Tag: Plan
-
“Acordul secolului”: Administraţia Trump a finalizat elaborarea planului de pace pentru conflictul israelo-palestinian
Proiectul denumit “Acordul secolului” are între 175 şi 200 de pagini, iar la documentul complet au acces doar mai puţin de cinci persoane.“Planul este finalizat, iar preşedintele este mulţumit de termenii acordului”, a declarat un oficial de rang înalt din cadrul Administraţiei de la Washington.Planul de pace nu va fi prezentat public înainte de scrutinul parlamentar programat în Israel pe 9 aprilie.“Nu vom face nimic care ar ameninţa securitatea Israelului”, a declarat un alt oficial american, sub protecţia anonimatului.Preşedintele Donald Trump a fost consultat şi ţinut la curent cu activităţile de elaborare a acestui plan de ambasadorul SUA în Israel, David Friedman, de consilierul politic Jared Kushner şi de emisarul special pentru Orientul Mijlociu, Jason Greenblatt.Ministrul israelian al Justiţiei, Ayelet Shaked, a afirmat, la sfârşitul anului 2018, că planul de pace elaborat de Administraţia Donald Trump este “pierdere de vreme”. “Distanţa între poziţiile israelienilor şi palestinienilor este prea mare. Nu văd niciun mod prin care să apropiem aceste poziţii acum”, a declarat Ayelet Shaked, conform publicaţiei The Jerusalem Post. “Eu, personal, cred că (planul de pace -n.red.) este o pierdere de vreme. Deşi vreau pacea mai mult decât oricine altcineva, cred că sunt doar mai realistă, ştiu că în viitorul apropiat nu este posibil. Dar să vedem ce vor oferi Statele Unite”, a spus Ayelet Shaked. Întrebată dacă i-ar spune preşedintelui Donald Trump să nu îşi “piardă vremea” cu acest plan de pace, Ayelet Shaked a răspuns: “Absolut”. -
Citeşte în noul număr Business Magazin din 11 februarie 2019 – VIDEO
COVER STORY: Topul celor mai mari salarii din economieAu cele mai mari facturi de salarii din economie, iar bugetele lor de personal reprezintă 10% din suma tuturor salariilor plătite în România. Împreună, au aproape 500.000 de angajaţi şi le oferă acestora, în medie, un salariu de 3.850 de lei net pe lună, cu 45% mai mult decât salariul mediu de la nivelul întregii economii. Cine sunt angajatorii care oferă cele mai mari salarii?
REACŢII: Prima lună cu ordonanţa 114 pe masă
STRATEGIE: Cum ia naştere un fond de investiţii

IDEI DE AFACERI: Drumul de la blog la business
VIAŢĂ DE EXPAT: Un cercetător pe nume Dan Diojdescu
Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.
-
Omul care alege oameni
Nu se gândeşte să se întoarcă în România deşi recunoaşte că îi e dor de mâncarea de acasă, de cei dragi şi de limba română. Pentru a-şi stinge din dor, vine de 3-4 ori pe an să-şi vadă familia şi prietenii, dar nu are în plan să revină definitiv, nu în curând cel puţin. Îi surâde totuşi ideea de a face paşi în antreprenoriat în România, însă acesta este deocamdată mai degrabă un gând, nu un plan.
„Nu ştiu dacă mă întorc în ţară, sincer. Mi-aş dori să vin ca antreprenor pentru că sper să aduc diversitate pe scena românească”, explică executivul.Andrei Câmpean a plecat în noiembrie 2016 din România cu gândul de a sta cel puţin 2-3 ani în străinătate. A pornit de la ideea „Hai să încercăm şi acest international experience, să vedem ce ne învaţă, cum ne putem descurca”.
Se descrie ca o persoană care nu are probleme să iasă din zona de confort, care nu alege să stea „în bulă”, motiv pentru care a ales să accepte un job în Irlanda. Avantajul este că şi soţia sa are o mentalitate similară, după cum spune chiar el. „După mai bine de doi ani, concluzia este că nu cred că ne mai întoarcem prea curând în ţară. Am plecat din dorinţa de a încerca şi altceva. De ce nu? Şi am ajuns la concluzia că acasă poate fi oriunde.”
Revine în România periodic pentru a-şi vizita fratele geamăn, familia şi prietenii, dar se întâmplă să fie şi el gazdă pentru cei dragi. Alteori aleg să îşi petreacă împreună concediile. „Cred că noi, românii, trebuie să ne iubim mai mult unul pe celălalt, dar şi pe noi înşine. Din păcate, fiind plecat din România, se vede şi mai tare că noi suntem fiecare pe cont propriu şi mai puţin dispuşi să ajutăm.”
Ultima dată a venit în România în noiembrie 2018 şi nu vede nicio schimbare în bine. „Am făcut tot două ore de la aeroport în Brâncoveanu, la ora 7.00 pm.”Crede că infrastructura trebuie clar îmbunătăţită şi mai crede că trebuie îmbunătăţite şi cultura civică, educaţia despre vot, despre democraţie. De altfel, cel mai puţin îi e dor de politica din ţară, de trafic şi de căldura insuportabilă din iulie-august. Recunoaşte însă că şi în Dublin (capitala Irlandei) e trafic.
„Aici au însă LUAS (metrou uşor) şi acesta îmi permite să ajung în 25 de minute la job fără să fiu nevoit să merg zilnic cu maşina.” Când locuia în vestul Dublinului naveta era de 45 de minute la dus, doar că avea de parcurs 20 de kilometri pe centura oraşului, care este de altfel autostradă cu patru benzi. Tot la capitolul comparaţie între cele două ţări, Andrei Câmpean spune că irlandezilor le plac ceaiul şi cafeaua, aşa că acolo se pune accent pe cafea bună, atât la birou cât şi în localuri. „Iar eu am îmbrăţişat cu drag această cultură.”
Totodată, lanţurile mari de cafenele pierd teren zilnic în faţa micilor antreprenori „şi mă bucură să văd asta, pentru că atunci calitatea creşte”. Mâncarea irlandeză nu este neapărat pe placul său, deşi executivul spune că scena culinară este variată, fiind acoperite toate specialităţile, de la zonele orientale, asiatice, la cele europene. „Apar restaurante zilnic în Dublin şi cred că mi-ar trebui cam trei ani să le explorez pe toate.” Şi totuşi, îi e dor de mâncarea de acasă. „Mi-e dor şi de limba română, sincer. S-o aud pe stradă, la job, la radio, în fiecare moment. Mi-e dor de cei dragi. România este o ţară minunată cu bogăţiile ei.”
Andrei Câmpean a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (Universitatea Bucureşti) în 2008, însă a început să lucreze încă de pe băncile facultăţii ca terapeut pentru copiii cu autism şi ADHD. „Cred că am fost mereu atras de a încerca lucruri noi şi de a explora lumea, aşa că nu a fost surpriză pentru nimeni când în 2009 am plecat să lucrez la un centru de recuperare pentru copii cu disabilităţi de intelect în Leeds, Marea Britanie.” A fost o experienţă de un an ce i-a oferit acea deschidere „spre vest“, după cum o numeşte el. A revenit în 2010 în Bucureşti şi a decis să se orienteze către un alt domeniu faţă de terapie. A vrut să îşi utilizeze şi cunoştinţele din facultate, aşa că a decis să meargă către zona de HR, cu precădere pe recrutare.
„Am urmat câteva cursuri şi am început să lucrez pe un proiect de mass recruitment în Manpower.” A crescut rapid în companie, dar şi-a dorit mai mult, după cum zice el.
„Am vrut să fiu in-house (angajat direct de o companie – n.red.), nu doar să recrutez şi să plasez profesionişti, dar şi să pot construi bugete, planuri de recrutare, să văd cum oamenii se dezvoltă şi promovează, să sărbătoresc succesele mele şi ale lor, să învăţ din greşelile de recrutare. Cine zice că nu face greşeli minte.” Şi a reuşit să facă toate astea în cadrul retailerului Mega Image. A fost angajat ca senior recruiter pentru zona de head-office (birou central), unde a mărit headcountul cu 30%. A recrutat de la recepţie şi achiziţii la resurse umane, marketing sau IT.„Şi după doi ani şi jumătate a venit din nou acel moment când am realizat că vreau mai mult de la mine. Aşa că am acceptat o poziţie de HRBP (HR business partner) la o companie cu 150 de angajaţi unde mă ocupam de partea de training şi dezvoltare, de recrutare şi de strategia de HR.” Crede că ar fi ajuns director de HR dacă nu ar fi apărut în scenă soţia sa, pe care chiar el a recrutat-o. Avea deschisă o poziţie de vânzări la Timişoara, pentru care a primit CV-ul celei care avea să-i devină parteneră de viaţă.
