BusinessMagazin

Tag: suferinta

  • NOI PROBLEME pentru Boeing: Operatorul aerian japonez ANA a descoperit o altă defecţiune la 787

     Defecţiunea a fost descoperită la sistemul anti-incendiu al unui 787 care urma să decoleze miercuri de pe aeroportul Haneda din Tokyo. În cazul unui incendiu la unul din cele două motoare ale avionului, defecţiunea ar fi dus la declanşarea unui alt extinctor decât cel care ar fi trebuit, a declarat Megumi Tezuka, purtător de cuvânt al companiei ANA, relatează Bloomberg.

    Avioanele 787 Dreamliner erau deja în centrul atenţiei în urma unui incendiu produs luna trecută la Londra, primele constatări fiind că ar fi izbucnit la firele unei lumini de urgenţă.

    Aeronavele 787 aflate în flotele ANA şi Japan Airlines au revenit în circulaţie la 1 iunie, după ce au fost consemnate la sol mai multe luni din cauza unor incendii provocate de bateriile litiu-ion.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pasărea Phoenix a televizoarelor vine în România pe o piaţă care încă suferă

    “Sharp nu s-a concentrat foarte mult pe Europa. Afacerile din Asia au fost dintotdeauna puternice, ca şi cele din SUA, iar Europa a rămas în plan secund, lucrurile mergând dintr-o oarecare inerţie. Lucru care se va schimba însă din acest an”, spune Bogdan Pasat, directorul general al Sharp pentru prima reprezentanţă directă a mărcii pentru România şi Bulgaria. Brandul este prezent însă pe piaţa televizoarelor de mai bine de 23 de ani, prin dealeri, iar cota de piaţă atinsă este de mai puţin de 2% dintr-o valoare totală a vânzărilor de televizoare estimată în 2012 la circa 257 milioane de euro. Pe plan mondial, Sharp este al patrulea producător de televizoare, în Japonia se află pe locul unu la capitolul vânzări, iar în SUA acoperă circa 10% din piaţa de profil.

    Demersurile pentru deschiderea de operaţiuni directe în toate ţările unde nu au fost sucursale până acum au început la
    1 aprilie, ca parte a strategiei de extindere la nivel european. Sharp Electronic România va fi astfel una dintre noile filiale de pe harta japonezilor de la Sharp, iar Bogdan Pasat va fi responsabil cu repoziţionarea pe piaţă a mărcii.

    Experienţa lui Pasat în industria de retail electronice şi electrocasnice a început în 2002, când lucra la Cora, iar piaţa de retail traversa o perioadă înfloritoare. A făcut parte din echipa care a deschis primul magazin din Pantelimon, fiind unul dintre cei câţiva oameni care au pus piatra de temelie a magazinului emblemă din lanţul de retail. „Lucram cam 14 ore pe zi şi au fost luni întregi în care nu am avut nicio zi liberă. Motivaţia de a munci mult era însă foarte puternică, pentru că rezultatele veneau cu viteză şi erau foarte vizibile„, îşi aminteşte el. A urmat un curs de specializare de şase luni în Franţa, unde a învăţat ce înseamnă de fapt retailul. Inginer de profesie şi fără prea multă experienţă în domeniu, s-a format pentru o industrie care evolua într-un ritm exploziv şi care ducea lipsă de manageri comerciali cu cunoştinţe solide şi expertiză. Îşi aminteşte de ritmul intens în care a lucrat atunci ca fiind „o şcoală de care n-aş fi avut parte nicăieri altundeva„. Între 2002 şi 2005 a fost o perioadă în care, într-un singur magazin, se vindea un tir de televizoare pe zi, „pe când acum o întreagă reţea de magazine din ţară nu mai are astfel de vânzări„. Aproximativ 500 de televizoare se vindeau pe atunci într-o singură zi, aproape toate cu tub catodic, pe vremea când LCD-urile şi plasmele erau considerate un adevărat lux.

    După Cora, unde a traversat toate etapele, de la vânzare propriu-zisă şi până la resurse umane sau marketing, s-a mutat la Flanco, în poziţia de product manager.

