În clipul din acest articol puteţi admira felul în care cei doi bătrâni interpretează Das alte Jahr vergangen ist BWV 614, BWV 804 şi o parte din Actus tragicus, dar aici nu este vorba de doi oameni obişnuiţi, ci de doi oameni importanţi în muzica clasică.
El este Gyorgy Kurtag, născut în România în 1926, compozitor de muzică clasică, iar ea este Marta Kurtag, pianistă de profesie. Cei doi sunt căsătoriţi de 69 de ani şi tot de atunci cântă împreună.
Daniel Ek este unul dintre cei mai tineri milionari ai lumii, averea sa fiind rezultatul fondării Spotify, cel mai mare serviciu de streaming de muzică, evaluat la peste 8 miliarde de dolari. Ek s-a născut la data de 21 februarie 1983 în Stockholm şi a crescut în Ragsved, în apropiere de capitala Suediei.
Când era copil, a primit un computer Commodore 20 de la tatăl său vitreg, care lucra în domeniul IT. La 14 ani a început să construiască site-uri împreună cu prietenii săi în cadrul laboratorului IT al şcolii, cerând 5.000 de dolari pentru o pagină. A cheltuit cei 15.000 de dolari câştigaţi astfel pe jocuri video, potrivit site-ului World of CEOs. A făcut de asemenea bani din găzduirea de pagini web. La 16 ani a aplicat pentru un post de inginer la Google, dar i s-a spus să se întoarcă după ce va obţine o diplomă. S-a înscris la facultatea de inginerie la Institutul Regal de Tehnologie al Suediei, dar a renunţat după opt săptămâni. S-a angajat în cadrul companiei de licitaţii Tradera, achiziţionată de Ebay, şi, după mai multe funcţii deţinute, a devenit CTO al site-ului de fashion şi entertainment Stardoll.
A fost de asemenea CEO al utorrent, unul dintre cele mai populare site-uri bittorrent. A fost contractat apoi de agenţia de advertising Tradedoubler pentru a construi un program de computer pentru ei, ce s-a dovedit atât de eficient încât l-au plătit cu circa 1 milion de dolari.
Eek a devenit astfel milionar la 23 de ani. Şi-a dorit însă o afacere care să combine pasiunea sa pentru tehnologie şi pentru muzică. După ce s-a împrietenit cu preşedintele Tradedoubler, Martin Lorentzon, a decis împreună cu el să fondeze Spotify, în aprilie 2006. Ek a devenit CEO-ul companiei. Modelul de afacere de a oferi acces la muzica online era diferit de alte servicii similare prin faptul că nu presupunea taxarea la download. Clienţii spotify puteau să asculte muzică online gratis, dacă erau dispuşi să suporte reclame audio sau vizuale. totuşi, în schimbul plăţii a 5 sau 10 dolari, clienţii puteau să evite reclamele.
La început reprezentanţii industriei muzicale nu au manifestat interes pentru inovaţia lui Ek, deoarece Spotify aducea industriei venituri mai mici pentru un cântec decât în cazul unui serviciu de download precum iTunes al companiei Apple. Ek a replicat că Spotify descurajează pirateria online prin oferirea unei alternative low-cost şi că în timp serviciul va genera industriei venituri substanţiale din drepturi de autor. Spotify s-a lansat în 2008 şi a câştigat rapid popularitate atât în rândul utilizatorilor, cât şi al investitorilor.
Spotify se apropie de 30 de milioane de abonaţi, după ce la finalul anului trecut ajunsese la 28 de milioane, potrivit Financial Times. Cele mai recente informaţii publicate de companie indicau faptul că serviciul avea 75 de milioane de utilizatori activi, din care 20 de milioane erau plătitori. Spotify a câştigat 8 milioane până la sfârşitul lui 2016 şi este pe punctul de a ajunge la 30 de milioane de utilizatori în următoarele trei luni, potrivit FT. Serviciul costă 9,99 dolari pe lună.
Anul trecut, compania a primit o finanţare de 526 de milioane de dolari de la investitori precum Goldman Sachs Group Inc., Baillie Gifford & Co., Discovery Capital Management, Lansdowne Parners, Rinkelberg Capital şi Senvest Capital, potrivit Bloomberg.