„Iniţial, din CV părea supracalificată pentru ce căutam noi, dar am vrut să «investighez» mai departe. Andreea s-a dovedit a fi candidatul ideal pentru poziţia aceea.”Astfel, din motive personale, a ajuns să se mute la Timişoara, la circa şase luni de la momentul în care s-au cunoscut. S-a angajat atunci la Nokia, prin compania Accenture. „Eram responsabil de zona MENA (Orientul Mijlociu şi Nordul Africii – n.red.) pentru centrele Nokia – recrutând de la tech support engineers la software şi systems engineers.” Nu a durat mult şi a fost contactat de gigantul irlandez Voxpro pentru a-i ajuta cu deschiderea unui call center în Bucureşti.
Poziţia a fost în Cork, Irlanda, la sediul central al Voxpro, iar Andrei Câmpean avea deplasări o dată la două săptămâni în Bucureşti. „Am recrutat tot stafful cu circa două luni înainte de time-line-ul prevăzut. A fost vorba de 155 de angajaţi – de la agenţi în call center, team leaderi, la manageri de operaţiuni, HR şi IT. A fost un proiect senzaţional să pot avea ocazia de a construi o echipă de la zero.”
Experienţa Cork nu a fost exact ce şi-au dorit însă. E vorba de un oraş frumos, însă prea mic pentru un bucureştean. Atunci, executivul român a primit o propunere pentru o poziţie la Verizon Connect, divizia de telematics a Verizon. Acolo a recrutat 80% personal de vânzări, dublând echipa de profil din EMEA, mai exact 150 oameni.„Întotdeauna am avut această pasiune pentru a construi echipe, de a aduce oamenii împreună, aşa că am acceptat următoarea ofertă, cea a AWS (divizia de cloud computing a Amazon).” Lucrează pentru companie din decembrie 2018 şi, spune el, ajută la construirea unor echipe tehnice pentru diversele produse ale companiei, precum CloudWatch, Redshift, Pinpoint, Elasticache sau AuroraDB.
„În prezent sunt senior technical recruiter în cadrul AWS Dublin, iar poziţiile pentru care recrutez sunt de software engineers (front şi backend), systems engineers, DBA, TPM.” În ultimii cinci ani executivul român a recrutat nu doar pentru România, ci şi pentru ţări precum Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia, Spania sau Polonia. Şi povestea continuă.
Cum arată o zi la birou?
De regulă ajung la birou în jur de 8:30 ca să pot mânca micul dejun şi să mă bucur de cafeaua de dimineaţă. Apoi, după ce îmi citesc mailurile, îmi fac un to do list şi îmi prioritiez activităţile.
O zi obişnuită mă găseşte în interviuri, discutând cu candidaţi, în meeting-uri cu managerii pentru a stabili planul de atac pentru următoarea perioadă sau în meeting-uri operaţionale cu echipa mea.
Ţinând cont că recrutăm din toată lumea pentru echipele din Dublin, în fiecare zi ai ceva nou de învăţat. Standardul în Amazon este probabil cel mai înalt din zona tech (drept dovadă, AWS – divizia de cloud computing a Amazon este market leader detaşat faţă de ceilalţi competitori), aşa că o zi obişnuită mă găseşte întotdeauna lucrând la noi soluţii pentru a atrage şi reţine cei mai buni angajaţi în zona tech. -
Un român şi un francez au gândit în România un gadget pe care îl vând acum clienţilor din toată lumea. Cum au ajuns de la idee, la afaceri ce se îndreaptă spre 7 mil. dolari?
Un entuziasm general s-a creat în redacţia noastră, venind dinspre majoritatea colegilor, din toate departamentele, când Daniel Văduva şi Mylan Louertani au venit pentru interviu însoţiţi de un umanoid robotic, ce părea desprins din benzile desenate cu supereroi. Vâlva creată în jurul Sound Hero-ului (Sound Heroes este brandul lor de boxe Bluetooth) a crescut când cei doi antreprenori au demonstrat şi utilitatea acestuia: muzica a început să răsune, iar luminile de la baza acestuia au completat momentul.
I-am invitat pe Daniel Văduva şi Mylan Louertani la interviu după ce am văzut că start-up-ul lor din tehnologie, Kalium Labs, s-a numărat printre cele care au reprezentat România la evenimentul CES 2019, organizat în ianuarie în Las Vegas – recunoscut drept cel mai mare târg de tehnologie pentru consumatori din toată lumea.
Alături de Kalium Labs se aflau şi Atelierele Pegas, care au prezentat o variantă inteligentă a bicicletelor româneşti reinventate, precum şi start-up-ul Re.Flex, care dezvoltă senzori folosiţi pentru recuperarea pacienţilor la domiciliu. La o primă privire, observăm că numărul românilor la CES este direct proporţional cu numărul produselor tehnologice tip hardware dezvoltate de români; dacă ne gândim că Vector Watch, ceasul inteligent dezvoltat de Andrei Pitiş şi cumpărat ulterior de Fitbit, şi BOX-ul dezvoltat de compania de soluţii de securitate cibernetică Bitdefender sunt primele nume care îţi vin în minte când te gândeşti la astfel de proiecte.
Cum dezvolţi un produs de acest tip în România? Şi de ce nu dezvoltăm mai multe?
Daniel Văduva şi Mylan Louertani au creat start-up-ul Kalium Labs (activităţile din România sunt operate prin firma Jetlag Advertising) pentru a dezvolta dispozitive hardware inteligente; au început cu o serie de boxe Bluetooth de formă umanoidă şi dimensiuni apropiate. Sound Heroes vin în varianta de 45 de centimetri (AD’OM Prime), dar şi într-o variantă de 75 de centimetri (AD’OM Premium). Antreprenorii au obţinut o finanţare de 613.000 de dolari pe platforma de crowdfunding Indiegogo, au vândut 3.000 de „roboţi”, iar pentru anul în curs ţintesc venituri de peste 7 milioane de dolari şi vânzarea produselor prin canale de distribuţie online şi în retail cu preţuri de 350 şi 700 de dolari. Au o echipă în China, în Shenzen, formată din 9 angajaţi; în România au trei angajaţi, dar lucrează şi cu o echipă de marketing din Marea Britanie. În planurile lor intră extinderea în alte părţi ale lumii – Singapore fiind una dintre potenţialele viitoare destinaţii. Produsele sunt vândute în prezent prin intermediul distribuitorilor în China, Japonia, India şi Canada – vor începe în curând şi în Statele Unite.
„Am decis să reinventăm modul în care arată majoritatea boxelor Bluetooth de pe piaţă; am vrut să facem altceva”, descrie Daniel Văduva modul în care au decis să intre pe această nişă. Boxele lor se diferenţiază de celelalte produse de pe piaţă mai ales prin design – majoritatea speakerelor Bluetooth au forme simple, rotunde sau cubice; acesta are o formă umanoidă şi este prevăzut cu lumină ambientală ce poate fi controlată prin intermediul unei aplicaţii realizate tot de ei. „Este ceva ce oamenii vor să aibă în case. Nu este un produs de care ai nevoie, dar este un produs pe care îl vrei cu siguranţă şi este unul creat în România”, descrie Daniel Văduva proiectul.
Cum s-au hotărât să creeze un produs fizic şi nu o aplicaţie? „Provocarea era să punem ceva nou pe platformele de crowdfunding. Aşadar am verificat ce se vindea şi ce nu, iar apoi, fiindcă ne plăceau muzica şi designul, am decis să combinăm cele două domenii”, povesteşte Daniel Văduva. Apoi, şi-au propus să creeze un obiect care să fie rezultatul unei îmbinări între artă, tehnologie şi muzică.
Doar designul produsului a durat câteva luni, iar cei doi spun că au făcut peste 500 de iteraţii până să ajungă la rezultatul final. Mylan Louertani, directorul de creaţie, a ajuns până la urmă să fie şi modelul acestuia: umanoidul este creat după forma propriului corp. Boxa lor îmbină de asemenea software-ul cu hardware-ul, fiindcă produsul poate fi folosit împreună cu o aplicaţie.
