În ciuda imaginii negative pe care ţara noastră o are de multe ori dincolo de hotare, România este un loc plin de surprize, de fenomene unice şi de forme de relief unice în lume. Tot în spaţiul carpato-danubiano-pontic, se regăseşte şi singurul loc din lume în care viaţa ar putea continua în urma unui atac nuclear.
Tag: nuclear
-
Londra anunţă investiţii de 687 de milioane de euro la baza navală nucleară Faslane, din Scoţia
Baza navală Faslane, cunoscută oficial sub numele HM Naval Base Clyde, este unul dintre cele trei obiective navale majore din Marea Britanie, alături de Portsmouth şi Devonport. Patru submarine dotate cu rachete balistice Trident îşi au baza la Faslane.
În cadrul bazei lucrează aproximativ 6.700 de angajaţi militari şi civili şi contractori, iar numărul lor ar urma să crească la 8.200 până în 2022, după ce la Faslane vor fi transferate mai multe submarine.
Ministerul de Finanţe a precizat că noile investiţii vor conduce la crearea a mii de locuri de muncă în plus.
Banii vor fi folosiţi pentru proiecte de infrastructură la baza Faslane în următorii zece ani, cea mai mare parte a lucrărilor urmând să înceapă în 2017.
Un purtător de cuvânt al Partidului Naţional Scoţian (SNP, majoritar în Scoţia), Brendan O’Hara, a cerut însă ca Faslane să devină o “bază convenţională”. “Se pare că Ministerul de Finanţe are un fond nelimitat pentru a menţine pe linia de plutire un arsenal de arme nucleare nedorit şi obscen”, a precizat O’Hara.
Osborne a avertizat la rândul său că Partidul Laburist, dacă va fi condus de Jeremy Corbyn şi va susţine poziţia SNP împotriva programului nuclear Trident, ar reprezenta o ameninţare pentru securitatea naţională.
-
ONU estimează la 9,2 milioane de euro pe an costul monitorizării implementării acordului cu Iranul
În document, întocmit pentru o reuniune specială programată marţi a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), se precizează că aceste costuri sunt calculate din momentul începerii apliicării acordului. Adică la ceva timp după ce va fi adoptat, pe 18 octombrie.
AIEA extrapolează în acest document costul monitorizării acordului la 138 de milioane de euro, precizând că estimează costuri anuale în valoare de 9,2 milioane de euro “pentru o perioadă de 15 ani”. Aceasta este durata planificată a acordului semnat de Teheran cu şase mari puteri în vederea limitării activităţilor prin care Iranul ar putea produce o armă nucleară, în schimbul anulării sancţiunilor economice.
Reuniunea de marţi este dedicată aprobării de către cei 35 de membri ai Consiliului de Administraţie al AIEA a rolului de monitorizare a Aenţiei şi solicitării fondurilor necesare în vederea desfăşurării acestor activităţi.
Suficient de multe ţări urmează să contribuie în a da curs solicitării AIEA.
Un diplomat dintr-o ţară membră a Consiliului de Administraţie al AIEA a declarat luni că Statele Unite, Franţa, Marea Britanie şi Germania – cele patru mari puteri occidentale care au negociat acordul cu Iranul – s-au angajat deja să acopere cel puţin o parte din costuri, alături de alte state – între care Japonia, Finlanda, Australia, Canada, Olanda şi Noua Zeelandă. El a solicitat protecţia anonimatului, deoarece nu avea permisiunea să discute informaţii confidennţiale.
Rusia şi China, celelalte două mari puteri care s-au aşezat la masa negocierilor cu Iranul, ar urma să pună şi ele umărul, la acoperirea unei părţi din cheltuielile suplimentare.
-
Rusia expune lângă Kremlin o copie a celei mai puternice bombe detonate în istoria omenirii – VIDEO
Copia după bomba cu hidrogen de tip AN-602 urmează să fie principala atracţie a unei expoziţii dedicate realizărilor atomice ale Rusiei din 1945 încoace, găzduite în Piaţa Manej.
