BusinessMagazin

Tag: pregatiri

  • Ţara unde copiii stau puţin la şcoală şi nu au teme multe, dar sunt cel mai bine pregătiţi elevi din lume

    Cum este posibil ca elevii finlandezi să petreacă foarte puţin timp la şcoală, să aibă foarte puţine teme şi, cu toate acestea, să aibă cele mai bune rezultate la nivel mondial?

    Mai mult, elevii finlandezi au un număr de ore pe zi extrem de redus, acest număr fiind cel mai mic regăsit printre ţările membre Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică ( această organizaţie cuprinde 35 de state, printre care şi Austria, Belgia, Canada, Germania Luxemburg, Norvegia, Statele Unite), iar sistemul de învăţământ se bazează pe câteva principii majore.

    Vacanţe de vară mai lungi

    Pe când elevii din Anglia şi din Ţara Galilor încă se mai duc la şcoală la jumătatea lunii iulie, cei din Finlanda iau vacanţa cu 6 săptămâni înaintea jumătăţii lunii iulie, iar întreaga vacanţă este estimată la 11 saptămâni. De asemenea, vârsta permisă pentru înscrierea copiilor în şcoli este cea de 7 ani. Mai mult, în urma testelor internaţionale realizate la Pisa, Finlanda ocupă locul 6 în lume când vine vorba de citit,  acelaşi loc ocupându-l şi atunci când vine vorba de performanţele matematice şi ştiinţifice.

    O explicaţie pentru faptul că timpul petrecut la şcoală este redus este oferită de către Saku Tuominen, director al proiectului HundrEd, menţionând că părinţii nu îşi doresc pentru copiii lor petrecerea unui număr mare de ore la şcoală, în Finlanda existând o tradiţie strânsă conform căreia trebuie alocat cât mai mult timp familiei.

    Un elev finlandez în vârstă de 16 ani, Lukas Milancius, trage un semnal de alarmă asupra modului în care trebuie privit sistemul de învăţământ: “Vreau să ştiu de ce alte ţări nu adoptă acest sistem de educaţie. Aş fi fost într-o situaţie extrem de dificilă dacă aş fi fost obligat să fac foarte multe teme şi să petrec mult timp la şcoală, căci nu aş mai fi avut timp să desfăşor activităţile care îmi fac plăcere.”

    Profesorii sunt respectaţi

    Cuvântul cheie în sistemul de învăţământ din Finlanda este “Încredere”. Părinţii au încredere că sistemul le oferă o educaţie bună copiilor, iar şcolile pun mare accent pe performanţele profesorilor, iar meseria de profesor este una foarte respectată în Finlanda.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Ţara unde copiii stau puţin la şcoală şi nu au teme multe, dar sunt cel mai bine pregătiţi elevi din lume

    Cum este posibil ca elevii finlandezi să petreacă foarte puţin timp la şcoală, să aibă foarte puţine teme şi, cu toate acestea, să aibă cele mai bune rezultate la nivel mondial?

    Mai mult, elevii finlandezi au un număr de ore pe zi extrem de redus, acest număr fiind cel mai mic regăsit printre ţările membre Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică ( această organizaţie cuprinde 35 de state, printre care şi Austria, Belgia, Canada, Germania Luxemburg, Norvegia, Statele Unite), iar sistemul de învăţământ se bazează pe câteva principii majore.

    Vacanţe de vară mai lungi

    Pe când elevii din Anglia şi din Ţara Galilor încă se mai duc la şcoală la jumătatea lunii iulie, cei din Finlanda iau vacanţa cu 6 săptămâni înaintea jumătăţii lunii iulie, iar întreaga vacanţă este estimată la 11 saptămâni. De asemenea, vârsta permisă pentru înscrierea copiilor în şcoli este cea de 7 ani. Mai mult, în urma testelor internaţionale realizate la Pisa, Finlanda ocupă locul 6 în lume când vine vorba de citit,  acelaşi loc ocupându-l şi atunci când vine vorba de performanţele matematice şi ştiinţifice.