  • Cluj – Tânărul care a luat bacalaureatul deşi suferă de sindromul Down, premiat de Boc: “Am învăţat foarte mult, nimic nu se face fără muncă”

     Tânărul Mihai Moceanu, care a absolvit Liceul Teologic Adventist “Maranatha” din Cluj-Napoca şi care a obţinut media 6,83 la bacalaureat, deşi suferă de sindromul Down, a primit, miercuri, 1.000 de lei şi o diplomă de excelenţă de la primarul Emil Boc, într-o ceremonie desfăşurată în Sala de Sticlă a Primăriei.

    “Am învăţat cu ajutorul lui Dumnezeu şi al lui Iisus Hristos. Am învăţat foarte mult, nimic nu e uşor, omul funcţionează cu mintea, nimic nu se face fără muncă. Am luat 5,20 la română, 6,75 la istorie şi 8,55 la geografie. Sunt fericit. Vreau să urmez acum Facultatea de Teologie, vreau să devin preot, pentru că îmi place să mă rog, să citesc şi să scriu din Biblie. Geografia României îmi place cel mai mult”, a spus, într-o conferinţă de presă, Mihai Moceanu.

    Mama lui Mihai, Maria Moceanu, a afirmat, la rândul său, că a lucrat cu acesta în fiecare zi, timp de 12 ani, pentru a ajunge la rezultatul de la bacalaureat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Părintele arhimandrit Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă din judeţul Neamţ, a decedat

     “La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât i-a iubit şi după care atât a jinduit”, potrivit site-ului Mănăstirii Petru Vodă.

    De la sfârşitul lunii martie, cancerul de stomac “pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile” a dezvoltat o metastază, care a adus complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă “mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună”, a precizat sursa citată.

    Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948-1964. Între anii 1966 şi 1975, părintele Justin Pârvu a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (judeţul Neamţ), iar între 1975 şi 1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (judeţul Neamţ).

    În toamna anului 1991, părintele Justin Pârvu a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dosarul Loteria I, în care George Copos este judecat, a fost amânat pentru că un inculpat suferă de o boală contagioasă

     Amânarea a fost decisă după ce la dosarul cauzei au fost depuse documente care arată că Stelian Raţiu suferă de o boală contagioasă şi este internat la Spitalul de Boli Infecţioase din Cluj Napoca.

    Avocata lui Raţiu a solicitat instanţei amânarea dosarului şi pe motiv că a încheiat cu clientul său contract de asistenţă juridică în 17 mai şi nu a avut timp să-şi pregătească apărarea.

    Atât avocaţii lui Copos şi ai celorlalţi inculpaţi, cât şi procurorul DNA au fost de acord cu amânarea cauzei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Internetul de rezervă

    Mi s-a întâmplat în două rânduri să proiectez nişte aplicaţii care, după o vreme, au devenit vitale pentru clienţii respectivi. O întreagă ramură a afacerii se baza pe aceste softuri care, dacă ar fi încetat să funcţioneze, ar fi putut pune la pământ un întreg business. Cum se ajunge aici e oarecum dificil de explicat, dar ideea de bază este că acest gen de aplicaţii modifică modul cum oamenii lucrează şi, cu timpul, ajung să nu mai cunoască procedurile clasice pe care aplicaţia le modelează. Nici măcar formularele de la care s-a pornit nu mai există, totul este digital şi ireversibil. Iar când se întâmplă să rămâi singurul care cunoaşte toate detaliile, situaţia devine tensionată, pentru că ai garanţia că la un moment dat ceva se va întâmpla. De exemplu, un upgrade al softurilor de bază va aduce nişte incompatibilităţi între noile versiuni. Şi încă o mie de alte scenarii catastrofice. Aceasta este, în variantă narativă, definiţia expresiei „mission critical„.

