BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • Pe ce bazează bugetul statului în 2024: inflaţie de 4,6% la final de an, PIB de 360 mld. euro şi creştere economică de 3,4%. Salariul mediul net ar urma să ajună la 4.700 de lei. Premieră: cursul leu-euro ar urma să sară de 5 lei pentru un euro

    PIB-ul României va fi de 360 mld. euro în 2024, iar creşterea economică reală, deci după ce a fost scăzută inflaţia, va fi de 3,4% în 2024, conform celei mai noi prognoze ale Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză (CNSP).

    Inflaţia la final de an ar urma să ajungă la 4,6%, iar salariul mediu net ar creşte cu 9,3%, peste inflaţie. Acestea sunt coordonatele pe care guvernul îşi construieşte bugetul din 2024.

    Conform prognozei, industria ar urma să reintre pe plus, după cinci ani de scădere, iar agricultură ar performa. Toate sectoarele economice ar urma să aducă creştere economică în 2024. Spre comparaţie, în 2023, pe plus sunt construcţiile IT-ul şi agricultura, iar industria, care face aproape un sfert din PIB, este în al cincilea an de recesiune. Comerţul, care înseamnă de asemenea 20% din PIB este în scădere.

     

  • Mugur Isărescu, guvernator BNR: Singura ţară europeană care are o variaţie anuală a preturilor, un indice IAPC mai mare decât noi, este Ungaria

    Rata anuală a inflaţiei, măsurată pe baza indicelui intern al preţurilor de consum, şi-a menţinut traiectoria descrescătoare în trimestrul trei 2023 şi această tendinţă a fost sprijinită în special de evoluţia preţurilor produselor alimentare, a declarat vineri Mugur Isărescu, guvernator BNR la prezentarea Raportului asupra Inflatiei.

    În schimb, în clasamentul european privind inflaţia (IAPC), România a pierdut din poziţia relativ mai bună din perioada anterioară. ”Eram pe locul 7-8 în lunile de vară şi acum am ajuns pe locul 2 ca inflaţie.  Singura ţară care are o variaţe anuală, un indice IAPC mai mare decât noi este Ungaria. De ce această deteriorare Principalul factor este ceea ce caracterizează România faţă de alte ţări: un deficit fiscal mai mare, o poziţie fiscal-bugetară mult mai vulnerabilă . Impactul nu a apărut încă privind măsurile de a reduce acest deficit bugetar”, a spus Mugur Isărescu.

    Ce a mai declarat guvernatorul BNR:

    ►Se vede foarte clar că evoluţia preţurilor agroalimentare în trimestrul trei a fost forţa care a dus inflaţia în jos. La grâu, în cazul României, a fost o recoltă relativ bogată şi acest lucru a permis menţinerea unei evoluţii favorabile pe pieţele materiilor prime agricole. Măsura plafonării adaosului comercial a potenţat aceste ajustări descedente ale preţurilor alimentare. În luna august scăderile de preţuri au fost chiar semnificative. Avem produse de morărit şi panificaţie, lapte şi produse lactate, legume fructi, ouă, uleiuri şi grăsimi.

    ► Începând cu luna iulie însă, în mod neaşteptat, care ne-a surprins, a fost o creştere a combustibililor şi acest lucru a temperat scăderea indicelui preţurilor de consum. Dinamica anuală a preţurilor producţiei industrial, cea care în urmă cu un an, doi chiar ne-a speriat, şi-a continuat traiectoria descedentă în principal datorită faptului că au scăzut costurile cu produsele energetice, costurile cu energia şi pe cale de consecinţă şi alte costuri. Apar însă semne de nervozitate. Pe pieţele de energie şi pe cele corelate direct de acestea, aici să spunem că bătălia nu este încheiată. Războiul din Orientul Apropiat  va influenţa evoluţia preţurilor la energie.

    ► Avem şi o scădere a ratei inflaţiei de bază, adică inflaţia Core2 ajustat, similar cu scăderea inflaţiei generale calculate pe baza indicelui de consum. Dacă la bunuri nealimentare, categoria serviciilor dezinflaţia aproape că nu se observe, avem la bunuri alimentare o scădere importantă a preţurilor.