Au trecut 30 de ani de când Vasile Şirli a hotărât să părăsească România şi să se mute la Paris. De atunci, a devenit un nume important în industria muzicală europeană, ajungând să lucreze cu artişti precum Tina Turner, Phil Collins, Peter Gabriel sau inginerul de sunet din spatele ceremoniei de decernare a premiilor Oscar. De aproape un sfert de secol este director muzical al Disneyland Paris, iar toate spectacolele, paradele şi muzica ce răsună zilnic în atracţia turistică numărul 1 în Europa au fost filtrate mai întâi de urechile sale.
L-am întâlnit pe Vasile Şirli în biroul său din culisele parcului Disneyland Paris, în faţa unei imense console de mixaj. Lucra la ultimele retuşuri pentru cel mai recent spectacol tip musical realizat în cadrul parcului, The Forest of Enchantement: A Disney Musical Adventure. În încăpere se află poze ale celor colaboratorilor săi la acest spectacol, printre care Gordon Goodwin şi formaţia acestuia, Big Phat Band, cu care a realizat coloana sonoră a melodiilor din musical şi, din loc în loc, jucării întruchipând personaje Disney. Modest, povesteşte în şoaptă despre marii artişti, manifestându-şi astfel respectul faţă de ei, punctând pe alocuri cu mâinile în discursul său, ca şi cum ar dirija, or reproducând ritmuri incluse în spectacol. ”În fiecare moment muzical creat încerc să includ câte ceva românesc”, povesteşte Şirli.
Angajat în cadrul parcului de distracţii de la deschiderea acestuia, în 1992, îşi aminteşte cu lux de amănunte momentul în care a fost recrutat. ”M-au sunat să îmi spună că vicepreşedintele artistic al Disneyland Paris voia să mă vadă şi că Disney plănuia să creeze în Europa ceva special.”
Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO
Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO
Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO
Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO
Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO
Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO
Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO
Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO
Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO
Vasile Şirli este director muzical al Disneyland Paris, iar printre rolurile sale se numără coordonarea muzicienilor care fac performanţe live permanent în parc, schimbarea repertoriilor formaţiilor, muzica ce se aude în toate zonele parcului, diferită în funcţie de tematica respectivei zone, ş.a. ”Sunt responsabil de tot ce se întâmplă din punct de vedere muzical în parc şi este foarte incitant pentru că trebuie să lucrez pe planuri diferite, într-o zi lucrezi cu muzică de Tchaikovski, în altă zi cu muzica lui Elton John, este plăcut, iar atunci când vine Phil Collins şi te complimentează de modul în care i-ai transformat muzica în spectacol, este extrem de plăcut.”
Responsabilitatea lui în cadrul celui mai nou spectacol al Disneyland este de artistic music producer – ”aceeaşi funcţie ca a lui George Martin pentru Beatles”, explică Şirli. Din spatele unui geam de sticlă, discută cu artiştii care interpretează melodiile, punctând plusurile şi minusurile performanţei lor artistice.
Vasile Şirli s-a născut în Banat, a studiat în Timişoara, iar la 19 ani a plecat în Bucureşti pentru a studia în cadrul Conservatorului din Bucureşti (Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti). După terminarea studiilor, a lucrat vreme de opt ani ca editor la Editura Muzicală, dar a fost şi muzicolog, iar ulterior a început să scrie cântece pentru teatru şi cinema. A fost cooptat apoi în echipa casei de discuri naţionale Electrecord, ca director artistic şi de unde a decis să îşi dea demisia. ”Mi-a fost spus foarte discret punând radioul foarte tare şi vorbindu-mi-se în şoaptă, nu pot să accept demisia, am să vă consider în an sabatic, an fără salariu, fiindcă altfel nu mai poţi pleca din ţară.”, îşi aminteşte el de discuţia referitoare la plecarea sa din anul 1984. Începus deja să lucreze în străinătate cu artişti precum Lucian Pintilie în Franţa şi, dacă ar fi demisionat, nu ar mai fi putut să plece.
”Dosarul meu a ajuns la cabinetul numărul 2 care era al Elenei Ceauşescu, care controla totul. Mi s-a spus că dacă vreau să am viză de plecare, să mă duc la Paris să cer prelungire de viză, cu alte cuvinte, <dacă înţelegi despre ce vrem să spunem, nu te mai întorci>”, i s-a spus artistului în 186. A luat atunci decizia de a rămâne în Franţa, cu dorinţa de a fi freelancer. Nu a acceptat de la început propunerea de la Disney, însă o clauză din contractul său care îi permite să lucreze şi pentru proiecte din afara parcului, i-au oferit libertatea de care avea nevoie pentru a accepta postul, chiar la deschiderea acestuia, în urmă cu 24 de ani.
