Tag: munte

  • Cum arată cel mai mare lac glaciar din România – GALERIE FOTO

    Acest lac este situat în Parcul Naţional Retezat din Munţii Retezat. Iubitorii de a petrece timpul în sânul naturii, trebuie să viziteze această privelişte măcar o dată în viaţă. Parcul are peste 80 de lacuri glaciare, însă cel mai mare are aproape 10 ha şi este situat la o altitudine de 2 kilometri.

    Deci, dacă sunteţi iubitor de drumeţii, mergeţi neapărat în judeţul Hunedoara, unde pământul şi apa se apropie de cer, iar realitatea este una încă neatinsă de om.

    Aici se găsesc peste 1200 de specii de plante, dintre care şi floarea de colţ, genţiana, smirdarul, şi animale protejate: marmote, lupi, râşi, capre negre, urşi, mistreţi, căprioare, jderul, cocoşul de munte şi altele, informează financiarul.ro. Parcul are 20 vârfuri de peste 2000m şi peste 80 lacuri glaciare.

    Cititi mai multe pe www.romanibuni.ro

  • Fundătura Ponorului, locul superb care mai poartă şi numele de Palma lui Dumnezeu – GALERIE FOTO

    Masivul Şureanu adăposteşte unul dintre cele mai frumoase locuri din România: Fundătura Ponorului. Relieful, reprezentat de versanţi repezi şi coame montane şi deluroase cu înălţimi medii şi netede, este acoperit de păduri de conifere şi foioase. Pe fundul depresiunii regăsim râul Ponor. Lunca râului poartă şi numele de Palma lui Dumnezeu datorită frumuseţii sale. Aici îşi adună ciobanii oile şi vacile la păscut pe timp de vară.

    „La Fundătura Ponorului se ajunge de pe şoseaua ce duce spre Petroşani din Haţeg. Din localitatea Ponor cotiţi pe un drum la stânga spre satul Federi. Acest loc reprezintă, de fapt, o zonă joasă aflată în Masivul Şureanu, ca un coloseum, ce este înconjurat de munţi înalţi.” (pressalert.ro)

     Zona face parte din Parcul Naţional Grădiştea Muncelului-Cioclovina, arie protejată de interes naţional, care se află în grupa muntoasă a Munţilor Şureanu-Parâng-Lotrului, aparţinând lanţului muntos al Carpaţilor Meridionali, în partea sudică a judeţului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Baru, Boşorod, Băniţa, Orăştioara de Sus şi Pui.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Românul care şi-a cumpărat satul în care a copilărit şi a plătit mai puţini bani decât dau alţii pe o maşină

    Maximilian Gânju

    S-a trezit proprietar peste un sat întreg din munţii moţilor şi n-a cheltuit o avere, după cum s-ar putea crede. A dat chiar mai puţin decât plătesc cei înstăriţi pe o maşină de lux. Vrea să-l facă o oază în care oaspeţii să se rupă de tumultuoasa lume modernă şi să se întoarcă la origini. Emil Părău (foto), omul de afaceri din Valea Jiului care a cumpărat satul copilăriei sale, nu vrea profit şi are mulţumirea sufletească dacă-l va convinge pe turistul care-i trece pragul să fie mai bun.

    A mai rămas doar un om în sat

    Satul Roşia se află la graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Alba, în Munţii Metaliferi, iar pentru a ajunge la el, trebuie să străbaţi un drum lung şi extrem de greu prin sălbăticie. Aproape tot satul a fost părăsit în anii 80, când la Orăştie apăreau fabricile, iar viaţa la oraş era mai uşoară, cu lumină ori apă în casă. În ciuda tuturor vitregiilor, un singur locuitor a rămas până astăzi în cătun, un bătrân de 77 de ani, care n-ar vrea să-şi părăsească glia strămoşească pentru nimic în lume. Restul s-au dus la consăteanul lor care a ajuns mare afacerist, pentru a-l îmbia să le cumpere pământurile din satul uitat de lume, scrie mesagerulhunedorean.ro.

    Case pustii, dărăpănate, drumuri împădurite

    Aşa începe povestea lui Emil Părău, afaceristul din Valea Jiului, care în decurs de 10 ani de zile s-a trezit cu 300 de hectare de teren şi case, toate cumpărate mai mult de ruşine decât de nevoie. „Am mers într-o zi la Deva şi de acolo am zis hai să văd ce mai este în sat. Când am ajuns acolo, totul era plin de vegetaţie, drumul se împădurise, casa părintească se lăsase, era totul praf. Am zis că dacă ar veni tata, ar muri când ar vedea ce s-a ales de munca lui. Şi m-am dus cu echipă de zidari, muncitori, eram 30 de persoane şi ne-am apucat de muncă. Două săptămâni a durat renovarea casei şi curăţarea câtorva terenuri. Am aranjat mormintele bunicilor, am venit acasă şi i-am zis lui tata să mergem să vedem ce mai e pe acolo. Când a văzut-o tata, se citea pe chipul lui bucuria”, povesteşte Emil Părău.