    ► Continuarea corecţiei aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt în toate sectoarele economice este o tendinţă pozitivă. Avem o revizuire uşor descedentă a anticipaţiilor pe termen mediu şi lung. Tendinţa este evident în jos, ceea ce încurajează ideea că dezinflaţia va continua.

    ► Înainte de criza energetică mai toate creşterile de preţ erau concentrate undeva între 2% şi 3%, adică limita ţintei noastre. Au apărut şi creşteri mai mari de 2-3%, electricitate, gaze naturale, combustibil, iar acestea uşor, uşor s-au transpus în 2022 în costuri şi propagare către preţuri finale care au persistat şi în anul 2023. Cu alte cuvinte, o inflaţie de tip cost push, care este determinată mai ales de preţurile energiei, care intră în componentţa mai tuturor costurile, nu este uşor de stabilit pe termens curt. Chiar când preţurile la energie scad, este posibil ca preţurile să nu scadă din N motive.

    ► Avem semne timide de relaxare a pieţei muncii în trimestrul trei, s-a diminuat numărul angajărilor, iar ritmul anual de creştere a costurilor cu forţa de muncă a avansat mai lent. Nu putem să spunem însă  nici aici că bătălia s-a încheiat. Personal cred că trebuie să fim foarte atenţi la acest tip de inflaţie determinat de majorarea costurilor salariale în perioada următoare.

    ► Am dat inflaţia în jos fără să intrăm în recesiune, dar avem o temperare evidentă a creşterii economice în trimestrul doi, probabil că va continua şi în trimestrul trei. Deocamdată nu vedem semnele unei recesiuni, dar această temperare a creşterii este evidentă. Ceea ce am încercat nu numai noi, ci şi în Europa şi America să dăm inflaţia în jos fără să creăm recesiune este o treabă foarte grea, unii spun că imposibilă. Până acum a ieşit, dar avem această slăbire a creşterii economice. Cu alte cuvinte, trebuie să fim foarte atenţi la mixul de politic economice care să continue dezinflaţia fără a crea recesiune.

    ► Asteptările privind evoluţia economiei nu arată nici ele fabulous de bine.

    ► Încetinirea ritmului anual al consumului populaţiei în T2 a fost principalul elemente care a dus la scăderea creşterii economice. Avem o prelungire a tendinţei pe termen scurt, inclusiv în asociere cu creşterea economisirii bancare.  Credite mai puţine, economisire mai mică, consum mai mic. Pentru banca centrală sună bine. Acesta este semnalul că politica monetară funcţionează. Scade cererea de credite, creşte economisirea, scade cererea în general. Pentru creşterea economică nu este atât de bine. Ceea ce contribuie la continuarea creşterii economice şi este motorul care preia funcţia creşterii consumului este creşterea investiţiilor.

    ► Parcursul solid al investiţiilor este condiţionat în bună măsură de valorificarea resurselor financiare europene. Asigură şi un minim de creştere economică, sănătoasă, echilibrată, fără deficite excesive, iar o bună parte din bani sunt donaţii, nu crează nici datorie şi permite continuarea dezinflaţiei fără recesiune. Temperarea consumului şi creşterea investiţiilor în special pe bază de bani europene duce la restrângerea deficitului de cont curent. Aici observăm ceva ce era de aşteptat că o bună parte din această restrângere a deficitului de cont curent apare în balanţa bunurilor.

    ► Cursul de schimb ne-a ajutat, am evitat pe de o parte şi o inflaţie mai mare în primii doi ani după declanşarea crizei energetice, 2021-2022 şi în jumătatea acestui an. Prima de risc a României este în continuare cea mai mare. Care este factorul principal al acestei prime de risc? Chiar dacă ultimele ieşiri pe piaţa de capital sunt sub costurile Ungariei, principalul factor al primei de risc încă mare este situaţia deficitelor gemene, fiscal şi de cont curent, care rămân încă mari şi o problemă greu de dat în jos.

    ► Sunt incertitudini extrem de ridicate în ceea ce priveşte preţul petrolului în condiţiile acutizării tensiunilor din plan geopolitic. Avem o reconfirmare a prognozei pentru finalul anului de 7,5% a inflaţiei, însă o revizuire aşcendentă a traiectoriei pe parcursul anului 2024 în contextul majorărilor legiferat ale unor taxe şi impozite. Ulterior se intră pe aceeaşi traiectorie de dezinflaţiei şi ajungem în intervalul ţintei la orizontul trimestrului trei din 2025, ceea ce nu este rău în contextul a două războaie şi a incertitudinilor. Deocamdată prognoza arată bine.

