BusinessMagazin

Tag: planetă

  • Descoperire şocantă: am putea hrăni toată populaţia planetei dacă am arunca mai puţine alimente

    În cazul în care cantitatea de alimente aruncate s-ar reduce cu 25% ar fi suficientă hrană pentru toată planeta, arată un raport ONU, conform The Guardian.
     
    În fiecare an 1,3 miliarde de tone de produse alimentare, aproximativ o treime din productie, sunt irosite. Asta înseamnă că 45%  din fructe si legume sunt aruncate, 35% din produsele alimentare din peşte, 30% din cereale, 20% din lactate şi 20% din carne. Iar în altă parte a globului, 795 de milioane de oameni suferă de foame sau malnutriţie.
     
    Pentru a combate această risipere a alimentelor s-au luat câteva măsuri. Cea mai recentă acţiune de acest fel a avut loc în Franţa, unde supermarketurile sunt obligate să doneze alimentele către organizaţii caritabile. 
    Conform raportului ONU, se estimează că până în 2050 producţia de alimente trebuie să crească cu 60% (faţă de nivelul din 2005) pentru a putea hrănii populaţia globului.
     
    Aceasta este o problemă globală, dar se manifestă diferit în funcţie de regiune. În ţările mai puţin dezvoltate există fenomenul de “food loss” (pierdere de alimente), din cauza transportului, infrastructurii. Pe de altă parte, în ţările dezvoltate se manifestă fenomenul de “food waste” (alimente aruncate) deoarece consumatorii au cumărat prea multe alimente, se strică şi se văd obligaţi să arunce produsele. În ţările dezvoltate  30-40% din  produsele alimentare cumpărate sunt aruncate, iar în regiunile mai sărace acest procent scade la 5-16%. 
    Potrivit unui raport din 2011, în Europa şi America de Nord fiecare persoană aruncă anual între 95-115 kg de alimente, pe când în ţările din Africa subsaharianăşi sud-estul Asiei risipa de alimente ajunge la 6-11kg.
     
    “Risipa de produse alimentare se întâmplă în ţările unde persoanele îşi permit să arunce la gunoi mâncarea. O statistică ne arată că cantitatea de alimente risipite de consumatorii din ţările industrializate (aprox. 222 milioane de tone) este aproape la fel ca producşia totală de alimente din Africa subsahariană (aprox. 230 de milioane de tone)”, a declarat Robert van Otterdijk, coordonator programului ONU “Food and Agriculture Organisation’s Save Food”
     
    Impactul al acestui fenomen asupra mediului este mare. Amprenta de carbon a produselor alimentare ce nu au fost consumate este de 3,3 gigatone de CO2, ceea ce înseamnă că daca acestă risipire de alimente ar fi o ţară s-ar clasa pe locul trei în topul ţărilor care emit cele mai multe gaze cu efect de seră, dupa Statele Unite şi China.
     
    Aproape 1,4 miliard de hectare, 30% din terenurile agricole, sunt folosite pentru a produce alimente care, într-un final, sunt aruncate la gunoi. 
     
    Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă sunt ţările unde se risipesc cele mai multe produse alimentare, unde consumatorii aruncă 39% dintre alimentele cumpărate. 
     

  • Cele mai probabile 10 motive care pot distruge planeta si omenirea

    Investitorul şi co-fondatorul companiei de investiţii GMO, Jeremy Grantham, atrage atenţia asupra a 10 lucruri care ar putea distruge lumea, într-o scrisoare trimestrială adresată investitorilor, relatează Business Insider.

    1. Presiunea asupra creşterii PIB-ului în Statele Unite şi asupra echilibrului ţărilor dezvoltate
    2. Disparţia resurselor ieftine
    3. Petrolul
    4. Schimbările climatice
    5. Lipsa globală de hrană
    6. Inegalitatea veniturilor
    7. Încercarea de a înţelege deficienţele democraţiei şi ale capitalismului
    8. Deficienţele  Rezervei Federale americane
    9. O nouă bulă financiară
    10. Limitarile speciei-homo sapiens

    Grantham vede o lume care nu poate creşte la fel de repede pe cât are nevoie, guvernată în mod necorespunzător, o lume plină de lideri incapabili, o planetă care o să ducă lipsa hranei , ce este în criză de petrol, care rămâne fără resurse şi care este condusă defectuos de aceste animale limitate numite homo sapiens.

