Există cercetători de artă care susţin că pictura Capelei Sixtine nu întruchipează doar idei desprinse din doctrina Bisericii Catolice, ci mai mult decât atât, ar ascunde secrete pe care nici comanditarii nu le cunoscuseră.
Dr. Deivis de Campos, anatomist la Universitatea Federală de Ştiinţe ale Sănătăţii din Porto Alegre, Brazilia, susţine că Michelangelo a inserat detaliile respective pentru a-şi exprima ura faţă de papă şi, în general, faţă de Biserica Catolică.
Panacea Urban Apothecary s-a născut din pasiunea pentru cosmetice de calitate a două tinere fără experienţă, dar cu ascuţit simţ antreprenorial. Sabrina Marinescu tocmai se întorsese din Paris, unde încheiase cinci ani de studii în comunicare, modă şi artă, dar şi câteva internshipuri în aria brandingului de lux. Pe de altă parte, Maria Ianoş, prietena şi actuala asociată a Sabrinei, absolvise facultatea de farmacie, iar în timpul liber realiza creme. În timpul unui prânz, la o discuţie în care s-au pus la curent cu cele mai recente activităţi şi pasiuni, tinerele şi-au dat seama că au în comun o pasiune pe care ar putea să o valorifice: cosmeticele.
„Total ad hoc, ne-a venit ideea de a face ceva împreună, să creăm un brand. Am pornit efectiv gândindu-ne că o să facem nişte creme în bucătărie şi le vom vinde între prieteni”, povesteşte Sabrina Marinescu. Au cumpărat materii prime – ca uleiuri şi seminţe – şi au început să le mixeze acasă. Reacţiile celor din jur le-au încurajat să continue: „Ne-am cremuit, toată lumea era încântată, dar compoziţiile erau destul de simple – nişte uleiuri cu nişte vitamine, nimic foarte elaborat. Foarte bune, de altfel, pentru că realist vorbind, din naivitate şi din dorinţa de a face cremele cele mai bune, noi puneam concentraţiile cele mai mari, uleiurile cele mai scumpe etc.”, spune aceasta. Ulterior au aflat că acest lucru nu prea se face în industrie, iar crema lor ar costa mult dacă ar trebui să o producă standardizat. Au început colaborarea cu o fabrică, cu care lucrează şi astăzi. „Fiind la început ne-am zbătut foarte mult, am fost foarte perfecţioniste; cred că numai pe logo ne-am chinuit cam o lună să ajungem la ceva ce ne convine. Acum nu aş mai face acelaşi lucru, dar pe de altă parte nu ne pare rău, fiindcă am primit laude de la companii de renume, precum Estée Lauder şi alţii”, spune tânăra antreprenoare.
De la idee până când au scos efectiv cremele pe piaţă a durat cam doi ani, pentru că, spune tânăra, s-au lovit de multe alte lucruri în afară de ceea ce ştiau ele să facă, mai exact producţie şi branding. Pas cu pas, sau „cu lumânarea”, după cum spune ea însăşi râzând, au reuşit să lanseze oficial Panacea Urban Apothecary. Investiţia iniţială, de-a lungul primilor doi ani a fost de 20.000 de euro, fonduri proprii provenite de la familiile lor. Din cauză că nu aveau nici buget, nici capacitate de a face mai multe linii cosmetice, s-au hotărât să se axeze pe trei creme. Una este o cremă antiîmbătrânire şi pentru ten uscat, alta este pentru ten normal şi piele sensibilă, iar a treia se adresează tenului gras, uşor acneic. Suma investită iniţial nu a fost îndeajuns încât să poată realiza o gamă întreagă de produse încă de la lansare, astfel că s-au focusat pe cele trei produse de îngrijire a tenului. După un an, vânzările înregistrate au fost cât se poate de bune: au rămas, efectiv, fără stocuri. Au folosit câştigurile pentru a mai adăuga încă două produse – un demachiant şi o loţiune tonică – ajungând la cinci produse marca Panacea Urban Apothecary. „Evident, ne-am lovit între timp de multe greutăţi, dar am avut norocul ca ai noştri să ne sprijine şi să ne înţeleagă. Până la urmă a fost un experiment, iar dacă nu ne pricepeam, nu puneam pasiune sau pur şi simplu nu aveam noroc, putea să se termine prost. Din fericire, nu s-a terminat prost. Nici nu s-a terminat!”, spune ea zâmbind.