    Visează acum să transforme toată aşezarea într-un fel de staţiune, un fel de Valea Zălanului, cum este cea a prinţului Charles, unde oamenii să trăiască în comuniune cu natura şi departe de tot ce înseamnă tumultuoasa lume modernă. Să participe la acţiuni comune care să-i apropie, la clacă şi şezători, unde gospodarii se uneau şi povesteau.

    De anul trecut, s-a apucat de renovarea caselor, iar trei vor fi gata în iunie anul acesta. „Pentru început, o să fac 10 case în satul turistic. De fapt, vreau să fie o întoarcere în timp, pentru că obiceiurile de acum 100 de ani care s-au păstrat sunt aproape identice cu cele ale dacilor. Fiecare casă are o poveste, iar turiştii o pot afla. Ca un exemplu, în sat, trăia unul foarte avut, Bogatul se numea. Fiind foarte bogat, a fost omorât de fiica sa, nevasta şi ginerele lui, pentru avere. Vezi, dacă ai prea mult şi dacă nu-l ai şi pe Dumnezeu cu tine, vezi unde ajungi”, spune Părău.

    Turiştii, practic, în sejurul lor devin stăpânii caselor. Se vor gospodări singuri şi cel mai important, vor avea posibilitatea de a se apropia unii de alţii. Vreau ca turistul când intră în cămară să găsească tot ce aveau în sat pe vremuri. Să aibă acea carne la garniţă, castraveţii la murat, butoiul cu ţuică, toate produsele tradiţionale. Acum nu o să-l ia şi să-l pună în portbagaj, mergem pe bun simţ. Să mănânce roşia, dimineaţa, din grădina casei. La sfârşit să cumpere dacă doreşte, să-şi ducă şi acasă, pentru că ştie că sunt naturale. Ideea este să-l prind în program, să-l duc la secerat, nu să doarmă.

     

  • Şi-au vândut casa din Bucureşti şi au investit banii într-un resort ca din basme. Cum arată locul care a devenit senzaţie internaţională

    În Sibiu, un cuplu care a dat aglomeraţia din Bucureşti pentru prospeţimea muntelui este pe punctul de a deschide Castelul de lut Valea Zânelor. În Nucşoara, un sat aflat cam la două ore de mers cu maşina de începutul urcuşului spre Vârful Moldoveanu, se face glamping, adică un fel de camping cu ceva în plus, iar pe lângă Ciucaş a răsărit un complex rezidenţial eco de lux. Noi nu vă vindem basme, ci doar vă arătăm cum începutul toamnei poate aduce o vacanţă mai bogată ca niciodată. Povestea şi-o scrie fiecare.

    Răzvan Vasile (45 de ani) şi soţia sa Gabriela (39 de ani), amândoi născuţi şi crescuţi în Capitală, au luat decizia vieţii lor – una pe cât de curajoasă, pe atât de frumoasă – când şi-au vândut casa pe care o aveau în Bucureşti ca să investească într-o poveste cu nume desprins de-a dreptul din basme.

    Vedeţi AICI galeria foto impresionantă cu locul care a devenit senzaţie internaţională

  • Şi-au vândut casa din Bucureşti şi au investit banii într-un resort ca din basme. Cum arată locul care a devenit senzaţie internaţională

    În Sibiu, un cuplu care a dat aglomeraţia din Bucureşti pentru prospeţimea muntelui este pe punctul de a deschide Castelul de lut Valea Zânelor. În Nucşoara, un sat aflat cam la două ore de mers cu maşina de începutul urcuşului spre Vârful Moldoveanu, se face glamping, adică un fel de camping cu ceva în plus, iar pe lângă Ciucaş a răsărit un complex rezidenţial eco de lux. Noi nu vă vindem basme, ci doar vă arătăm cum începutul toamnei poate aduce o vacanţă mai bogată ca niciodată. Povestea şi-o scrie fiecare.

    Răzvan Vasile (45 de ani) şi soţia sa Gabriela (39 de ani), amândoi născuţi şi crescuţi în Capitală, au luat decizia vieţii lor – una pe cât de curajoasă, pe atât de frumoasă – când şi-au vândut casa pe care o aveau în Bucureşti ca să investească într-o poveste cu nume desprins de-a dreptul din basme.

    Vedeţi AICI galeria foto impresionantă cu locul care a devenit senzaţie internaţională

  • Podul din munţii Avatar, cel mai mare pod de sticlă din lume, s-a deschis pentru public – GALERIE FOTO, VIDEO

    Vizitatorii se pot bucura de acum de priveliştea spectaculoasă şi de senzaţiile extreme pe care le oferă podul de sticlă situat între două piscuri cunoscute drept Munţii Avatar (filmul a fost filmat aici), în centrul Chinei, transmite BBC
     
    Finalizată în decembrie anul trecut, construcţia podului lung de 430 de metri a costat 3,4 milioane de dolari. Acesta este suspendat la 300 de metri înălţime şi a fost pavat cu 99 de panouri de sticlă transarentă, în 3 straturi.
     
    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
  • FELICITĂRI! Record românesc. La 12 ani, pe cel mai înalt vârf din Europa

    Erik Gulacsi din Braşov în vârstă de numai 12 ani a stabilit un nou record după ce a escaladat cel mai înalt vârf din Europa, Elbrus din Munţii Caucaz, 5.642 de metri.

    Erik are doar 12 ani şi a devenit astfel primul băiat din Europa care a reuşit să ajungă pe acest vârf. Alpinistul a început să urce duminică la ora 2 şi a ajuns în vârf după şapte ore. Traseul nu a fost unul uşor, a avut condiţii de ceaţă şi vizibilitate redusă dar şi un strat de 10 cm de zăpadă, informează digi24.ro

    „La ora locală 9:10, Erik Gulacsi sportiv al federaţiei Române de Alpinism şi Escaladă, legitimat la Clubul Sportiv Montan Altitudine, a atins vârful Elbrus de 5642 m, devenind cel mai tânăr alpinist din Europa care reuşeşte acest lucru. Ascensiunea de record a lui Erik a început la ora 2 AM de la altidudinea de 4100 m. În 7 ore proaspătul recordman european, a parcurs o diferenţă de nivel de 1542 m în condiţii de strat de 10 cm de zăpadă proaspătă, ceaţă şi vizibilitate foarte scăzută.

    “Mă bucur că prima mea ascensiune în munţi înalţi a fost un succes. În urma antrenamentelor pe care le fac în Circuitul 7 Munţi din Gradina Carpaţilor am fost motivat să încerc această ascensiune de record”, declara tânărul sportiv din Braşov.

  • Un popor care vinde materie primă este condamnat să dispară!Nu mai ştim să vindem brânză, carne, lână! Nu mai ştim cum ne cheamă!

    SUNT UN ŢĂRAN ŞI MĂ SIMT ŢĂRAN. Un popor care vinde materie primă, adică buştean, adică miel, adică viţel este condamnat să dispară! Nu mai ştim să vindem brânză, carne, lână! Nu mai ştim cum ne cheamă! Tradiţia noastră se destramă. Oierii au fost alungaţi din munte şi-n munte multinaţionalele străine taie ultimul lemn, avertizează Avram Fiţiu, profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj Napoca.

    Sunt un ţăran şi mă simt ţăran, este mândru Avram Fiţiu. Poartă şerpar, un brâu lat din piele, chimir, şi-a cumpărat o turmă de oi pe care vrea să o aducă la 300 de capete, a cutreierat munţii din Europa în căutarea ciobanilor şi a văzut că fermierul nostru român îşi pierde cu fiecare zi tradiţia şi numele. Nu ştim să ne vindem produsele, noi vindem doar materie primă şi de asta suntem ameninţaţi cu dispariţia.

    Sunteţi un neam care nu aţi respectat ce v-au spus părinţii în materie de vânzare. Părinţii voştri oieri nu au trăit niciodată din vânzare de miei. În istorie, acest neam a trăit din lână şi din brânză. Nu a trăit din vânzare de miel, a trăit din vânzare de carne. Câtă vreme astăzi venitul vostru economic este bazat pe subvenţia de la APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură n.r.) care, pentru informarea voastră, după ieşirea Marii Britanii din Europa, începând de la anul, va scădea cu 15%, din 2018, 15% – 17% va fi impactul asupra bugetului european.

    Şi atunci, dacă vom continua să mergem înainte bazându-ne pe subvenţie şi vândut viţelul pe picior pentru văcari sau mielul pe picior va fi o greşeală  şi această greşeală este de neimaginat pentru mine. Un popor care vinde materie primă, adică buştean, adică miel, adică viţel este condamnat să dispară!  Le spune Avram Fiţiu fermierilor români.

    Cititi mai multe pe www.agroinfo.ro

  • Staţiunea din România cu peisaje spectaculoase şi izvoare terapeutice care a revenit la viaţă

    Judeţul Covasna este cunoscut pentru aşezările sale de munte şi drumurile superbe care te duc la staţiuni precum Băile Tuşnad; dar nu toate locurile sunt cunoscute de turişti.

    Unul dintre locurile mai puţin cunoscute în zonă este Balvanyos; aflată într-un cadru pitoresc, pe drumul ce la leagă Bixad de lacul Sf. Ana, Balvanyos oferă turiştilor ape terapeutice şi mâncare specifică zonei.

    Gastronomia şi prietenia merg mână în mână la Festivalul Internaţional Pomana Porcului din staţiunea Băile Balvanyos; de altfel, autorităţile covăsnene au încercat în ultimii ani să promoveze evenimentele legate de turism în judeţ, iar promovarea tradiţiilor locale este asigurată şi de o serie de evenimente gastronomice, precum Parada Cârnaţilor de la Sfântu Gheorghe, Festivalul Cartofului de la Târgu Secuiesc, Concurs de preparare a tocăniţei la ceaun în oraşul Covasna, Festivalul Pescăresc la Belin sau Festivalul Vânătoresc de la Malnaş-Băi.

    Balvanyos este o staţiune balneoclimaterică de interes local, situată în judeţul Covasna, la nord-vest de oraşul Târgu Secuiesc din acelaşi judeţ. Este caracterizată de prezenţa a numeroase izvoare de apă minerală.

    Staţiunea este străbătută de drumul judeţean DJ113, care leagă Târgu Secuiesc – situat la intersecţia DN11 cu DN11B şi DN2D, de Bixad – situat pe DN12. Acesta trece prin pasul Turia (maghiară Torjai), situat între Munţii Bodoc – la sud şi Masivul Puturosu-Ciomatu – la nord. Din acest drum se desprinde spre nord derivaţia care duce la Lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş.

  • Cum arată şi cât de bine se mişcă noul Mercedes-Benz GLC Coupé

    Organizarea celor din Stuttgart a fost impecabilă: am avut de ales, în prima zi, între două trasee similare ca distanţă dar diferite din punctul de vedere al dificultăţii. Am ales traseul cu ceva mai multe viraje şi cu 25 de kilometri mai lung, pentru că voiam să văd cât poate să ducă maşina. Ei bine, am primit răspunsul cu vârf şi îndesat.

    Forţa modelului GLC 300 4MATIC Coupé, pe care l-am testat pe traseul montan timp de două ore şi jumătate, devine evidentă atunci când întâlneşti o pantă abruptă: cei 245 de cai-putere îşi intră în rol şi împing de la spate SUV-ul, care nu a avut nicio dificultate în a parcurge cei 156 de kilometri dintre Torino şi Valle d’Aosta. Peisajul este de vis: înconjurat de munţi, traseul te poartă pe lângă oraşe precum Settimo sau Verres; pe alocuri, drumul se deschide şi îţi prezintă panorama uluitoare a Alpilor. Am făcut câteva opriri pentru a admira vârfurile acoperite de zăpadă şi pentru a mă bucura de espresso-ul italian, faimos în toată lumea.

    Revenind însă la maşină, direcţia este impecabilă: am mai întâlnit o asemenea uşurinţă la AMG S63, ceea ce pare puţin surprinzător având în vedere că vorbim de două clase aflate la mare diferenţă una de cealaltă.

    Portbagajul este mare, iar faptul că scaunele pot fi pliate în mai multe moduri ajută la obţinerea unui spaţiu extins, la nevoie; fiind vorba de o maşină de tip SUV, producătorul german s-a asigurat că bifează şi această căsuţă.

    Interiorul este exact aşa cum te-ai aştepta de la un Mercedes-Benz, fiind evidentă atenţia la detaliu. Singurul aspect negativ pe care l-am remarcat a fost punctul mort; caroseria blochează destul de mult unghiul de privire atunci când te uiţi în spate. La fel ca în majoritatea modelelor produse de Mercedes-Benz, sistemul Me connect este acum valabil şi pe noul GLC Coupé. Pe lângă funcţiile standard, sistemul permite acum conectarea cu un smartphone pentru a avea şi mai multe opţiuni: localizarea maşinii, controlul climei sau verificarea nivelului de combustibil. Am remarcat din nou utilitatea sistemului HUD (Heads-Up Display), ceva ce mă aştept să devină disponibil pe majoritatea maşinilor în câţiva ani. Locurile din spate beneficiază de un spaţiu surprinzător de mare, având în vedere că vorbim totuşi de un SUV de mărime medie.

    GLC Coupé este cu 8 centimetri mai lung decât GLC-ul clasic şi cu 4 centimetri mai scund; mai exact, maşina măsoară 4,73 metri lungime şi 1,6 metri înălţime. Designul a fost gândit pentru a prezenta o ţinută sport, lucru pe care cred că cei de la Stuttgart l-au reuşit. Grilajul din faţă este un detaliu binevenit, care conferă maşinii o doză de agresivitate.

    GLC Coupé are pe versiunile standard suspensie sport de tip Dynamic Body Control şi poate fi echipat cu suspensie de tip Air Body Control; am avut ocazia să le testez, iar concluzia a fost că opţiunile de pe suspensia de bază (Eco, Comfort, Sport, Sport+ şi Individual) sunt mai mult decât suficiente.

    SUV-urile se împart în următoarele categorii, numite şi subsegmente: mici, compacte, medii şi mari; odată cu dimensiunea, cresc şi puterea motorului, capacitatea de tractare şi, mai ales, preţul. Modele de lux există, de asemenea, în cadrul fiecărei categorii. În general, preţurile pentru SUV-uri mici sau compacte se află în jurul a 15-20.000 de euro, iar cele medii şi mari pot ajunge până la 40.000 de euro (fără a lua în calcul modelele premium, ce pot trece şi de 100.000 de euro).

    Vânzările de SUV şi alte maşini mari sunt astăzi în creştere, iar acest lucru este evident în timpul unei plimbări printr-o parcare publică. Sedanurile, în schimb, reprezintă un segment de piaţă în scădere şi îşi pierd, într-o tot mai mare măsură, statutul de maşină de familie. O altă percepţie care nu mai este conformă cu realitatea se referă la faptul că SUV-urile sunt maşini care oferă o ţinută de drum potrivită mai curând pentru offroad; dar SUV-urile de azi nu mai au prea mare legătură cu modelele originale, dezvoltate pe platforme şi pe şasiuri de maşini militare, oferind condiţii la fel de bune ca în cazul unui sedan. Astfel, condiţiile din maşinile crossover de astăzi pot atrage un public extrem de numeros, interesat mai mult de spaţiu şi scaune de piele decât de viteza cu care poate pleca de la stop. Prin urmare, dacă nu vorbim de ecologişti convinşi sau de oameni care vor să câştige şi o fracţiune din preţul combustibilului, SUV-urile par a fi opţiunea ideală: o poziţie mai bună la volan, mai mult spaţiu, plus toate avantajele pe care le oferea anterior un sedan.

    În România, piaţa SUV-urilor s-a schimbat în mod semnificativ, iar cota lor a crescut de patru ori de la începutul crizei până în prezent, sub influenţa mai multor factori: cel mai important a fost apariţia Daciei Duster, urmat de creşterea segmentului SUV-urilor mici de oraş şi de ieftinirea SUV-urilor premium germane, categorie unde oferta s-a diversificat substanţial în ultimii ani.

    Noul GLC Coupé va fi disponibil în opt variante – patru pe diesel, trei pe benzină şi o variantă hibridă. În ordinea puterii, acestea sunt: GLC 200 d Coupé (100 KW/136 cai-putere), GLC 220 d 4MATIC Coupé (125 KW/170 CP), GLC 250 d 4MATIC Coupé (150 KW/204 CP), GLC 350 d 4MATIC Coupé (190 KW/259 CP), GLC 250 4MATIC Coupé (155 kw/211 CP), GLC 300 4MATIC Coupé (180 KW/245 CP) şi GLC 350 e 4MATIC Coupé (235 KW/320 CP).

    Personal, aştept cu nerăbdare varianta realizată alături de AMG, GLC 43 4MATIC, care promite un motor biturbo V6 ce ar urma să dezvolte 367 de cai-putere.

    Am petrecut seara alături de inginerii de la Mercedes-Benz, dar s-a nimerit a fi una destul de tristă pentru ei; la umbra Alpilor, am urmărit împreună meciul Germania-Franţa din semifinalele Euro 2016. Şi chiar dacă Mannschaft nu mai e chiar ce-a fost, nemţii se pot mândri cu faptul că maşinile lor reprezintă, în continuare, nivelul de referinţă atunci când vine vorba de lux.