Vasile Şirli povesteşte şi despre psihologia publicului din parc, diferită faţă de cea a unui spectacol obişnuit. ”Dacă mergi la o operă sau la un musical, eşti pregătit pentru 2-3 ore să te bucuri de spectacol împreună cu familia sau prietenii tăi, aici sunt mai multe spectacole pe parcursul unei zile, dacă este un spectacol plictisitor, mereu va fi un copil care va vrea să îl vadă pe Mickey Mouse în loc să rămână la spectacol.” El oferă şi un exemplu în acest sens: ”Îmi amintesc foarte bine, în 1992, când lucram în parc, aveam multe concerte, inclusiv cu o tânără începător care se numea Tina Turner şi juca într-un spectacol excelent – dar, după 20 de minute de la început, în plin succes, am văzut că o parte din oameni au plecat, chiar dacă Tina Turner făcea un spectacol excelent pe scenă.”
Mai multe despre povestea lui Vasile Şirli veţi putea citi în una dintre ediţiile viitoare ale Business Magazin.
Vladimir Cosma este un violonist, compozitor şi dirijor francez de origine română care a compus coloanele sonore a peste 300 de filme. Acesta a realizat muzica pentru producţii cinematografice de succes, printre care se numără şi capodopera lui Ettore Scola “Balul”. Celebrul compozitor a acceptat să semneze pentru prima dată coloana sonoră a unui film românesc, “Funeralii fericite”, de Horaţiu Mălăele în 2013.
Cosma s-a născut în Bucureşti într-o familie de muzicieni. Tatăl său a fost pianist şi dirijor, iar mama sa, Carola, autor-compozitor şi unchiul său Edgar Cosma, compozitor şi dirijor, a condus Orchestra Cinematografiei din Bucureşti.
După câştigarea primelor sale premii la Conservatorul Naţional de la Bucureşti, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar),în 1963, unde îşi va continua studiile cu Nadia Boulanger şi la Conservatorul Naţional din Paris, potrivit Wikipedia. El îşi câştigă exitenţa concertând în lume ca violonist, iar in 1968, Yves Robert îi încredinţează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau seriale TV.
De-a lungul carierei sale, Vladimir Cosma a primit două premii César pentru cea mai bună muzică de film, pentru contribuţia sa în cadrul producţiilor cinematografice “Diva” (1982) şi “Le Bal” (1984), precum şi două premii 7 d’Or, pentru cea mai bună muzică TV, în 1986 şi 1991.
De asemenea, Cosma a obţinut numeroase Discuri de Aur şi Platină în întreaga lume: Franţa, Germania, Japonia, Anglia, Elveţia, Belgia, Italia, Olanda, Scandinavia, etc
Untold Festival, cel mai mare eveniment muzical din 2015 din România, după numărul de spectatori, a câştigat miercuri noapte premiul “Best Major Festival”, la Gala “European Festivals Awards” care a avut loc în Olanda.
Festivalul ce a avut loc la Cluj-Napoca a surclasat evenimente de renume precum Tomorrowland din Belgia sau Sziget Festival din Ungaria.
La ediţia de anul trecut au participat 240.000 de persoane, impactul financiar în comunitate fiind de aproximativ 23 de milioane de euro. Pe cele opt scene ale festivalului au cântat patru dintre cei mai îndrăgiţi artişti electro-dance-music din întreaga lume – Avicii, Armin van Buuren, David Guetta şi Dimitri Vegas & Like Mike, alături de peste 150 de artişti internaţionali şi naţionali, printre care ATB, Fedde le Grande, Tinie Tempah, John Newman, Patrice, DJ Premier, Aron Chupa, Foreign Beggars, Wilkinson, Tom Odell, Sharam, Nic Fanciulli, Satoshie Tomiie.