    O explicaţie pentru faptul că timpul petrecut la şcoală este redus este oferită de către Saku Tuominen, director al proiectului HundrEd, menţionând că părinţii nu îşi doresc pentru copiii lor petrecerea unui număr mare de ore la şcoală, în Finlanda existând o tradiţie strânsă conform căreia trebuie alocat cât mai mult timp familiei.

    Un elev finlandez în vârstă de 16 ani, Lukas Milancius, trage un semnal de alarmă asupra modului în care trebuie privit sistemul de învăţământ: “Vreau să ştiu de ce alte ţări nu adoptă acest sistem de educaţie. Aş fi fost într-o situaţie extrem de dificilă dacă aş fi fost obligat să fac foarte multe teme şi să petrec mult timp la şcoală, căci nu aş mai fi avut timp să desfăşor activităţile care îmi fac plăcere.”

    Profesorii sunt respectaţi

    Cuvântul cheie în sistemul de învăţământ din Finlanda este “Încredere”. Părinţii au încredere că sistemul le oferă o educaţie bună copiilor, iar şcolile pun mare accent pe performanţele profesorilor, iar meseria de profesor este una foarte respectată în Finlanda.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Care este secretul celui mai eficient sistem? Deşi stau puţin la şcoală şi nu au teme multe, elevii sunt printre cei mai bine pregătiţi

    Cum este posibil ca elevii să petreacă foarte puţin timp la şcoală, să aibă foarte puţine teme şi, cu toate acestea, să aibă cele mai bune rezultate la nivel mondial?

    Mai mult, elevii au un număr de ore pe zi extrem de redus, acest număr fiind cel mai mic regăsit printre ţările membre OECD.

    Aceştia iau vacanţa cu 6 săptămâni înaintea jumătăţii lunii iulie, iar întreaga vacanţă este estimată la 11 saptămâni. De asemenea, vârsta permisă pentru înscrierea copiilor în şcoli este cea de 7 ani.

    Vezi aici care este secretul celui mai eficient sistem? Deşi stau puţin la şcoală şi nu au teme multe, elevii sunt printre cei mai bine pregătiţi

  • Elon Musk a făcut public planul său de colonizare a planetei Marte. Coloniştii trebuie să fie ”pregătiţi să moară”

    Elon Musk, directorul general al SpaceX, companie care se ocupă cu realizarea vehiculelor pentru transport în spaţiul cosmic, îşi doreşte să trimită un număr de 1.000.000 de persoane către Marte în cazul în care apocalipsa ar lovi pământul.

    Această companie şi-a exprimat dorinţa de a coloniza planeta Marte, oferind şi soluţii. O colonizare a planetei Marte are nevoie de doar 40.000 de voluntari pentru ca baza acesteia să fie creată.

    Vezi aici planul lui Elon Musk de colonizare a planetei Marte. De ce coloniştii trebuie să fie ”pregătiţi să moară”

  • Nu plecaţi urechea la cântecele de sirenă, ci mai bine pregătiţi-vă pentru majorarea taxelor

    Poate un stat să funcţioneze fără taxe? Fara taxe de tot cu siguranţă nu, pentru că orice birocraţie se întreţine cu bani nu cu iluzii. Dar cu taxe puţine poate funcţiona fără probleme: cu condiţia ca serviciile care i se pretind în schimbul taxelor sa fie dimensionate la nivelul veniturilor din taxe.

    Sa luăm situaţia bugetului României pe 2015: venituri de 233 mld. lei şi cheltuieli de 243 mld. lei, cu un deficit de 10 mld. lei, aşadar.

    De unde au venit banii cei mai mulţi: TVA – 57 mld. lei; contribuţii de asigurări – 57 mld. lei; accize – 26 mld. lei; impozit pe salarii – 26 mld. lei; impozit pe profit – 13 mld. lei.

    Unde s-au dus baniii cei mai mulţi: asistenţă socială – 75 mld. lei (sumele includ şi pensiile, care sunt practic contribuţii); salarii – 62 mld. lei; bunuri şi servicii (cheltuielile de funcţionare ale statului) – 40 mld. lei şi cheltuieli de capital (investiţii din buget) – 18 mld. lei.