    ► Principala contribuţie la scăderea inflaţiei este reducerea inflaţiei Core2 ajustat, ceea ce arată întărirea politicii monetare şi ţinerea la nivel relativ înalt a dobânzilor o perioadă mai lungă, deci am fost şi noi precursorii higher for longer, şi-a spus efectul şi îşi va spune cuvântul.

    ► Ce este relativ nou în această prognoză este că avem o cerere excedentară într-un declin mult mai rapid decât am văzut în lunile de vară. Este previzionată a fi eliminată în totalitate până la finele anului viitor, asta în contextul anticipării unui ritm susţinut al corecţiei fiscale pe parcursul anului 2024 şi a continuării transmisiei efectelor induse de normalizarea politicii monetare la noi şi în lume.


     

     

  • Veşti bune pentru consumatorii britanici: Inflaţia la produsele alimentare din Regatul Unit scade la o singură cifră pentru prima dată în ultimele 16 luni

    Inflaţia la produsele alimentare din Marea Britanie a scăzut la o singură cifră pentru prima dată din iulie 2022, potrivit companiei de cercetare Kantar, raportează Financial Times.

    Ritmul anual de creştere a preţurilor în supermarketuri s-a redus la 9,7% în ultima luna octombrie, în scădere de la 11% în luna precedentă şi mult sub nivelul maxim de 17,5% înregistrat în martie.

    Fraser McKevitt, şeful departamentului de retail şi cunoaştere a consumatorilor de la Kantar, a declarat: „Inflaţia preţurilor la produsele alimentare a scăzut în sfârşit la o singură cifră după 16 luni de creştere care a depăşit nivelul de 10%, marcând o mare piatră de hotar pentru publicul britanic şi pentru retaileri”.

    Cu toate acestea, potrivit lui McKevitt, consumatorii încă „simt asprimea inflaţiei”, deoarece există scăderi de preţ de la an la an doar în rândul unui număr limitat de produse alimentare, cum ar fi untul, pastele şi laptele.

  • Erste Group: Inflaţia din România ar putea atinge un nou vârf în ianuarie-februarie 2024, de 8%

    Noile prognoze au la bază modificarea anunţată a accizelor pentru produsele din tutun şi eliminarea plafonării adaosului comercial la produsele de bază.

    Inflaţia pentru finalul lui 2023 a fost menţinută la 7,5%, dar estimările pentru sfârşitul anului 2024 au urcat la 5,3%, faţă de 5% în prognoza anterioară. De asemenea, pentru finalul lui 2025 grupul austriac se aşteaptă la o inflaţie de 4,2%, peste intervalul ţintit de BNR, de 2,5% ±1pp.

    Prognoza pe termen scurt a inflaţiei va fi probabil puţin afectată de noile accize la băuturi non-alcoolice care conţin zahăr şi de creşterea cotei TVA de la 5% la 9% pentru alimentele ecologice. Un transfer complet şi imediat în preţurile finale, ar duce la un impact de 0,1 puncte procentuale asupra inflaţiei anuale.

    În ceea ce priveşte nivelul dobânzii de politică monetară de către BNR, analiştii Erste sunt de părere că la şedinta din 8 noiembrie Banca Naţională nu va modifica rata actuală, de 7%.

    „Ne aşteptăm ca dobânda cheie să rămână neschimbată cel puţin până în mai 2024, având în vedere presiunile de pe piaţa muncii şi creşterea puternică a salariilor prognozată în următorii doi ani. Dobânda cheie a BNR ar putea coborî la 5,75% până la sfârşitul anului 2024, faţă de 7% în prezent”, se arată în raport.

    În cazul cursului, analiştii estimează un nivel de 5 lei/euro pentru finalul lui 2023, 5,10lei/euro pentru 2024 şi de 5,20 lei/euro pentru 2025.