A doua ediţie a Festivalului Untold va avea loc în perioada 4-7 august 2016, la Cluj-Napoca, organizatorii spunând că la eveniment, care va avea un buget de circa cinci milioane de euro, sunt aşteptate să participe peste 300.000 de persoane. Primul nume sonor anunţat de organizatori pentru evenimentul din august este DJ-ul olandez Tiesto. El este în top 5 cei mai buni DJ din lume şi nu este pentru prima dată în România.
A fost una dintre cele mai strălucite strategii de vânzări de care a auzit vreodată industria muzicii. În martie 2014, Robert Diggs, mai binecunoscut sub numele RZA, producătorul şi liderul de facto al trupei de rap Wu-Tang Clan, a anunţat că grupul va produce un singur exemplar din viitorul său album, Once Upon a Time in Shaolin, care va fi vândut prin licitaţie celui care va oferi cel mai mult. cine este însă cumpărătorul celui mai scump album produs vreodată?
Vom lansa un obiect de artă unic în istoria muzicii. Creăm un album unic, de colecţie. E ca şi cum cineva ar avea sceptrul unui rege egiptean”, a declarat RZA revistei Forbes.
Iniţial, trupa Clan a dorit să interzică cumpărătorului să difuzeze albumul o perioadă de 88 de ani, dar ulterior a decis să îi dea libertate deplină, cu condiţia să nu fie folosit în scopuri comerciale. Cu alte cuvinte, cumpărătorul să aibă dreptul să asculte albumul într-o cameră perfect izolată, să îl calce cu un camion sau să îl difuzeze gratis pe Internet. Într-o eră în care oamenii sunt fericiţi să descarce muzică de pe Internet în loc să fie proprietarii acesteia, Once Upon a Time in Shaolin a oferit şansa de a deţine ceva cu adevărat unic.
Wu-Tang Clan a angajat Paddle8, un start-up organizator de licitaţii online, pentru vânzarea albumului care include 31 de piese muzicale. S-a stabilit ca albumul să fie vândut într-o cutie realizată manual, împreună cu o carte legată în piele, de 174 de pagini, conţinând versurile cântecelor şi istoricul acestora.
Toţi membrii în viaţă ai Wu-Tang Clan, precum şi invitaţi speciali au contribuit la albumul Once Upon a Time in Shaolin. În afară de RZA şi coproducătorul Tarik „Cilvaringz“ Azzougarh, nimeni nu a auzit întregul disc, care a fost depozitat într-un seif al hotelului Royal Mansour Marrakech din Maroc, iar copiile acestuia au fost distruse.
Wu-Tang Clan a susţinut că încă înainte de a începe licitaţia au primit o ofertă de 5 milioane de dolari pentru album. Fanii au speculat că posibilul cumpărător ar putea fi regizorul Quentin Tarantino, asociat al lui RZA la Hollywood, sau investitorul Ben Horowitz, care a scris despre dragostea sa pentru rap. Unii fani ai Wu-Tang Clan au contestat planul trupei. Doi dintre fanii nemulţumiţi au început o campanie pentru cumpărarea Once Upon a Time in Shaolin, astfel încât albumul să nu rămână în mâinile unui plutocrat. „Pentru cineva care are milioane, este doar o nouă jucărie”, a spus Russell Meyer, unul dintre organizatorii campaniei. Încercarea de a scoate albumul din mânile milionarilor a dat greş, în final fanii strângând numai 15.406 dolari.
Apoi, în 24 noiembrie 2015, Paddle8 a anunţat că Wu-Tang Clan a vândut albumul pentru o sumă record, „de ordinul milioanelor”. Preţul a fost convenit în luna mai, dar, potrivit unui comunicat de presă, părţile au avut nevoie de mai multe luni pentru finalizarea contractelor şi stabilirea protecţiilor legale pentru o lucrare de artă a cărei valoare depinde de unicitatea ei.
Numele cumpărătorului nu a fost dezvăluit, decizia fiind una comună, a susţinut RZA, deşi cumpărătorului nu i-ar fi păsat de confidenţialitate.
ISTORIA WU-TANG CLAN.
Wu-Tang Clan s-a lansat în 1993, cu un album de debut intitulat Enter the Wu-Tang (36 Chambers). Grupul era format din nouă membri, proveniţi din Staten Island şi Brooklyn, cu nume enigmatice ca Masta Killa, U-God, Raekwon, Ghostface Killah, GZA, Method Man, Inspectah Deck şi Ol’ Dirty Bastard. Erau unele dintre cele mai inventive minţi întâlnite vreodată de publicul hip-hop, amestecând limbajul străzii cu aluzii la arte marţiale şi remarci ale Five Percent Nation, o mişcare obscură a populaţiei de culoare.