    Haide să vedem ce s-ar fi întâmplat, dacă statului nu ar mai trebuit/vrut să se ocupe de asistenţa socială în 2015 şi de multe alte lucruri:

    · Nu ar mai cheltuit 75 mld. lei pe asistenţă socială şi nu ar mai fi trebuit să perceapă CAS şi CASS – 57 mld. lei venituri. Ar fi rămas, după cum se vede, cu 18 miliarde de lei în buzunar. În condiţiile de mai sus, toţi cei 4.100 de angajaţi ai Ministerului Muncii ar fi trebuit disponibilizaţi, la fel ca angajatii Ministerului Sănătăţii – 17.200. Statul ar fi făcut economii la salarii de aproximativ 600 – 700 de milioane de lei.

    · Dacă statul nu s-ar fi ocupat de învăţământ (nu comentăm acum cum se ocupă) ar fi făcut economii de aproximativ 20 de miliarde de lei, doar din funcţionare. Apoi ar fi concediat 237.000 de profesori, câteva zeci de mii de cadre auxiliare şi 7.700 de angajaţi ai Ministerului Educaţiei, ceea ce i-ar fi adus economii de aproximativ 6 mld. lei.

    · Dacă statul nu s-ar fi ocupat de investiţii, ar fi făcut economii de 18 miliarde de lei şi ar fi concediat 3.000 de angajaţi din Ministerul Transporturilor şi din Compania de drumuri.

    · Dacă statul nu s-ar fi ocupat de ordinea publică, ar fi făcut economii de 12 miliarde de lei şi ar fi concediat 130.000 de angajaţi.

    · Dacă nu s-ar fi ocupat de armată, statul ar fi făcut economii de 11 miliarde de lei şi ar fi concediat 74.000 de angajaţi.

    · Şi dacă statul s-ar fi condus singur, ar fi putut, la o adică, să-i trimită în exil pe cei 588 parlamentari, pe preşedinte şi pe miniştri: ar fi făcut economii de 580 de milioane de lei şi ar fi concediat 5.000 de anajaţi în total.

     

    Dacă ne-am opri doar aici, un astfel de stat ar fi avut cu cel puţin 600.000 de angajaţi mai puţin (jumătate din numărul de azi), iar efortul pe cheltuieli ar fi scăzut pe măsură: 160 de miliarde de lei, adică 65% din necesarul de finanţare al statului în 2015.

    Ceea ce vreau să spun aici este că, iată, statul poate funcţiona şi la o treime din ce înseamnă el acum – şi încă nu i-am numărat pe cei din administraţia publică locală sau din finanţe. Pentru că, dacă statul poate funcţiona la o treime din ce este el acum, înseamnă că două treimi din cei 27.000 de angajaţi ai Ministerului Finanţelor trebuia şi ei concediaţi, economiile făcute fiind de 19 miliarde de lei.

    Într-o atare ipoteză, statul ar fi avut nevoie pentru funcţionare de aproximativ 60 de miliarde de lei. Taxele puteau fi reduse deci cu două treimi. S-ar fi renunţat probabil la CAS şi CASS – 57 mld. lei venituri – şi la impozitul pe salarii – 26 mld. lei venituri în 2015. TVA ar fi putut scădea lejer la 9% pentru toate produsele. Impozitul pe profit putea fi redus la 5%. Automat, veniturile oamenilor ar fi crescut cu sumele ce li s-ar fi redus de la taxe, adică cu 30-35% Nu era frumos?

    Oamenilor le place să se joace, iar rândurile de mai sus sunt un joc. Un joc care arată că, da, la o adică, taxele pot fi reduse chiar şi până la zero. Nu cred însă că în România sunt mai mult de 5% dintre cetăţeni care vor un stat minimal – fără infimă protecţie socială, fără şcoală şi sistem de sănătate, în schimbul unui salaru mai mare cu 35%. Majoritatea, cred, vrem să trăim într-un stat social precum cel german, cel britanic sau francez, nu vrem pomană, dar vrem ceva siguranţă, cât de mică, acolo. Asta însemând servicii medicale bune sau şi mai bune, educaţie de bună calitate sau şi de mai bună calitate, transport în comun decent, şosele bune, oraşe mai puţin poluare.