„Am lucrat zi de zi pentru găsirea formei, a opţiunilor de finanţare, apoi pentru adăugarea de caracteristici; am adăugat prea multe opţiuni, apoi am avut probleme la producţia în China şi a trebuit să o luăm de la capăt. Procesul lansării unui produs este unul laborios. Acesta trebuie mai întâi validat. Nu poţi să investeşti bani într-un prototip fără să ai o validare a produsului însuşi. „Am făcut randări peste randări, un mic film, o pagină, anunţuri pe Facebook care să aducă oameni pe pagină”, descrie Louertani etapele de început ale proiectului.
În ceea ce priveşte finanţarea, au ales să folosească platforma de crowdfunding Indiegogo. După lansarea pe Indiegogo au strâns 60.000 de dolari încă din prima zi.
„Odată ce îţi pui detaliile cardului de credit acolo, înseamnă că eşti pregătit să cumperi, putem să facem o medie şi o rată de conversie care să ne spună câţi bani vom primi în schimb. Spre exemplu, dacă avem un ROI al bugetelor de marketing de 300 – 350%, avem dovada că va fi un business profitabil, putem să începem să investim bani în produs”, descrie Mylan finanţarea tip crowdfunding, care, în afară de banii necesari dezvoltării, aduce şi o validare a businessului de la potenţialii clienţi. O astfel de finanţare presupune că, în baza comenzilor făcute iniţial, primii lor clienţi primesc un discount şi sunt notificaţi când acesta va ajunge la ei – proces care poate dura câteva luni.
„A fost cea mai bună soluţie pentru testarea produsului. Îţi oferă vizibilitatea necesară pentru a intra în legătură cu firme de distribuţie şi magazine mari care urmăresc platformele de crowdfunding fiindcă acesta este trendul în anii ce vor urma”, spune Mylan Louertani.
Prin crowdfunding au vândut aproximativ 3.000 de unităţi. „Toată lumea crede că faci 600.000 de dolari. Dar nu faci bani, practic îţi acoperi cheltuielile; este un pod între începerea unei afaceri, pentru construirea prototipurilor, dar nu te face mai bogat. Obţii conexiunile de care ai nevoie pentru a începe businessul”, explică Louertani. „Oamenii care cumpără produsul se transformă în investitori în ideea ta. Cumpără produsul la un preţ foarte scăzut şi aşteaptă o perioadă lungă de timp pentru acesta. Prin urmare, investesc în ideea ta, în echipa ta şi, în cele din urmă, ajung la acest produs cu preţ redus”, descrie şi Văduva procesul de crowdfunding.
„Unul dintre motivele pentru care o campanie de crowfunding eşuează este pentru că trebuie să stabileşti un preţ chiar înainte de a cunoaşte preţul producţiei. Aşadar ai putea să le vinzi la un preţ mai mic decât costul producţiei”, îl completează partenerul său de afaceri în descrierea acestui tip de finanţare.
În ceea ce priveşte producţia, aceasta este realizată în prezent în China. După obţinerea finanţării, cei doi spun că au cheltuit mai mult de 600.000 de dolari – „astfel că a trebuit să mai adăugăm bani din buzunarul propriu, până când începi nu vei şti exact cât vei cheltui, ne-am lovit de multe lucruri pe parcurs. Acesta este businessul şi aceasta este producţia, dar învăţăm din greşelile trecutului şi încercăm să optimizăm produsele dezvoltate”.
De ce nu au mizat pe producţia locală? „Am încercat, dar nu s-a putut”, spune Louertani. Au încercat să realizeze primul prototip cu ajutorul unei imprimante 3D. „Nu aveam contactele potrivite la momentul respectiv, am încercat cu o companie de aici şi nu am fost mulţumiţi de rezultate.” Am spus apoi: „Okay, hai să începem în China”.
Chiar dacă producţia locală nu ar fi mai ieftină, cei doi spun că este de preferat, în contextul în care comunicarea cu chinezii nu este una facilă niciodată. Aşadar, spun că nu exclud ca în viitorul apropiat să se axeze pe producţia în România; următoarele prototipuri vor fi realizate aici. De altfel, nici vânzările nu se realizează în volum mare aici şi ca urmare a faptului că nu s-au concentrat pe promovarea pe plan local. Potrivit tinerilor antreprenori, consumatorii din România nu sunt foarte familiarizaţi cu crowdfundingul, însă observă că acest segment începe să crească.
Daniel Văduva şi Mylan Louertani sunt rareori împreună, Louertani de obicei este la biroul companiei din China, unde au nouă angajaţi, Văduva fiind prezent la biroul din România. Cei doi sunt prieteni – s-au cunoscut prin intermediul unor prieteni comuni şi au descoperit că interesele lor de business sunt similare, astfel că s-au orientat înspre lansarea acestei afaceri. Louertani a avut în China pentru câţiva ani o companie care se ocupa importuri; Daniel Văduva – a lucrat ca manager timp de patru ani la o companie care se ocupa de import-export de aur şi argint din România şi avea birouri şi în Germania şi Istanbul. „Chiar dacă am fost managerul companiei timp de patru ani, am decis să pornesc pe cont propriu şi să creez ceva care să reziste peste timp”, spun ei.
Acesta este primul produs dintr-o serie pe care şi-au propus să le dezvolte; vor să creeze mai multe produse din IoT; cum ar fi un prelungitor smart, care beneficiază şi de o conexiune Wi-Fi. „Aşadar vrem să reinventăm orice produs vechi. Vrem să îi facem un design nou şi să adăugăm tehnologie inteligentă pe acesta. Este un business pentru viitor”, spune Daniel Văduva. „Următorul produs pe care îl vom lansa este un prelungitor – care nu a fost reinventat de foarte mult timp în România, care să fie prevăzut cu Wi-Fi şi să poată fi controlat cu telefonul; astfel, dacă uiţi un obiect în acesta, să poţi să îl deconectezi de la distanţă”.
„Încercăm să reinventăm designul şi să adăugăm tehnologie smart (inteligentă) unor produse clasice”, descrie misiunea afacerii şi Louertani, adăugând că în viitor iau în calcul colaborarea cu alte firme de tehnologie în acest scop – un exemplu este firma românească Tremend.
Un alt produs deja dezvoltat sunt boxele Bluetooth Kat, de dimensiuni mai mici şi care pot fi ataşate telefonului; acestea transmit date direct din telefon. „Acesta este viitorul în tehnologie – să îmbini fashionul, designul, cu utilitatea”, concluzionează Mylan Louertani.
Cei doi au observat că mulţi români au idei bune, similare, pentru dezvoltarea de astfel de produse, prin prisma e-mailurilor pe care ei înşişi le-au primit. „Am primit multe e-mailuri de la persoane care vor să lanseze produse, au idei, dar nu ştiu cum se derulează procesul transformării acestora în business”, spune Daniel Văduva. Ca urmare a acestor observaţii, în planurile lor pe termen scurt intră astfel şi crearea unui hub, a unui loc în care să adune designeri şi ingineri – acum se gândesc la Universitatea Politehnica din Bucureşti pentru dezvoltarea acestuia. Observă că în cadrul universităţii există o secţiune de prototipare şi oameni foarte inteligenţi. „În România sunt foarte mulţi oameni cu potenţial, dar nu ştiu de unde şi cum să înceapă o astfel de afacere, nu prea există sprijin în acest proces.Noi nu am avut parte de foarte mult ajutor, am pierdut astfel timp şi bani şi încercăm să reparăm asta.” Astfel, în maximum doi ani vor să deschidă „casă a creativităţii” unde cei care îşi doresc vor putea veni gratis şi vor avea acces la specialişti din toate domeniile, de la design la marketing, acces la echipamente precum imprimantele 3D şi calculatoare puternice.
Când vine vorba de sfaturi pentru aceşti tineri creativi, cei doi spun: „Să creadă cu adevărat în ceea ce fac şi să se distreze, dar să fie perseverenţi şi să nu renunţe pentru că în primii doi ani este foarte greu”, spune Mylan. Iar Daniel Văduva adaugă: „Trebuie să fii deschis să înveţi din greşelile proprii şi să evoluezi.”
