Proprietarii care nu au intrat in posesia tilului de proprietate
pentru terenurile “cota indiviza” aferente apartamentelor pot cere
eliberarea acestora primariilor in raza carora domiciliaza.
Presedintele Ligii Asociatiilor de Proprietari Habitat, Mihai
Mereuta, a explicat pentru Gandul avantajele obtinerii titlului de
proprietate pe cota indiviza de teren aferent apartamentului.
Potrivit IGP, numai anul trecut au fost solutionate 31 de astfel
de dosare penale. Cele mai numeroase cazuri au fost inregistrate la
Braila, Dambovita si Dolj, dar si in Arges, Buzau, Harghita,
Constanta, Olt sau Vrancea. Anul trecut, politistii de la Ordine
Publica au intocmit 108 dosare penale si au dat aproape 600 de
sanctiuni contraventionale, in valoare totala de 113.910 lei,
proprietarilor de caini care au incalcat legislatia in domeniu.
“Multi spun ca si-au scapat cainele din lesa, atunci cand sunt
surprinsi in mijlocul unor lupte ilegale ori cainii lor au muscat
pe cineva”, ne-a declarat un ofiter din cadrul Directiei de Ordine
Publica din IGP.
Taxa de solidaritate va fi impusa proprietarilor de mai multe
locuinte printr-o ordonanta de urgenta de modificare a Codului
Fiscal.
Documentul, obtinut de MEDIAFAX, prevede ca persoanele fizice care
au in proprietate doua sau mai multe cladiri cu destinatie de
locuinta, care nu sunt inchiriate unei alte persoane, datoreaza in
acest an o taxa de solidaritate reprezentand 50% din impozitul
datorat pe acest an pentru prima cladire in afara celei de la
adresa de domiciliu, 100% din impozitul datorat pentru a doua
cladire in afara adresei de domiciliu si 200% din impozit pentru a
treia cladire si urmatoarele in afara adresei de domiciliu.
El i-a cerut ministrului Finantelor, Sebastian Vladescu, sa
introduca deja aceasta impozitare suplimentara intr-un proiect de
lege.
“Domnule ministru Vladescu, in proiectul de lege pe care il vom
pregati, incepand cu a doua proprietate vom solicta o impozitare
suplimentara. Prima proprietate se impoziteaza normal pentru toti
la fel, incepand cu a doua proprietate se impoziteaza suplimentar
fata de ceea ce avem in momentul de fata, pentru a putea sa aducem
un plus de venituri la bugetul de stat si a da un efort de
solidaritate si din partea acelora care au in Romania mai multe
proprietati.
Intrebata, miercuri, intr-o conferinta de presa sustinuta la
Guvern, daca are in lucru un proiect de lege prin care sa fie
acordate garantii de stat asociatiilor care doresc sa se inscrie in
programul de reabilitare termica, dar nu au si banii aferenti
cotei-parti din finantarea de 20% din total, ministrul Dezvoltarii,
Elena Udrea, a aratat ca i-a fost sugerata o astfel de solutie
intr-o discutie cu constructorii.
Aceasta afacere, in care antreprenorii romani au reusit sa stea
in piata concurand cu firmele internationale, le aduce primilor
zece proprietari venituri anuale din chirii de 200-250 de milioane,
reiese dintr-o analiza a ZF.
In afara primelor centre comerciale de pe piata – Bucuresti Mall
sau Iulius Mall Iasi – proprietarii unui numar extrem de redus de
proiecte pot dormi linistiti, fara presiunea bancilor care au
finantat constructia proiectelor, in conditiile in care investitia
in mallurile construite in urma cu zece ani a fost deja
amortizata.
La 70 de ani, Paul Mircea Vasile, director si actionar majoritar al producatorului de tesaturi pentru casa Prodin, conduce o fabrica pe care a reusit s-o scoata dintr-un proces de faliment care a durat noua ani, din 1997 pana in 2006. “Ca sa rezistam am facut credite peste credite si la un moment dat am ajuns in situatia sa nu mai avem bani. Era simplu sa te imprumuti cand dobanda era 1-2%, dar intre timp s-au desteptat bancile si a inceput cresterea galopanta a dobanzilor, care au ajuns pana la 200%”, evoca directorul Prodin. La un moment dat a ajuns in proces cu Banca Comerciala Romana, dupa ce acumulase datorii de 2,5 milioane de dolari, cand tot rulajul fabricii in 1997 era de 3,5 milioane de dolari. Care a fost solutia salvatoare? “Terenul pe care produceam. Lichidatorul a vandut tot”, raspunde Vasile. Cei 17.000 de metri patrati ai fabricii Prodin, amplasata langa targul auto Vitan din Capitala, au fost vanduti cu peste cinci milioane de euro. Banii care au ramas dupa achitarea datoriilor au fost investiti in terenuri si intr-un nou sediu al firmei, intr-o zona periferica a Capitalei. “Cu circa un milion de euro am cumparat 10.000 mp, ne-am relocat productia si am luat utilaje mai performante. Si ca sa nu dam banii la banca, am facut si alte investitii imobiliare”, spune Mircea Vasile, fara sa intre in detalii.
Chiar daca si-ar permite sa se retraga linistit din afaceri, directorul Prodin continua sa gandeasca strategii care sa ridice firma unde lucreaza de 24 de ani. Mai mult, vrea sa lanseze anul acesta inca doua noi afaceri, in domeniul imbutelierii de apa si in agricultura. “Am cumparat niste ferme la Balotesti. Sunt 15.000 mp pe care ii vom transforma in ciupercarii. Cat despre proiectul de a imbutelia apa din Muntii Vrancei, atat timp cat curge apa, curge si banul, ceea ce in textile nu am”, recunoaste Vasile, estimand ca va avea nevoie de investitii de circa 800.000 de euro in cele doua noi afaceri.
Fortat de situatie sa accepte vanzarea terenului fabricii, Paul Mircea Vasile este exceptia de la o realitate pe cale sa devina regula; este vorba de o noua specie de romani imbogatiti – cei ce au cumparat, in general prin metoda MEBO, fostele fabrici comuniste de textile care azi inseamna active imobiliare ce pot fi valorificate in milioane de euro.
Filatura Romaneasca de Bumbac, Renotex, Textila Unirea sau Zefir sunt doar cateva exemple de fabrici care si-au transformat proprietarii in milionari in euro. Pe locul fostei tesatorii de bumbac Suveica, de exemplu, este in constructie un cartier rezidential de 900 de locuinte, Rose Garden. Aceeasi soarta a avut-o si fabrica de textile Maratex din Baia Mare, unde acum se ridica un proiect mixt care va include un mall, trei cladiri de birouri si un hotel de trei stele, dupa ce actionarii fostei fabrici au vandut dezvoltatorului RED Management Capital un teren de zece hectare, plus cladirile aferente, cu peste 16 mil. euro. La Iasi, producatorul de textile Iasitex a vandut anul trecut circa 4,6 hectare de teren catre un grup israelian, in urma unei tranzactii de aproximativ 21 de milioane de euro, iar, la Cluj, actionarii fabricii de textile Tricotaje Somesul au incasat 12 mil. euro pe un teren de 18.000 mp din zona centrala a orasului. Noul proprietar, compania britanica Dawnay Day, va construi aici un mall si o cladire de birouri, in urma unei investitii de 85 de milioane de euro. O investitie de doua ori mai mare si-a calculat grupul spaniol Gran Via, care a cumparat pentru 42 de milioane de dolari fosta fabrica Tricodava de la fondul de investitii Broadhurst. Pe terenul din cartierul Drumul Taberei din Bucuresti urmeaza sa se construiasca un ansamblu rezidential de 2.000 de locuinte, plus spatii comerciale si de birouri.Iar lista poate continua cu cel putin inca vreo 700 de fabrici, cate functionau inainte de 1989, ale caror rapoarte financiare nu le dau mari sanse de supravietuire, dar care pot valora milioane de euro datorita terenurilor unde sunt amplasate. “Majoritatea sunt azi inchise, iar proprietarii sunt greu de gasit, pentru ca dupa privatizare ele au fost vandute si revandute”, precizeaza Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS), adaugand ca in industria de profil privatizarea s-a facut in proportie de 99,5%.
Bogdan Belciu, director general al filialei romanesti a firmei de consultanta A.T. Kearney, explica situatia prin faptul ca scumpirile accelerate din aria imobiliara au creat oportunitati semnificative pentru investitori, dar si pentru firmele care aveau in proprietate cladiri si terenuri. “Este o situatie conjuncturala din care unii au profitat activ, iar altii indirect, prin simplul fapt ca terenurile din proprietatea lor au crescut in valoare in mod neasteptat si au ajuns sa valoreze mai mult decat firma ca atare”, afirma consultantul.
Gheorghe Grecu, presedintele Federatiei Sindicatelor Textile Confectii Conftex, sustine aceeasi idee: “La privatizare s-a cumparat afacerea in sine, fara sa se acorde importanta terenurilor sau cladirilor, dar a venit momentul in care piata le-a descoperit, au aparut si dezvoltatorii imobiliari si atunci pretul actiunilor a crescut. Din pacate, multi dintre proprietari vad doar profitul si lasa sa moara o industrie”, apreciaza Grecu.
Ce impulsioneaza, totusi, cresterile spectaculoase in valoare ale acestor fabrici, daca profitul si productia le sunt in scadere? “Febra imobiliara si cam atat”, raspunde scurt Doru Mladin, presedintele Organizatiei Patronale din Pielarie si Incaltaminte (O.P.PINC). In opinia lui, boom-ul imobiliar care s-a declansat in urma cu cativa ani, cu fabrici active cumparate si apoi inchise pentru a face loc dezvoltarii imobiliare, continua in prezent cu societati cu patrimoniu imobiliar important, care desi sunt inca active in productie, prefera sa isi reloce activitatea de baza in zone sau parcuri industriale, fructificand intr-o forma sau alta oportunitatea afacerii imobiliare.
In martie 2007, la licitatia cu strigare organizata de AVAS pentru vanzarea hotelului Neptun s-a prezentat un singur ofertant: Grand Plaza Hotel SA, companie controlata de omul de afaceri Gabriel Popoviciu, care a si castigat licitatia platind pretul de pornire (7 milioane de euro). La un an de la licitatie si dupa numeroase planuri de renovare a hotelului cu 80 de camere si 30.000 de metri patrati, compania a ajuns la concluzia ca va trebui sa vanda o participatie din hotel pentru a finanta transformarea proprietatii achizitionate.
“Vom cauta bani pe piata de capital pentru a finanta cel putin jumatate si maxim 70% din renovarea hotelului”, spune Tinu Sebesanu, director al companiei de consultanta Trend Hospitality si al Grand Plaza Hotel SA. Atragerea acestei investitii ar presupune vanzarea unei participatii minoritare din hotel (40-49%) ori vanzarea in lease back (vanzarea si rascumpararea ulterioara in rate, solutie frecventa de finantare in industria hoteliera). Cel putin jumatate inseamna cel putin 10,5 milioane de euro, dat fiind ca lucrarile pentru refacerea hotelului Neptun – deocamdata in faza de concept – sunt evaluate la 21 de milioane de euro. Dintre acestea, 12 milioane sunt necesare pentru consolidarea si renovarea structurii existente, precum si pentru extinderea ei: planul prevede ca viitorul hotel sa aiba 200 de unitati de cazare (camere si cateva apartamente, precum si 8 bungalow-uri cu piscine private), ceea ce ar insemna mai mult decat dublarea capacitatii existente. “Structura actuala este compusa din 80 de unitati de cazare, din care 80% sunt apartamente, iar aceasta structura nu ne avantajeaza; proiectul nostru vizeaza un mix de apartamente cu camere”, explica Sebesanu.
Alte 9 milioane de euro sunt programate pentru constructia si amenajarea resort-ului, care va presupune atat piscinele principale si secundare (ale bungalow-urilor private), cat si gradina, terenurile de sport si alte elemente ale bazei de agrement, precum amenajarea lacului (hotelul este situat pe malul lacului, unde va fi amenajat un debarcader pentru accesul turistilor cu barca pana la plaja). Cei 30.000 de metri patrati de teren pe care ii detine hotelul au fost de fapt principalul motiv ce i-a facut pe Tinu Sebesanu si pe partenerii sai de afaceri sa decida achizitia hotelului. “Valoarea hotelului sta in terenul lui – este unul dintre putinele amplasamente de pe litoral care permit dezvoltarea unui resort”, spune Tinu Sebesanu, care considera ca un resort (capacitati de cazare plus facilitati de agrement si recreare) este imposibil de dezvoltat pe o suprafata mai mica de 20.000 de metri patrati.
Refacerea hotelului Neptun va ajunge astfel la un total de aproape 30 de milioane de euro (achizitia – 8 milioane de euro, din care 7 milioane pretul efectiv si 1 milion de euro taxele; amenajarea – 21 de milioane de euro), pret aproximativ egal cu constructia unui hotel de o capacitate similara in Bucuresti. Pentru comparatie, hotelul Novotel, cu o capacitate de 285 de camere, a fost construit de catre grupul francez Accor in urma cu aproape doi ani cu o investitie de 35 de milioane de euro. Pozitia centrala si brandul Novotel fac ca hotelul (care a fost vandut prin lease back catre Sparkassen Imobiliare cu 28 de milioane de euro anul trecut) sa fie plin aproape tot anul, astfel ca investitia este estimata a se recupera in maxim cinci ani. Despre cat timp se poate vorbi pentru recuperarea unei investitii la mare, unde sezonul dureaza aproximativ patru luni? Tinu Sebesanu considera ca recuperarea va fi in mod evident mult mai lenta, fiind vorba de cel putin dublu ca numar de ani: “Este vorba de o investitie pe termen lung – dar tinand cont de faptul ca vom deschide hotelul abia peste doua sezoane, in 2010, poate piata va fi mai matura si mai dispusa sa plateasca pentru calitate”. Cand hotelul va fi aproape gata, Tinu Sebesanu va porni in cautarea unui brand hotelier care sa se potriveasca proprietatii. “Va fi un brand de resort de cinci stele, specific proprietatilor de litoral, dar nu va fi neaparat din portofoliul Wyndham (lant hotelier american reprezentat oficial in Romania de Tinu Sebesanu si Trend Hospitality – n.red.)”, spune Sebesanu.
Cele mai multe proprietati care se deschid cu consultanta Trend Hospitality sunt afiliate cu branduri Wyndham, cel mai raspandit in Romania pana acum fiind brandul Ramada (la care au fost afiliate deja trei hoteluri in Bucuresti si unul la Sibiu, urmand deschiderea a inca sase hoteluri in perioada 2008 – prima parte a lui 2009). Sebesanu a convins insa si alte grupuri hoteliere sa afilieze hoteluri in Romania. Cel mai important proiect in acest sens este afilierea la Radisson SAS a resort-ului din Poiana Brasov de care se ocupa Sebesanu, resort aflat in proprietatea INR Management Real Estate.
Complexul de la Poiana Brasov este deja in prima faza de constructie, care cuprinde un hotel si un aparthotel (cu 200, respectiv 150 de camere fiecare), case de vacanta de vanzare (in jur de 1.000 de apartamente) si amenajarea zonei de recreare – partia de schi, cazinoul, patinoarul, piscinele, spa-ul sau barurile. Complexul va avea 120 de hectare, iar investitia totala ar urma sa ajunga undeva la 350-400 de milioane de euro.
“Nu este, asadar, exclus sa punem absolut orice brand pe hotelul de la Neptun, atat timp cat i se va potrivi si vom primi aprobarea”, considera Tinu Sebesanu, care se pregateste pentru noi runde de negocieri pentru afiliere. Pentru hotelul din Poiana Brasov, licitatia deschisa de Trend Hospitality pentru afiliere a durat fix un an, iar negocierile cu Radisson au durat si ele destul. “Este vorba totusi de un contract pe 15 ani pentru un resort montan proiectat sa ajunga intre primele 10 din Europa inca din primii doi ani”, sustine Sebesanu, convins ca si complexul de la Neptun se va putea impune, desi proiectul nu este chiar atat de impresionant ca acela din Poiana.