Fosta Uniune Sovietică a detonat bomba cu hidrogen de 58 de megatone în 1961, în Arctica. Aceasta a fost de 3.000 de ori mai puternică decât bomba atomică de la Hiroshima.
Bomba a fost lansată de un bombardier conceput special în acest scop.
Bombardierul de tip Tu-95B a lansat bomba de 26,5 tone greutate de la altitudinea de 10,5 kilometri înălţime, la poligonul de testare de la Novaia Zemlia, în Arctica.
Presa rusă scrie că unda de şoc a înconjurat Pământul de trei ori, mingea de foc a avut diametrul de 4,6 kilometri, iar ciuperca a urcat până la 67 de kilometri înălţime.
Bombardierul ar fi pierdut aproape un kilometru altitudine din cauza suflului exploziei.
– Mândrie nucleară
Copia bombei urmează să fie adusă la Moscova de la Sarov, un oraş închis, în care se efectuează cercetări în domeniul nuclear, situat la 465 de kilometri est de capitala rusă. Vizitarea oraşului se face în baza unor permise speciale, având în vedere că acolo se produc focoase nucleare.
Expoziţia, organizată de către corporaţia de stat Rosatom, intitulată “70 de ani de industrie atomică – o reacţie în lanţ de succese”, este deschisă publicului în perioada 1-29 septembrie.
Bomba a avut şi un nume de alint, “mama lui Kuzma”, care vine dintr-o expresie rusă ce poate fi tradusă “vă învăţăm noi minte”.
Expresia a fost folosită de către fostul lider sovietic Nikita Hruşciov, de origine ucraineană, într-o discuţie cu vicepreşedintele american de la acea vreme Richard Nixon, în 1959, în plină cursă a înarmării nucleare din timpul Războiului Rece, potrivit presei ruse.
Expoziţia de la Manej cuprinde, între altele, obiecte personale ale unor oameni de ştiinţă sovietici celebri, documente desecretizate din arhivele sovietice, machete de reactoare nucleare şi ale unui spărgător de gheaţă cu propulsie nucleară.
-
Japonia reporneşte primul reactor nuclear de la catastrofa de la Fukushima
Fyushu Electric Power Co. a început să scoată barele de control la Reactorul nr. 1 de la Sendai la ora locală 10.30 (4.30, ora României). Compania a anunţat că reactorul urmează să înceapă să producă energie electrică până la sfârşitul săptămânii şi să-şi reia operaţiunile comerciale până în prima parte a lui septembrie, în urma unor inspecţii. Al doilea reactor al centralei este programat să fie repus în folosinţă ulterior, anul acesta.
Japonia are 43 de reactoare nucleare operabile. Niciunul dintre ele nu a mai produs energie electrică din septembrie 2013, iar eforturile de a le reporni pe unele dintre ele s-au confruntat cu întârzieri repetate, în contextul în care centralele s-au străduit să îndeplinească reglementările mai stricte, introduse după cutremurul urmat de tsunami, în 2011, care a devastat Centrala Nucleară Fukushima Daiichi.
Până în prezent, doar cinci au reuşit să treacă de verificările efectuate de către autorităţi din domeniul securităţii nucleare.
Înainte de catastrofa de la Fukushima, în care trei reactoare au fost grav avariate, energia nucleară reprezenta aproximativ 30% din electricitatea Japoniei. Însă, după ce reactoarele au fost oprite în anii de după catastrofă, ţara a devenit dependentă de cărbune, gaz natural lichefiat şi petrol pentru a-şi acoperi aproape 90% din nevoile de electricitate.
Premierul Shinzo Abe şi Guvernul său au anunţat că vor să repornească reactoarele pentru a reduce dependenţa ţării de importurile de energie.