Drumul produselor tehnologice „made in Romania”
Dificultatea procesului de lansare a unui produs hardware este demonstrată şi de mari jucători de pe piaţa locală.
„Acum zece ani, nu ne-am imaginat că putem face hardware în România. Acum zece ani, era crimă şi pedeapsă să încerci să produci hardware în România. Acum au început să apară inclusiv în România fabrici tehnologizate, robotizate”, observa şi Florin Talpeş, fondator şi CEO al producătorului de soluţii de securitate cibernetică. El spunea că dacă România nu ar fi fost sediul central al Bitdefender, era puţin probabil să lanseze pe piaţa locală Bitdefender BOX. „România este o piaţă mică, nu este una de atacat pentru BOX. Dar totuşi BOX e lansat în România, în al doilea val, după America de Nord. Asta pentru că România este sediul nostru central, pentru că avem aici echipele noastre de cercetare şi dezvolare şi pentru că ne interesează felul în care este privit Bitdefender în România, cum este privit la Politehnică. Vrem să vină la noi cei mai talentaţi oameni.”
Producţia unui dispozitiv hardware devine dificilă şi când este vorba despre o companie de dimensiunea Bitdefender. Potrivit declaraţiilor de anul trecut ale lui Florin Talpeş, odată cu anunţul referitor la producţia Bitdefender BOX la Satu Mare, realizarea acestor obiecte în China implica o muncă dificilă. În 2015, când au demarat producţia primei variante Bitdefender BOX, nu erau condiţii în România pentru producţia, între timp însă, spunea el acestea s-au schimbat semnificativ. „La producţia primei variante a Bitdefender BOX o echipă de la Bitdefender trebuia să meargă în China, să stea câte o lună acolo. Când produci la o asemenea distanţă dacă nu stai cu ochii pe fabrică îţi iese altceva decât ai cerut. Producând în România câştigăm şi pentru că avem lucrurile sub control, putem face repede lucruri. Bitdefender BOX este un echipament proiectat în România, nu asamblăm un kit «no name» luat de pe piaţă”, spunea el atunci, admiţând totuşi că valoarea costurilor este mai ridicată decât cele din China, România fiind totuşi în UE.
Deputatul Varujan Pambuccian, membru în comisia de IT&C din cadrul Camerei Deputaţilor, observă faptul că IT în România se traduce, în majoritatea cazurilor, prin outsourcing; fenomenul se explică astfel: „Noi avem competenţe în IT, cu excepţia competenţelor în marketing şi vânzări şi de asta facem outsourcing. Ceea ce nu e deloc bine, pentru că în IT outsourcingul va fi în curând ameninţat foarte serios de apariţia pe scena inteligenţei artificiale a unor sisteme care vor face programare”. Din punctul lui de vedere, soluţia pentru a nu ajunge în această situaţie este să venim rapid cu un plan de tranziţie, or India face deja acest lucru. „Anul trecut, în aprilie, India a venit cu un plan naţional de tranziţie de la industria lor de IT la inteligenţă artificială spunând, în planul lor, că probabil doar o treime dintre cei care lucrează acum în industria de IT vor rămâne mai departe. Noi suntem acum într-o euforie care va dura puţin, ar trebui să fim foarte atenţi la ce facem.”
Deputatul observă că crowdfundingul nu este prea popular nici pe piaţa locală, nici în afara graniţelor. „Crowdfundingul nu prea a prins în România şi văd că acum este şi o uşoară retragere a lui peste tot în lume. Dar asta nu înseamnă că este o metodă de investiţie compromisă, care nu va avea succes în viitor.” Deputatul observă şi că în România start-up-urile din zona tehnologiei au folosit în general ca sursă de finanţare venture capital-ul, dar şi acesta a fost destul de puţin accesat. „De obicei, sunt foarte multe companii care se zbat în zona asta, au lucruri foarte interesante, dar nu reuşesc să îşi găsească drumul spre o piaţă majoră şi aici e marea problemă. Nu investiţia e importantă, că bani se găsesc. Problema este să găseşti acea companie care îţi deschide o piaţă. Până la urmă, dacă produci şi nu vinzi, nu mai ai cum să alimentezi ciclul economic”, constată Varujan Pambuccian.
Când cel mai bun finanţator este clientul
Ce este, însă, crowdfundingul? Ideea de bază e una cât se poate de simplă: să convingi cât mai multe persoane să îţi doneze o sumă mică de bani – 10, 50 sau 100 de dolari. Pe măsură ce numărul celor care donează creşte, suma pe care ai obţinut-o poate ajunge la ordinul sutelor de mii.
Crowdfundingul a devenit posibil datorită unor platforme interactive care permit artiştilor, muzicienilor sau oamenilor de afaceri să strângă bani. Este, dacă vreţi, varianta modernă a unei strângeri de fonduri.
În prezent, există peste 600 de platforme de crowdfunding, iar sumele oferite anual se ridică le nivelul miliardelor de dolari.
La finalul anului trecut, Kickstarter – cea mai mare platformă de profil din lume – a mai doborât un record, devenind primul site de crowdfunding pe care oamenii au donat 4 miliarde de dolari. Primul prag major, cel de un miliard, fusese depăşit încă din martie 2014.
Un studiu realizat de compania de cercetare Fundly arată că, în 2017, valoarea cumulată a sumelor strânse prin intermediul platformelor de crowdfunding s-a ridicat la 34 de miliarde de dolari. În ceea ce priveşte regiunile, topul este condus de America de Nord, cu un total de 17,2 miliarde de dolari – peste jumătate din suma colectată la nivel global.
Potrivit aceluiaşi studiu, proiectele care au necesitat o mai mare perioadă de pregătire au fost şi cele care s-au bucurat de cel mai mare succes. O altă statistică interesantă arată că proiectele care au strâns încă din prima săptămână 30% din suma stabilită au reuşit, în general, să atingă pragul propus.
Munca în echipă contează şi aici: proiectele depuse de mai multe persoane au strâns cu 38% mai mulţi bani decât cele depuse de un singur om. De asemenea, cele cu un plan de marketing bine pus la punct şi-au asigurat sume cu 180% mai mari decât cele prezentate fără o schemă clară de promovare.
Deşi există câteva proiecte de succes semnate de antreprenori români, aceştia nu sunt încă foarte prezenţi pe platformele de crowdfunding: doar 127 de proiecte plecate din România sunt listate pe Kickstarter, în vreme ce numărul de pe Indiegogo este şi mai mic, de doar 70.
Există însă explicaţii pentru acest fapt, numeroşi doritori apelând la prieteni din străinătate (în cele mai multe cazuri din Statele Unite) pentru a da o „mai mare greutate“ proiectului prezentat.
Enzo Njoo, manager în cadrul Indiegogo, o descrie pe aceasta drept „platforma cel mai uşor de înţeles pentru lansarea pe piaţă şi parteneriate pentru antreprenorii care realizează produse hardware tip direct to consumers. În topul ţărilor care folosesc această platformă se numără Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Australia, Germania, Italia, Spania, Franţa, India şi Israel. În ceea ce îi priveşte pe români, el spune că s-au înscris până acum 5.000 de antreprenori pe această platformă, iar dintre ei, 1.400 au primit finanţări totale de 2 milioane de dolari. Potrivit managerului de la Indiegogo, pe această platformă sunt bineveniţi „toţi antreprenorii care au o idee originală, dar concentrarea noastră principală este pe furnizarea unei platforme care să îi ajute pe antreprenorii hardware de toate mărimile care vor să depăşească canalele tradiţionale şi să implementeze o strategie direcţionată exclusiv pe consumatori”.
Ce trebuie să faci ca să ai succes pe o astfel de platformă? Enzo Njoo răspunde în interviul acordat Business MAGAZIN: 1. Să creezi o comunitate – dar şi zgomot în social media şi prin e-mail marketing înainte de momentul iniţial de lansare a unei campanii; crearea de active – producţia de materiale video, fotografii şi alte activităţi colaterale prin care sunt vizualizate efectiv conceptul şi brandul; PR – media / influenţă pentru a obţine validarea unei părţi terţe pentru un produs şi pentru a susţine produsul respectiv; advertising – cu scopul de a creşte exponenţial momentul lansării în paralel cu toate cele de mai sus; curarea campaniei – draftul paginii campaniei pe care platforma Indiegogo îi ghidează pe antreprenori furnizându-le cele mai bune practici.
