BusinessMagazin

Tag: taxe

  • Revoluţia fiscală tăcută: tendinţa din 2023 este eliminarea facilităţilor fiscale şi creşterea fiscalităţii fără majorările clasice de taxe

    ♦ Economia poate creşte în 2023, dacă şi restul Europei evită recesiunea, însă din punctul de vedere al energiei va fi un an foarte complicat ♦ Dobânzile vor mai creşte, dar se vor stabiliza şi vor scădea pe măsură ce inflaţia dă înapoi.

    Tendinţa fiscală din 2023 este eliminarea facilităţilor fiscale din mai multe domenii şi creşterea fiscalităţii, dar fără a creşte taxele. Aceste direcţii iau forma unei revoluţii fiscale, pentru că sistemul fiscal va arăta diferit, a spus Alina Timofti, partener şi coordonator NNDKP Consultanţă Fiscală.

    „Se pune întrebarea dacă nu cumva ne găsim în pragul unei reforme fiscale. O reformă care nu a  fost anunţată oficial şi formal ca atare, dar la capătul căreia să ne trezim într-un sistem de legislaţie fiscală fără facilităţi şi cu creşterea sarcinii fiscale obţinută prin alte metode decât creşterile clasice de taxe“, a spus ea, la ZF/NNDKP Legal & Tax, Ediţia A 7-A: Anul 2022, un an (şi) mai complicat. Impactul modificărilor fiscale şi din domeniul energiei asupra companiilor.

    Marius Ionescu, partener şi coordonator la NNDKP Consultanţă Fiscală, a spus, în cadrul aceluiaşi eveniment, că ANAF are la dispoziţie prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) 350 mil. euro pentru reformare şi digitalizare.

    „Credem că ANAF va ajunge să facă 60% din inspecţiile fiscale din birou în 2023 sau din 2024. În momentul actual, 40% din controale se fac documentar“, a spus el.

    ZF şi casa de avocatură NNDKP au organizat miercuri conferinţa Legal & Tax, Ediţia A 7-A: Anul 2022, un an (şi) mai complicat. Impactul modificărilor fiscale şi din domeniul energiei asupra companiilor. În prima parte a evenimentului, dedicată fiscalităţii, energiei şi tendinţelor macroeconomice, Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR, a prezentat principalele prognoze pentru economia României în 2023.

    „În zona euro cam toată lumea aşteaptă o recesiune, iar în SUA probabilitatea de recesiune este de 50%. Dacă vine recesiunea în Europa, să nu ne imaginăm că putem scăpa de recesiune“, a spus el. Cu toate acestea, dacă România reuşeşte să acceseze fondurile europene şi banii din PNRR, recesiunea poate fi atenuată.

     

    Alina Timofti, partener şi coordonator, NNDKP Consultanţă Fiscală

    ► Avem modificări deja anunţate în ceea ce priveşte regimul microîntreprinderilor. După părerea mea, acesta este un aspect care a fost mai amplu discutat. Toate modificările sunt în direcţia restrângerii utilizării regimului microîntreprinderilor.

    ► A existat în spaţiul public o discuţie amplă despre modificarea sistemului de taxe locale. Ce avem acum în Monitorul Oficial este o schimbare a valorilor la care se raportează aplicarea procentelor de taxe locale.

    ► În România taxele locale reprezintă 2% din PIB, în timp ce media europeană este undeva la 4% din PIB. Prin urmare, fără teamă că vom greşi prea mult, ne aşteptăm la o creştere a taxelor locale din 2023.

    ► Se pune întrebarea dacă nu cumva ne găsim în pragul unei reforme fiscale. O reformă care nu a  fost anunţată oficial şi formal ca atare, dar la capătul căreia să ne trezim într-un sistem de legislaţie fiscală fără facilităţi şi cu creşterea sarcinii fiscale obţinute prin alte metode decât creşterile clasice de taxe.

    ► Cel mai important obiectiv fiscal din PNRR este creşterea colectării cu 3 puncte procentuale din PIB. Această creştere este raportată la 2019. Un procent de 2,5% pe seama reformei ANAF şi 0,5% din modificarea legislaţiei fiscale.

    ► Deşi nu mă aştept la creşteri tradiţionale de taxe, ne putem aştepta în continuare la restrângerea facilităţilor care încă mai există: IT, micşorarea plafonului pentru microîntreprinderi, facilităţi din construcţii etc. Acesta mă aştept să fie trendul anului 2023. Aş încadra acest trend la categoria de certitudini.

    ► Cred că, din punct de vedere fiscal, 2023 nu va fi profund diferit de 2022. Sigur că depinde şi de condiţiile externe, dar mă aştept să nu existe cutremure masive nici în materie de legislaţie, nici în materie de interacţiune între ANAF şi contribuabil. Mă aştept la un an relativ similar din punct de vedere fiscal.

     

    Marius Ionescu,  partener şi coordonator, NNDKP Consultanţă Fiscală

    ► Statul român colectează cu 22% mai bine decât anul trecut. Dar asta este partea oficială. În secret, ca să zic aşa, toată lumea aşteaptă să vadă cât este bucata de compensare la energie şi cum va afecta până la urmă deficitul bugetar. Până acum s-a acordat foarte puţin pentru compensări.

    ► Avem un cerc ciudat prin care statul ia cu o mână de la jucătorii din piaţa de energie şi dă cu altă mână la consumatori şi cifrele ar trebuie să se închidă, dar nu se închid, pentru că undeva pe parcurs compensările ajung mai mari decât taxele puse pe industrie, ceea ce este foarte ciudat.