O serie de sondaje a arătat că majoritatea japonezilor se opune repornirii reactoarelor, iar acest lucru s-a reflectat în scăderea susţinerii premierului.
Oponenţii citează riscuri de mediu într-una dintre ţările cele mai afectate de cutremure, vulnerabilă totodată şi la alte dezastre.
Protestatari s-au adunat marţi la centrală. “Cine îşi va asuma responsabilitatea pentru un accident nuclear?”, se putea citi pe o pancartă.
Shinzo Abe dădea asigurări luni că noile standarde de securitate sunt “la cel mai înalt nivel din lume”.
-
Nagasaki cere abolirea armelor nucleare la 70 de ani de la bombardamentul atomic american
Un reprezentant al supravieţuitorilor catastrofei a declarat în cadrul ceremoniei anuale, la care asista inclusiv premierul Shinzo Abe, că legislaţia în domeniul securităţii introdusă de către Guvernul condus de acesta este contrară dorinţei supravieţuitorilor tragediei şi “va conduce la război”.
“Nu putem accepta acest lucru”, a subliniat Sumiteru Taniguchi, în vârstă de 86 de ani, după ce a descris în termeni şocanţi suferinţa şi modul în care au murit alţi oameni în atacul atomic de pe 9 august 1945 asupra oraşului Nagasaki.
Reprezentanţi din 75 de ţări, inclusiv ambasadorul Statelelor Unite Caroline Kennedy, s-au aflat printre persoanele care s-au reunit sub un baldachin alb, înalt, care să le protejeze de cele 31 de grade Celsius, duminică dimineaţa, în Parcul Păcii din oraş.
Un clopot a răsunat, iar participanţii au păstrat un moment de tăcere la ora locală 11.02 (5.02, ora României), momentul în care un bombardier american de tip B-92 a largat bomba atomică, omorând peste 70.000 de persoane şi determinând Japonia să capituleze, ceea ce a condus la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Prima bombă atomică, largată la Hiroshima, cu trei zile mai înainte, a ucis aproximativ 140.000 de persoane.
Proiectele legislative ale lui Abe în domeniul securităţii, despre care afirmă că sunt necesare pentru a consolida capacităţile de disuasiune ale Japoniei în faţa ameninţărilor tot mai puternice din regiune, se lovesc de o opoziţie publică rigidă. Aceste proiecte modifică limitările de natură constituţională care reduc armata la autoapărare, permiţând forţelor japoneze să apere aliaţi în circumstanţe limitate.
Primarul oraşului Nagasaki Tomihisa Taue a evocat, în faţa participanţilor la ceremonie, “neliniştea generalizată” în legătură cu aceste proiecte, care au trecut de Camera inferioară a Parlamentului şi se află în prezent în Senat.
“Îndemn Guvernul Japoniei să asculte aceste voci şi să liniştească îngrijorările”, a declarat Taue.
Secretarului general al ONU Ban Ki-moon a îndemnat într-un mesaj, la fel ca Taue şi alţii, la abolirea armamentului nuclear.
“Mă alătur din toată inima acestui îndemn de raliere la nivel mondial: fără alte Nagasaki, fără alte Hiroshime”, este citat spunând Ban Ki-moon în mesajul citit de către Kim Won-soo, Înaltul Reprezentant ONU pentru Dezarmare.
Shinzo Abe a promis, într-o scurtă alocuţiune, că Japonia, singura ţară care a cunoscut experienţa atacurilor nucleare, va căuta să joace un rol de prim-plan în dezarmarea nucleară a lumii.
-
Washingtonul pregăteşte prelungirea unui acord controversat cu Beijingul în domeniul nuclear civil
Perioada de 90 de zile pentru reexaminarea acordului a expirat vineri, fără a fi propuse modificări şi fără a se cere blocarea documentului în Congresul Statelor Unite.
“Statele Unite şi China vor decide în viitorul apropiat când va fi prelungit acordul”, a comunicat Departamentul de Stat.