După câţiva ani, o altă prietenă a Sabrinei – Irina Culeţu – a decis să renunţe la jobul stabil pe care îl avea şi să meargă pe drumul antreprenoriatului. „După ce am participat la un târg în Italia, ne-a venit ideea să facem suplimente alimentare naturale. O mare parte din ceea ce pui pe piele se pierde şi doar un mic procentaj se absoarbe. De aceea, cel mai eficient este să înghiţi acele substanţe adjuvante”, explică tânăra antreprenoare. În scurt timp, s-au gândit şi la un plan pentru noul proiect şi au aplicat pentru fonduri europene; au obţinut 25.000 de euro. „Pentru fonduri trebuie să ai toate piesele puzzle-ului puse, să îl prezinţi cuiva frumos ambalat şi acea persoană să-ţi dea ok-ul”, spune Sabrina Marinescu. Mai întâi s-au documentat temeinic; „de obicei, pentru fonduri îţi trebuie un consultant, însă noi nu puteam da câteva mii de euro cuiva pentru ceva de care nu eram sigure că va merge. Aşa că ne-am descurcat singure, iar Irina a ţinut efectiv partea de contabilitate, a stat nopţile, a făcut planul pe cinci ani”, povesteşte tânăra. În martie 2016 au lansat şi marca The Food Project, care conţine patru suplimente alimentare, complementare liniei de îngrijire cosmetică: Skin Elixir (ajută la regenerarea pielii), The Body Supplement (pentru cei care vor să slăbească), The Detox Wonder (pentru îmbunătăţirea metabolismului şi a digestiei) şi The Happiness Formula (pentru energie şi stare de bine). Acestea conţin ingrediente simple, din natură, pe care toată lumea le cunoaşte, dar le ocoleşte de dragul tehnologiei, ţine să precizeze antreprenoarea.
Panacea Urban Apothecary s-a născut din pasiunea pentru cosmetice de calitate a două tinere fără experienţă, dar cu ascuţit simţ antreprenorial. Sabrina Marinescu tocmai se întorsese din Paris, unde încheiase cinci ani de studii în comunicare, modă şi artă, dar şi câteva internshipuri în aria brandingului de lux. Pe de altă parte, Maria Ianoş, prietena şi actuala asociată a Sabrinei, absolvise facultatea de farmacie, iar în timpul liber realiza creme. În timpul unui prânz, la o discuţie în care s-au pus la curent cu cele mai recente activităţi şi pasiuni, tinerele şi-au dat seama că au în comun o pasiune pe care ar putea să o valorifice: cosmeticele.
„Total ad hoc, ne-a venit ideea de a face ceva împreună, să creăm un brand. Am pornit efectiv gândindu-ne că o să facem nişte creme în bucătărie şi le vom vinde între prieteni”, povesteşte Sabrina Marinescu. Au cumpărat materii prime – ca uleiuri şi seminţe – şi au început să le mixeze acasă. Reacţiile celor din jur le-au încurajat să continue: „Ne-am cremuit, toată lumea era încântată, dar compoziţiile erau destul de simple – nişte uleiuri cu nişte vitamine, nimic foarte elaborat. Foarte bune, de altfel, pentru că realist vorbind, din naivitate şi din dorinţa de a face cremele cele mai bune, noi puneam concentraţiile cele mai mari, uleiurile cele mai scumpe etc.”, spune aceasta. Ulterior au aflat că acest lucru nu prea se face în industrie, iar crema lor ar costa mult dacă ar trebui să o producă standardizat. Au început colaborarea cu o fabrică, cu care lucrează şi astăzi. „Fiind la început ne-am zbătut foarte mult, am fost foarte perfecţioniste; cred că numai pe logo ne-am chinuit cam o lună să ajungem la ceva ce ne convine. Acum nu aş mai face acelaşi lucru, dar pe de altă parte nu ne pare rău, fiindcă am primit laude de la companii de renume, precum Estée Lauder şi alţii”, spune tânăra antreprenoare.
