doua zi, câţiva avocaţi erau la mine acasă cu actele pregătite”, notează aceeaşi sursă.
Prin investiţia de 28 de milioane de dolari a lui Branson, compania lui Siminoff a fost evaluată la 60 de milioane de dolari. Produsele sale pot fi acum cumpărate din marile lanţuri americane precum Home Depot, Target sau Best Buy.
Două noi serii de smartphone-uri au intrat pe piaţa din România recent. Lenovo a adus Moto G4 şi pe fratele mai mare G4 Plus, iar TP-Link şi-a făcut debutul pe piaţa telefoanelor inteligente cu o serie de smartphone-uri Neffos C5l, C5 şi C5 Max, ultimul fiind modelul de top şi cel testat de mine.
Moto G4 are un ecran de 5,5 inchi, 2 GB RAM, 16 GB memorie internă, cameră de 13 MP şi se vinde cu un preţ plasat în jurul a 1.000 de lei. Neffos C5 Max are un ecran de 5,5 inchi, 2 GB RAM, o capacitate de stocare de 16 GB şi o cameră de 13 MP şi se vinde cu un preţ estimat de 900 de lei. Specificaţii asemănătoare şi preţuri apropiate, dar care este mai bun?
Amândouă terminalele arată destul de bine din punctul meu de vedere, cu un plus mic pentru Neffos C5 Max, care atunci când l-am scos din cutie mi-a dat impresia că este construit dintr-o bucată din metal, dar m-am înşelat. Are o carcasă policarbonată ce imită destul de bine metalul. Pe de altă parte, carcasa de plastic a Motorolei este frumos finisată şi se simte plăcut la atingere.
Ambele ecrane IPS de 5,5 inchi, full HD arată bine şi au aproape aceeaşi densitate de pixeli per inchi, iar diferenţele sunt inexistente. Deosebiri apar la capitolul performanţă: deşi ambele telefoane vin cu 2 GB de RAM, procesorul Snapdragon 617 de 1,5 GHz al Moto G4 este ceva mai rapid decât MediaTek-ul de 1,3 GHz al lui Neffos C5 Max. Dacă la Moto nu am întâlnit poticniri în utilizarea normală (navigare, mesagerie şi jocuri ce nu necesită resurse multe), la Neffos am observat unele întârzieri sau poticniri (un lucru deranjant la C5 Max este faptul că are un lag între apăsarea butonului şi aprinderea ecranului). Totuşi, să nu vă aşteptaţi să rulaţi fără probleme jocuri şi aplicaţii grafice pentru care sunt necesare multe resurse – şi este cazul ambelor telefoane. Testele de benchmarking clasează cele două telefoane departe de top, însă nu poţi să ceri prea multe cu un asemenea preţ de vânzare. Plusul de performanţă al lui Moto poate vine şi din faptul că rulează Android 6.0, spre deosebire de Neffos, care vine cu Android 5.1. Vorbind de sisteme de operare, este bine de ştiut că ambele telefoane sunt livrate fără aplicaţii în plus, inutile, cum preferă alţi producători să-şi vândă telefoanele. Ambele telefoane m-au dus cu uşurinţă o zi de muncă şi au rezistat chiar şi două zile pe perioada de weekend, când stau mai mult timp departe de ele. Totuşi, aici trebuie să atribui un punct în plus terminalului celor de la Tp-Link, datorită faptului că se încarcă mai repede (în jur de o oră şi treizeci de minute), pe când Moto G4, cu încărcătorul din cutie, ajunge de la 0 la 100% în cam şase ore! Asta deoarece Lenovo, nu ştiu de ce, a decis să doteze utilizatorii cu un încărcător foarte prost, iar cablul nici măcar nu poate fi folosit pentru a transfera datele. Acest lucru se poate rezolva prin achiziţionarea separată a unui alt încărcător (cu încărcatorul de la Samsung am redus timpul de încărcare la circa trei ore). Însă mi se pare absurd să faci asta în 2016.
Camerele sunt decente pentru categoria în care se încadrează şi sunt ok pentru imortalizarea unor amintiri, dar nu vă aşteptaţi la foarte multe. Fotografiile arată destul de bine pe ecranul telefonului, însă transferate pe un ecran mai mare, limitările devin vizibile. Nicio cameră nu m-a impresionat şi n-aş putea alege vreuna dintre ele: pe de o parte mi-a plăcut modul HDR al lui Neffos, pe de altă parte camera frontală a lui Moto reţine mai multe detalii şi are o claritate mai bună. Spaţiul de stocare este destul de mic (16 GB) în cazul ambelor telefoane, dar poate fi extins cu un card microSD. Iar la capitolul sunet se comportă aproape la fel, cu un minus pentru Neffos, care are difuzorul în spate şi se poate acoperi cu uşurinţă.
Per total, mi-a fost greu să diferenţiez cele două produse; telefoanele celor de la Tp-Link şi-ar putea găsi fanii, însă eu aş alege Moto G4 datorită lucrurilor mici – de pildă dacă-l aşez cu faţa în jos intră în modul silent şi nu mai sunt deranjat, sau dacă ridic telefonul de pe masă nu mai sună, ci doar vibrează. Trebuie să adaug că m-am îndrăgostit de feedbackul tactil al lui Moto şi m-am îngrozit de cel al lui Neffos. Ah, şi Neffos C5 Max nu are limba română disponibilă, dacă interesează pe cineva.

Plusuri pentru Moto G4 – mai rapid, memorie extensibilă până la 256 GB, scurtăturile prin intermediul gesturilor
Plusuri pentru Neffos C5 Max- se încarcă mai repede, aduce mai mult cu un telefon premium
Câteodată e bine să mai vinzi câte ceva din colecţie ca să te poţi ocupa cum trebuie de conservarea pieselor rămase şi de expunerea lor, soluţie la care recurge o instituţie educaţională britanică specializată în programe artistice, meşteşugăreşti şi de conservare a obiectelor de artă, West Dean College.
Instituţia, scrie The Guardian, va scoate la licitaţie cu ajutorul casei Christie’s un telefon-homar şi o canapea în forma buzelor lui Mae West, ambele semnate Salvador Dali, pe care artistul le-a realizat pe vremea când era sărac şi primea bani de la prietenul lui multimilionar Edward James în schimbul creaţiilor sale.
West Dean, căruia James i-a lăsat moştenire colecţia lui, afirmă că-şi permite să vândă cele două piese deoarece are dubluri, iar pe lângă ele va mai scoate la licitaţie şi lucrări ale altor artişti, plănuind să folosească banii obţinuţi pentru a expune o parte din restul operelor de artă deţinute.