Când cel mai bun finanţator este clientul
Finanţarea în grup (crowdfundingul) reprezintă o colecţie de finanţări menită să permită dezvoltarea unei idei, venită din partea mai multor susţinători – grupul. Indiegogo, Kickstarter, ArtistShare, EquityNet, Rockethub şi Fundgeek sunt câteva dintre platformele care leagă iniţiatorul unui proiect de cei care îi pot finanţa ideea. Conceptul de crowdfunding se referă în general la campanii desfăşurate pe internet şi presupune în cele mai multe cazuri colectarea unor sume mici de bani de la un număr semnificativ de persoane. Un exemplu istoric de finanţare în grup este cel al Statuii Libertăţii. În 1884, organizaţia americană responsabilă cu piedestalul celebrei statui a rămas fără fonduri, iar ziarul New York World a publicat o serie de articole în care îi îndemna pe locuitorii din New York să doneze bani pentru finalizarea lucrărilor. În mai puţin de şase luni, organizaţia a strâns peste 100.000 de dolari din donaţii cu valoarea medie de mai puţin de un dolar.

Tintag un alt proiect românesc de tehnologie care a reuşit să strângă mai mulţi bani decât suma cerută iniţial este Tintag – dispozitiv reîncărcabil de localizare a obiectelor pierdute. Proiectul, dezvoltat de doi antreprenori din Cluj-Napoca, Andrei Vig şi Alexandru Chiş, a fost finanţat în total cu aproximativ 260.000 lei (71.000 de dolari). Campania a fost iniţiată pe platforma americană indiegogo.com, suma solicitată pentru producerea dispozitivelor Tintag fiind de 180.000 lei (50.000 dolari). Tintag este un dispozitiv care se ataşează la diferite obiecte, precum chei, poşetă, portofel, zgarda animalului de companie, astfel încât acestea să poată fi găsite uşor de utilizatori. Localizarea obiectelor pierdute se face prin intermediul tehnologie.

FaceRig
Holotech Studios, companie specializată în dezvoltarea de soluţii software cu ajutorul tehnologiei de realitate augmentată, a obţinut o finanţare de 2 mil. dolari de la fondul american de investiţii SignalFire prin intermediul căreia va dezvolta în continuare programul de animaţie în timp real FaceRig dedicat utilizatorilor finali, precum şi pentru lansarea unei platforme B2B (business to business). Înfiinţată la finalul lui 2013, compania a pornit activitatea din primvăvara lui 2014, odată cu finanţarea primită pe platforma americană de crowdfunding pentru dezvoltarea soluţiei software numite FaceRig, care îi permite oricui să se transforme instantaneu (prin intermediul analizei în timp real a expresiilor feţei) în personaje digitale fantastice, folosind dispozitive electronice uzuale, deja existente pe piaţă. Holotech Studio a cerut atunci o finanţare de 120.000 dolari, însă a reuşit să strângă mai mult decât dublul acestei sume –
300.000 dolari.

Produse româneşti, clienţi globali
Lampster – The Lamp with Attitude
Radu Niţă şi Andrei Amărăşteanu au combinat tehnologia cu ideea de design old school într-o lampă pe care au numit-o The Lamp with Attitude. Cu acest proiect au participat pe platforma americană de finanţare kickstarter.com, unde în decurs de 45 de zile au reuşit să adune 1,4 milioane de dolari, cea mai mare finanţare obţinută pe această platformă de cineva din România. „Am pus produsul pe kickstarter în noiembrie 2015, iar după 45 de zile am adunat 1,4 milioane de dolari, cea mai mare sumă obţinută de cineva din România, poate chiar din Europa. Avantajul pe care îl ai atunci când participi pe o astfel de platformă este că poţi să iei finanţare fără a ceda procente din companie“, a spus Radu Niţă, iniţiatorul proiectului într-un interviu ZF.
Când are succes o idee înscrisă pe o platformă de finanţare de tip crowdsourcing?
Potrivit lui Enzo Njoo, manager hardware şi design outreach al platformei de finanţare Indiegogo, există câteva elemente care pot indica încă de la început potenţialul succesului unui produs:
1. Experienţa echipei
Au lansat anterior o campanie de crowdfunding de succes?
2. Pedigriul echipei
Au produs şi livrat anterior produse unor susţinători (backers)?
3. Statusul produsului
Cât de apropiat de producţie este prototipul? A reuşit echipa să stabilească cine sunt partenerii de producţie şi care să ducă înspre rezultatul final produsul, înainte de lansarea acestuia?
4. Dimensiunea comunităţii şi engagementul
Cât de mare este lista de e-mail şi cât de entuziasmaţi sunt subscriberii de susţinerea produsului înainte de lansarea acestuia?
5. Ratele de conversie pentru advertising Sunt anunţurile publicitare optimizate?
6. O piaţă competitivă
Cât de mare este piaţa şi cât de originală este oferta?
Cumpărate înainte să fie lansate
Câteva dintre cele mai de succes produse finanţate prin Kickstarter şi Indiegogo:

Pebble Time
(vândută ulterior către Fitbit): smartwatch-ul deţine recordul pentru finanţările tip crowdfunding strânse vreodată – acestea au ajuns la peste 20,3 milioane de dolari.

Peak Design:
o campanie pe Kickstarter pentru câteva genţi pentru fotografi a strâns finanţări de peste 6,5 milioane de dolari.

Coolest Cooler:
o ladă frigorifică dotată cu boxe a strâns pe Kickstarter finanţări de peste 13,2 milioane de dolari.

Ouya:
un sistem de jocuri pe bază de Android a strâns finanţări de peste 8,5 milioane de dolari pe Kickstarter.

Mate X:
pe platforma Indiegogo, Mate X este descrisă drept „cea mai cool bicicletă electrică pliabilă“. A fost creată şi are un design conceput din dragoste pentru pedalat în capitala mondială a ciclismului, Copenhaga. Din 2016, compania a livrat biciclete pentru mai mult de 7.000 de utilizatori ai platformei (backers). Peste 14,4 mil. dolari este valoarea finanţării strânse până acum de aceasta.

Flow Hive:
produsul ar putea fi descris ca reprezentând „stupul viitorului” – prin intermediul unui dispozitiv, cei care recoltează miere pot ajunge mai uşor la aceasta. Printr-o simplă apăsare de buton, pot direcţiona mierea din stupii Flow Hive direct în borcane. Peste 14,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Flow Hive

Vinpok Split:
un touchscreen extern pentru monitoare, compatibil deopotrivă cu laptopurile şi cu telefoanele tip Android. Ecranele smartphone-urilor sau laptopurilor pot ajunge astfel la dimensiunea ecranelor unui desktop. 2,9 mil. dolari, valoarea finanţării strânse până acum de fondatorii Vinpok Split.

Loomo:
produsul beneficiază de o tehnologie Segway şi este descris de reprezentanţii platformei drept „viitorul mobilităţii personale inteligente”. Acesta poate să îşi urmeze utilizatorul în mod autonom, dar să şi filmeze atunci când este folosit. Produsul are peste 500 de utilizatori beta până în prezent şi a strâns o finanţare de 1,4 milioane de dolari. -
Citeşte în noul număr Business Magazin din 4 februarie 2019 – VIDEO
COVER STORY: Plan de afaceri pentru un gadget gândit în RomâniaVâlva creată în jurul unor boxe bluetooth în formă atipică, aflate printre dispozitivele care ne-au reprezentat la târgul internaţional de tehnologie CES, i-au adus în atenţia noastră pe Daniel Văduva şi Mylan Louertani, amintindu-ne şi de cât de puţine produse hardware dezvoltă antreprenorii români.
STRATEGIE: Din Carpaţi în California
INTERVIU: Românul care se distrează cu ideile

SERVICII: Teleportare în lumea curieratului
LIFESTYLE: Cât sport mai fac corporatiştii
Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.
-
Vladimir Putin, la un pas de MOARTE. Planul criminal, dejucat in ultimul moment
Armin Alibašić, în vârstă de 21 de ani, suspectat de apartenenţă la gruparea teroristă ISIS a fost arestat miercuri lângă oraşul Novi Pazar, cu câteva ore înainte ca liderul rus să ajungă în Serbia în cadrul unei vizite oficiale.