    Toate acestea costă însă. Dar când oamenii politici ni le oferă pe toate deodată fără cost, noi ce alegi?

    Jocul presupune existanţa unor convenţii – o ştim de la Huizinga – aşa cum convieţuirea în societate este plină de convenţii. Una dintre ele şi la îndemână pentru toţi: eu nu pot pretinde să mănânc la nunta cuiva, dacă nu dau “darul” mirilor. Pot, sigur, să o fac, dacă sunt ultimul găinar, dar eu nu sunt. Cum pot eu pretinde atunci, în alte privinţe, să contribui cu puţin, dar să primesc mult?

    Ştim cu siguranţă că reproşul va veni şi-l anticipez: noi nu primim serviciile la nivelul taxelor pe care le plătim. Aşa este, simt pe pielea mea, asemenea milioanelor de oameni, stresul acestei ţări şi trăiesc aceeaşi revoltă. Dar cum pot să cred că, dacă aştept într-o zi cu ploaie, autobuzul 133 vreme de 40 de minute şi nu pot urca din cauza aglomeraţiei, lucrurile se vor îndrepta după introducerea gratuităţii pe transport?

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Nu vă feriţi să fiţi admiraţi!

    Business Magazin lansează a şaptea ediţie a topului „100 cei mai admiraţi CEO“, fie că sunt români, fie că sunt expaţi. 

    Poate părea un top plictisitor, pentru că în fiecare an cel puţin jumătate dintre cei mai admiraţi sunt aceiaşi: Mariana Gheorghe – Petrom, Steven van Groningen – Raiffeisen Bank, fraţii Pavăl de la Dedeman, Iulian Dascălu de la eMAG, şi mulţi alţii.

    Topul este alcătuit pe baza nominalizărilor făcute de cei care lucrează în business. Aşa se face că aceia care trebuie să voteze îi nominalizează pe cei cu care fac afaceri, pe cei care le sunt prieteni, pe oamenii de care au auzit sau au citit, pe care i-au văzut la diverse conferinţe.

    Mulţi antreprenori, CEO sau manageri trăiesc prin companiile sau brandul pentru care lucrează. Mulţi chiar se identifică cu brandul. De fapt, dacă ţi-ai construit un brand, exişti şi vei fi admirat prin el.

    Ne place sau nu ne place, de ani de zile oamenii sunt aceiaşi, pentru că apar prea puţini noi. Ca o ironie amară, conform datelor, generaţia Revoluţiei, adică aceia care s-au născut cu +/- 5 ani faţă de 1989, nu prea au vrut să intre în business.
    România nu are alţi oameni care să fie admiraţi decât cei consacraţi, măcar pentru a varia topul şi a aduce „sânge proaspăt“?

    Are, dar mulţi sunt ascunşi, se feresc să-şi arate faţa, se feresc să îşi spună povestea, poate pentru că nu consideră necesar, sau poate ca să nu fie călcaţi de Fisc, aşa cum s-a întâmplat cu alţi oameni de afaceri mai puternici ca ei.
    Are sens să fii „admirat“? Cu certitudine da. Antreprenorii americani sunt înnebuniţi după acest lucru, fac tot posibilul să apară în ziare, reviste, la televizor, să-şi spună povestea şi să atragă atenţia lumii asupra lor. Europenii sunt puţin altfel, preferând să fie mai retraşi.

    Sunt mulţi CEO sau antreprenori mai tineri care ies greu din carapacea lor, pentru că nu au fost învăţaţi să fie în atenţia publicului. Dar tot mulţi dintre ei se întreabă de ce în fiecare an Mariana Gheorghe este cea mai admirată, că a fost şi anul trecut şi acum şase ani, de ce Steven van Groningen este în frunte şi nu mai scăpăm de el, sau de ce alţii sunt tot acolo de ani de de zile.

    Cum să fii admirat dacă nu ieşi constant în faţa publicului, dacă nu povesteşti despre tine, despre ce-ai făcut, despre ce vrei să faci?

    A-ţi aloca săptămânal câteva ore pentru interviuri, pentru a participa la conferinţe, chiar pentru TV, nu înseamnă să pierzi vremea, ci dimpotrivă. A-ţi împărtăşi ideile de business şi de viaţă cu alţii nu înseamnă să dezvălui un mare secret prin care cineva îţi va fura ideea.