    „Ne aşteptăm ca deprecierea să fie treptată (aproximativ 1-2% în medie), similar cu evoluţia din anii anteriori pandemiei, în condiţiile în care moneda naţională ar trebui să înceapă să slăbească odată ce intrările de fonduri din offshore în datoria suverană în lei se estompează. Estimările noastre arată că dinamica EURRON au un efect asimetric asupra preţurilor de consum şi că o depreciere de 1% a leului în raport cu euro ar trebui să împingă preţurile de consum mai sus cu aproximativ 0,25-0,3% în următoarele doisprezece luni”.

  • Europenii strâng din dinţi: Lupta cu inflaţia nu s-a terminat, iar de vocile de la vârful Băncii Centrale Europene spun că ratele ar putea creşte din nou

    Lupta Băncii Centrale Europene împotriva inflaţiei ar putea necesita o nouă majorare a ratelor dobânzilor, potrivit lui Isabel Schnabel, membru al Comitetului Executiv al BCE, scrie Bloomberg.

    „După o perioadă lungă de inflaţie ridicată, aşteptările inflaţioniste sunt fragile, iar noi şocuri pe partea ofertei le pot destabiliza, ameninţând stabilitatea preţurilor pe termen mediu. Asta înseamnă, de asemenea, că nu putem abandona majorarea ratelor”, a spus Schnabel.

    Ea a mai spus că, deşi a fost nevoie de un an pentru ca inflaţia să ajungă la acest nivel, de la 10,6%, şi se aşteaptă să dureze aproximativ de două ori mai mult timp pentru a atinge pragul de 2%.

  • Banca Angliei menţine ratele constante însă avertizează că lupta cu inflaţia nu este încă câştigată. Andrew Bailey, guvernatorul BoE: „Vom menţine ratele ridicate atât timp cât este nevoie pentru ca inflaţia să revină în ţinta de 2%”

    Banca Angliei a decis să menţină dobânda la nivelul actual, explicând totodată că politica monetară restrictivă va fi necesară pentru o „perioadă lungă de timp”, scrie CNBC.

    Comitetul de politică monetară a votat cu 6-3 în favoarea menţinerii dobânzii la 5,25%, trei membri preferând o creştere de 25 de puncte de bază la 5,5%.

    „Cele mai noi prognoze ale Comitetului de politică monetară arată că cel mai probabil este nevoie ca politica monetară să rămână restrictivă pentru o perioadă îndelungată de timp. Noi majorări ale dobânzilor vor fi necesare dacă presiunile inflaţioniste persistă”, a transmis instituţia într-un comunicat.

    De la ultimele prognoze realizate în octombrie inflaţia a continuat să scadă ajungând la 6,7%, rămânând însă mult peste ţinta asumată de 2%.

    Guvernatorul Băncii Angliei, Andrew Bailey, a declarat joi că în ciuda scăderii inflaţiei aceasta rămâne prea mare şi că nu este loc de „bucurie”.

    „Vom menţine ratele ridicate atât timp cât este nevoie pentru ca inflaţia să revină în ţinta de 2%. Vom urmări îndeaproape pentru a vedea dacă sunt necesare noi majorări ale dobânzii. Chiar dacă acestea nu vor mai fi necesare, este prea devreme pentru a ne gândi la reduceri”, a arătat Andrew Bailey.

  • Economia din zona euro începe din nou să respire: Inflaţia a scăzut iar economia s-a contractat mai uşor în T3 decât se aşteptau analiştii. Creşterea economică din Spania şi Franţa a compensat scăderea din Germania şi Austria

    Inflaţia din zona euro a scăzut mai mult decât se aşteptau economiştii, după ce preţurile de consum au crescut cu 2,9% până în septembrie comparativ cu perioada similară a anului trecut, cea mai mică creştere din iulie 2021, scrie FT.

    Reducerea inflaţiei de la 4,3% pentru anul până în septembrie a reflectat scăderea preţurilor la energie şi o scădere a inflaţiei la alimente, potrivit Eurostat, serviciul de statistică al UE. Economiştii intervievaţi de Reuters se aşteptau ca inflaţia din zona euro să fie de 3,1% în octombrie.

    Inflaţia de bază, care exclude energia şi alimentele şi este urmărită îndeaproape de Banca Centrală Europeană ca indicator al presiunilor de bază asupra preţurilor, a scăzut, de asemenea, mai mult decât se aştepta, la 4,2%, faţă de 4,5% în luna precedentă.