În momentul arestării, tânărul suspectat de pregătirea unui atentat asupra preşedintelui rus, avea asupra sa un rucsac, în care a fost găsită o armă cu lunetă.La percheziţii în apartamentul său au fost găsite un întreg arsenal precum şi componente de fabricare a bombelor artizanale, potrivit mai multor surse din presa sârbă. În plus, în locuinţa sa au fost găsite steagul grupării teroriste ”Stat Islamic” precum şi materiale de propagandă, scrie stirileprotv.ro”Nu excludem faptul că Alibašić intenţiona să detoneze o bombă la sosirea lui Putin” a declarat un oficial sârb sub protecţia anonimatului, relatează The Moscow Times. -
Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră
Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă.
Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat
4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.
În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.
Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.
Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.
Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.
Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.
Diferenţa dintre state privind accesul la apă potabilă devine la rândul său o problemă. În timp ce unele ţări deţin resurse importante de apă, populaţiile sărace sunt nevoite să se descurce prin metode proprii. Această situaţie duce deseori la furtul de apă – pentru profit, pentru supravieţuire sau pentru ambele. „Recunoaşterea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a apei ca drept al omului în 2010 a complicat problema furtului de apă”, a declarat Vanda Felbab-Brown, expert în cadrul Institutului Brookings. „Dreptul la apă nu este echivalent cu dreptul la apă gratuită. În acelaşi mod în care oamenii trebuie să plătească pentru hrană, ei ar trebui să se aştepte să plătească pentru apă potabilă”, a explicat Felbab-Brown.
Această idee nu a oprit însă furtul de apă pe scară largă în ţări precum Brazilia, India şi Mexic. Întreprinderile şi persoanele fizice interceptează ilegal conducte şi rezervoare sau găsesc alte modalităţi de a evita contoarele de apă. Cu toate acestea, Felbab-Brown spune că nu există o soluţie unică la această problemă, deoarece contextul furtului de apă variază între locaţii, dar crede că „o mai bună aplicare a legii, monitorizarea apei şi crearea unor baze de date cuprinzătoare sunt puncte bune de plecare pentru guverne. Guvernele trebuie să recunoască faptul că nu pot cere doar aplicarea legii fără a oferi alternativă legală”.
În momentul în care furtul apei va deveni o problemă la nivel internaţional, acest lucru ar putea conduce la un punct de tensiune geopolitică între ţările care se confruntă cu probleme transfrontaliere de apă, spune Keller, exemplificând cu construcţia barajului Marea Renaştere de pe Nil, un proiect hidroelectric de patru miliarde de dolari, finanţat de Etiopia, care ar pune Egiptul în situaţia de a-şi pierde rezervele de apă potabilă.
Diminuarea deficitului de apă s-a dovedit a fi un subiect politic dificil deoarece, în multe ţări, soluţiile de mediu sau de climă tind să întâmpine dificultăţi în a aduna destul sprijin politic pentru a deveni o realitate. De asemenea, este extrem de costisitor să se construiască noi surse de apă, baraje şi instalaţii de desalinizare. „Politicienii nu se mobilizează decât în situaţia unui eveniment acut – o secetă severă, de exemplu”, afirmă Keller. Ideea este susţinută şi de Betsy Otto, care crede că „multe guverne au făcut prea puţin pentru a-şi ghida cetăţenii în ceea ce priveşte comportamentul eficient din punct de vedere al apei. Otto consideră că „acest lucru poate fi implementat prin controale ale preţurilor, care reprezintă însă rareori o măsură populară.” Ea susţine că ar trebui să existe două niveluri de stabilire a preţurilor: preţurile de conservare, care să taxeze cu tarife minime cantitatea de apă suficientă pentru nevoile de bază, şi preţuri mai mari pentru consumul de apă la discreţie. „La nivel naţional, guvernele ar trebui să încurajeze conversaţia cu privire la problemele de conservare, deoarece economisirea apei va fi întotdeauna mai ieftină decât construirea sau forarea unor surse noi”, a adăugat Otto.
La nivel de investiţii, mesajul transmis de Global Water Fund comunităţii globale de investitori este că sectorul apei este o industrie de 500 de miliarde de dolari, în continuă creştere. Potrivit acestei organizaţii, există încă o creştere puternică a segmentului în China, Australia, Orientul Mijlociu, Africa şi Rusia. Finanţarea hidroinfrastructurii nu este obiectul unei investiţii unice, ci solicită cheltuieli imense deopotrivă din partea mediului privat şi public pentru menţinerea şi operarea activelor. Investiţiile în sectorul apei vor avea succes dacă vor fi acompaniate de politici guvernamentale, cadre legale puternice şi o stabilire inteligentă a preţurilor. Stella Thomas, fondator şi managing director al Global Waterfund, afirmă că „o investiţie de un dolar în apă poate genera profit care să varieze între opt şi 35 de dolari şi poate să crească PIB-ul unei ţări cu o medie de 3,7%. Apa trebuie să fie folosită ca o unealtă pentru progresul economic, social şi politic.”
■ Un scenariu îndepărtatPentru o ţară bogată în ape, aşa cum este România, un scenariu apocaliptic în care apa ajunge la fel de scumpă ca metalele preţioase, aşa cum vedem în filmele SF, pare, dacă nu improbabil, cel puţin îndepărtat. Şi, prin urmare, un subiect care nu ne îngrijorează cu adevărat. Frecvent apar informări şi imagini despre cât de poluate sunt apele de la noi din ţară cu reziduuri menajere. Şi asta pentru că majoritatea populaţiei din mediul rural aruncă, pur şi simplu, gunoaiele în apa din apropiere.
„Topirea zăpezilor şi ploile din această primăvară au antrenat deşeurile aruncate de riverani şi turişti pe malurile râului Bistriţa şi a afluenţilor acestora. Hidroelectrica face şi în acest an eforturi pentru ecologizarea lacului şi pentru reducerea cantităţilor de deşeuri plutitoare al căror impact este semnificativ atât pentru mediu, cât şi pentru randamentul hidroagregatelor”, se arată într-un comunicat transmis recent de Hidroelectrica. Compania estimează pentru anul 2018 un cost de circa 150.000 de lei numai pentru ecologizarea Lacului Izvorul Muntelui. În 2017, cantitatea de deşeuri colectată de Hidroelectrica de pe acest lac a fost de doar o tonă, deoarece regimul precipitaţiilor a fost relativ scăzut, însă în 2016 – prin forţe proprii şi prin acţiuni de voluntariat desfăşurate cu sprjinul ONG-urilor, s-au colectat 50,5 tone de deşeuri de pe malul lacului Izvorul Muntelui. În trecut, deşeurile astfel recuperate nu au fost acceptate de către colectorii autorizaţi ca fiind reciclabile, astfel că Hidroelectrica a suportat şi costurile pentru depozitarea temporară şi eliminarea acestora.
Penuria de apă la nivel global este, în opinia lui George Ristea, director general Apa Calipso şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor din Industria Apei (APRIA), o problemă reală şi urgentă. El spune că „deficitul de apă va deveni un subiect mai important decât schimbările climatice deoarece reprezintă un pericol mai mare decât încălzirea globală, fiind o relaţie de tipul cauză-efect. Comisia Europeană dezvoltă tot mai multe proiecte şi are ca obiectiv major identificarea de soluţii practice privind problema deficitului de apă şi a fenomenului de secetă în Europa.”
Radu Dumitru, director general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale (SNAM S.A.), declară că preocupările legate de lipsa apei pot fi subiective, şi că opiniile legate de penuria apei diferă de la caz la caz, în funcţie de persoană, deoarece vom primi un răspuns diferit „dacă ne adresăm cu această întrebare unui cetăţean din vestul Europei sau unuia din Kenya. Primul foloseşte zilnic în gospodărie în jur de 2.000 litri de apă, iar cel din urmă abia dacă are un minim pentru consumul necesar la limita supravieţuirii”. El adaugă că „problema apei se pune în două aspecte, legate oarecum unul de celalalt. Putem vorbi de apa necesară în consumul industrial, de exemplu în irigaţii, şi de apa potabilă. Al doilea aspect este cel cu efecte pe termen foarte scurt, deoarece organismul uman poate rezista, în medie, maxim trei zile fără apă. Ambele sunt însă de actualitate şi războaiele din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord stau mărturie”.