    ► România s-a angajat să scadă deficitul. Este adevărat, dar scăderea ar trebui să fie destul de abruptă. Avem o ajustare de 1,8% din PIB la anul şi în 2024 încă o ajustare de 1,5% din PIB. Modificările fiscale recente vor aduce în jur de 0,5% din PIB. Este de aşteptat ca reforma ANAF să producă 2,5 spre 3% din PIB, dar în niciun caz nu se va întâmpla la anul sau în 2024.

    ► Legat de proiectul care este acum pe Codul de Procedură Fiscală sunt foarte multe lucruri bune. Este şi un lucru prost: se dublează penalităţile dacă nu se plăteşte decizia de impunere în termenul de plată. Până acum, dacă nu plăteai decizia de impunere în termenul de plată puteai să ceri o eşalonare de la ANAF.

    ► Vedem un început de controale mai masive pe zona de preţuri de transfer. Aici se atacă mai agresiv pierderile fiscale. ANAF consideră că dacă eşti parte dintr-un grup fiscal nu ai voie să faci pierderi în România. Dacă faci pierderi, ei vin şi atacă această pierdere pe reguli de preţuri de transfer.

    ► Credem că ANAF va ajunge să facă 60% din inspecţiile fiscale din birou în 2023 sau din 2024. În momentul actual, 40% din controale se fac documentar.

     

    Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR

    ► Până acum economia a performat foarte puternic. Structura creşterii economice nu este cea mai fericită, de aceea ne aşteptăm să încetinească la 2,7%, de la +6%, anul acesta. Creşterea economică din prima parte a anului, dacă ne uităm la contribuţii, a venit foarte mult din acumulare de stocuri. 

    ► Ipotezele pentru care ne bazăm pe această creştere de 2,7% sunt că, cel puţin din perspectiva cererii externe, creştere de 0,9% în zona euro. Deja sună optimist, pentru că noile aşteptări s-au ajustat în jos la +0,3.

    ► Dacă până acum creşterea s-a bazat foarte mult pe consum, dat fiind că deja salariul mediu pe economie este negativ în termeni reali, ne aşteptăm la o încetinire a consumului. Toate ipotezele de creştere pentru anii următori se bazează pe aceste fonduri europene. Anul acesta şi anul viitor undeva la 4% din PIB fonduri UE.

    ► Inflaţia va rămâne o problemă. Pe baza noilor date vedem o inflaţie de 15,7 la finalul anului.  Preţurile la energie au fost transmise mult mai rapid în creşterea generalizată a preţurilor.

    ► Probabil că Robor la trei luni va ajunge la 8,5% sau uşor mai sus pe final de an. Dobânzile probabil că vor sta şi anul viitor la nivelul anului acesta, după care o uşoară coborâre în linie cu inflaţia.

    ► În zona euro cam toată lumea aşteaptă o recesiune iar în SUA probabilitatea de recesiunea este de 50%. Dacă vine recesiune în Europa, să nu ne imaginăm că putem scăpa de recesiune.

     

    Gabriela Cacerea, partener, coordonator al practicii de Energie şi Natural Resources, NNDKP

    ► Orice modificare se va face la OUG 119 trebuie să ţină cont acum de Regulamentul european care a fost aprobat vineri. Fiecare stat trebuie să vină cu măsuri care să vină cu o reducere a consumului cu 10% faţă de nivelul de consum de referinţă din ultimii 5 ani.

    ► Singurii consumatori care se pot susţine altfel decât prin scheme de ajutor de stat aprobate, prin reglarea preţurilor sunt IMM-urile. Pentru celelalte categorii, UE recomandă ajutor de stat.

    ► S-a creat acel impozit, cum îi spunem noi, deşi el este o plafonare a veniturilor pentru producători. La nivel de regulament, este obligatoriu să plafonezi preţurile la un maxim de 180 de euro/MW pentru regenerabile nuclear, hidro fără baraj.

     

    Ruxandra Bologa, partener, coordonator al practicii de Energie şi Natural Resources, NNDKP

    ► Regulamentul european aprobat vineri în ceea ce priveşte criza energetică spulberă nişte tabuuri ale abordării europene asupra funcţionării pieţei energiei.  Reglementatorii europeni s-au uitat la reducerea consumului, au dat undă verde pentru reglementarea preţurilor pentru anumite categorii de clienţi finali, apoi au umblat la măsuri fiscale – au reglementat plafonarea preţului producătorului de electricitate, care este obligatorie.

    ► Cel puţin în privinţa IMM-urilor se poate interveni asupra preţului final al energiei.

    ► Un furnizor cu siguranţă se va teme că nu îşi primeşte compensarea. Un producător de electricitate se poate teme că nu îşi va acoperi costurile.

     

    Silviu Bădescu, partener, NNDKP Consultanţă Fiscală

    ► Prima modificare este legată de plafonul maxim de venituri pentru microîntreprinderi. Începând cu anul următor, o bună parte din contribuabilii microîntreprinderi nu se vor mai încadra în acest regim şi ne aşteptăm la o sarcină fiscală mărită.

    ► Se introduce condiţia ponderii veniturilor din consultanţă şi management, care nu poate depăşi 20%, este un prag maxim. De multe ori este greu să delimitezi ce înseamnă consultanţă.

     

    Lucian Barbu, partener, NNDKP Consultanţă Fiscală

    ► Eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale este, în esenţă, un fel de plată în rate, în care, pe parcursul unei perioade stabilite în planul de eşalonare, contribuabilul achită o parte din obligaţiile fiscale restante. Se aplică în esenţă oricărui contribuabil şi cuprinde obligaţii fiscale, amenzi etc.

    ► Se eşalonează obligaţiile fiscale scadente, dar nu se eşalonează obligaţiile fiscale suspendate în instanţă, pe durata acelei suspendări. De asemenea, nu se eşalonează nici ajutoarele de stat de recuperat.