Actualul acord de parteneriat în domeniul energiei nucleare civile expiră la sfârşitul anului 2015. Administraţia Barack Obama avertizase că încetarea cooperării în industria nucleară cu China va fi devastatoare pentru sectorul atomo-electric american, riscând şi să afecteze relaţiile bilaterale.
China este pe primul loc în lume în privinţa ritmului dezvoltării industriei atomo-electrice. În prezent, patru reactoare de tip american sunt în curs de construire în China, în cadrul unor contracte cu valoarea totală opt miliarde de dolari. În plus, există planuri pentru construirea altor zeci de reactoare.
Daniel Lipman, vicepreşedintele Institutului pentru Energie Nucleară din SUA, a salutat faptul că procedura de prelungire a acordului este “aproape completă”, explicând că, în viitorul apropiat, China va deveni principala piaţă destinată tehnologiei nucleare americane.
Numeroşi senatori americani, atât republicani, cât şi democraţi, au exprimat preocupări, explicând că există riscul ca tehnologia nucleară americană să fie transpusă pe submarine nucleare, o situaţie interzisă prin acord.
-
Cum transformă acordul nuclear cu Iranul energia atomică în petrol
Textul prevede o ridicare treptată şi condiţionată a sancţiunilor, în schimbul garanţiilor că Iranul nu va dezvolta armament nuclear. Potrivit acordului, programul va fi restrâns în următorul deceniu, în schimbul eliminării sancţiunilor internaţionale de ordinul sutelor de miliarde de dolari. Multe dintre restricţiile impuse economiei iraniene, cum ar fi cele din sectorul energiei şi cel financiar, ar putea fi ridicate până la sfârşitul acestui an.
Rezoluţia prevede aplicarea deplină şi la timp a acordului convenit la Viena şi cere membrilor Naţiunilor Unite să faciliteze procesul. Consiliul de Securitate a însărcinat Agenţia internaţională pentru Energie Atomică să efectueze verificările necesare şi să monitorizeze angajamentele nucleare ale Iranului.
Preşedintele american Barack Obama a declarat că votul consiliului de securitate a arătat un consens larg că acordul este cea mai bună cale care să asigure că Iranul nu fabrică bombe nucleare. El a spus că speră ca Congresul american să acorde atenţie acestui consens larg.
Teheranul promovează eliminarea sancţiunilor şi politica externă“de rezistenţă.
Reacţia imediată a presei proguvernamentale şi promilitare iraniene a fost să atace statul care respinge acordul, Israelul. Agenţia de presă Fars, legată de Corpul Gărzii Revoluţionare, a scris că „Israelul este singurul perdant al acordului nuclear“, în timp ce postul Press TV a relatat că premierul israelian Benjamin Netanyahu încă „fumegă“ din cauza acordului. Agenţia semioficială Irna a mers chiar mai departe, sugerând că timpul lui Netanyahu a trecut.
Jim Walsh, expert în securitate internaţională la Massachusetts Institute of Technology, consideră că este o tactică eficientă. „Iranul are multă antipatie faţă de Israel, iar referirea la inamic, afirmând că urăşte acordul, poate fi foarte convingătoare pentru publicul iranian“, a explicat Walsh, opinia sa fiind împărtăşită şi de Farideh Farhi, analist la University of Hawaii. „În unele privinţe, reacţia panicată a premierului Netanyahu este tot ce au nevoie iranienii pentru a promova acordul“, a spus Farhi, potrivit căruia argumentul este eficient în special în faţa iranienilor de orientare dură.
Principalul argument al autorităţilor iraniene a fost exprimat în mod clar de cel care are ultimul cuvânt în problemele nucleare, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei. El a afirmat în faţa susţinătorilor exact ce vor să audă cei de orientare dură şi anume că cu sau fără acord, politicile externe de rezistenţă vor continua, indiferent de ce spun puterile mondiale. „Vom continua să ne susţinem prietenii. Naţiunile nevinovate ale Palestinei, Yemenului, guvernele Siriei şi Irakului, poporul inocent al Bahreinului, rezistenţa din Liban vor avea întotdeauna sprijinul nostru“, a spus Khamenei.
Occidentul porneşte de la ideea că liderul Khamenei poate controla opozanţii din Iran, dar îngrijorarea creşte la Teheran. Presa de stat a citat un general al Gărzii Revoluţionare care a spus că există probleme serioase legate de acord, în timp ce un activist conservator a exprimat temerea că programul nuclear iranian este restricţionat în schimbul unei promisiuni ambigue de ridicare a sancţiunilor.
Washingtonul pune mare accent pe concesii.
Autorităţile americane pun mare accent pe concesiile făcute de Iran în privinţa programului nuclear, pe dezinstalarea a mii de centrifuge, renunţarea la 95% din combustibilul nuclear, explicând în schimb necesitatea ridicării sancţiunilor, ca singurul mijloc realist de încheiere a acordului.
În timp ce Congresul intră într-o perioadă de şase săptămâni de analiză a acordului, secretarul de stat John Kerry a spus că alternativa este mult mai proastă. „Dacă Congresul nu ar aproba acordul, nu ar mai fi inspecţii, nu ar mai fi sancţiuni, nu am mai avea posibilitatea de a negocia“, a avertizat Kerry la CNN.
Walsh, analistul de la MIT, a spus că va fi interesant de urmărit cum vor evolua dezbaterile din Capitol Hill în următoarele săptămâni, un număr de parlamentari fiind deja ocupaţi cu pregătirea campaniei electorale de anul viitor.
„Există presiuni uriaşe. Există spoturi TV, în campaniile senatoriale democrate, care denunţă acordul şi presează democraţii să îl respingă“, a spus Walsh. El consideră însă că presiunile s-ar putea schimba odată cu apropierea votului. „Când vine momentul votului, Congresul se va întreba: Doresc să îmi asum responsabilitatea de a omorî un acord internaţional pe care restul lumii îl susţine?“, a arătat analistul.
Acţiunile militare rămân posibile.
Împotriva Iranului vor putea fi folosite acţiuni militare pentru a împiedica dezvoltarea bombelor nucleare, în pofida acordului, a declarat secretarul american al apărării, Ashton Carter, aflat în drum spre Israel, prima etapă a unui turneu în Orientul Mijlociu. El a încercat astfel să tempereze îngrijorarea unui aliat major care este unul dintre cei mai vocali critici ai acordului nuclear cu Iranul. Carter a recunoscut că nu va reuşi să facă pe cineva să se răzgândească în Israel, dar a dorit să sublinieze că disponibilitatea Statelor Unite de a proteja Israelul nu a scăzut. „Unul dintre motivele pentru care acest acord este bun este că nu împiedică în niciun fel opţiunea militară“, a spus Carter.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a calificat acordul drept „o greşeală istorică“, care deschide calea ca Iranul să fabrice arme nucleare. Netanyahu a respins într-un interviu sugestiile că Statele Unite ar putea suplimenta ajutorul militar acordat Israelului în urma acordului, afirmând că acest fapt ar arăta că autorităţile israeliene sunt recompensate pentru că acceptă acordul. -
Sectoare din Alpi, la fel de radioactive ca deşeurile, la 30 de ani de la catastrofa de la Cernobîl
Parcul Naţional Mercantour şi Col de la Bonette-Restefond, două bijuterii din Alpii francezi, sunt foarte periculoase, avertizează experţi de la CRIIRAD într-un studiu publicat vineri. În pofida faptului că asociaţia este cunoscută pentru poziţia sa antinucleară, observaţiile şi alertele sale au la bază o activitate ştiinţifică recunoscută, ceea ce este de natură să provoace îngrijorare în privinţa siturilor alpine, comentează publicaţia franceză.
Potrivit CRIIRAD, cele două locuri prezintă un nivel mediu de radiaţie cu cesiu 137 – un metal radioactiv produs de către centralele nucleare – “de două ori mai mare decât cel normal”. În anumite zone, cesiul s-a acumulat în aşa măsură, încât prezintă “valori de câteva zeci de ori sau chiar de câteva sute de ori mai mari decât nivelul natural”, potrivit aceleiaşi surse.
– Minciună de stat
Asociaţia afirmă că a măsurat, în anumite eşantioane de sol prelevate de pe munte, o radioactivitate mai mare de 100 de mii de becquereli pe kilogram. “Adică valori specifice deşeurilor nucleare”, precizează Bruno Chareyron, un inginer în fizică nucleară, directorul Laboratorului CRIIRAD. Directivele europene consideră că la un nivel de peste 10 mii de becquereli pe kilogram (adică o valoare de zece ori mai mică decât în Alpi) este necesară tratarea solului contaminat ca şi cum ar fi un deşeu.
De unde provin aceşti izotopi toxici? Din trecut, sau mai exact dintr-un trecut care nu vrea să treacă, cel al catastrofei de la Cernobîl, de pe 26 aprilie 1986, scrie publicaţia. Centrala ucraineană a explodat şi a răspândit în toată Europa un nor radioactiv. Estul Franţei – din Alsacia şi până în Corsica – a fost deosebit de radiat, în pofida faptului că autorităţile franceze afirmau atunci, pe 6 mai 1986, prin Ministerul Agriculturii, că “teritoriul francez, din cauza distanţei mari, a fost total cruţat de poluare”.
“O minciună de stat a cărei enormitate este demonstrată, după 29 de ani, de măsurătorile CIIRAD, dacă mai era nevoie”, comentează L’Obs.
“Radioactivitatea pe care o observăm astăzi este legată în proporţie de 80% de accidentul de la Cernobîl, iar restul de 20 de procente provine de la materialele nucleare franceze, cu mult înainte de anii ’80”, apreciază Bruno Chareyron.
Însă de ce ar fi mai afectaţi masivii alpini decât, de exemplu, periferia lioneză sau preeria alsaciană? Din cauza ploii, răspunde expertul. “Gradul de contaminare este întru totul corelat cu precipitaţiile care au avut loc în perioada 1-6 mai 1986 (perioada trecerii norului radioactiv pe deasupra teritoriului francez). Ploaia, la fel ca ninsoarea, aduce la sol atomi radioactivi aflaţi în suspensie în aer”, declară el.
– Probleme cu tiroida, cancere
Relieful muntos contribuie, de asemnea, la această situaţie. Cu ajutorul gravitaţiei, relieful permite acumularea particulelor periculoase într-un spaţiu restrâns, la baza pantelor, în loc să permită dispersarea lor peste tot, aşa cum este cazul unei suprafeţe plane. Or tocmai această concentraţie este nocivă pentru miile de vizitatori care bat anual masivii Mercantour.
Doar trecerea prin aceste zone nu ridică o problemă, însă “nu trebuie să se rămână mult timp în zone contaminate, deoarece această expunere lungă poate avea consecinţe grave: probleme cu tiroida, cancere”, avertizează Bruno Chareyron.
Aceasta nu este prima dată când CRIIRAD alertează autorităţile cu privire la radioactivitatea Alpilor. În 1998, ONG-ul l-a interpelat pe ministrul Sănătăţii Bernard Kouchner pe această temă, cerându-i să informeze turiştii să nu staţioneze prea mult timp în anumite puncte şi să excaveze aproximativ zece centimetri de sol în zonele cele mai contaminate. “Din 1998 şi până în prezent nu s-a făcut nimic”, deplânge ONG-ul. “Nu este uşor să pui în discuţie excelenţa domeniului nuclear într-o ţară cu 58 de reactoare”, comentează LObs.