Pe plan local, reprezentanţii principalilor îmbuteliatori de apă consideră că nu ne putem raporta la Africa de Sud, deoarece au o climă predominant secetoasă comparativ cu cea din România, unde clima este temperat-continentală de tranziţie, marcată de influenţe climatice oceanice, continentale, scandinavo-baltice, submediteraneene, cu un regim bogat al cantităţilor de precipitaţii. „România are în jur de 2.500 de izvoare de apă care ar constitui, potrivit unor estimări, circa 60% din apele minerale ale Europei. Plus resurse de suprafaţă. Doar în situaţii extreme (ca să nu spunem apocaliptice) am putea ajunge în situaţia menţionată: cataclism, accident nuclear sau ceva similar. Puţin probabil”, afirmă Horaţiu Rada, acţionar Aur’a.
Ideea este susţinută şi de George Ristea: „România are un sistem de gospodărire a apelor bun, avem specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim, însă trebuie adoptate politici pentru căutarea de noi resurse.” De asemenea, Radu Dumitru spune că „din fericire, Romania nu are astfel de temeri în acest moment. Suntem în continuare ţara cu cele mai rezerve subterane la nivel european.” El adaugă că „nici reţeaua hidrografică de râuri şi lacuri nu este de neglijat. Cu o bună şi diligentă administrare nu se întredeve în viitor o astfel de problemă generalizată.”
Totuşi, aceştia nu exclud complet repetarea în viitor a unui scenariu asemănător celui din Africa de Sud şi la noi în ţară. „Apa poate deveni un lux în condiţiile schimbărilor climatice dramatice, în condiţiile în care creşte nivelul de poluare, sau a unei exploatări iresponsabile a resurselor. Şi, da, este posibil un asemenea scenariu. Soluţia, indiferent de termen, este să fim precauţi în consum”, afirmă Rada. El adaugă că: „Ne-am putea gândi la deşertizarea României, ca scenariu posibil, din cauza schimbării climei, a intervenţiilor umane haotice, cu defrişări masive, poluare şi dezvoltare industrială agresivă”.
Pe de altă parte, Radu Dumitru susţine că la repetarea unui astfel de scenariu în România s-ar putea ajunge din „lipsa investiţiilor în acest domeniu, în sensul că vom fi în situaţia de a avea îndeajuns de multă apă, dar să nu o putem duce unde este nevoie.”Situaţia în care apa ar putea deveni un lux accesibil doar celor cu venituri ridicate nu este, pentru reprezentantul Aur’a, doar o posibilitate, ci o realitate: „Apa la nivel mondial este un lux. Producţia mondială de apă îmbuteliată se situează la aproape 200 de miliarde de litri anual, o cifră care pare semnificativă dar care nu atinge nici pe departe necesarul real al planetei. Există ţări în care apa putem spune că depăşeşte valoarea aurului, şi ne gândim direct la Africa, unde trăiesc aproape 40% din oamenii de pe planetă fără acces la apă potabilă.”
În opinia lui George Ristea, probabilitatea unui scenariu în care tariful apei potabile din Romania să crească atât de mult încât apa să devină un lux, accesibil doar celor cu venituri peste medie, ar insemna un dezastru. „Un guvern incapabil să rezolve problemele majore ale populaţiei cauzate de secetă (şi nu numai) ar duce la un declin social şi migrare în masă. Prin politicile guvernamentale poate fi crescut artificial preţul apei, prin introducerea de taxe (nejustificate), situaţie care poate îngreuna exploatarea resurselor de apă, ceea ce duce la limitarea accesului la această resursă pentru o largă parte a populaţiei. De aceea, va trebui să ne adaptăm, adică să evaluăm punctele vulnerabile şi să acţionăm în vederea reducerii riscurilor.”
Reprezentantul Apa Calipso afirmă, de asemenea, că infrastructura nu a fost îmbunătăţită, aspect care contribuie la pierderi masive de apă, şi crede că o eventuală secetă poate fi deosebit de gravă; în consecinţă, raţionalizarea apei pe durata anilor de secetă ar deveni o realitate a vieţii cotidiene. „Populaţia cu venituri sub medie nu va avea suficiente resurse încât să platească scumpirea apei, ceea ce va duce la un alt decalaj social”, adaugă Ristea. Cu toate acestea, completează tot el, Romania are un sistem de gospodărire a apelor bun, cu specialişti în domeniu, iar riscul de a rămâne fără apă potabilă/menajeră este minim.

O eventuală criză a apei ar avea un impact devastator asupra companiilor producătoare de băuturi, dar şi asupra economiei în general şi asupra vieţii sociale, consideră George Ristea. „Multe dintre companiile mici şi mijlocii şi-ar închide porţile, iar şomajul ar creşte semnificativ. Un număr tot mai mare de companii din întreaga lume încearcă să se adapteze la costurile ridicate ale apei şi la rezervele deficitare.
Companiile sunt nevoite să cheltuie sume uriaşe pentru a îmbunătăţi sistemele de gestionare, conservare şi colectare a apei”, crede el. Spune că aşa i-a venit ideea de a înfiinţa Asociatia Producătorilor din Industria Apei (APRIA), pentru a sprijini industria la nivel naţional prin participarea la programele legislative şi pentru a facilita o mai bună comunicare între administraţia publică şi mediul de afaceri din domeniu, beneficiarul direct fiind populaţia.
Horaţiu Rada crede, la rândul său, că impactul s-ar răsfrânge asupra tuturor, doarece companiile ar plăti taxe şi redevenţe mult mai mari iar acestea s-ar regăsi în costul produsului final, fapt care ar conduce, automat, la scăderea producţiei şi a consumului.Ristea susţine însă că vânzările de apă îmbuteliată, la nivel global, au crescut mult în ultimii ani, iar acest trend s-a resimţit şi în Romania, în ultimii ani consumul de apă de izvor crescând semnificativ. Şi reprezentantul SNAM declară că într-adevăr, consumul de apă a crescut în România în ultimii zece ani, dar că ţara noastră are rezerve suficiente pentru a face faţă oricăror provocări.
În unanimitate, reprezentanţii companiilor şi ai instituţiilor de profil consideră că influenţa climei asupra rezervelor de apă potabilă joacă un rol esenţial: „Influenţa climei este determinantă! Biosfera şi ecosistemele în integralitatea lor depind de schimbările climatice. Şi invers. Putem vorbi de un cerc vicios sau de principiul acţiune-reacţiune”, susţine Rada.
„Pentru cei care produc apă potabilă din bazinele hidrografice de suprafaţă, încălzirea globală are un impact devastator. Aducţiunile de apă au o pierdere la suprafaţă de 40% în funcţie de temperaturile exterioare, astfel, clima are un impact major”, declară şi reprezentantul SNAM. La fel, George Ristea afirmă că „schimbarea climei influenţează viaţa noastră, a tuturor. Resursele de apă sunt esenţiale pentru dezvoltarea umană şi economică în general, însă este cert faptul că schimbările climatice îşi vor intensifica atât frecvenţa, cât şi gravitatea. Asistăm în ultimii ani la fenomene meteorologice extreme, iar oamenii de ştiintă trag semnale de alarmă în acest sens.” El adaugă că analiza privind adaptarea la schimbările climatice se concentrează mai ales asupra problemelor legate de rezervele de apă, în special pentru a reduce consecinţele secetei, afirmând din nou că, totuşi, în acest moment nu există riscul penuriei de apă în România.
În ceea ce priveşte riscurile în exploatarea apelor, principalii factori care ar putea conduce la o criză a apei sunt, în opinia reprezentantului SNAM, managementul deficitar şi lipsa protecţiei. Riscurile de infestare prin proasta administrare sunt majore în ţările slab dezvoltate şi fără infrastructură.
-
De ce s-a asociat Banca Transilvania cu Simona Halep
Într-o lume în care concurenţa este acerbă, iar numărul mare de companii care activează în acelaşi domeniu permite consumatorilor să aleagă dintr-o gamă variată şi să îşi schimbe deciziile legate de consum în orice moment, companiile mari, mai ales cele multinaţionale, îşi asociază numele cu personalităţi din lumea sportului, şi nu numai, pentru a se diferenţia, pentru a promova diferite valori sau pentru a întări anumite valori şi principii în care compania şi publicul ei cred.