De la idee până când au scos efectiv cremele pe piaţă a durat cam doi ani, pentru că, spune tânăra, s-au lovit de multe alte lucruri în afară de ceea ce ştiau ele să facă, mai exact producţie şi branding. Pas cu pas, sau „cu lumânarea”, după cum spune ea însăşi râzând, au reuşit să lanseze oficial Panacea Urban Apothecary. Investiţia iniţială, de-a lungul primilor doi ani a fost de 20.000 de euro, fonduri proprii provenite de la familiile lor. Din cauză că nu aveau nici buget, nici capacitate de a face mai multe linii cosmetice, s-au hotărât să se axeze pe trei creme. Una este o cremă antiîmbătrânire şi pentru ten uscat, alta este pentru ten normal şi piele sensibilă, iar a treia se adresează tenului gras, uşor acneic. Suma investită iniţial nu a fost îndeajuns încât să poată realiza o gamă întreagă de produse încă de la lansare, astfel că s-au focusat pe cele trei produse de îngrijire a tenului. După un an, vânzările înregistrate au fost cât se poate de bune: au rămas, efectiv, fără stocuri. Au folosit câştigurile pentru a mai adăuga încă două produse – un demachiant şi o loţiune tonică – ajungând la cinci produse marca Panacea Urban Apothecary. „Evident, ne-am lovit între timp de multe greutăţi, dar am avut norocul ca ai noştri să ne sprijine şi să ne înţeleagă. Până la urmă a fost un experiment, iar dacă nu ne pricepeam, nu puneam pasiune sau pur şi simplu nu aveam noroc, putea să se termine prost. Din fericire, nu s-a terminat prost. Nici nu s-a terminat!”, spune ea zâmbind.
După câţiva ani, o altă prietenă a Sabrinei – Irina Culeţu – a decis să renunţe la jobul stabil pe care îl avea şi să meargă pe drumul antreprenoriatului. „După ce am participat la un târg în Italia, ne-a venit ideea să facem suplimente alimentare naturale. O mare parte din ceea ce pui pe piele se pierde şi doar un mic procentaj se absoarbe. De aceea, cel mai eficient este să înghiţi acele substanţe adjuvante”, explică tânăra antreprenoare. În scurt timp, s-au gândit şi la un plan pentru noul proiect şi au aplicat pentru fonduri europene; au obţinut 25.000 de euro. „Pentru fonduri trebuie să ai toate piesele puzzle-ului puse, să îl prezinţi cuiva frumos ambalat şi acea persoană să-ţi dea ok-ul”, spune Sabrina Marinescu. Mai întâi s-au documentat temeinic; „de obicei, pentru fonduri îţi trebuie un consultant, însă noi nu puteam da câteva mii de euro cuiva pentru ceva de care nu eram sigure că va merge. Aşa că ne-am descurcat singure, iar Irina a ţinut efectiv partea de contabilitate, a stat nopţile, a făcut planul pe cinci ani”, povesteşte tânăra. În martie 2016 au lansat şi marca The Food Project, care conţine patru suplimente alimentare, complementare liniei de îngrijire cosmetică: Skin Elixir (ajută la regenerarea pielii), The Body Supplement (pentru cei care vor să slăbească), The Detox Wonder (pentru îmbunătăţirea metabolismului şi a digestiei) şi The Happiness Formula (pentru energie şi stare de bine). Acestea conţin ingrediente simple, din natură, pe care toată lumea le cunoaşte, dar le ocoleşte de dragul tehnologiei, ţine să precizeze antreprenoarea.
Un astfel de temerar este americanul Steven Thomas, care colecţionează, dar şi testează raţii militare, dornic să mănânce ceea ce mâncau şi eroii lui, scrie Financial Times.
Acesta a prins gust de alimente pentru armată din copilărie, iar la maturitate a început să caute informaţii despre ce mâncau militarii în trecut şi chiar să achiziţioneze raţii militare pe care se filma deschizându-le şi chiar gustând din ele, după care încărca filmuleţele pe YouTube.
Atunci, spune Thomas, şi-a dat seama că unele alimente rezistă foarte bine trecerii timpului. Printre cele care l-au impresionat se numără un fursec cu ciocolată din cele distribuite soldaţilor americani participanţi la Războiul Coreei în 1951, un hot-dog din 1982 ori cafea instant din Cel de-Al Doilea Război Mondial. Recordul de vechime îl deţine însă un pesmet marinăresc din 1863 destinat combatanţilor din Războiul de Secesiune din SUA.
Colecţionatul de pantofi sport a devenit o pasiune nu numai pentru tineri, ci şi pentru cei ceva mai mari de vârstă, cum ar fi Jerry Seinfeld, care, pe lângă maşini Porsche, adună cu grijă şi aşa ceva, la fel ca regizorul Spike Lee ori actorul Mark Wahlberg. O colecţie de pantofi sport poate ajunge la mii de perechi şi o valoare de sute de mii de dolari şi, pe cât posibil, colecţionarul achiziţionează mai multe perechi dintr‑un model pentru ca să le şi poată purta, nu doar să se laude cu ele.
Moda colecţionatului de încălţări sport datează din anii ’80, odată cu lansarea unor modele ca Air Jordan de la Nike sau lansarea single-ului trupei Run DMC „My Adidas”. Colecţionarii sunt atraşi de raritatea unui model şi designul acestuia, precum şi de legătura lui cu un film, cum ar fi „Back to the Future II” ori de faptul că modelul respectiv a apărut ca urmare a colaborării dintre un producător şi un creator de modă sau un sportiv celebru.
Lor li se adresează şi magazine specializate, cum ar fi Kith din New York, unde pot găsi ediţii limitate pe care le-au ratat la vremea lor. Clienţi dispuşi să plătească bani frumoşi pe pantofi sport de colecţie se pot găsi mai nou şi cu ajutorul reţelelor de socializare online, pe care se găsesc fotografii cu vedete care poartă aşa ceva. Când se lansează un model în ediţie limitată, colecţionarii fie vor face coadă în faţa magazinului ca să prindă o pereche, fie vor plăti pe cineva să stea în locul lor. Dacă nici aşa nu au reuşit, atunci vor apela la consignaţii specializate ori la eBay, unde încălţările provin de la întreprinzătorii care au avut norocul să prindă una sau mai multe perechi şi caută să scoată profit.
De când şi-a lansat prima colecţie de „pantofi-bijuterie” în New York, în urmă cu 23 de ani, şi până în prezent, Giuseppe Zanotti s-a remarcat în lumea modei prin designul elaborat şi ingenios – materiale cu tentă rock & roll mixate cu unele rafinate, modele futuristice, ce îşi propun să „bată gravitaţia”, ori tenişi auriţi pentru „orgoliul” vedetelor hip-hop, după cum el însuşi le descrie. În ultimele două decenii, sub marca Zanotti sunt produse şi poşete, bijuterii sau colecţii ready-to-wear (articole vestimentare care sunt produse în fabrici, la dimensiuni standard), însă amprenta fondatorului se remarcă în stilul fiecăreia.
Giuseppe Zanotti (n. 1957) s-a născut în micul oraş San Mauro Pascoli, în Italia, la câţiva km de Rimini, zonă cu tradiţie de aproape un secol în producţia de încălţăminte. Deşi părinţii săi erau comercianţi – aveau un magazin de îngheţată – el a ales să ducă mai departe tradiţia oraşului natal. „M-am născut într-un loc în care toată lumea era obişnuită cu mirosul de piele. Eram creativ şi am decis să îmi îndrept talentul şi ideile spre acest lucru”, spune designerul. Însă calea spre cariera actuală nu a fost prea uşor de parcurs. Unul dintre cei mai apreciaţi designeri de astăzi a fost cândva DJ de radio. „Pasiunea mea pentru muzică a început în jurul vârstei de 14 ani, când învăţam să cânt la chitară. Până la 17 ani am lucrat pentru un post local de radio, care îmi permitea să pun ce muzică voiam, neobişnuită pentru Italia anilor ’70”, povesteşte despre prima sa pasiune. Din păcate, cu banii câştigaţi la radio nu îşi putea plăti facturile, iar părinţii nu mai erau dispuşi să îl întreţină. Deşi îşi iubea jobul, şi-a dat seama că trebuie să facă ceva mai mult, aşa că a demisionat în ideea de a-şi găsi un serviciu stabil şi mai bine plătit. Însă căutările sale au durat nu mai puţin de şapte ani. „Familia mea era foarte supărată, din moment ce m-au susţinut financiar de la 17 până la 24 de ani. Tatăl meu nu mai credea în mine, mă considera un ratat”, povestestea el în urmă cu doi ani jurnaliştilor de la Forbes USA.
Ce l-a condus pe tânărul de 24 de ani spre modă? Acelaşi lucru care l-a îndreptat şi spre radio: pasiunea pentru muzică. Ca un avid colecţionar de viniluri – pe care le obţinea din Londra, pe circuitul pieţei negre – Zanotti era pasionat de stilul lui Jimi Hendrix şi artişti de muzică soul din Philadelphia, care erau ilustraţi pe coperţile vinilurilor. „Pe atunci nu existau videoclipuri, aşa că singura modalitate prin care puteam intra în lumea aceea erau coperţile respective. Am început să iubesc moda pentru că iubeam muzica.”
Crescând în San Mauro Pascoli, nu a fost o mişcare surprinzătoare pentru Zanotti să-şi îndrepte creativitatea spre pantofi, aşa că timp de patru ani a lucrat în cadrul unei companii locale de încălţăminte. După această perioadă, în care a prins gustul designului, şi-a oferit serviciile în regim de colaborare pentru diverse branduri precum Gianfranco Ferre sau Valentino. Această experienţă l-a determinat să-şi creeze propriul brand – a achiziţionat o mică firmă producătoare de încălţăminte, numită Vicini. „Aveam un vis, dar nimeni nu voia să pună în practică ideile mele despre pantofi. Aşa că am început să îi produc singur”, povesteşte designerul. În 1994, la New York, Giuseppe Zanotti şi-a prezentat prima colecţie cu numele său, ce a surprins prin metoda inedită de a împodobi pantofii cu diverse bijuterii strălucitoare. Aceasta a apărut pe piaţă un an mai târziu.
Celebrităţile au dezvoltat rapid o afinitate pentru pantofii şi accesoriile Zanotti. Prima ce i-a purtat creaţiile a fost Madonna, urmată de nume mari din lumea muzicii, dar şi vedete de pe platourile Hollywood. În anii 2000, a fost deschis şi primul boutique destinat publicului – Giuseppe Zanotti Design, în Milano, ce s-a extins rapid spre marile capitale ale modei: New York, Paris, Londra, Moscova, Dubai sau Hong Kong. Astăzi, eticheta Zanotti se află în peste 100 de magazine premium din lume. În 2014, LVMH (Louis Vuitton, cea mai mare companie producătoare de bunuri de lux din lume) a achiziţionat 30% din acţiunile grupului Giuseppe Zanotti, mişcare ce a permis brandului să-şi întărească strategia de extindere internaţională.
Înscrierile sunt deschise tinerilor care îşi doresc să trăiască experienţa unui start-up pe care să îl dezvolte alături de mentori de top, antreprenori şi specialişti în ICT şi business. Programul este organizat de Tech Lounge cu sprijinul Orange, Carrefour, BRD Groupe Société Générale, Enel, precum şi The Romanian-American Foundation, partener strategic.
Potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii programului, Innovation Labs 2017 urmăreşte şase direcţii de dezvoltare pentru Smart Territories: Agriculture, Cyber-Security, Energy, Health & Lifestyle, Retail şi Smart Cities. Tinerii pornesc de la o idee pe care o rafinează în cadrul programului de mentorat şi care evoluează treptat într-un prototip viabil şi persuasiv, cu aplicaţii în piaţă.
Programul Innovation Labs 2017 se va desfăşura între 4 martie şi 24 mai.
Pre-acceleratorul Innovation Labs se afla anul acesta la a 5-a ediţie. În cei 4 ani de activitate, prin experienţa de mentorat de 3 luni au trecut 117 echipe şi peste 800 de participanţi din 4 oraşe din România.