    Există însă o aplicaţie vitală la nivel global: internetul. Ce s-ar întâmpla dacă, la un moment dat, internetul ar înceta să funcţioneze? Da, nu am mai avea acces la Facebook şi n-am mai afla ce ghiduşii a mai făcut pisica prietenului virtual din Australia. Pe lângă asta, s-ar mai ivi unele neplăceri: băncile n-ar mai putea funcţiona, iar sistemele de plăţi s-ar opri instantaneu, avioanele n-ar mai zbura, industrii întregi ar fi puse la pământ, numeroase lanţuri comerciale s-ar rupe. Nu avem nici o siguranţă că reţelele de electricitate ar mai putea să transporte curentul, dar dacă totuşi ar reuşi, s-ar putea ca telefoanele să nu mai aibă ton, iar ecranele televizoarelor să nu ne arate nimic. Dependenţa noastră faţă de internet este atât de mare, încât nici măcar nu ne putem imagina consecinţele, însă cu siguranţă am fi confruntaţi cu o imensă catastrofă.

    Se poate oare întâmpla aşa ceva? Unii vor argumenta că internetul a fost proiectat ca să fie indestructibil, iar abilităţile sale de a se restructura dinamic îl feresc de un astfel de scenariu. E doar un set de protocoale. Însă există demonstraţii limpezi privind vulnerabilităţi native ale protocolului TCP şi exemple practice în care o simplă eroare într-un soft instalat pe un router a ţinut la sol avioanele din mai multe state americane. Dacă simple erori umane de operare sau de programare produc adesea efecte greu de anticipat, ne putem pune problema ce se poate întâmpla în condiţiile unor atacuri anume gândite să paralizeze mediul de comunicaţii dintr-o anumită regiune.

    Într-o recentă prezentare susţinută în cadrul conferinţelor TED, Danny Hillis explică faptul că internetul nu a fost conceput pentru a susţine aplicaţiile de astăzi şi nici pentru această uriaşă răspândire. În plus, atât protocoalele, cât şi operarea reţelei se bazează pe încredere: se asumă din start faptul că participanţii sunt „bine intenţionaţi„ şi respectă protocoalele şi regulile jocului. Analogia pe care Hillis o face cu sistemul financiar este elocventă: şi acesta a fost conceput pe baza unor reguli simple şi a încrederii, însă extinderea sa dincolo de scopul iniţial l-au făcut vulnerabil şi greu de controlat, consecinţele fiind uneori catastrofice. Punem acum la un loc internetul şi sistemul financiar global şi obţinem un risc la puterea a doua.

    Problema (dacă se poate spune aşa) este că internetul funcţionează prea bine. Este foarte eficient, ieftin şi versatil, aşa că tot mai multe sfere ale societăţii tind să se bazeze pe serviciile sale, iar oamenii preferă să-i ignore fragilitatea. Utilizatorii se gândesc exclusiv la securitatea computerelor şi a datelor lor şi concep sisteme locale de securitate (de pildă, reţele virtuale private), dar nu par preocupaţi de siguranţa de ansamblu a mediului de comunicaţii. Danny Hillis – unul dintre pionierii internetului – este de părere că avem nevoie de o soluţie de rezervă, de „Planul B„, şi că acesta nici măcar nu este greu de realizat.

    Fibrele şi sârmele există, undele radio de asemenea, aşa că nu e nevoie decât de un nou set de protocoale. Şi nici măcar nu-i nevoie de performanţă. Vorba americanilor: „Better safe than sorry„.
     

  • REPORTAJ: Bulgaria, o ţară marcată de exodul tinerilor

     Rumiana Ganeva, în vârstă de 26 de ani, lucrează la un call center, în pofida unui master în economie obţinut la cea mai bună facultate de ştiinţe economice de la Sofia.

    “Aş fi putut face asta fără diplomă”, spune ea cu amărăciune. Ea intenţionează să urmeze un al doilea master în Marea Britanie pe viitor. Bunica sa îşi va vinde apartamentul pentru a-i finanţa studiile.

    Între 20.000 şi 25.000 de tineri cu vârste între 25 şi 39 de ani pleacă în fiecare an din ţara cea mai săracă a Uniunii Europene (UE), conform unui studiu al sindicatului Podkrepa.