    A vorbi cu un client de-al tău şi cu un cititor anonim este unul din cele mai importante lucruri dintr-un business. Este marketingul tău personal, al brandului şi al companiei pe care o reprezinţi.

    Ţiriac vorbeşte foarte, foarte puţin, chiar deloc, despre cifrele din spatele afacerilor lui, dar întotdeauna este prezent în faţa brandului propriu. De aceea publicul şi ceilalţi oameni din business îl admiră. În spatele uşilor el este un „câine“ care nu lasă nimic pe masă, iar cei care au negociat cu el vreodată într-o afacere ştiu acest lucru.

    România are nevoie de oameni admiraţi, de poveştile lor, de sfaturilor lor şi nu în ultimul rând de produsele sau brandurile lor.
    Un brand personal pe care ţi-l construieşti în timp, cu determinare, îţi poate aduce foarte multe în business şi în viaţa de zi cu zi. Uşile se deschid câteodată mai uşor, preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru un produs sau un serviciu poate să fie mai mic decât „rate-cardul“, discuţiile cu băncile pot fi mai relaxate (şi aici mă refer la relaxarea condiţiilor de creditare), ajungi mai uşor pe lista head-hunterilor şi, nu în ultimul rând, îţi poate mări salariul din start.

    Dacă întrebi pe stradă cine sunt cei mai de succes oameni de afaceri români, pe listă apare instantaneu şi Gigi Becali, de care a auzit toată lumea. Dacă întrebi ce businessuri are, ce a construit, se lasă tăcerea. Dar este un om de afaceri de succes, fără îndoială. Iar orice taximetrist poate depune mărturie.

    Dacă întrebi cine îţi aduce cablu în casă sau cine ţine jos preţurile pe telefonia mobilă, nimeni nu ştie. Ştiu însă cei de la Concurenţă, zi de zi. Dacă întrebi cine îţi aduce coletul la uşă, există şansa să ştie de FAN Courier, dar nu ştiu cine este în spatele uneia dintre cele mai mari afaceri din ultimii ani.

    Câţi ştiu, dincolo de partenerii de afaceri, de bancheri sau de grupul restrâns din businessul românesc, de Raul Ciurtin, cel care a făcut brandul Zuzu? Foarte, foarte puţini. Dar Ciurtin s-a bătut parte în parte cu marile multinaţionale din lactate până când una dintre ele, Lactalis, i-a făcut o ofertă de nerefuzat.

    Dacă Raul Ciurtin şi-ar povesti mai mult istoria lui, ar arăta şi celorlalţi că poţi să te baţi cu oricine şi chiar să câştigi. Din fericire, el este printre cei admiraţi, dar poate şi noile generaţii au nevoie mai mult să ştie cine este el şi ce a făcut.
    Dacă aveţi o poveste, spuneţi-o! Pentru a lăsa o moştenire celor care vin din spate şi au nevoie să admire pe cineva! Nu vă feriţi să fiţi admiraţi! Indiferent cât de multe sau puţine lucruri aţi făcut.
     

  • Cum putem trece de la „cerşetori, hoţi şi ţigani“ la ”ştiaţi că cineva din România a făcut un motor de avion, o pompă de petrol, o geacă Moncler, o rochie Armani, un frigider Miele sau un espressor DeLonghi”

    Noi, guvernele, preşedinţii, premierii am făcut foarte puţin, dacă nu chiar nimic, pentru a schimba această imagine. Celebra frunză a Elenei Udrea, pentru care s-au cheltuit milioane de euro, nu a adus nimic într-un sens pozitiv, ci dimpotrivă, a fost subiect de băşcălie naţională. De-a lungul anilor, am încercat să ne identificăm cu Nadia, Hagi, Ilie Năstase, echipa feminină de gimnastică, cu toţi olimpicii şi campionii mondiali români, demers cu rezultate mixte.