Printre echipele de succes ale Innovation Labs se numără:
· Wyliodrin (2013) – o platformă online care permite programarea şi monitorizarea facilă şi flexibilă a dispozitivelor embedded, stimulând învăţarea IoT prin prototipare rapidă;
· Fullscreen Digital (2014) – startup specializat pe marketing digital, actualmente una din companiile lider de piaţă din România; soluţia este inclusă în portofoliul B2B al Orange România şi în proiectul pilot al Orange din cadrul Smart City Alba Iulia 2018;
· CODA Footprint (2015) – o soluţie de cibersecuritate inovativă pentru corporaţii bazată crearea unei amprente digitale ce permite identificarea rapidă a riscurilor, eliminarea vulnerabilităţilor şi comunicarea eficientă între manageri şi experţii tehnici; în prezent are clienţi activi la nivel naţional, punând accentul pe expansiunea internaţională şi dezvoltarea de noi funcţionalităţi;
· Avocatoo (2016) – blog juridic în care jurişti, studenţi, avocaţi, consilieri juridici şi profesionişti ai dreptului creează şi distribuie conţinut interactiv; JURIO by Avocatoo este o platformă de căutare care înglobează documente judecătoreşti;
· ENTy (2016) – senzor medical pentru specialiştii din ORL & neurologie, echipă câştigătoare a concursului internaţional Microsoft Imagine Cup;
· uRADMonitor (2016) – sistem distribuit de senzori de mediu cu impact la nivel global, permiţând monitorizarea continuă a poluării prin factori toxici multipli; produsul este prezent în peste 45 de ţări, fiind implicat şi în proiectul pilot Smart City în Alba Iulia.
Programul Innovation Labs este organizat anul acesta în trei etape: Hackathon, Boost Day şi Demo Day.
Hackathon-ul de 24 de ore oferă tinerelor echipe oportunitatea de a-şi contura mai clar ideile, de a le susţine în faţa juriul şi a publicului şi de a-şi consolida echipa. Cele mai bune echipe vor continua să îşi dezvolte produsele în cadrul programului de mentorat din martie – mai, prin întâlniri săptămânale cu specialişti de top din industria ICT şi din business, consolidându-şi prototipul iniţial într-un produs viabil şi funcţional. Echipele îşi prezintă prototipurile finale pe 24 mai la Demo Day, în faţa potenţialilor investitori, parteneri şi mass media. Este un eveniment vibrant şi, în acelaşi timp, un nou început pentru echipe, care au şansa de a câştiga atenţia unor finanţatori, parteneri şi noi utilizatori.
– 13 februarie – 2 martie 2017: Perioada de înscrieri pentru Hackathonul din Bucureşti;
– 4 – 5 martie 2017: Hackathonul din Bucureşti, în cadrul Universităţii POLITEHNICA din Bucureşti;
– 13 feb – 9 martie: Perioada de înscrieri pentru Hackathoanele din Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu şi Timişoara;
– 11 – 12 martie 2017: Hackathoanele din Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu şi Timişoara.
„Innovation Labs oferă tinerilor o experienţă de antreprenoriat şi explorare personală. Participanţii se întâlnesc cu mentori de excepţie, antreprenori şi profesionişti de vârf din IT, cu care au şansa de a lucra îndeaproape, învăţând din experienţa lor şi din observaţiile directe pe marginea produsului pe care îl dezvoltă. Este o oportunitate de a lucra real în echipă şi de a-şi extinde reţelele profesionale în ecosistemul antreprenorial românesc. Astăzi antreprenoriatul nu mai este o alternativă de carieră, ci un limbaj global vorbit atât în startupuri cât şi în proiecte intraprenoriale, un stil profesional orientat spre designul de produs, înţelegerea pieţei şi a utilizatorilor. Innovation Labs a ajuns acum la a 5-a ediţie, atrăgând în fiecare an tineri pasionaţi şi dornici de a-şi face auzită vocea prin intermediul noilor tehnologii. Hackathonul 2017 îşi deschide acum porţile spre o nouă experienţă transformatoare”, spune Răzvan Rughiniş, cofondator Innovation Labs.
În locul apariţiilor strălucitoare ale străbunicului ei şi a vieţii spectaculoase pe care acesta a dus-o, tânăra este o apariţie extrem de discretă, fiind văzută doar în cadrul unor serate caritabile sau în competiţiile care au legătura cu pasiunea ei, caii.
Citiţi mai multe pe www.one.ro