     

    Alexandru Aparaschivei, partener, NNDKP Consultanţă Fiscală

    ► La Curtea Europeană de Justiţie, în cazurile pe care le-am văzut în ultimul an, s-a păstrat o concentrare pe  deducerea TVA-ului în situaţii de fraudă, abuz, alte neregularităţi, ceea ce îmi aduce aminte de o discuţie cu un inspector fiscal ANAF care a spus că deducerea nelimitată de TVA este un moft.

    ► O altă direcţie pe care am observat-o este partea de facturi, formalitatea codului de TVA şi aşa mai departe unde am văzut decizii contradictorii la prima vedere.

     

    Marius Ezer, partener, NNDKP, Soluţionarea Disputelor

    ► Am încercat să facem o analiză a practicii atât la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi la nivelul Curţii de Apel, cu precădere pe partea abandonului de investiţii. Una dintre problemele care se găsesc invariabil în toate jurisdicţiile este interpretarea din perspectivă fiscală a abandonului de investiţie.

    ► Este o variabilă atunci când, pe parcursul vieţii societăţii, ne întâlnim cu situaţia de insolvenţă.

     

    Mihai Lupu, director NNDKP, Servicii de Preţuri de Transfer

    ► Abordarea autorităţilor fiscale în ceea ce priveşte preţurile de transfer este că, dacă eşti o companie locală care faci parte dintr-un grup naţional sau internaţional, te identifici cu profitul. Tu ar trebui, din perspectiva autorităţilor fiscale, să obţii profit în fiecare an.

    ► Este această dorinţă a autorităţilor fiscale de a veni şi de a analiza fiecare an financiar şi în anii în care profitul nu există, să se facă aceste ajustări de preţuri de transfer.

  • Planul guvernului britanic de reducere a unei taxe pentru cei cu cele mai mari venituri, care a provocat turbulenţe pe pieţe, a fost abandonat, a anunţat ministrul britanic de finanţe Kwasi Kwarteng, notează Deutsche Welle.

    Planul guvernului britanic de reducere a unei taxe pentru cei cu cele mai mari venituri, care a provocat turbulenţe pe pieţe, a fost abandonat, a anunţat ministrul britanic de finanţe Kwasi Kwarteng, notează Deutsche Welle.

    Premierul Liz Truss a venit la putere cu mai puţin de o lună în urmă, însă guvernul său a fost dur criticat pentru planul de reducere a taxelor pentru cei mai bogaţi în mijlocul unei crize a costurilor de trai.

  • Criza energiei: Danemarca reduce drastic taxele pe electricitate

    Danemarca va reduce drastic taxele pe electricitate timp de câteva luni în cadrul unui pachet de măsuri de susţinere pe perioada iernii prezentat recent în contextul scumpirii dramatice a energiei, scrie Le Figaro.

    Pachetul include de asemenea plafonări ale facturilor la electricitate, gaze şi încălzire.

     

  • La fel ca în Germania, creşterea salariului minim trebuie să devină o politică de stat şi ar fi trebuit să aibă loc de la 1 octombrie, nu de la 1 ianuarie, pentru a proteja forţa de muncă din România în faţa presiunii tuturor statelor occidentale de a atrage angajaţi

    De la 1 octombrie, Germania majorează salariul minim pe economie de la 10,45 euro/oră, adică 1.621 de euro brut pe lună, la 12 euro/oră, adică 2.016 euro brut pe lună. Asta înseamnă o creştere de 15% practic peste noapte, ceea ce, până nu demult, era de neconceput în Germania, unde creşterile salariale erau de 2-3% pe an.

    Germania, cea mai puternică economie a Europei, se confruntă cu un deficit de forţă de muncă, la fel ca toate marile economii. În urmă cu 50 de ani nemţii au deschis piaţa muncii către turci, iar acum practic au piaţa deschisă pentru toată lumea.

    Creşterea salariului minim a devenit cea mai bună arma pentru a atrage forţă de muncă, în condiţiile în care toate ţările europene se luptă pentru fiecare angajat. Imigranţii sunt de obicei plătiţi cu salariul minim pe economie, şi doar cei care au specializări, cum ar fi medicii sau IT-iştii, de exemplu, pot obţine salarii mai mari.

    Guvernul social-democrat Scholtz nu mai ţine cont de productivitate, ci încearcă să-şi protejeze forţa de muncă în faţa inflaţiei, în faţa globalizării care permite mişcarea liberă a oamenilor şi mai ales în faţa viitorului când Germania, alături de Japonia, se va confrunta cu un val mare de pensionari, flux care trebuie susţinut de oameni activi. Toată lumea se grăbeşte să introducă roboţi şi aplicaţii, dar cine plăteşte taxele din care să plătească pensiile?

    În România, cele două partide – PSD şi PNL, care formează guvernul Ciucă, încă mai discută pe tema salariului minim pe economie de anul viitor.

    Prima propunere de la 1 ianuarie, de a creşte salariul minim de la 2.550 de lei brut la 3.000 de lei brut, adică de la 1.524 de lei net la 1.780 de lei net, ar fi trebuit să intre în vigoare de la 1 octombrie pentru a ţine pasul cu nemţii, care încearcă să aspire salariaţi din toate colţurile lumii. Nici nu mai contează naţionalitatea.

    Cea mai bună decizie economică care s-a luat în România în ultimul deceniu a fost creşterea salariului minim într-un ritm accelerat, poate prea puţin accelerat.