    Cei cu mai puţine studii se angajează în construcţii, în restaurante sau au grijă de persoane vârstnice, mai ales în Germania, Marea Britanie, Grecia sau în Italia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Securitatea informatică lipseşte aproape complet din agenda executivilor din România

    Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei şi creşterea riscurilor şi ameninţărilor cibernetice, securitatea informaţiilor trebuie sa fie abordată prin strategii pe termen lung şi să fie coordonată de echipe specializate şi bine pregătite. Acest lucru implică bugete dedicate şi o selecţie atentă a ofiţerilor responsabili cu securitatea informaţiei, ei având rolul dificil de a ţine ameninţările cibernetice la distanţă.

    “În ultimii ani, importanţa poziţiei de specialist de securitate în contextul business-ului a crescut şi în România; companii care până acum câţiva ani nu aveau asemenea poziţii deschise sau manifestau un interes limitat faţă de acest subiect devin tot mai conştiente de nevoia de a acoperi această arie de importanţă strategică”, spune Bogdan Petre, manager al diviziei Enterprise Risk Services (ERS) din cadrul Deloitte România. “Din experienţă putem spune că firmele mari (adesea, multinaţionale) sunt mult mai deschise către aceste aspecte, în parte pentru că existenţa acestei funcţii se impune prin politica grupului”, a adăugat acesta. Deşi, în general, ofiţerul pentru securitatea informaţiei a ieşit din biroul său şi a devenit mai influent, abordarea companiilor în acest domeniu nu se ridică încă la nivelul riscurilor şi ameninţărilor existente şi, în plus, bugetele alocate securităţii sunt limitate. în general, nici echipele IT, nici organizaţiile în sine nu sunt perfect conştiente de numărul şi gravitatea incidentelor înregistrate, ele neputând astfel justifica investiţiile sau creşterea bugetelor pentru managementul securităţii informaţiei.

    “Complexitatea problemelor de securitate sporeşte, astfel încât până şi metodele tradiţionale considerate în trecut ca fiind cele mai sigure sunt puse acum sub semnul întrebării”, potrivit lui Cătălin Ţigănilă, senior manager ERS, care aduce în discuţie un studiu recent lansat de Deloitte, conform căruia atât analiştii, cât şi directorii din companii mari din domeniile tehnologie, media şi telecomunicaţii consideră că peste 90% dintre parolele create de utilizator – chiar şi cele considerate ca fiind foarte bune – sunt vulnerabile atacurilor de tip hacking şi pot fi sparte în câteva secunde sau minute. Devin necesare elemente suplimentare de identificare, cum ar fi dispozitivele digitale de autentificare prin generare de coduri ( ex. “token”,  “digi pass”, etc.), solicitarea de parole adiţionale trimise prin SMS pe telefonul utilizatorului, utilizarea de amprente sau alte elemente de biometrie sau smart card-uri.

    Divizia Serviciilor de Risc din cadrul Deloitte (Enterprise Risk Services) oferă clienţilor servicii de management al riscurilor şi îi ajută să înţeleagă riscurile specifice fiecărui domeniu, să determine nivelele acceptabile de expunere, să implementeze sisteme de control şi monitorizare permanentă. Echipa din România, cu peste 20 de consultanţi, furnizează servicii de atestare şi certificare a sistemelor IT, evaluarea controalelor generale IT, risc şi conformitate contractuală, managementul riscului sistemelor IT, servicii de consultanţă şi audit pentru sistemele de management al securităţii informaţiilor (SMSI), evaluarea vulnerabilităţilor tehnice şi teste de penetrare şi inginerie socială. Clienţii diviziei numără companii de top din industrii importante, precum şi entităţi din administraţia publică.

    Potrivit celui mai recent studiu lansat de Deloitte Touche Tohmatsu Limited (DTTL) – TMT Global Security Study, directorii celor mai mari companii de profil din lume au trecut de la etapa de conformitate cu reglementările şi legislaţia în vigoare la cea a implementării unei strategii şi a unui plan de securitate în 2013 ca principala măsură de îmbunătăţire a securităţii informaţiilor. Tot mai multe organizaţii înţeleg că securitatea informaţiei reprezintă un aspect fundamental în afaceri, iar atenţia lor se îndreaptă nu doar spre conceptul de securitate, ci şi spre robusteţea şi stabilitatea în mediul virtual (cyber resilience).