Într-o lume a rap-ului obsedată de faimă şi bani, Clan are un loc special. Membrii săi nu au ajuns niciodată la popularitatea lui Eminem sau JayZ, dar sunt veneraţi de rapperi tineri, precum Drake şi Kanye West, pentru originalitatea lor.
„Au fost o ştire timp de peste 20 de ani. Este jumătate din existenţa hip-hop-ului. Oamenilor din întreaga lume le pasă de Wu-Tang Clan”, a spus Andrew DuBois, coeditor al The Anthology of Rap.
Arhitectul succesului iniţial al Wu-Tang a fost RZA, care a creat aura ciudată a trupei, folosind ritmuri soul vechi din Memphis, fragmente de jazz interpretate la pian de Thelonious Monk şi interpretări vocale soul modificate electronic pentru a rezulta sunete fantomatice.
RZA a fost şi un organizator de excepţie, convingându-i pe membrii trupei să îi dea mână liberă timp de cinci ani şi să producă toate albumele şi discurile solo. „Le-am spus: Daţi-mi cinci ani şi vă voi face numărul 1. A fost o conversaţie lungă, ochi în ochi, de la om la om. Am spus ca nimeni să nu îmi conteste autoritatea. Trebuia să fie o dictatură”, a scris RZA în The Tao of Wu, o carte de memorii publicată în 2009.
RZA s-a dovedit la fel de priceput în afaceri. Primul album al Wu-Tang Clan s-a vândut în 2,4 milioane de exemplare în Statele Unite, potrivit Nielsen Music. Următorul, un album duplu intitulat Wu-Tang Forever, a depăşit 2 milioane de copii. Între acestea, Raekwon, Ghostface, Method Man şi GZA au lansat albume solo produse de RZA, considerate la fel de bune de către fani. Grupul a lansat Wu Wear, una dintre primele linii vestimentare de marcă hip-hop şi a deschis magazinul Wu Nails în Staten Island, condus de sora lui RZA.
După cinci ani, RZA a cedat controlul asupra Wu-Tang Clan, iar trupa nu a mai fost la fel. Următoarele albume şi proiecte solo nu au mai fost la fel de puternice şi nu s-au vândut la fel de bine. Trupa a inundat piaţa cu muzică sub marca sa, inclusiv a unor artişti care nu erau oficial membri ai acesteia, dar parte a aşa-numitei familii extinse Wu-Tang. Unul dintre aceştia a fost Cilvaringz, un rapper olandez cu rădăcini marocane, care a impresionat grupul în 1997, când a urcat pe scenă într-un concert din Amsterdam şi a oferit nişte versuri improvizate. Câteva luni mai târziu, Cilvaringz a venit la Wu Nails. Ulterior, a obţinut un contract pentru un album sub marca Wu-Tang. „Oricine străbate jumătate de lume fără un ban, pentru a-şi urma visul, cred că merită să fie luat în serios”, a spus RZA. A fost grozav pentru Cilvaringz, dar fanii au fost copleşiţi. „A fost o perioadă în care în lume au fost prea multe produse Wu”, a explicat Sasha Frere-Jones, critic din Los Angeles şi fost scriitor la New Yorker, care a comentat muzica trupei de-a lungul timpului.
O veche expresie spune că un şut în fund este întotdeauna un pas înainte; numeroase vedete au dovedit acest lucru. Iata câteva experienţe mai puţin fericite ale unor personaje cunoscute în toată lumea.
Stephen King a fost atât de dezamăgit de prima sa nuvelă, Carrie, încât a aruncat-o la gunoi. Prima sa poveste a fost respinsă de 600 de ori înainte să fie publicată.
Denny, managerul de la Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis după un singur concert, spunându-i că nu are niciun viitor în muzică.
Primul contract semnat de Marilyn Monroe cu Columbia Pictures a expirat pentru că producătorii nu o considerau suficient de frumoasă sau talentată pentru a fi actriţă.
După prima probă de film a lui Fred Astaire, juriul a scris “nu poate să cânte. Nu poate să joace. Uşor chel. Poate dansa puţin”.