    La 1 ianuarie 2012 salariul minim a fost de 700 de lei brut, adică 530 de lei net, adică 120 de euro. După 10 ani, salariul minim a ajuns la 2.550 de lei brut, adică 1.524 de lei net, ceea ce înseamnă o creştere de 187%. În euro, salariul a crescut de la 120 de euro la 310 euro, adică cu aproape 160%.

    Salariul mediu net a crescut de la 1.507 lei net în 2012, la 3.975 lei net, adică avem o creştere de 163%. În euro salariul mediu net a crescut de la 342 de euro, la 805 euro în acest moment, adică o majorare de 135% în euro.

    PIB-ul, care reprezintă valoarea adăugată în economie într-un an, a crescut de la 596 de miliarde de lei în 2012 la 1.372 miliarde de lei, estimat pentru acest an, adică avem o creştere de 130% într-un deceniu. În euro, PIB-ul creşte de la 135 de miliarde de euro la 280 de miliarde de euro, adică o creştere de 107%.

    În ciuda crizei, statistic România va înregistra în acest an cel mai mare PIB din istorie.

    Creşterea salariului minim pe economie a fost şi este criticată de către economişti şi de către organizaţiile patronale ale companiilor private, care consideră acest lucru ca fiind o intervenţie a statului în economie şi mai ales în relaţia dintre firme şi angajaţi. Mai mult decât atât, despre creşterea salariului minim din economie din ultimul deceniu din România s-a spus că nu are o bază legată de productivitate, ci este o creştere din pix.

    Din fericire, creşterea salariului minim a fost cea mai bună decizie economică luată de guvernele care s-au perindat pe la palatul Victoria fie conduse de PNL, fie conduse de PSD, pentru că au contribuit la creşterea PIB, la creşterea consumului, la îmbunătăţirea cât de cât a nivelului de trai şi la o anumită protecţie a salariaţilor fără putere de negociere în faţa firmelor.

    Conform datelor statistice, în acest moment o treime din forţa de muncă din România, de 5 milioane de salariaţi, este plătită, este legată de salariul minim, adică 1,2 milioane de oameni se uită în fiecare an la decizia guvernului.

    Cei care fac recrutare pe piaţa muncii spun că în realitate salariul minim de 1.524 de lei net în mână este doar în acte, pentru că în realitate angajaţii câştigă mult mai mult fie prin bani la negru, fie prin diverse bonusuri, începând de la numărul de prezenţe la muncă până la performanţă.

    În continuare România are o piaţă gri şi neagră a forţei de muncă pentru că impozitul pe muncă este ridicat. Chiar dacă impozitul pe venit este de numai 10%, impozitul pe asigurări sociale şi pe sănătate de 35% este mult prea mare.

    România are taxe pe companii scăzute, dar are taxele pe muncă ridicate. Şi de aceea multe firme, în special cele româneşti, încearcă să se descurce prin plata unui salariu minim cu tot cu taxe, iar restul banilor să fie la plic.

    De la 1 ianuarie, o primă propunere ar fi ca salariul minim să crească la 3.000 de lei brut, adică 1.780 de lei net, dar mai există o propunere a PSD ca o parte din creştere, adică 250 de lei brut să nu fie taxată, astfel încât salariul net, per total, să ajungă la 1.850 de lei, adică 375 de euro.

    România a avut o masă salarială totală de 91 de miliarde de euro în anul 2021, adică 38% din PIB. În ţările occidentale masa salarială ajunge chiar şi la 60% din PIB.

    În ciuda percepţiei pe care noi o avem despre starea economiei, mai ales în situaţia de astăzi cu explozia preţurilor la energie şi creşterea inflaţiei, economia poate să crească susţinut în următorii ani, ceea ce ar permite şi o majorare salarială mai alertă. Asta bineînţeles dacă măcar jumătate din banii din PNRR şi din noul ciclu european, care înseamnă aproape 100 de miliarde de euro, s-ar lua nu integral, ci numai în proporţie de 50%.

    Creşterea salariului minim care să antreneze creşterea tuturor salariilor trebuie să fie o politică de stat, în încercarea de a proteja forţa de muncă, care devine din ce în ce mai rară peste tot în lume, şi mai ales în Europa. Toate statele încearcă să-şi protejeze forţa de muncă cu orice preţ – unde s-a mai văzut ca nemţii să crească salariul minim „din pix“ cu 15%! – iar acest lucru va deveni din ce în ce mai prezent în noul context de inflaţie şi de scădere a puterii de cumpărare. Productivitatea muncii va trece pe planul trei.

    Dacă cei de la Palatul Victoria, adică PNL şi PSD, care au 60% din voturi şi care vor să mai guverneze încă patru ani după alegerile din 2024, nu vor veni cu un plan mai accelerat de creştere a salariului minim, nu vor putea să ţină pasul nu cu aşteptările românilor, ci cu ceea ce se va întâmpla în lumea occidentală.

    În euro, datorită stabilităţii cursului valutar din ultimul deceniu, care a crescut cu numai 12%, salariul minim şi salariul mediu au înregistrat o creştere consistentă.

    România trebuie să ajungă mult mai rapid la un salariu mediu de 1.000 de euro net, faţă de 800 de euro acum, şi la un salariu minim de cel puţin 500 de euro net, faţă de 310 euro acum. Asta pentru a ne proteja cât de cât forţa de muncă.

  • Companiile româneşti încep să ridice glasul: Dacă avem cel mai bun an economic din istorie (PIB va atinge 280 de miliarde de euro), de ce dobânzile – ROBOR-ul – sunt aşa mari, de ce cresc taxele şi impozitele?

    Marţi, 6 septembrie, la Brăila, am avut Conferinţa ZF România irigabilă, organizată împreună cu Banca Transilvania, unde au fost cei mai importanţi fermieri din Brăila, Galaţi, Constanţa, Călăraşi, Ialomiţa, Buzău, Tulcea, adică zona de sud-est a ţării.