    În încheiere, Jeremy Grantham scrie: “Pentru a face o dezvăluire completă, recunosc creşterea remarcabilă a unor tehnologii utile omenirii- în special în domeniul energetic şi în agricultură-care ar putea însemna salvarea speciei. Ar fi păcat, totuşi, să stric tonul acestei scrisori, aşa că o să vorbesc despre evoluţiile pozitive în următorul trimestru”

  • A vrut să afle cum arată viaţa unui astronaut: “După o noapte petrecută pe Marte mi-am dat seama ca partea uşoară va fi călătoria de 140 de milioane de mile”

    “Ca să-mi dau seama cum ar fi să trăieşti pe Marte, am mers în vizită la o colonie” a mărturisit Kelly Dickerson pentru site-ul Techinsider.

    Colonia se află aproape de vârful vulcanului inactiv  Mauna Loa din Hawaii. În cadrul aşezării se află un dom de 1.200 de metri pătraţi, ce aparţine companiei HI-SEAS, şi este menit să simuleze viaţa pe planeta roşie.

    Fiecare expediţie are şase voluntari care petrec opt luni în colonie. Ieşirea din dom este permisă, însă doar in costum de astronaut. Între timp, cercetătorii monitorizează nivelurile de stres ale voluntarilor, camaderia acestora şi munca în echipă.

    Spaţiul din interiorul domului este mic şi are o singură fereastră, iar o scară duce către cele şase dormitoare. Dormitoarele sunt mici, în care abia încap un pat şi o măsuţa cu sertare.

    Precum un echipaj aflat pe Marte, membrii coloniei fac experimente, expediţii şi cercetează terenul arid.
    Când vine vorba de alimentaţie, mesele sunt alcătuite din alimente deshidratate plus altele non-perisabile, care nu s-ar strica de-a lungul călătoriei din spaţiu, precum orezul sau pastele.

    Domul este alimentat electric cu ajutorul energie solare, iar în zilele noroase, o simulare bună pentru furtunile de praf de pe planeta roşie, domul nu poate stoca suficientă electricitate pentru a alimenta cuptorul, de exemplu. Atunci membrii echipajului fiind nevoiţi să mănânce  mese reci şi să petreacă câteva nopţi fără prea multă căldură.

  • Cel mai pur aer de pe planetă se respiră în România! 7 locuri cu efect terapeutic

    Deşi pare greu de crezut, în România se respiră mai bine decât în Elveţia! Ce-i drept, doar în anumite zone ale ţării, pe care le poţi transforma în destinaţii inedite pentru vacanţele tale. Iată care sunt locurile mioritice unde poţi face o „cură” zdravănă de aer proaspăt, dincolo de betoanele şi noxele citadine…

    Citiţi mai mult aici

  • A cutreierat planeta şi a primit oferte de muncă din Emiratele Arabe Unite şi America, dar a ales a ales să se întoarcă în ţară pentru a conduce propriul complex turistic

    ” Alaska era liniştitoare, mai ales dimineaţa când ne duceam la micul dejun, şi, până veneau clienţii, ne savuram cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri“, îşi aminteşte cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră Dan Mehedinţu, proprietarul şi managerul complexului turistic Laguna Verde.

    În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume. „M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră“, îşi descrie Mehedinţu începutul experienţei în domeniul restaurantelor şi al vaselor de croazieră, în 2001. În acea perioadă era student în anul III la Facultatea de Finanţe-Bănci din cadrul ASE şi simţea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor şi oceanelor: „Aveam 21 de ani, câştigam 4.000 de dolari pe lună şi vedeam şi lumea“. Amuzat, îşi aminteşte că găsise o modalitate prin care să-şi facă viaţa mai uşoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11“.

    Soluţie pe care o consideră caracteristică stilului descurcăreţ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiţă prin care să muncească mai puţin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacşiş, de la cei circa 4.000 de clienţi obişnuiţi cu servicii de lux.

    După ce s-a întors în ţară, Dan Mehedinţu şi-a cheltuit banii pe o maşină sport şi pe o casă şi a plecat să studieze în Elveţia la o şcoală de management hotelier. Şcoala presupunea un curs teoretic de şase luni şi un training practic în Washington, SUA, unde Mehedinţu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa.