Vincent van Gogh a vândut un singur tablouu în timpul vieţii, şi acela unui prieten.
Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că “nu are imaginaţie şi nici idei bune”.
Albert Einstein a învăţat să vorbească la patru ani şi să citească la şapte ani. Profesorii lui l-au numit “încet şi cu handicap mental”.
Tânăra britanică de 23 de ani a devenit, peste noapte, una dintre cele mai cunoscute actriţe din lume. Majoritatea criticilor laudă interpretarea actriţei în noul film Star Wars, potrivit Daily Mail.
Înainte de Star Wars actriţa a interpretat roluri minore: a avut un rol mărunt într-un film sci-fi din 2013 numit Blue Season, a fost un “cadavru” în filmul Casualty şi a mai avut un rol mic în “The Inbetweeners 2” care a fost eliminat la montaj.
Se afla la teatru când a primit apelul în care era anunţată că, după şapte luni şi cinci audiţii, a primit rolul principal. “Când primeşti o asemenea veste te aştepţi ca timpul să se oprească în loc, însă auzeam traficul, iar piesa era în desfăşurare. Viaţa merge mai departe. Bineînţeles, un lucru monumental se întămplase în viaţa mea, dar nimeni nu ştia asta. Am văzut restul piesei, apoi m-am dus acasă cu metroul”, a declarat ea.
Deşi a fost surprinsă că a fost aleasă, ea spune că “aveam un presentiment ciudat. Ceva îmi spunea că o să primesc rolul”. “Îmi place Star Wars, dar nu am fost niciodată un uberfan al universului”, recunoaşte Ridley.
La primele filmări, J.J Abrams i-a reproşat că jocul ei actoricesc este foarte rigid. “Eram foarte speriată. Credeam că o să am un atac de panic, nu puteam respira şi credeam că o să încep să plâng. A fost oribil”, a mărturisit Daisy.
Pentru a se pregăti pentru film, Daisy a muncit timp de 5 ore pe zi şi a renunţat la carbohidraţi din dieta sa în favoarea peştelui şi legumelor. În plus, s-a pregătit timp de trei luni pentru scene de acţiune la studiourile Pinewood din Londra.
Aceasta a studiat la Tring Park School, scoală cu specializări în muzică, teatru şi teatru muzical. “În fiecare an sunt câţiva studenţi care au o strălucire în plus, Daisy se află printre aceştia”, a spus Miriam Juviler, profesoara lui Daisy Ridley.
A deţinut mai multe funcţii oficiale, a fost ambasador în Spania şi reprezentant al Uzbekistanului la Naţiunile Unite, şi-a lansat propria linie de bijuterii, a organizat evenimente de caritate şi s-a lansat în muzică sub pseudonimul Googoosha şi a cântat alături de Julio Iglesias, însă nu pentru asta a intrat în vizorul presei internaţionale, ci datorită implicării sale în mai multe cazuri de corupţie, unde sunt vehiculate sume de milioane de dolari.
Gulnara Karimova era femeia pe care uzbecii o urau cel mai mult din întreaga ţară, era văzută ca „o persoană lacomă, avidă de putere, care se foloseşte de puterea tatălui său pentru a distruge pe oricine îi stă în cale”, potrivit Bloomberg. În prezent, Karimova nu mai părăseşte ţara natală şi este supravegheată de serviciul de protecţie al preşedintelui, însă rămâne protagonista unei poveşti despre corupţie şi lăcomie în care sunt implicate miliarde de dolari şi companii de pe trei continente. Uzbekistanul are o populaţie de aproximativ 30 de milioane de persoane şi este clasată în topul celor mai corupte ţări din lume de către Freedom House şi Transparency International.
Telecomul din Uzbekistan, prilej de corupţie. Mai multe companii multinaţionale sunt acuzate că i-ar fi dat mită Gulnarei Karimova pentru a le facilita accesul pe piaţa de telecom din Uzbekistan. Povestea se întinde pe un deceniu, de la marginile imperiului ţarist până pe străzile din Oslo, via Gibraltar şi Geneva. Sunt implicaţi şase dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din Europa, cinci ruşi şi un norvegian, iar ultimul capitol al acestei poveşti a fost deschis pe 4 noiembrie când Jo Lunder, care fusese angajat de omul de afaceri John Fredriksen să-i administreze afacerile, a fost arestat de către poliţia scandinavă. Autorităţile nu cercetau grupul Fredriksen, ci pe fostul angajator al lui Lunder, VimpelCom Ltd, compania de telecomunicaţii deţinută de mai mulţi miliardari ruşi, printre care şi Mikhail Fridman, fondatorul Alfa Group, care deţine Alfa Bank şi compania Telenor ASA, deţinută de statul norvegian.