    Dar, ca să tragem linie, ne-am complăcut cu această imagine de hoţi, cerşetori, ţigani, pe ideea că noi suntem altfel şi nu contează ceea ce cred alţii. Dar de multe ori am constatat că nu ne este bine când mergem afară şi cineva se uită cu dispreţ la noi atunci când spunem că suntem români şi când suntem întrebaţi dacă avem bani să plătim ceea ce cumpărăm sau comandăm.

    Cum putem trece de la „cerşetori, hoţi şi ţigani“ la ”ştiaţi că cineva din România a făcut un motor de avion, o pompă de petrol, o geacă Moncler, o rochie Armani, un frigider Miele sau un espressor DeLonghi”

  • Preţul petrolului a urcat aproape de maximul ultimelor 15 luni

    Preţul petrolului a ajuns marţi la maximul utlimelor 15 luni, în condiţiile în care Rusia şi Arabia Saudită au anunţat că sunt pregătite să coopereze pentru a limita producţia.

    Agenţia Internaţională a Energiei (IEA) a spus că piaţa şi-ar putea reveni mai rapid decât era anticipat dacă OPEC va păstra ţintele actuale, scrie Bloomberg.

    Preţul petrolului a urcat luni cu 3,1% după ce Rusia a spus că este pregătită să se alăture eforturilor OPEC pentru stabilizarea pieţei, şi că va adopta fie o plafonare a producţiei fie o îngheţare la nivelul actual, potrivit preşedintelui Vladimir Putin. Preţul petrolului se tranzacţiona marţi la 51,33 de dolari barilul la New York.

    Ministrul saudit al energiei, Khalid AL-Falih, a spus că şi alte ţări sunt gata să coopereze şi că este optimist legat de atingerea unui acord. Cererea şi oferta ar putea să fie echilibrate mai devreme decât era anticipat dacă înţelegerea OPEC de limitare a producţiei este implementată, potrivit IEA.

    Petrolul a urcat cu 15% de când OPEC a ajuns la o înţelegere luna trecută pentru reducerea producţiei pentru prima oară în ultimii opt ani.

  • Cum putem trece de la „cerşetori şi hoţi“ la „motoare şi maşini“

    Noi, guvernele, preşedinţii, premierii am făcut foarte puţin, dacă nu chiar nimic, pentru a schimba această imagine. Celebra frunză a Elenei Udrea, pentru care s-au cheltuit milioane de euro, nu a adus nimic într-un sens pozitiv, ci dimpotrivă, a fost subiect de băşcălie naţională. De-a lungul anilor, am încercat să ne identificăm cu Nadia, Hagi, Ilie Năstase, echipa feminină de gimnastică, cu toţi olimpicii şi campionii mondiali români, demers cu rezultate mixte.

    Dar, ca să tragem linie, ne-am complăcut cu această imagine de hoţi, cerşetori, ţigani, pe ideea că noi suntem altfel şi nu contează ceea ce cred alţii. Dar de multe ori am constatat că nu ne este bine când mergem afară şi cineva se uită cu dispreţ la noi atunci când spunem că suntem români şi când suntem întrebaţi dacă avem bani să plătim ceea ce cumpărăm sau comandăm.

    De partea cealaltă, aproape toţi străinii care au venit să facă investiţii în România, începând de la cei mai serioşi până la ţepari, au devenit cei mai buni ambasadori ai ţării, cu mult peste ceea ce ambasadorii noştri oficiali reuşesc să promoveze.

    Cum am putea trece de la ţigani, hoţi şi cerşetori la altceva? Suntem peste multe alte popoare la muncă, energie, creativitate, determinare, dar trebuie să promovăm lucrul acesta. Că tot suntem la capitolul ideilor, aş merge pe cea quizurilor simple pentru a promova România, brandul de ţară, ceea ce facem, ceea ce producem, ceea ce poate ne reprezintă. Dacă am merge pe:

    1. Ştiaţi că acest motor de Mercedes a fost făcut/produs (că tot avem percepţia că nu mai producem nimic) de români, în România?

    2. Ştiaţi că 20% din componentele unui BMW sunt făcute/produse de români, în România? (cifra de 20% este pusă aleatoriu, dar ştiu cu siguranţă că o parte din componentele celebrei maşini sunt făcute în România)

    3. Ştiaţi că aceste volane de Peugeot sunt făcute de români, în România?