    A început cu spălatul vaselor şi bucătărie – pe care le numeşte un coşmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul şi contabilitatea unui restaurant. Managerii restaurantului de peste ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveţia pentru a-şi continua studiile cu obţinerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deşi oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedinţu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit, aflată la 15 kilometri de Capitală. În prezent, afacerea Laguna Verde constă într-un restaurant cu specific pescăresc, căsuţe din lemn şi o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalaţii de iluminare destinate pescuitului, dar şi hidrobiciclete, bărci, skijet sau caiac- canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro, potrivit unui interviu anterior acordat Business Magazin.  

     

  • Soluţia ca planeta Marte să de vină locuibilă. Tehnologia pe care vor să o dezvolte americanii

    Cercetătorii americani de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), o agenţie a Departamentului Apărării al Statelor Unite, susţin că au găsit o metodă să “terraformeze” planeta Marte.

    Terraformarea (termen obţinut prin contopirea cuvintelor “Terra” şi “formare”) este un concept lansat iniţial de scriitorii de literatură ştiinţifico-fantastică, îmbrăţişat ulterior de adepţii ingineriei planetare şi ai celei  galactice, care presupune modelarea geografică, atmosferică şi ecologică a unor planete asemănătoare Pământului în scopul colonizării şi locuirii acestora de către oameni.

    CARE ESTE SOLUŢIA PROPUSĂ DE CERCETĂTORII AMERICANI PENTRU CA PLANETA MARTE SĂ POATĂ FI LOCUIBILĂ

  • La doar 15 ani a descoperit o planetă pe care specialiştii o căutau de mai bine de 20 de ani

    La doar 15 ani, Tom Wagg a descoperit ceea ce specialiştii căutau de mai bine de 20 de ani – o planetă situată în afara sistemului nostru solar.

    Wagg este unul dintre cei mai tineri oameni care au descoperit planete, potrivit unui comunicat de presă emis de Universitatea Keele din Anglia. Mai exact, planeta descoperită de Wagg se aseanănă cu una dintre primele exoplanete descoperită în anii ’90.

    Planeta este de tip Jupiter fierbinte, adică de dimensiuni asemănătoare cu Jupiter dar care orbitează aproape de soarele sistemului, astfel încât temperatura este extrem de ridicată (poate ajunge la 1.000 de grade Celsius).

    Tom Wagg a folosit sistemul numit WASP (Wide Angle Search for Planets) pentru a descoperi această planetă. Metoda nu este una extrem de sigură, acesta fiind motivul pentru care confirmarea planetei a durat mai bine de doi ani.

    Wagg are acum 17 ani şi vrea să urmeze cursurile unei facultăţi specializată în fizică.

  • Cronică de film: Avengers: Age of Ultron

    ”Avenger: Age of Ultron„ vine după succesul aproape de necrezut înregistrat de Marvel în ultimii ani, iar aştep-tările publicului au fost pe măsură. Producţia semnată de Joss Whedon reuşeşte în mare parte să satisfacă apetitul fanilor Marvel; în cazul celorlalţi spectatori însă, lasă de dorit. ”Avengers„ respectă standardele impuse de-a lungul timpului de Marvel: efecte speciale spectaculoase, acţiune intensă şi glume presărate de-a lungul celor 140 de minute. Referitor la glume, scenariştii nu au fost atât de inspiraţi de această dată.

    Acţiunea începe în statul fictiv Socovia, undeva în estul Europei, unde echipa de supereroi încearcă să de-structureze o grupare a Hydra. Scena are un singur scop, şi anume prezentarea a două noi personaje ce vor juca un rol-cheie în restul filmului. Nu voi da mai multe detalii, precizând doar că personajul negativ este o formă de inteligenţă artificială.

    Personal, mă aşteptam ca acest nou film din Marvel Cinematic Universe să urmeze tendinţa lansată recent cu ”Daredevil„: personaje ceva mai complexe şi o atmosferă mai sumbră. Nu este însă cazul, scenariştii alegând elementele de umor în detrimentul celor dramatice.