    Tema principală a fost legată de cum se poate dezvolta sistemul de irigaţii din România astfel încât anii secetoşi, cum este cel de acum, să nu aducă pierderi atât de mari.

    Pentru cei care şi-au dezvoltat sisteme de irigaţii proprii, anul agricol 2022 a fost bun, chiar foarte bun, pentru că au avut recolte iar preţurile au crescut foarte mult, astfel încât la finalul anului vor avea mai mulţi bani în conturi. Bineînţeles, au crescut şi inputurile, ceea ce înseamnă că vor avea şi o creştere de cheltuieli, dar şi aşa rezultatul este pozitiv.

    Pentru cei fără irigaţii anul agricol 2022 a fost foarte prost, aproape nu au recoltat nimic, mai ales cei care au avut porumb, care a fost cea mai afectată cultură.

    Estimările indică că în 2022 România va avea 23-24 de milioane de tone de cereale, sub anul 2021, care a fost cel mai bun din istoria agricolă a României, cu 33-34 milioane de tone de cereale, dar peste 2020, care a fost cel mai prost an agricol din ultimul deceniu, cu numai 19 milioane de tone de cereale.

    Irigaţiile revin în atenţie atunci când este secetă, cum este în acest an. După distrugerea sistemului de irigaţii creat în comunism s-a pus prea puţin în loc, iar cine este de vină pentru acest lucru revine tot timpul în atenţie. Nici acum nu se ştie clar ale cui sunt canalele, cine trebuie să aducă apa, ce facem cu energia, cine o plăteşte, unde sunt pompele etc.

    În acest moment România are sisteme de irigaţii pentru numai 500.000-600.000 de hectare de teren agricol. Într-un mod realist, se poate crea un sistem de irigaţii pentru numai 2 milioane de hectare din cele 9-10 milioane de hectare de suprafaţă arabilă pentru simplul fapt că există apă numai pentru 2 milioane de hectare.

    Conferinţa ZF România Irigabilă. România poate iriga doar două din cele zece milioane de hectare din suprafaţa arabilă, însă efectiv doar 500.000 de hectare văd apa pe canalul de irigaţii

     “Visăm să irigăm 3 milioane de hectare în sezon, dar dacă fiecare fermier foloseşte minimum 200 ml/mp, nu ne ajunge debitul. N-au fost irigate niciodată 3 milioane de hectare, 2 milioane de hectare sunt fezabile la debitele din România de astăzi. Şi dacă nu facem lacuri de acumulare, nu putem iriga. Dacă vrem să irigăm 2 milioane de hectare cu 6 ml pe zi, o să ne speriem ce costuri avem”, a spus Nicuşor Şerban, de la Grup Şerban Holding, unul dintre cei mai mari fermieri din România, care exploatează peste 13.000 de hectare.

    El a venit cu ideea ca ANIF – Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – să devină o societate comercială de stat, să fie listată la Bursă ca să poată să atragă capital şi credite, astfel încât să dezvolte infrastructura de irigaţii din România, aşa cum face Transelectrica cu reţeaua de energie electrică sau Transgaz cu reţeaua de gaze, iar fermierii să cumpere apă de la ea, ca oricare alt produs. Ideea lui nu prea a fost împărtăşită de toată lumea. De ce să plătim pentru apă, dacă apa vine din ploaie?

    Până să se facă o strategie naţională în domeniul sistemului naţional de irigaţii (irigaţiile nu sunt incluse în PNRR şi lumea întreabă de ce), fiecare fermier încearcă să-şi rezolve problemele pe cont propriu.

    Inevitabil, discuţiile au ajuns şi la partea financiară, respectiv la dobânzile din piaţă, la liniile de finanţare acordate de bănci, la asigurări (companiile de asigurări nu prea vor să facă asigurări la secetă), la subvenţiile pe care statul ar trebui să le acorde fermierilor care produc mâncare (omul poate trăi fără energie, dar fără apă şi mâncare nu), la preţurile produselor agricole şi nu în ultimul rând la procesare (Noi suntem fermieri, noi nu ştim să facem procesare, aici trebuie să vină cineva care ştie acest lucru).

    Având credite în spate, fermierii sunt loviţi de creşterea dobânzilor – ROBOR a crescut de la sub 3% anul trecut la 7-8% în acest an, deci suma plătită pe dobânzi este de trei ori mai mare. Spre exemplu, Banca Transilvania acordă credite cu o marjă de 3-3,5% peste ROBOR.

    În ultimii 4-5 ani dobânzile nu erau o temă la aceste conferinţe pentru că erau mici, dar acum au revenit în prim-plan, iar lumea este foarte nervoasă.

    Tiberiu Moisă, director general adjunct (vicepreşedinte) la Banca Transilvania a încercat să explice că ceea ce se întâmplă acum cu această creştere exponenţială a dobânzilor reprezintă un dezechilibru care vine de fapt dintr-un dezechilibru anterior, când dobânzile au fost mult prea mici faţă de cât ar fi trebuit să fie, iar ceea ce se întâmplă acum este o încercare de a se ajunge al un echilibru. Dobânzi de referinţă ca acum doi ani, de 1-2%, nu vor mai fi, iar dobânzile reale, de echilibru, ar trebui să fie între 5-6%.

    Dacă răspunzi că dobânzile la ROBOR ţin cont de dobânda la care se împrumută statul, de peste 8%, imediat întrebarea este de ce statul se împrumută la o dobândă atât de mare? Pentru că are deficit bugetar şi are nevoie de bani cu care să-l acopere, si îi ia din piaţă. Dar de ce are deficit? Pentru că dă subvenţii în agricultură ca să acopere anul agricol secetos!