    Rezultatele studiului derulat în cadrul a 121 de companii din 37 de ţări printre care şi România indică o atitudine foarte optimistă în ceea ce priveşte protecţia faţă de ameninţările externe – 88% dintre directorii intervievaţi considerând că firmele lor nu sunt vulnerabile. Cu toate acestea, la o analiză mai atentă, peste jumătate dintre ei recunosc că s-au confruntat cu atacuri cibernetice în cursul anului anterior. În plus, mai puţin de jumătate dintre respondenţi au implementat un plan de reacţie în cazul unei breşe de securitate şi numai 30% dintre ei consideră că partenerii externi îşi asumă suficient de multă responsabilitate în ceea ce priveşte securitatea. Totodată, 74% dintre cei 121 de respondenţi au identificat breşele de securitate înregistrate de terţi ca fiind în topul ameninţărilor; pe locurile următoare se situează atacuri de tipul denial of service (menite să supra-solicite destinatarii, ducând la blocarea/ refuzul serviciilor) şi eroarea sau omisiunile angajaţilor.

    “Nu există organizaţie protejată în proporţie de 100%”, subliniază Andrei Ionescu, director ERS Deloitte România. “Fiecare companie trebuie să aibă metode clare de identificare şi reacţie în astfel de cazuri. Organizaţiile nu trebuie să lucreze doar cu partenerii lor de afaceri pentru a înţelege şi îmbunătăţi politicile de securitate; ele trebuie să implice factorii de legiferare, autorităţile de reglementare şi agenţiile de resort, să fie dispuse să împărtăşească informaţii sensibile pentru a răspunde la provocarea globală privind riscul cibernetic”.

  • IRINA PETRESCU A MURIT. Actriţa în vârstă de 71 de ani era internată la Spitalul Elias

     Irina Petrescu fusese transferată în urmă cu două săptămâni de la Spitalul de Urgenţă Floreasca la Spitalul Elias, a precizat pentru MEDIAFAX doctorul Dana Safta.

    Irina Petrescu s-a născut pe 19 iunie 1941 şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti, promoţia 1963, la clasa profesorilor Ion Şahighian şi David Esrig.

    S-a remarcat încă din timpul studenţiei, cel care a descoperit-o fiind regizorul Savel Stiopul. Acesta a chemat-o să dea probe pentru un proiect de film care nu s-a mai realizat, dar atunci a fost văzută de Liviu Ciulei, care a distribuit-o în rolul principal Ana Strejan din “Valurile Dunării” (1960).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • “Elevii mi se adresează cu Micule Domn”. Azad are 1 m înălţime la 22 de ani şi a ajuns profesor, aşa cum a visat – GALERIE FOTO

    Este, în continuare, captiv într-un corp de copil.La 18 ani a fost confundat cu un copil şi etichetat drept “ciudăţenie”, dar Azad a fost ambiţios şi şi-a urmat visul: a devenit profesor, relatează DailyMail. El îi învaţă pe copii informatică la o şcoală din India, iar elevii se apleacă atunci când îi vorbesc.

    Pentru a vorbi cu elevii, domnul Singh se urcă pe o masă, iar elevii i se adresează în mod afectuos, spunându-i <Micule Domn>. El spune că nu-l deranjează această formulă de adresare. Câştigă 10.000 de rupii (cam 700 de lei) pe lună şi se îmbracă cu haine potrivite pentru copii de şapte ani.

    “Nu mă deranjează (situaţia – n.r), am reuşit să fac ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. Oamenii mă tratează diferit acum, că am o slujbă – cu respect”, a declarat el pentru The Sun.

    Când avea 18 ani, un controlor de tren l-a luat drept copil, motiv pentru care s-a simţit jenat. La şcoală a fost chinuit de colegi din cauza dimenisunilor sale şi a fost atât de terorizat de ameninţările că va fi răpit de vreun circar încât i-a fost frică să mai iasă din casă.

    Povesteşte acum că toate dificultăţile din copilărie l-au întărit. Sora sa în vârstă de 19 ani, Laxmi, are aceeaşi boală iar părinţii nu şi-au permis să plătească pentru tratamentul hormonal care i-ar fi ajutat. Cea mai tânără dintre surorile sale are 15 ani şi este elevă la şcoala unde Azad predă.