    Filmul îi are în distribuţie, printre alţii, pe Robert Downey Jr. (”Sherlock Holmes„), Scarlett Johansson (”Lucy„), Chris Hemsworth (”Rush„), Jeremy Renner (”American Hustle„), Chris Evans (”Captain America„) şi Samuel L. Jackson (”Pulp Fiction„).

    Bugetul superproducţiei Marvel a fost de 250 de milioane de dolari, cu 30 de milioane de dolari mai mult decât ”The Avengers„. Primul film, lansat în 2012, a avut încasări cumulate de peste 1,5 miliarde de dolari.

    Până la închiderea ediţiei, ”Avengers: Age of Ultron„ debutase în 44 de ţări, obţinând venituri totale de peste 200 de milioane de dolari. Această sumă este superioară celei obţinute atât de primul ”Avengers„ cât şi de ”Iron Man 3„, cele mai profitabile filme ale companiei de până acum. Estimările analiştilor, bazate pe faptul că încă nu au avut loc lansările din Statele Unite şi China, arată că ultima producţie Marvel se va apropia sau chiar va de-păşi pragul celor 2 miliarde de dolari.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Avengers: Age of Ultron

    ”Avenger: Age of Ultron„ vine după succesul aproape de necrezut înregistrat de Marvel în ultimii ani, iar aştep-tările publicului au fost pe măsură. Producţia semnată de Joss Whedon reuşeşte în mare parte să satisfacă apetitul fanilor Marvel; în cazul celorlalţi spectatori însă, lasă de dorit. ”Avengers„ respectă standardele impuse de-a lungul timpului de Marvel: efecte speciale spectaculoase, acţiune intensă şi glume presărate de-a lungul celor 140 de minute. Referitor la glume, scenariştii nu au fost atât de inspiraţi de această dată.

    Acţiunea începe în statul fictiv Socovia, undeva în estul Europei, unde echipa de supereroi încearcă să de-structureze o grupare a Hydra. Scena are un singur scop, şi anume prezentarea a două noi personaje ce vor juca un rol-cheie în restul filmului. Nu voi da mai multe detalii, precizând doar că personajul negativ este o formă de inteligenţă artificială.

    Personal, mă aşteptam ca acest nou film din Marvel Cinematic Universe să urmeze tendinţa lansată recent cu ”Daredevil„: personaje ceva mai complexe şi o atmosferă mai sumbră. Nu este însă cazul, scenariştii alegând elementele de umor în detrimentul celor dramatice.

    Filmul îi are în distribuţie, printre alţii, pe Robert Downey Jr. (”Sherlock Holmes„), Scarlett Johansson (”Lucy„), Chris Hemsworth (”Rush„), Jeremy Renner (”American Hustle„), Chris Evans (”Captain America„) şi Samuel L. Jackson (”Pulp Fiction„).

    Bugetul superproducţiei Marvel a fost de 250 de milioane de dolari, cu 30 de milioane de dolari mai mult decât ”The Avengers„. Primul film, lansat în 2012, a avut încasări cumulate de peste 1,5 miliarde de dolari.

    Până la închiderea ediţiei, ”Avengers: Age of Ultron„ debutase în 44 de ţări, obţinând venituri totale de peste 200 de milioane de dolari. Această sumă este superioară celei obţinute atât de primul ”Avengers„ cât şi de ”Iron Man 3„, cele mai profitabile filme ale companiei de până acum. Estimările analiştilor, bazate pe faptul că încă nu au avut loc lansările din Statele Unite şi China, arată că ultima producţie Marvel se va apropia sau chiar va de-păşi pragul celor 2 miliarde de dolari.

    Nota: 7/10

  • Cel mai vechi monopol din lume, de 2600 de ani, se apropie de sfârşit

    În prezent China National Salt Industri Corporation este singura entitate căreia i se permite să vândă sare în China, iar dimensiunile afacerii sunt considerabile: China produce mai multă sare decât orice altă ţară de pe glob şi foloseşte, pentru consum şi industrie, un sfert din sarea folosită pe planetă.

    În aceste condiţi contrabanda este o problemă permanentă, aşa că Bejingul foloseşte o forţă specială de poliţie, care la un moment dat avea 25.000 de angajaţi.

    Monopolul a fost instituit cu sute de ani înaintea erei noastre în unele state şi regiuni, în perioada în care a trăit Confucius şi a căpătat o dimensiune naţională în anul 119 înainte de Hristos.