    Mai toată lumea se gândeşte mai degrabă la o conspiraţie mondială, locală, care a dus la această creştere a dobânzilor, decât la un rezultat care vine dintr-o situaţie din piaţă.

    Bineînţeles că toată lumea se întreabă unde este BNR în acest peisaj şi de ce permite creşterea atât de mult a dobânzilor, pentru că firmele nu pot să să plătească aceste creşteri de dobândă.

    O parte dintre fermieri se uită către euro şi văd că acolo dobânzile sunt mult mai mici, chiar foarte mici comparativ cu ROBOR şi se întreabă de ce România nu a adoptat euro, că oricum toţi folosim şi calculăm în euro.

    Aceleaşi întrebări retorice sunt şi pe partea de energie: dacă noi avem gazul nostru de ce preţurile trebuie să crească, dacă noi producem energie de ce preţurile trebuie să crească?

    Inevitabil, remarca este că ne-am vândut energia şi gazele şi băncile la străini, care fac preţurile, şi noi nu mai avem nicio putere. La fel şi în agricultură, noi muncim, dar traderii, care sunt străini, fac jocurile pe piaţă.

    Unde este statul român?

    În ciuda anului agricol secetos, pentru mulţi fermieri nu este un dezastru, mai ales pentru cei care au sisteme de irigaţii, iar conturile lor sunt pline, la fel cum parcările sunt pline de maşini străine din import, care contribuie la creşterea deficitului comercial.

    Paradoxal, în plină criză, cu cea mai mare inflaţie din ultimii 20 de ani, 2022 va fi cel mai bun an economic din istoria României, cu un PIB care va atinge 280 de miliarde de euro, de şapte ori mai mult ca în urmă cu 20 de ani, şi cu 150% mai mare faţă de momentul intrării în Uniunea Europeană.

    Dar fermierii, ca de altfel toată lumea, au întrebări simple: dacă avem cel mai bun an economic din istorie, de ce cresc dobânzile, de ce ROBOR-ul este aşa mare, de ce cresc taxele şi impozitele?

    Băncile, BNR, economiştii explică mult prea puţin care este situaţia actuală, de ce am ajuns aici şi ce se poate face astfel încât situaţia să se îmbunătăţească. Adică cum pot să scadă dobânzile, cum poate să scadă inflaţia, cum vom ieşi din această criză.

  • Măsură de urgenţă: Comisia Europeană doreşte impunerea unei taxe asupra veniturilor generate de producătorii de energie electrică în cazul în care preţurile de piaţă trec de limita de 200 de euro pe MWh

    Comisia Europeană recomandă guvernelor să impună o taxă asupra veniturilor generate de producătorii de energie electrică non-gaz atunci când preţurile de piaţă depăşesc 200 de euro pe MWh, scrie Financial Times. 

    Preţul energiei electrice în Germania, referinţa regională, este peste 450 EUR pe MWh. Veniturile în exces vor fi redistribuite pentru a ajuta companiile şi gospodăriile aflate în dificultate.

    Preţurile energiei electrice au crescut vertiginos, deoarece sunt legate de preţul gazului, indiferent dacă energia electrică este sau nu produsă cu gaz sau prin alte mijloace. Preţurile gazelor sunt de aproximativ 10 ori mai mari decât preţul mediu din ultimul deceniu.

    Orice câştig al companiilor energetice care va depăşi plafonul în cauză va fi colectat de guverne şi distribuit consumatorilor după cum autorităţile consideră de cuviinţă, se arată în document.

    Europa a cunoscut o limitare covârşitoare a gazelor naturale provenite din Rusia, anterior cel mai mare furnizor al său, ca răspuns la sprijinul Occidentului oferit Ucrainei. Kremlinul a avertizat luni că livrările prin conducta Nord Stream 1 vor fi reduse până la ridicarea sancţiunilor.

    Industriile europene au avertizat că se confruntă cu o „ameninţare existenţială” dacă factorii de decizie nu intervin pentru a reduce costurile energetice.

    Propunerile urmează să fie discutate miercuri de diplomaţii celor 27 de state membre UE, înaintea reuniunii de urgenţă a miniştrilor energiei de vineri.

    Documentul sugerează, de asemenea, o ţintă obligatorie de reducere a consumului de energie electrică cu 5% în timpul orelor de vârf – lucru pe care preşedintele Comisiei, Ursula von der Leyen, l-a prezentat ​​în observaţiile oficiale, văzute de FT marţi.

    O modalitate obişnuită de a încuraja utilizatorii industriali să scadă consumul de energie în timpul orelor de vârf este prin intermediul contractelor care permit distribuitorilor de energie să reducă oferta în schimbul unei compensaţii sau să scadă facturile viitoare.

    Lucrarea comisiei a avertizat că stimulentele utilizate trebuie să fie „eficiente din punct de vedere al costurilor”. De asemenea, este menţionat faptul că statele membre trebuie să acţioneze în comun pentru a evita denaturarea pieţei interne a UE.

    Mai multe state membre s-au plâns că Bruxelles-ul nu a acţionat suficient de rapid. Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, a declarat într-un interviu sâmbătă că, în situaţia actuală, comisia „nu are nicio zi de pierdut”.

    Capitalele UE sunt, în general, în favoarea planurilor de încurajare a reducerii cererii ca cea mai rapidă modalitate de a aborda criza, dar sunt împărţite în privinţa modului de abordare a creşterii preţurilor la energie.

    Mai multe naţiuni, printre care Italia, Spania şi Austria, au cerut o separare a pieţelor de gaz şi energie electrică, în timp ce altele sunt în favoarea limitelor preţurilor la gaze.

    Un diplomat al UE a avertizat că, totuşi, plafonarea gazelor ar putea „avea consecinţe negative” dacă preţurile scad. Diplomatul a adăugat că ar fi mai eficient ca oficialii să stabilească limitele într-o manieră dinamică în raport cu pieţele energetice din afara UE.

  • Buget de freelancer. Ce formă să alegi ca să rămâi în 2023 cu 10.000 de lei pe lună „în mână“

    ♦ PFA-ul va fi cea mai avantajoasă formă de organizare pentru freelancerii care vor câştiguri nete în valoare de 10.000 de lei pe lună în 2023, iar din 2024 microîntreprinderea cu un angajat devine mai avantajoasă.

    Cea mai avantajoasă formă de organizare pentru freelancerii care vor să rămână lunar cu 10.000 de lei net este PFA în 2023, însă pentru 2024 locul este luat de microîntreprinderea cu un angajat, potrivit Ioanei Arsenie, consultant de business şi strateg financiar la compania Trusted Advisor.

    „Mă aştept ca freelancerii şi companiile mici să piardă avantajul de preţ şi vor trebui să fie atenţi la câştigul net când îşi proiectează ofertele financiare. Taxele aferente fiecărei forme de organizare trebuie incluse în calculele manageriale. Chiar dacă PFA-ul pare forma cea mai avantajoasă pentru 2023 din punctul de vedere al taxelor şi contribuţiilor aferente, consider că varianta unui SRL cu un angajat este mai sigură şi mai puţin controversată din punctul de vedere al «criteriilor de dependenţă», cu un contract bine realizat şi documentat“, a explicat Ioana Arsenie.

    În funcţie de forma de organizare, taxele, contribuţiile, impozitele şi cheltuielile de contabilitate lunare ale unui freelancer care vrea să rămână cu un câştig net de 10.000 de lei pe lună în 2023 variază între 2.200 şi 7.000 de lei pe lună.

    În simulare a fost inclus şi costul lunar aferent contabilului, care este mai mare în cazul microîntreprinderilor decât în cazul PFA-ului.

     

  • Sorin Pâslaru, ZF: Una sunt taxele, alta sunt contribuţiile sociale

    Este o vie dezbatere ca urmare a ultimelor modificări ale Codului Fiscal asupra creşterii sarcinii fiscale mai ales în cazul micilor întreprinderi şi, paradoxal în cazul slujbelor part-time.

    Trebuie spus, în primul rând, că per ansamblu modificările Codului Fiscal au vizat în primul rând micii contribuabili, care reprezintă osatura contribuţiilor la buget. Aici este un dezechilibru pe care din păcate nicio administraţie nu l-a corectat până acum. Cei 4500 de mari contribuabili, adică cele mai mari companii din ţară aşa cum sunt descrise în normele Fiscului, contribuie cu doar 40% la încasările bugetului consolidat din total, în timp ce cifra lor de afaceri ca pondere în totalul cifrei de afaceri în economie este de 70%. 

    În loc să corecteze această anomalie şi să se ducă spre o echilibrare încasări/cifră de afaceri în total, politica noilor modificări fiscale este de a se duce cu presiune şi mai mare spre micul întreprinzător sau micul salariat în forma lui part-time. În loc să elimine taxele şi contribuţiile sociale pentru orice câştig mai mic decât salariul mediu net şi pentru micile întreprinderi, tocmai aici s-au majorat taxele şi contribuţiile.

    Însă în al doilea rând, trebuie subliniată o diferenţă pe care chiar şi absolvenţii de studii economice se pare că nu o mai fac în limbajul curent: diferenţa dintre taxe şi contribuţii sociale. Taxele sunt impozitele pe venit, pe profit, taxa pe valoarea adăugată sau accizele – la nivelul bugetului de stat. La nivelul bugetelor locale, taxele sunt pe maşină, pe casă sau pe alte bunuri.

    Contribuţiile sociale, pe care trebuie să le plătească oricine deţine un contract de muncă, sunt cu totul altceva. Contribuţia socială reprezintă un drept al persoanei  – care se va exercita în viitor în cazul contribuţiei la pensie sau se exercită în prezent în cazul contribuţiei de sănătate dacă angajatul beneficiază de îngrijiri medicale în sistemul public de sănătate.

    Deci expresia „a crescut taxarea” pe salariul minim fracţionat la două ore este incorectă. De fapt, a fost introdus un prag minim pentru achitarea integrală a contribuţiilor sociale la pensie şi sănătate de care va urma să beneficieze angajatul.

    Abuzarea sistemului plăţii fracţionate a determinat actuala putere să decidă eliminarea posibilităţii plăţii contribuţiilor sociale aferentă salariului minim fracţionat pentru două ore. Aici este o neputinţă a statului de a determina folosirea corectă a acestor contracte sau abuzarea lor pentru a evita plata integrală aferentă salariului minim a contribuţiilor sociale. Este aceeaşi situaţie ca în cazul microîntreprinderilor, unde neputând să diferenţieze activitatea corectă de cea incorectă Ministerul Finanţelor a decis reducerea pragului de impunere la cifra de afaceri de la 1 mil. la 500.000 de euro pe an şi eliminarea CAEN-ului consultanţă de management din microîntreprinderile impozitate pe cifra de afaceri.

    Contribuţiile sociale sunt ale angajaţilor, nu ale angajatorului, iar evitarea plăţii lor este ca şi cum nu s-ar plăti salariul. Astăzi, cei mai mulţi pensionari aflaţi în plată sunt foşti angajaţi în principal la stat. Peste un deceniu, va fi dramatic pentru cei cărora angajatorii nu le-au achitat contribuţiile sociale la adevărata valoare când li se va calcula pensia.

    Singurul lucru care ar trebui schimbat pentru a corecta „corecţia” este ca odată ce ai un contract de două ore pe zi şi plăteşti conform noilor prevederi contribuţiile sociale aferente unui salariu minim brut, pentru celelalte contracte de două ore, contribuţiile sociale ar trebui plătite fracţionat la salariul pentru două ore. Este o anomalie să plăteşti multiplu de contribuţii sociale aferente unui salariu minim brut pentru toate contractele de muncă de două ore.

    În rest, „igiena” comunicării pe teme economice ar trebui să prevaleze. Una sunt taxele şi alta sunt contribuţiile. Că sunt mari, că sunt mici, asta e altceva, însă doar pornind de la utilizarea corectă a termenilor putem ajunge la decizii în cunoştinţă de cauză.

     

     

  • Bucla taxelor: după scăderi, vin întotdeauna creşteri, dar care este nivelul optim de taxare? După scăderile de taxe din ultimii ani acum acestea încep să crească l Şi întrebarea este: care este regimul optim al taxelor, unde statul şi cetăţeanul îşi dau mâna?

    Impozitul pe venit şi impozitul pe profit, două resurse importante la bugetul oricărui stat, rămân în România la un nivel de competiţie, printre cele mai mici din Uniunea Europeană. O parte din taxarea din România s-a modificat începând cu 1 august şi urmează şi alte modificări din 2023. Mai rămâne România în competiţia pentru investitori?

    „La noi grosul taxării pe muncă este la contribuţiile sociale, nu la impozitul pe venit. În regiune contri­buţiile sociale în majoritatea statelor sunt mai mici. România încă este atractivă pentru investitori din punctul de vedere al taxării, dar, începând cu ianuarie 2023, lucrurile se vor schimba în sens negativ”, este de părere Emilian Duca, consultant fiscal.

    El se referă la eliminarea unor facilităţi fiscale, mai ales schimbarea regimului microîntreprinderilor, care vor mai beneficia de taxare de 1% pe cifra de afaceri doar dacă au afaceri de sub 500.000 de euro în anul anterior, faţă de 1 milion de euro, limita care este acum.

    Povestea taxelor este complicată pentru orice ţară din lume, indiferent cât ar fi de bogată sau de săracă. În  momentul în care scazi taxele, toată lumea aplaudă, dovadă ceea ce se întâmplă în Marea Britanie, unde Liz Truss, candidată cu şanse puternice la şefia Partidului Conservator şi viitor prim-ministru, dacă câştigă, promite scăderea taxelor, în vreme ce contracandidatul ei spune că propunerile ei sunt o prostie.

    Este uşor să reduci taxele, dar este foarte greu să le ridici în momentul în care bugetul nu mai poate fi susţinut cu taxe scăzute.

    Povestea este cunoscută şi în România. În vremea lui Victor Ponta, PSD a promis că nu creşte taxe, dar odată venit la guvernare a văzut că bugetul ţării este gol şi a pus taxe suplimentare, cum ar fi pentru susţinerea infrastructurii, taxă care nu s-a văzut niciodată în infrastructură.

    Când a venit la putere, Liviu Dragnea a redus TVA-ul de la 24% la 19%, a introdus TVA-ul de 9% la alimente, dar în veniturile bugetare s-a constatat un gol imens, astfel că bugetul nu a mai avut bani de investiţii. În mod paradoxal, la acea vreme, mediul de afaceri a cerut oprirea reducerii taxelor.

    Acum vedem reversul reducerii taxelor din ultimii ani: taxele încep să crească şi întrebarea este: care este regimul optim al taxelor? Cât ar trebui să fie nivelul de taxare astfel încât încasările la bugetul statului să fie cât mai mari? Economistul Arthur Laffer, care a conturat politicile economice ale preşedintelui american Ronald Reagan, a încercat să răspundă la această întrebare şi a emis teoria care acum poartă numele de curba Laffer. Practic, teza lui Laffer spune că există un punct optim al nivelului de taxare, astfel încât să se obţină veniturile maxime la bugetul de stat. El spune că, în anumite situaţii, scăderea taxelor poate aduce venituri mai mari la buget sau că majorarea taxelor poate aduce venituri mai mici la buget, pentru că scade conformarea la plata taxelor.

    Astfel, în anumite situaţii, taxele pot fi modificate, atât în sens crescător, cât şi în sens descrescător şi modificările, cu dozajul potrivit, vor creşte încasările la bugetul de stat. Laffer însă nu a răspuns clar care este dozajul potrivit.

     

  • Drulă: De azi cresc taxele pentru cei care muncesc part-time sau pe cont propriu

    „De azi (luni – n.r.), cresc taxele pentru cei care muncesc part-time sau pe cont propriu. După ce PNL a promis în campanie că nu va creşte nicio taxă. Şi tot astăzi PNL şi PSD au ajuns la 17.000 de noi angajaţi la stat. Socialismul cu epoleţi bagă mâna adânc în buzunarul celor care muncesc onest ca să aibă bani pentru sinecuri de partid”, scrie pe Facebook Cătălin Drulă.

    În opinia liderului USR, „mediul privat a dus greul în pandemie, iar acum statul nesimţit al specialilor tot pe el pune greul”.

    „Soluţia corectă pentru România: tăierea sinecurilor, reducerea cheltuielilor cu clientela de partid, grija faţă de banul public”, conchide Drulă.

    Luni au intrat în vigoare mai multe modificări fiscale adoptate de Executiv. Astfel, contribuţiile la contractele part time sub nivelul salariului minim pe economie vor fi calculate la salariul minim.