    4. Ştiaţi că această geacă Moncler a fost făcută de români, în România?

    5. Ştiaţi că această superbă rochie Armani a fost făcută de români, în România?

    6. Ştiaţi că elementele cele mai fine şi sofisticate dintr-un motor de avion Rolls-Royce sunt făcute de români, în România?

    7. Ştiaţi că aceste părţi de fuselaj sunt făcute de români, în România?

    8. Ştiaţi că aceste elicoptere sunt făcute de români, în România?

    9. Ştiaţi că aceste pompe de petrol sunt făcute de români, în România?

    10. Ştiaţi că acest Duster sau Logan este făcut de români, în România?

    11. Ştiaţi că 1% din produsele Zara din întreaga lume sunt făcute de români, în România?

    12. Ştiaţi că 7% din produsele vândute în magazinele Ikea sunt făcute de români, în România?

    13. Ştiaţi că acest soft de resurse umane a fost făcut de români, în România?

    14. Ştiaţi că această soluţie informatică pentru scanarea bagajelor a fost făcută de români, în România?

    15. Ştiaţi că mentenanţa serverelor şi a sistemelor informatice din compania voastră (puteţi numi voi companiile) este făcută de români, în România?

    16. Ştiaţi că actele voastre de pensionare sunt administrate de români, în România?

    17. Ştiaţi că paharele din care beţi voi apă sunt făcute de români, în România?

    18. Ştiaţi că aceste electrocasnice Miele (printre cele mai scumpe din lume) sunt făcute de români, în România?

    19.  Ştiaţi că aceşti rulmenţi sunt făcuţi de români, în România?

    20. Ştiaţi că aceste frigidere sau maşini de spălat sunt făcute de români, în România?

    21. Ştiaţi că aceste medicamente (antibiotice, Faringosept) sunt făcute de români, în România?

    Lista poate fi completată de fiecare dintre voi, pentru 365 zile pe an, dacă nu chiar mai mulţi ani.

    Următoarea idee pentru o campanie de ţară pentru România ar mai putea fi:

    1. Ştiaţi că 7.000 de români lucrează pentru grupul financiar Erste?

    2. Ştiaţi că 5.000 de români lucrează pentru grupul bancar UniCredit?

    3. Ştiaţi că 1.000 de români lucrează pentru Microsoft?

    4. Ştiaţi că 500 de români lucrează pentru Mercedes?

    5. Ştiaţi că 1.000 de români lucrează pentru General Electric?

    6. Ştiaţi că 500 de români lucrează pentru Google?

    7. Ştiaţi că 1.000 de români lucrează pentru Amazon?

    8. Ştiaţi că 16.000 de români lucrează pentru grupul Continental?

    9. Ştiaţi că 12.000 de români lucrează pentru grupul Dräxlmaier?

    10. Ştiaţi că 17.000 de români lucrează pentru Renault?

    11. Ştiaţi că 16.000 de români lucrează pentru Kaufland?

    12. Ştiaţi că 3.000 de români lucrează pentru Orange?

    13. Ştiaţi că 4.000 de români lucrează pentru Oracle?

    De asemenea, şi această listă poate fi completată şi chiar ar fi indicat să o completaţi.

    Dacă vrem, dacă România vrea să aibă salarii mai mari, nu să rămână o destinaţie cu forţă de muncă ieftină şi bine pregătită, trebuie să arătăm lucrurile pozitive din România şi din economie. Noi în primul rând.

  • Curtea Europeană de Conturi: România şi Bulgaria nu erau pregătite pentru aderare în 2007

    Într-un raport al Curţii Europeane de Conturi, care a fost dat publicităţii luni, se afirmă că România şi Bulgaria nu erau pregătite pentru aderare, instituţia precizând că doreşte să evite situaţii similare în cazul viitoarelor extinderi ale Uniunii Europene.

    Istvan Szabolcs Fazakas, membru al Curţii Europeane de Conturi, a prezentat presei un raport de audit privind modul în care s-a desfăşurat programul de asistenţă preaderare la UE în cazul statelor din regiunea Balcanii de Vest.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro