BusinessMagazin

Tag: inteligenta

  • Spălătoria inteligentă din Braşov

    Compania de închiriere şi spălare de textile industriale Kromatic din Braşov a descoperit o modalitate unică de identificare a textilelor din cadrul spălătoriei industriale şi de trasabilitate a textilelor între client şi spălătorie. Dezvoltată de ingineri români, în urma unei investiţii de 5 milioane de euro, tehnologia a devenit un model pe piaţa europeană a spălătoriilor.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:

    Aceasta este singura spălătorie inteligentă din România şi printre puţinele din Europa care au eficientizat managementul textilelor prin tehnologia inovatoare bazată pe radiofrecvenţă (RFID), care presupune identificarea şi trasabilitatea fiecărei textile.  Potrivit reprezentanţilor companiei, unicitatea Kromatic în Europa şi România este dată de integrarea tehnologiei RFID în sistemul logistic şi în întregul său lanţ valoric.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    Beneficiile inovaţiei se reflectă atât asupra clientului, cât şi asupra spălătoriei. Sistemul RFID presupune identificarea textilelor hoteliere prin microcipuri bazate pe radiofrecvenţă, generând trasabilitatea textilelor, inventarierea facila şi corectă, prelungirea duratei de viaţă a textilelor, eliminarea furturilor şi nu numai. “Beneficiile tehnologiei RFID de identificare a textilelor sunt incontestabile: în mod normal inventarul textilelor unui hotel de mărime medie, de circa 100 de camere, presupune ca minimum două persoane să se implice în numărarea acestora o zi întreagă, rezultatul final fiind incert din cauza erorilor umane. Textilele care au microcip RFID sunt inventariate automat, eliminând aceste erori şi costurile cu timpul şi cu personalul. Totodată, putem elimina chiar şi pierderile cauzate de dispariţii”, spune Aurelian Moraru, directorul general al spălătoriei Kromatic. Stocurile sunt reduse la minimum şi sunt eficient gestionate, iar textilele sunt utilizate la potenţialul lor maxim, fără să devină deşeuri înainte de vreme sau să fie nevoie de investiţii intermediare premature. Totodată, întreaga informaţie referitoare la textile microcipate este  disponibilă clientului pe platforma online dezvoltată de companie, ce oferă rapoarte precum Inventar activ, Spălări, Detectări antifurt, Uzură etc. În plus, tehnologia RFID a Kromatic susţine strategia de business verde a companiei (prin reducerea drastică a deşeurilor generate, monitorizarea uzurii ş.a.)

    DESCRIERE:

    Promar Textil reprezintă este o companie cu capital 100% românesc, lansată în 1994 pe piaţa de tricotaje şi comerţ extern. Din 2007, compania s-a extins pe piaţa serviciilor, printr-un centru de închiriere şi spălătorie de textile industriale (lenjerii HoReCa şi uniforme industriale). Compania oferă servicii profesionale de închiriere, întreţinere şi igienizare a textilelor hoteliere, medicale şi a uniformelor de lucru pentru toate marile sectoare industriale, precum industria alimentară, prelucrătoare, sectorul medical şi cel hotelier. Din 2015, spălătoria (divizia Kromatic a companiei), s-a transformat în prima spălătorie inteligentă din Europa; decizia determinată, cu precădere, de potenţialul de inovare şi de dorinţa de valorificare a experienţei companiei în producţia şi întreţinerea textilelor. Compania a găsit o metodă de identificare în mod unic a textilelor din cadrul spălătoriei industriale şi de trasabilitate a textilelor între client şi spălătorie. Kromatic, divizia de spălătorie a companiei Promar Textil, a fost lansată în varianta complet integrată cu tehnologie RFID la finele lui 2015, în urma unei investiţii de 5 milioane de euro cofinanţate de Innovation Norway. Atât partea de software a sistemului, cât şi cea de hardware au fost dezvoltate de ingineri braşoveni pentru a rezolva marile „pete oarbe” ale industriei spălătoriilor. Ei au reuşit să rezolve detalii tehnice la o performanţă care nu a fost încă atinsă de numeroşi ingineri străini care încearcă implementarea corectă a sistemului, potrivit reprezentanţilor companiei. Cercetarea şi dezvoltarea sistemului de management al textilelor a durat patru ani.

  • Cea mai căutată meserie. Companiile angajează tineri pe salarii impresionante chiar înainte să termine şcoala

    În trecut, universităţile angajau cei mai buni experţi în inteligenţă artificială. De câţiva ani, însă, marii giganţi în domeniul tehnologic „fură” talente din departamentele de robotică şi machine learning (ramură a informaticii prin care computerul „învaţă” şi acţionează fără programare explicită), atât profesori, cât şi studenţi, ademenindu-i cu salarii foarte mari, similare cu cele ale sportivilor profesionişti.

    Firme precum Google, Facebook, Microsoft şi Baidu se întrec în extinderea activităţilor în domeniul inteligenţei artificiale şi doar anul trecut companiile au cheltuit aproximativ 8,5 miliarde de dolari în acest domeniu, de patru ori mai mult decât în 2010. În ultimul an, Uber a recrutat 40 din cei 140 de membri din personalul Centrului Naţional de Robotică şi Inginerie de la Universitatea Carnegie Mellon şi a înfiinţat o unitate de cercetare pentru maşini autonome. Situaţia a ţinut prima pagină a ziarelor, în contextul în care Uber promisese finanţarea centrului de cercetare al universităţii, anterior deciziei de a-i „fura” personalul. Şi alte firme sunt în goana după experţi AI, dar acţionează cu perdea.

    „Nu îi pot ţine în şcoală nici măcare pe studenţii din ultimul an”, spune Pedro Domingos, profesor la Universitatea din Washington, a cărui specializare este machine learning. „Companiile încearcă să-i angajeze chiar înainte de a absolvi”, spune Domingos, care a primit, la rândul său, diverse oferte de job de la companii. Iar cererea cea mai mare este pentru experţii în machine learning, domeniu folosit de companii în diverse activităţi, de la cele de bază –  filtrare spam, o mai bună targetare a reclamelor online -, până la idei avangardiste, precum viabilitatea maşinilor autonome. Companiile oferă cadrelor universitare, pe lângă salariile gigantice, posibilitatea de a-şi vedea ideile cucerind rapid piaţa. De asemenea, îi eliberează pe aceştia de grija asigurării granturilor cercetare, conform lui Andrew Ng, fost profesor la Stanford, actual executiv al departamentului de cercetare AI în cadrul companiei chineze Baidu.

    Pe de altă parte, pe termen lung, educaţia ar putea suferi. Aflându-se în imposibilitatea de a oferi salarii competitive, universităţile se vor afla în situaţia de a pierde numeroşi experţi sau, într-un caz fericit, de a fi distraşi de la implicare în sala de curs din cauza angajamentelor part-time la firmele tech. Însă cea mai mare ameninţare la scară largă e aceea că, la un moment dat, o companie tech gigant va avea monopolul intelectual asupra cercetărilor în inteligenţa artificială. Prevenitv, mai mulţi decidenţi ai giganţilor tehnologici, precum Elon Musk de la Tesla, vor să investească miliarde de dolari într-o iniţiativă non-profit, Open AI. Organizaţia îşi propune creeze legătura dintre cercetările efectuate în universităţi şi nevoile reale ale companiilor în acest domeniu.

  • Cum să-ţi selectezi cei mai buni oameni şi ce să faci cu angajaţii actuali pentru a deveni mai performanţi

    Există o personalitate dezirabilă sau indezirabilă pentru un post? Cum poţi prezice performanţa unei persoane într-o organizaţie nouă? Cât de mari sunt pierderile în cazul unei recrutări greşite? Cât de profitabil este, în schimb, un angajat care se potriveşte perfect cu poziţia pe care o ocupă, nu numai din perspectiva experienţei şi a abilităţilor, ci şi a inteligenţei? Ce rol joacă personalitatea angajaţilor în ecuaţia care are drept rezultat profitul firmei? Iată doar câteva dintre întrebările la care răspunde Andrei Ion, directorul companiei de talent management care reprezintă în România organizaţia internaţională CEB/SHL Talent Measurement.

    De mic prefer jocurile RPG (Role – Playing – Games) nu doar pentru că mă pot vedea transformat într-un erou care se luptă cu dragoni, ci pentru că în aceste jocuri atât personajul principal cât şi companionii lui sunt transparenţi, cu punctele forte şi cele slabe la vedere. Vezi imediat, prin intermediul unor atribute (de pildă putere, inteligenţă, agilitate) ce poate şi ce nu poate să facă un anumit personaj. Astfel, strategia de luptă este crucială şi face diferenţa dintre victorie şi înfrângere. În lumea reală însă, oamenii nu cară după ei o foaie cu atribute şi sunt mai greu de citit şi de coordonat. Folositoare se dovedeşte, pe piaţa muncii, evaluarea psihologică a oamenilor, prin instrumente de măsurare psihologică, susţine Andrei Ion, managing director al filialei române care reprezintă liderul mondial în servicii de evaluare.

    La cei 32 de ani ai săi, Andrei Ion este un tip jovial care nu pare să-şi fi pierdut entuziasmul pe care l-a arătat în 2011, când a convins SHL să aleagă o mică firmă locală (42 Organizational Assessment) ca partener oficial pe plan local; recent, activitatea lor s-a extins şi în Serbia şi în Bulgaria. Tânărul este lector la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii Bucureşti şi membru al mai multor organizaţii de profil, ca European Association of Psychological Assessment, International Test Commission şi Association of Industrial and Organizaţional Psychology. Povesteşte acum că tatăl său l-ar fi văzut în rândurile Poliţiei Române, însă el a fost atras mai degrabă de misterul minţii umane decât de legile create de om. „Unul dintre misterele mari mi s-a părut comportamentul uman şi creierul uman, ce îi determină pe oameni să acţioneze, să facă lucrurile diferit unul faţă de celălalt. Sunt importante diferenţele dintre personalităţi, dintre culturi diferite, iar structura de personalitate contribuie la performanţă în funcţie de contextul de muncă.”

    Povestea începe în urmă cu mai bine de 15 ani, atunci când echipa de sociologi şi psihologi formată din Dan Petre, Dragoş Iliescu, Vlad Tureanu şi Cosmin Peleaşa au format D&D Research, o companie de cercetare de marketing care viza şi psihologia clientului, nu doar preferinţele consumatorului şi atitudinea acestuia faţă de un produs. Ei au dezvoltat ulterior Test Central, în sfera testelor psihologice, iar în 2011 li s-a alăturat Andrei Ion, care activase în consultanţă pe resurse umane ca freelancer.

    La finalul lui 2011, SHL căuta să intre pe piaţă din România, iar alături de recomandarea lui Dave Bartram, directorul de cercetare al SHL Group, directorii regionali ai grupului au fost convinşi de echipa 42 Organizational Assessment că sunt alegerea potrivită. În martie 2012 a avut loc intrarea oficială a SHL în România, la conducere fiind numit Andrei Ion; cifra de afaceri a companiei a crescut de mai bine de patru ori de-atunci, de la 160.000 de euro în 2012 la 750.000 de euro pentru 2016, conform peviziunilor. „La început, eram trei oameni, fiecare cu atribuţii şi în alte părţi. Eu predam la facultate, eram blocat şi cu doctoratul trei zile din săptămână – de obicei vineri, sâmbătă şi duminică”, explică Andrei Ion. Tot el adaugă că adesea s-a întâmplat să aibă un ritm extrem de alert, cu nopţi în care nu dormea mai mult de două ore. Dar aşa au reuşit să obţină şi rezultate: „Aşa am reuşit să avem cea mai mare creştere anuală din grup. Totuşi nu ne-am atins potenţialul maxim”, spune cu entuziasm tânărul.

    ACHIZIŢIA ŞI MOBILITATEA TALENTELOR

    SHL oferă servicii de evaluare a resursei umane în sfera de business pentru achiziţia şi mobilitatea talentelor. Prima componentă se referă la recrutare, compania angajându-se să-şi ajute clienţii să recruteze mai rapid şi mai eficient, iar ramura a doua se referă la indentificarea şi dezvoltarea angajaţilor aflaţi deja în organizaţie; Andrei Ion rezumă activitatea astfel: „te ajutăm să-ţi alegi cei mai buni oameni înainte să intre în organizaţie şi ce să faci cu ei odată intraţi în companie”.
    Pentru multe firme din România, procesul de recrutare arată astfel: sunt adunate CV-uri, urmează o selecţie a candidaţilor în funcţie de experienţă şi aptitudini, apoi un interviu şi, uneori, un test tehnic pentru a dovedi cunoştiinţele necesare; apoi se face alegerea. 

    Chiar şi aşa, sunt cazuri în care persoana selectată fie nu este potrivită pentru acel job, fie nu deţine abilităţile trecute în CV; sau se întâmplă ca persoana respectivă să plece după şase luni. În opinia lui Andrei Ion, acest lucru este cauzat cel mai adesea de faptul că persoana recrutată nu se potriveşte cu acel post, în compania respectivă. „Intrumentele noastre sunt utilizate pentru a prezice cât mai corect modul în care un candidat sau angajat va performa într-un anumit rol. Testele se bazează pe preferinţele de personalitate, preferinţe comportamentele relevante şi elementele care îl motivează,” spune reprezentantul filialei locale a SHL.

    Chiar şi aşa, sunt cazuri în care persoana selectată fie nu este potrivită pentru acel job, fie nu deţine abilităţile trecute în CV; sau se întâmplă ca persoana respectivă să plece după şase luni. În opinia lui Andrei Ion, acest lucru este cauzat cel mai adesea de faptul că persoana recrutată nu se potriveşte cu acel post, în compania respectivă. „Intrumentele noastre sunt utilizate pentru a prezice cât mai corect modul în care un candidat sau angajat va performa într-un anumit rol. Testele se bazează pe preferinţele de personalitate, preferinţe comportamentele relevante şi elementele care îl motivează,” spune reprezentantul filialei locale a SHL.

  • Cum arată noua super-armă al lui Putin: “Este mai rapid şi mai uşor decât cele deţinute de NATO” – FOTO

    Serviciile britanice de inteligenţă au emis o avertizare cu privire la noul “super tanc” al lui Putin, susţinând că acesta e mult superior maşinilor de luptă deţinute de NATO.
     
    Documentul dezvăluit de Daily Mail susţine că tancul britanic Challenger II poate fi uşor depăşit de cel al ruşilor. Politica curentă a NATO este de a nu schimba tancurile pentru încă 20 de ani, argumentul fiind că în lupta cu jihadiştii, consideraţi principala provocare actuală, tancurile nu aduc niciun avantaj.
     
    Reprezentanţii serviciilor de inteligenţă britanice spun că noul tanc prezentat de Kremlin este mai rapid, mai uşor şi cu o armură mai solidă. Tureta are capacitatea de a reîncărca automat muniţia, altă facilitate fiind posibilitatea de a lansa rachete anti-tanc.
     
    Recent, ruşii au perfectat o rachetă ce poate transporta o încărcătură de 40 de megatone – de 2.000 de ori mai puternice decât bombele atomice detonate la Hiroshima şi Nagasaki.

    RS-28 Sarmat, aşa cum este numele complet, conţine 16 focoase nucleare şi este capabilă să distrugă o suprafaţă de mărimea Franţei, potrivit postului rusesc de ştiri Zvezda, care este deţinut de Ministerul Apărării din Rusia. Arma are şi capacitatea de a evita radarul.

    Racheta ar trebui să poată atinge ţinte aflate la 10.000 de kilometri distanţă; asta i-ar permite Moscovei să atace Londra sau alte oraşe europene, precum şi unele ţinte de pe continentul american.

  • Cum arată noua super-armă al lui Putin: “Este mai rapid şi mai uşor decât cele deţinute de NATO” – FOTO

    Serviciile britanice de inteligenţă au emis o avertizare cu privire la noul “super tanc” al lui Putin, susţinând că acesta e mult superior maşinilor de luptă deţinute de NATO.
     
    Documentul dezvăluit de Daily Mail susţine că tancul britanic Challenger II poate fi uşor depăşit de cel al ruşilor. Politica curentă a NATO este de a nu schimba tancurile pentru încă 20 de ani, argumentul fiind că în lupta cu jihadiştii, consideraţi principala provocare actuală, tancurile nu aduc niciun avantaj.
     
    Reprezentanţii serviciilor de inteligenţă britanice spun că noul tanc prezentat de Kremlin este mai rapid, mai uşor şi cu o armură mai solidă. Tureta are capacitatea de a reîncărca automat muniţia, altă facilitate fiind posibilitatea de a lansa rachete anti-tanc.
     
    Recent, ruşii au perfectat o rachetă ce poate transporta o încărcătură de 40 de megatone – de 2.000 de ori mai puternice decât bombele atomice detonate la Hiroshima şi Nagasaki.

    RS-28 Sarmat, aşa cum este numele complet, conţine 16 focoase nucleare şi este capabilă să distrugă o suprafaţă de mărimea Franţei, potrivit postului rusesc de ştiri Zvezda, care este deţinut de Ministerul Apărării din Rusia. Arma are şi capacitatea de a evita radarul.

    Racheta ar trebui să poată atinge ţinte aflate la 10.000 de kilometri distanţă; asta i-ar permite Moscovei să atace Londra sau alte oraşe europene, precum şi unele ţinte de pe continentul american.

  • Stephen Hawking avertizează că rasa umană este în pericol de dispariţie. ”Istoria noastră este o istorie a stupidităţii!”

    În timpul unei conferinţe susţinute la Universitatea Cambridge, Stephen Hawking a făcut o serie de afirmaţii şocante.

    Această conferinţă  a celebrat deschiderea Centrului Leverhulme, care se va ocupa de studierea inteligenţei viitorului, unde nume mari ale ştiinţei vor încerca să găsească răspunsul unor întrebări cu privire la roboţi şi la inteligenţa artificială a viitorului.

    Savantul este îngrijorat cu privire la metodele viitoare ale acestui tip de inteligenţă.

    Vezi aici de Stephen Hawking avertizează că rasa umană este în pericol de dispariţie. ”Istoria noastră este o istorie a stupidităţii!”

  • Gadgeturile purtabile intră în zona de fashion. Ce pregătesc designerii

    Gadgeturile purtabile sunt deja o realitate, fiind cumpărate mai ales de împătimiţii unor astfel de articole. Ele atrag însă şi casele de modă, care încearcă să aplice înalta tehnologie la unele dintre creaţiile lor, scrie Financial Times. 
     
    Casa Marchesa, spre exemplu, a creat împreună cu IBM o rochie cu leduri aplicate care se colorează în funcţie de comentariile utilizatorilor pe Twitter analizate de sistemul de inteligenţă artificială Watson. Aceasta nu este un produs de masă, dar firmele de tehnologie şi casele de modă sau producătorii de îmbrăcăminte încearcă acum să colaboreze pentru a crea articole care să atragă cât mai mulţi clienţi.  
     
    De la firmele din domeniul high-tech, casele de modă învaţă, printre altele, cum se fac cipuri şi baterii subţiri, iar ele la rândul lor îşi învaţă partenerii cum se face un produs în mai multe mărimi ori cum trebuie confecţionat un articol dotat cu ultimele tehnologii ca să reziste la spălat. Ca urmare a acestei colaborări, firmele high-tech află şi cum să creeze produse frumoase, care să atragă clienţii pentru care aspectul este important şi care sunt dispuşi să plătească mai mult pentru ceva care arată bine. 
     
    Casa Michael Kors a anunţat recent un parteneriat cu Google, concretizat într-un smartwatch inspirat de modele obişnuite de ceasuri ale sale, care oferă utilizatorilor notificări, hărţi şi posibilitatea de căutare pe internet pe bază de comandă vocală. Google a mai colaborat pentru producerea de ceasuri inteligente cu Fossil sau Tag Heuer.
     
    La rândul său, producătorul american de îmbrăcăminte Levi’s se pregăteşte să lanseze în 2017 o geacă high-tech pentru biciclişti care le permite acestora să răspundă la apeluri, să trimită mesaje text apăsând pe mânecă ori să se orienteze cu ajutorul hărţilor Google, partener al firmei pentru acest proiect.
     

  • Papa ştie de existenţa extratereştrilor. Cel care a informat despre astea a murit la câteva luni. Dovezile care au ieşit la iveală acum

    Unul dintre aliaţii lui Hilary Clinton a discutat cu un fost astronaut american despre războiul pentru spaţiu şi viaţa extraterestră. Acesta ştia de existenţa extratereştrilor cu câteva luni înainte ca fostul pilot NASA să moară. Pe site-ul WikiLeaks a fost făcut public un e-mail pe care preşedintele campaniei electorale a lui Hilary Clinton, John Podesta, l-a primit în august anul trecut de la  Edgar D. Mitchell, unul dintre astronauţii de pe Apollo 14 şi unul dintre cei şase oameni care au ajuns pe Lună.

    Mitchell a avertizat că formele de inteligenţă extraterestră ,,nu vor tolera nicio formă de violenţă militară pe Pământ sau în spaţiu”.

    Citeşte aici ce ştia Papa despre existenţa extratereştrilor. Descoperire incredibilă în e-mailul omului de încredere al lui Hilary Clinton

  • Vineri dimineaţă, Skynet s-a născut!

    O ştire ignorată de marele public, şi pe bună dreptate, pentru că pare a-i pasiona doar pe bancheri şi finanţişti: vineri dimineaţă lira sterlină a căzut pe pieţele valutare la minimul ultimilor 31 de ani, după două minute de haos provocate de o serie de ordine de vânzare generate de computere.

    Lira s-a prăbuşit cu 6,1%, cea mai mare scădere de când Marea Britanie a ales să părăsească Uniunea Europeană, la 1,1841 dolari/liră. Cel puţin o platformă electronică de tranzacţionare a înregistrat o tranzacţie la 1,1378 dolari.

    În ianuarie, într-o mişcare asemănătoare, randul sud-african s-a prăbuşit cu peste 9% în 15 minute. Amploarea şi viteza scăderii de acum semnalează volatilitatea extremă din piaţă şi devine o regulă, în condiţiile în care volumele de tranzacţioare variază puternic, iar traderii care folosesc algoritmi încep să câştige cotă de piaţă. “Într-un cuvânt: înfricoşător”, a spus Karl Schamotta, director de schimb valutar la Cambridge Global Payments din Toronto. “Încrederea în pieţele valutare a fost afectată puternic din nou, iar orice trader care a lucrat în seara aceasta va pune puternic la îndoială calitatea lichidităţii”, a adăugat el.

    Pentru a înţelege ce se întâmplă, să trecem de la lira sterlină la un proiect de infrastructură: recent, un tunel a fost terminat în zona munţilor Allegheny din Statele Unite. Tunelul nu este pentru maşini sau oameni, ci pentru un cablu de fibră optică care leagă bursa din New York de piaţa futures din Chicago.Cablul acela salva 100 de mile şi trei milisecunde din timpii de comunicare dintre cele două entităţi financiare.

    Trei milisecunde sunt pentru insul obişnuit o nimica toată, aşa că te poţi întreba: o merita oare? Se pare că da, pentru căulterior cel puţin alte două companii şi-au croit propriile reţele de date în zonă, legând cele două oraşe americane, iar timpii au scăzut de la 14,5 milisecunde la doar (acest “doar” e cumva ironic) 8,5 milisecunde. Nu mult mai târziu au venit alţii care au renunţat la cablu şi au pus la punct o reţea de comunicaţii bazată pe microunde şi care au redus timpul de comunicare cu alte 3,2 milisecunde. De ce toată această nebunie?

    Este vorba de tranzacţiile rapide care sunt făcute de computere, fără intervenţie umană, în miimi de secundă. Este vorba de cumpărări şi vânzări de active financiare făcute în milisecunde, o uluitoare lume a ultratranzacţiilor, cu sume importante care îşi schimbă stăpânii în câtimi minuscule de timp şi în care apare câte o „criză” la câteva secunde. Unele dintre aceste crize evoluează în cascadă şi apar efecte de genul căderii lirei sterline sau a randului sud-african.

    Pentru a da o dimensiune tranzacţiilor realizate de maşini, trebuie să spun că acest gen de operaţiuniînsumează zilnic 200 de miliarde de dolari. Poate că nu pare atât de mult dacă facem comparaţie cu cele 5.100 de miliarde de dolari pe zi, cât este piaţa valutară mondială, dar, pe de altă parte, este mai mult decât PIB-ul României dintr-un an.

    Iar maşinile şi tranzacţiile efectuate de acestea nu sunt responsabile doar pentru cădera lirei sterline sau a randului. În mai 2010 maşinile au determinat căderea indicelui Dow Jones cu peste 9% şi au şters din piaţă 1.000 de miliarde de dolari. În octombrie 2014 au provocat o cădere majoră a titlurilor de stat americane, iar în august 2015 au mai ras 1.200 de miliarde de dolari de pe bursa americană. Tot în august 2015 maşinile au dărâmat dolarul din Noua Zeelandă, iar în mai 2016 un investitor şi algoritmii săi au îngenunchiat piaţa futures chineză.

    Cum zicea omul acela mai sus: “Înfricoşător!” Ringul acela cu inşi care ţipă unii la alţii “Buy!” şi “Sell!” a rămas doar pentru filme, pentru spectacol, pentru că maşinile sunt responsabile de trei sferturi din tranzacţiile bursiere americane.

    Omenirea traversează o perioadă în care pare că mizează din ce în ce mai mult pe tehnologie: telefoanele au devenit nişte asistenţi personali indispensabili, automobilele aspiră la autonomie, casele sau eletrocasnicele, ca să nu mai vorbesc de computere, au propria viaţă, care se intersectează, eufemistic vorbind, din ce în ce mai rar cu cea a stăpânului. Multe dintre aceste mişcări sunt folositoare, dacă nu vom uita ierarhia şi rostul unei maşinării, fie ea şi inteligentă, pe lumea asta.

    Aceasta nu este musai o gândire de luddit, sau, cel puţin, aşa sper (pentru mai tinerii cititori, luddiţii sunt muncitorii din ţesătoriile britanice care, în secolul XIX, în timpul Revoluţiei Industriale, distrugeau războaiele de ţesut, temându-se pentru locurile lor de muncă). Sau, mai degrabă, gândirea celui care se teme de apariţia echivalentului supercomputerului din ciclul de filme Terminator care să joace la bursă şi pe pieţele valutare, a unui Skynet financiar.

    Maşinile, spun cumva generalizând, au învins oamenii la şah şi la poker. La şah veţi fi ştiind, este vorba de Deep Blue, care în 1997 l-a învins pe Garry Kasparov. Oamenii de ştiinţă spun că pokerul a devenit un soi de benchmark pentru studiile privind inteligenţa artificială, „ceea ce a fost odată şahul”, zice unul dintre ei şi asta e o afirmaţie cu multe înţelesuri, care ar trebui să dea de gândit.

    Cercetătorii de la Carnegie Mellon University au pus la punct un program numit Claudico, iar acesta a jucat anul trecut 80.000 de mâini cu patru jucători profesionişti de poker. Premiul pentru oameni a fost de 100.000 de dolari; pentru maşină, nu ştiu. Întrecerea a durat cam două săptămâni; oamenii, trebuie să spun din capul locului, au câştigat, înregistrând un plus de 730.000 de dolari. Pare o sumă importantă, dar în timpul celor 80.000 de mâini jucate valoarea totală a mizelor a ajuns la 170 de milioane de dolari, bani virtuali, desigur, aşa că valoarea premiului se înscrie, dacă e să gândim omeneşte, mai degrabă în marja de eroare. De fapt se poate spune că victoria este a maşinii: computerul a blufat şi a jucat în aşa fel încât cei patru profesionişti nu au putut descoperi în strategia sa vreo slăbiciune pe care să o exploateze.

    Ceea ce înseamnă, iarăşi spun, o victorie a computerului. Şi este acesta semnalul că se dezvoltă ceea ce economistul şi profesorul universitar Alex Tabarrok numeşte “inteligenţa opacă”, cu algoritmi care devin atât de sofisticaţi încât oamenii nu pot înţelege ce fac aceştia de fapt şi unde diferenţa dintre logică şi imbecilitate nici nu mai poate fi deosebită. În jocul de poker au fost mâini pe care unul dintre jucători spunea că nu le-a înţeles: “să mizezi 19.000 de dolari ca să câştigi 700 este ceva ce niciun om nu ar face”. Dar asta este gândire tipic umană.

    Şi mă gândesc că oamenii au ratat ţinta reală, o maşină care să joace şah sau poker nu ca o maşină, ci ca un mare maestru sau ca un profesionist.

    Între 1997, anul în care computerul a încercat pentru prima oară să compună muzică(Google!) şi 2016, anul în care computerul a încercat să picteze(Google, din nou!), a avut loc un alt experiment care are şi nu are legătură cu cele pomenite până acum. Un grup de studenţi de la universitatea din Playmouth a primit un grant de 2.000 de lire sterline; cu banii aceştia tinerii au luat un PC pe care l-au pus în cuşca maimuţelor din grădina zoologică Paington. Scopul lor a fost de a teste teoria care spune că o maimuţă care bate la nesfârşit, aiurea, la un computer, va sfârşi prin a emite, la un moment dat, un text coerent, ba va putea rescrie o operă a lui Shakespeare. Studenţii de la Playmouth n-au avut un timp infinit, dar şi după numai o lună de zile teoria s-a dovedit a fi potenţial falsă: maimuţele, cinci macaci negri cu creastă, au distrus computerul, au făcut pipi pe tastatură şi nu au emis nici măcar un singur cuvânt coerent şi întreg; au bătut cinci pagini de text în care predomina litera “S”.

    În multitudinea de aparate şi de gadgeturi şi de aplicaţii şi de programe de care ne folosim, creatorii lor şi evangheliştii tehnologiei ne induc ideea că toate acestea vor rezolva majoritatea problemelor omenirii, de la încălzirea globală la spaţiile de locuit în oraşele supraaglomerate.

    Nu cred că este aşa; fac parte din categoria celor care spun că nu armele omoară oameni, ci oamenii omoară oameni. La fel, nu tehnologia ne va rezolva problemele, ci noi singuri, dacă o să avem suficientă materie cenuşie în ţeste încât să se declanşeze o reacţie în lanţ a inteligenţei planetare; dacă nu, o să fim nişte maimuţoi care fac pipi pe tastaturi şi bat pagini de text, în speranţa că o să scrie sonete de Shakespeare sau o să compună ca Beethoven sau o să picteze ca Rembrandt.

    Şi da, cred că următoarea criză economică nu va fi declanşată de Deutsche Bank, de Donald Trump sau de economia chineză, ci de maşini şi de ultratranzacţii.

  • Reţetă pentru inteligenţa artificială: bani din Irlanda, know-how din România

    Compania de tehnologie Everseen a fost fondată în 2008 de antreprenorul irlandez Alan O’Herlihy. Misiunea sa este una destul de complicată: el lucrează cu cinci retaileri internaţionali din top 10 pentru a suprima pierderile de 40 de miliarde de dolari înregistrate de comercianţi la punctele de vânzare.

    Everseen este specializată în Deep Learning şi Machine Vision, adică sisteme de operare bazate pe conceptul de încercare şi eroare (trial & error); cu alte cuvinte, sistemul este atenţionat de către utilizator atunci când face o greşeală şi reţine acest lucru, oferind astfel răspunsul corect la următoarea interogare. Am putea spune că e un sistem care „cât trăieşte, învaţă“.

    Mai exact, Everseen utilizează analiza video şi inteligenţa artificială (IA) pentru a reduce cu până la 90% omisiunile care intervin la scanare în punctul de vânzare. Cuantumul acestor pierderi este 40 de miliarde de dolari anual, conform Centrului de Cercetare în Retail.

    „Retailerii se confruntă cu pierderi la punctul de vânzare de zeci de miliarde de dolari anual. Acestea, cauzate de produsele nescanate, nu au impact doar asupra profitului, ci creează şi probleme în lanţul de aprovizionare, ducând la epuizarea stocului.

    Omisiunile care intervin în procesul de scanare pot fi intenţionate sau nu şi pot fi generate de către clienţi, angajaţi prin erori operaţionale sau prin nerespectarea fluxului operaţional“, explică Joshua Bamfield de la Centrul de Cercetare în Retail. „În acest moment, retailerii suferă pierderi uriaşe prin intermediul POS-urilor şi cel mai probabil  nu îşi dau seama ce se întâmplă, cum le pot combate şi cât de gravă este această problemă.“

    Astfel, compania recurge la inteligenţa artificială şi alte tehnologii de ultimă generaţie pentru a detecta toate tipurile de activităţi ilicite de la punctul de vânzare. TV-ul cu circuit închis şi fluxurile de date de la punctul de vânzare electronic sunt încărcate în unitatea de colectare a datelor, care are tehnologie dedicată încorporată. Punctul de vânzare electronic este conectat în permanenţă la sistemul de supraveghere amplasat strategic pentru a monitoriza activitatea întregului punct de vânzare şi a detecta potenţialele nereguli operaţionale.

    Soluţia Everseen are o singură unitate de colectare a datelor conectată la sistemul de supraveghere, punctul de vânzare şi la internet, permiţând astfel companiei să identifice cu precizie când, unde şi de ce a avut loc o anume activitate. O înregistrare video a incidentului poate fi transmisă angajaţilor companiei în timp real. „Majoritatea retailerilor pur şi simplu nu ştiu de unde provin aceste pierderi. Din această cauză, acţionează orbeşte – încearcă să prevină pierderile în necunoştinţă de cauză“, remarcă Alan O’Herlihy. Înţelegând ce anume generează aceste pierderi şi cum le pot preveni, retailerii îşi vor putea mări profitul cu 5-15%.

    Cum a ajuns însă un antreprenor din Irlanda să deschidă un centru de cercetare în România? „L-am întâlnit pe Bogdan, actualul nostru chief technical officer, la Dublin City University unde îşi finaliza doctoratul. L-am angajat şi am fost realmente impresionat de el. Bogdan a devenit propriul nostru «McGyver»“, povesteşte Alan O’Herlihy. „Întotdeauna vorbea foarte frumos despre profesorii săi de la Universitatea Politehnică, unde şi-a realizat studiile de licenţă şi masterat în Inginerie Electronică. Acest lucru ne-a determinat să alegem Timişoara pentru înfiinţarea noului nostru centru de Cercetare şi Dezvoltare.“

    El nu se vrea să dezvăluie suma investită până acum în centrul din vestul României, dar spune că în baza oportunităţilor de dezvoltare pe care le-a observat în ultimul an, intenţionează să dubleze numărul de angajaţi de la 30 la 60 în următoarele 12 luni. La nivel global, compania are în prezent 180 de angajaţi.

    Experienţa companiei Everseen, cu sedii atât în Irlanda (Blackpool) cât şi în România, reprezintă un mix de tehnologie şi retail. Compania beneficiază de expertiză în inteligenţa artificială şi tehnologii Machine Vision, datorită oamenilor de ştiinţă, majoritatea români, care fac parte din echipa de management. Printre aceştia se numără Dr. Bogdan Ciubotaru, ocupând funcţia de chief technology officer, care recunoaşte că „la început pare imposibil de realizat, cel puţin din punct de vedere al implementării în zona comercială“. Cu toate acestea, spune el, tehnologia Everseen este foarte eficientă în hipermarketuri şi supermarketuri mari, iar în România acest segment de retail este în plină expansiune.“

    Investiţiile din zona de IA sunt destul de rare în România, iar Bogdan Ciubotaru crede că o accelerare a procesului de atragere a investiţiilor ar fi benefică pentru majoritatea companiilor locale: „Sunt absolut convins că inteligenţa artificială este pe punctul de a deveni un instrument-cheie pentru foarte multe tipuri de business. Cu siguranţă zona de R&D din România este un teritoriu neexplorat, în cea mai mare parte, dar România are un potenţial creativ extraordinar. Mai multe investiţii în R&D ar oferi rapid companiilor locale mai multe oportunităţi de câştig şi cu siguranţă unele noi“.

    Everseen a primit fonduri pentru investiţii de la organizaţia guvernamentală Enterprise Ireland, şi, cel mai recent, de la investitorul de capital cu afaceri de miliarde de dolari MARCOL Group.

    „Finanţarea pe care am obţinut-o de curând de la MARCOL Group ne permite să ne extindem şi să ne dezvoltăm echipa. Românii sunt binecunoscuţi în comunitatea internaţională IT pentru abilităţile lor, cunoştinţele în materie de tehnologie de ultimă generaţie şi pentru creativitate, acesta fiind unul din principalele motive pentru care ne-am stabilit unul din sedii la Timişoara în urmă cu şase ani. La ora actuală, căutăm mai mulţi specialişti în tehnologie şi suntem pregătiţi să le oferim un mediu propice dezvoltării profesionale şi personale“, mai spune Alan O’Herlihy.