De-a lungul timpului, nume ale unor sportivi celebri au fost asociate cu diverse branduri care au susţinut campanii la nivel internaţional: Jose Mourinho, antrenorul care a câştigat de două ori trofeul UEFA Champions League, de pildă, a participat la o campanie UEFA Champions League organizată de Heineken, fotbalistul Cristiano Ronaldo a fost imaginea brandului Armani, tenismenul Rafael Nadal reprezintă brandul Lavazza.
Printre exemplele de sportivi români care au făcut parte din campaniile de imagine ale unor companii se numără Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gică Hagi – BRD, precum şi Camelia Potec – Mercedes, handbalista Cristina Neagu – Red Bull, Horia Tecău – Amigo, Ana Bogdan – Tag Heuer.
Recent, Banca Transilvania, a doua bancă locală după active, a semnat un parteneriat cu Simona Halep, numărul unu mondial în tenisul feminin, prin care îşi propune să crească încrederea şi optimismul românilor şi să promoveze educaţia sportivă.
„Planul nostru este o colaborare pe mai mulţi ani cu Simona Halep şi, deşi încă este devreme, vom atinge mai mulţi piloni strategici pentru dezvoltarea României – de la încrederea în sine şi moralul românilor, probabil vom continua cu educaţia sportivă şi, de ce nu, până la educaţie pe plan general. Avem în vedere şi acţiuni de CSR (corporate social responsibility – campanii de responsabilitate socială), dar şi umanitare pe care să le derulăm împreună cu Simona Halep şi cu Fundaţia Simona Halep”, a afirmat Sergiu Mircea, director de marketing şi comunicare în cadrul Băncii Transilvania.
De-a lungul carierei sale, Simona Halep – o emblemă a sportului românesc, cunoscută pentru ascensiunea rapidă în lumea tenisului feminin – a atras atenţia mai multor companii româneşti dar şi internaţionale, care au tras lozul câştigător prin simpla colaborare cu sportiva. De la începutul colaborării cu Adidas la încetarea contractului cu nemţii apoi la semnarea contractului cu Nike, Simona Halep a reprezentat şi imaginea Hublot (ceasuri de lux), Dedeman (bricolaj), Dorna, Rexona şi a fost şi ambasadoarea brandului de maşini germane Mercedes-Benz, colaborarea cu BT fiind cel mai recent anunţată.
Evenimentul care a marcat startul parteneriatului dintre BT şi Simona Halep a avut loc la Cluj, în data de 6 decembrie, contractul fiind intermediat de omul de afaceri Ion Ţiriac. De altfel, Ion Ţiriac este una dintre persoanele importante care au fost alături de sportiva româncă pe parcursul carierei sale. (Aici putem aminti contractul semnat de Simona Halep cu compania internaţională Nike, contract intermediat tot de fostul sportiv.)
Potrivit unor surse ale Business MAGAZIN, valoarea contractului dintre Simona Halep şi Banca Transilvania este de câteva sute de mii de euro.
Banca Transilvania este tot mai implicată în sport, iar un argument în acest sens este faptul că banca din Cluj este susţinătoarea principală a baschetului românesc. „Dar ne implicăm în susţinerea mai multor sporturi – raliu, cros, gimnastică“, spune Sergiu Mircea.
El spune că ideea parteneriatului cu Simona Halep a venit pe fondul dorinţei Băncii Transilvania de a se implica în promovarea sportului atât la nivel de performanţă, cât şi la nivel de masă, dar şi pentru că România are nevoie de exemple de curaj şi performanţă.
„Cu acest parteneriat – a unei companii campion local care susţine un mare campion şi om de tenis, numărul 1 mondial – credem că putem încuraja cei peste 2,5 milioane de clienţi ai BT, dar şi pe toţi românii, indiferent unde lucrează sau trăiesc. Simona Halep este cel mai mare campion al zilelor noastre, un model pentru români, dar şi mândria noastră în lume. Meciurile ei generează o emulaţie puternică, iar interesul şi audienţele pentru tenis sunt în creştere acum inclusiv datorită rezultatelor Simonei. Dincolo de performanţa sportivă, Simona Halep este un role model şi ne dorim ca proiectele pe care o să le derulăm împreună cu ea să crească nivelul de încredere şi moralul românilor. Aşa am început – cu «Hai să facem treabă, România!» – o campanie motivaţională, lansată în preajma Zilei Naţionale a României“, a completat reprezentantul BT.
Mesajul campaniei a fost realizat de Banca Transilvania împreună cu Simona Halep şi agenţiile de publicitate Three şi Next Advertising şi agenţia de PR MSL The Practice.
„E clar că România are nevoie de un discurs zilele astea, dar cum ar trebui să sune? În primul rând, poate că începe chiar aşa, cu această întrebare, apoi continuă, dar fără să caute măreţia, ci normalitatea. Sigur, poate scoate în faţă un mare român, dar şi pe alţii care au ceva de zis, şi poate oferi şi lecţii, dar nu în cuvinte pretenţioase, ci în vorbele unor oameni obişnuiţi, că trebuie doar să ne facem treaba şi să muncim pentru ea, şi aşa putem ajunge locul unu la orice, la ce facem în casa noastră sau la serviciu, pentru cartier, pentru oraş sau pentru toată ţara. Fără să ne îndemne să ne uităm spre orizont, ci mai aproape aici, între noi, iar la final nu ne mai spune că se poate, ci ne lasă un pic şi încheie: Noi putem!“, acesta este unul dintre mesajele spoturilor publicitare promovate de BT împreună cu Simona Halep.
„Transmiterea unui mesaj mai puternic pentru români, pentru clienţii noştri, dar şi oportunitatea BT de a învăţa de la modele. Asta ramforsează poziţionarea băncii şi faptul că suntem alături de clienţii noştri şi susţinem valorile lor”, a explicat Sergiu Mircea unul dintre obiectivele parteneriatului.
De asemenea, în mediul online campania a fost vizualizată de peste 5 milioane de persoane şi a strâns peste 100.000 de like-uri în primele zile de la publicare. „Primele zile ne-au arătat entuziasmul incredibil al românilor când vine vorba de Simona Halep. De exemplu, campania BT din social media a avut un reach de peste 5 milioane de persoane şi peste 100.000 de like-uri. A fost ceva incredibil să vedem bucuria cu care clienţii noştri, fanii de pe social media şi publicul în general au primit mesajul BT şi al Simonei Halep. Ne bucurăm că am lansat un parteneriat care a fost foarte bine primit în piaţă, deoarece în sport, în business şi în comunicare contează mult primul pas, cum începi.” -
BREAKING NEWS: dispar toate agentiile de pariuri si cazinourile din Romania?! Planul de ULTIMA ora al Guvernului poate distruge TOT
In cazul in care OUG va fi adoptata in forma propusa, agentiile de pariuri stradale si online isi vor opri activitatea de la 1 ianuarie.Guvernul isi propune sa modifice modul in care sunt impozitate companiile care organizeaza jocuri de noroc si pariuri. Aprobarea planului in forma lui actuala ar desfiinta intreaga industrie de gambling pe teritoriul Romaniei. Conform ordonantei, agentiile stradale vor fi puse la plata unei taxe anuale de 3% din totalul incasarilor pe anul precedent, in timp ce pentru casele online procentul va ajunge la 5%!In cazul in care masurile ar intra in vigoare, actualii operatori de pe piata romaneasca ar fi obligati sa-si inchida afacerile, care ar deveni neprofitabile.Cititi mai multe pe www.prosport.ro -
Antreprenorul care mişcă economia a ajuns la 1.300 de camioane şi are în plan 250.000 de metri pătraţi de spaţii logistice
„Deţinem 100 de hectare de terenuri în apropiere de Bucureşti şi de Piteşti, pe care vrem să dezvoltăm viitoare proiecte. Până acum, am investit în total 25 de milioane de euro în cei 53.000 de metri pătraţi construiţi deja. În circa zece ani, dacă lucrurile merg bine, intenţionăm să ajungem la circa 250.000 de metri pătraţi“, spune Ion Lazăr, unicul acţionar al companiei.Grupul Lazăr are 900 de angajaţi, atât în serviciile de transport, cât şi în logistică şi producţie. Potrivit datelor de pe site-ul companiei, Internaţional Lazăr are o flotă de peste 1.300 de unităţi de transport.