Departamentul de justiţie american investighează VimpelCom, fondată la Moscova, cu sediul în Amsterdam, pentru o presupusă dare de mită Gulnarei Karimova, care în schimb trebuia să îi ajute să facă afaceri în Uzbekistan. De asemenea, sunt cercetate MobileTeleSystems PJSC (MTS) şi TeliaSonera AB, cu sediul în Stockholm, din aceleaşi motive. Reprezentanţii celor trei companii au declarat că vor să coopereze cu autorităţile şi au refuzat să comenteze acuzaţiile care li se aduc.
Justiţia americană acuză companiile că ar fi făcut plăţi de peste 500 de milioane de dolari către diferite companii offshore, care au fost înfiinţate pentru beneficiul „unei rude a preşedintelui”. Numele lui Karimova nu este menţionat în dosar, dar se crede că este vorba despre ea, potrivit unor surse implicate în investigaţie. Ea a negat acuzaţiile în repetate rânduri. Lunder, fost executiv al VimpelCom, a fost reţinut timp de şase zile în timp ce autorităţile i-au percheziţionat casa şi au intervievat martorii. După ce a fost eliberat, el a declarat că nu a fost niciodată în Uzbekistan şi că nici nu o cunoaşte pe Karimova. Lunder rămâne în zona de interes a autorităţilor norvegiene, fiind suspectat de corupţie. „Mi-am construit întreaga carieră profesională pe încredere. Am încercat să cooperez cu autorităţile americane şi olandeze”, a declarat el. Între timp, Fredriksen l-a suspendat din funcţie. De asemenea, au fost suspendaţi din funcţie Svein Aaser, preşedintele Telenor, acţionar majoritar al VimpelCom, şi CFO-ul Telenor.
Departamentul de justiţie american a cerut unei instanţe din New York să blocheze 300 de milioane de dolari, deţinuţi în conturi din Belgia, Irlanda şi Luxemburg. Procurorii susţin că banii sunt legaţi de tranzacţii suspecte între MTS, VimpelCom şi un număr de companii offshore.
VimpelCom se află în discuţii cu autorităţiile din Statele Unite privind plata unei sume de 775 de milioane de dolari pentru a soluţiona cazul, potrivit unor surse apropiate acestuia. Dacă ar fi adevărat, atunci această plată ar deveni a doua amendă ca mărime din istoria Statelor Unite aplicată în temeiul legii privind actele de corupţie. Autorităţile americane au refuzat să comenteze.
Plângerea înaintată de Statele Unite detaliază numeroase scheme prin care VimpelCom şi MTS i-au dat mită lui Karimova. De exemplu, în 2011 VimpelCom ar fi virat suma de 30 de milioane de dolari companiei Takilant, controlată de fiica preşedintelui uzbek, pentru consultanţă. Era vorba de nişte rapoarte cu informaţii copiate de pe Wikipedia şi de rapoarte de cercetare care aparţineau chiar VimpelCom. Takilant a fost cercetată de organele de drept din Suedia şi Elveţia sub suspiciunea de luare de mită şi spălare de bani.
În Elveţia, Karimova este bănuită de fraudă şi spălare de bani. În august autorităţile elveţiene au confiscat bunuri care ar fi legate de Gulnara Karimova în valoare de 1,1 miliarde de dolari. În 2011, ea a fost acuzată că ar fi controlat, din Elveţia, sectorul de hidrocarburi din ţara sa, printr-o societate care a „sustras 80 la sută din exporturile de gaze naturale”, potrivit unor note diplomatice obţinute de WikiLeaks. Presa internaţională a scris atunci că aceste documente „aruncă o lumină nouă asupra modului în care Gulnara Karimova ar exploata economia unei ţări a cărei populaţie de 28 de milioane de locuitori trăieşte în proporţie de o treime în sărăcie”.