    Între timp, economia zonei euro s-a contractat uşor în cele trei luni până în septembrie, sub aşteptările economiştilor, după ce o contracţie în Germania şi Austria a compensat creşterea din Spania şi Franţa.

    Scăderea de 0,1% a economiilor celor 20 de ţări care au moneda euro a marcat o inversare faţă de creşterea revizuită în creştere de 0,2% din trimestrul precedent. Economiştii chestionaţi de Reuters prognozaseră o creştere zero pentru al treilea trimestru.

     

  • Guvernul susţine capitalul românesc până îl falimentează de tot: cea mai mare problemă a companiilor româneşti nu este acum inflaţia, dobânzile sau creşterea impozitelor, ci întârzierea cu lunile de către guvern a plăţii facturilor, ceea ce loveşte în plin tocmai capitalul românesc

    Toate guvernele susţin din vorbe companiile româneşti şi capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflaţia, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deţinute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaţionalele care scot profiturile din România şi nu plătesc taxe aici.

    Toate guvernele, toţi liderii politici susţin din vorbe companiile româneşti şi capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflaţia, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deţinute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaţionalele care scot profiturile din România şi nu plătesc taxe aici.

    Premierul Ciolacu nu face nici el excepţie, ci dimpotrivă, retorica lui dă senzaţia că se luptă cu multinaţionalele pentru binele capitalului românesc.

    Problema este că acum cea mai mare problemă pentru companiile româneşti, pentru patronii şi antreprenorii români nu este inflaţia, dobânzile mari, creşterea taxelor şi impozitelor (care afectează mai mult capitalul românesc, decât pe cel străin), ci plata cu foarte mare întârziere de către guvern a facturilor pentru lucrările, serviciile prestate şi realizate de către companiile româneşti şi companiile străine.

    Multinaţionalele mai au linii de finanţare de la centru, mai au împrumuturi de la bănci oferind garanţia numelui acţionarului şi astfel pot să meargă înainte până când guvernul le dă banii.

    În schimb, companiile româneşti, care oricum nu au prea mulţi bani proprii, sunt blocate de lipsa acestor plăţi, de lipsa banilor pe care guvernul le datorează.

    Companiile româneşti nu prea au de unde să facă rost de lichidităţi pentru că nu au linii de finanţare la îndemână, pentru că băncile sunt reticente în a le mai acorda credite văzând că statul întârzie să le plătească facturile, furnizorii nu prea le mai dau marfă în avans pentru că le este frică că nu îşi vor mai primi banii înapoi, aşa că firmele româneşti ajung în situaţia în care sunt obligate să îşi reducă activitatea pentru că nu au resurse financiare cu care să meargă înainte.

    Guvernul Ciolacu a devenit acum cea mai mare problemă în economie prin plata cu întârziere a facturilor.

    La conferinţa ZF Investiţi în România, organizată împreună cu CEC Bank la Arad şi Craiova, problema cea mai des ridicată de către companiile româneşti, de către antreprenorii români, a fost cea legată de plata cu întârziere, sau chiar deloc, a facturilor de către guvern.

    Firmele de construcţii sunt cele mai lovite în acest moment, iar riscul de insolvenţă este cel mai mare.

    Marian Petcu, directorul general al Recon Craiova, spune că pe unele contracte din construcţii “avem plăţi întârziate de la 6 luni până la 12 luni. Instituţiile statului trag de timp, nu plătesc pentru că nu sunt bani. În toata conjunctura de criză, faptul că statul a blocat plăţile reprezintă un mare impediment pentru noi, pentru companiile româneşti, pentru economie”.  https://www.zf.ro/zf-investiti-in-romania/zf-investiti-romania-craiova-proiect-zf-cec-bank-infrastructura-22166861

    Acelaşi lucru l-a reclamat, la Arad, şi Sandu Ion, proprietarul firmei P.A.B.

    Premierul Ciolacu, miniştrii se laudă cu investiţiile pe care guvernul le face în economie, dar multe lucrări nu sunt plătite, iar acest lucru loveşte, în primul rând, în companiile româneşti, care nu au bani ca să lucreze în continuare până când guvernul le va plăti facturile.

    De ce ne mai laudăm şi facem proiectul Anghel Saligny de dezvoltarea a infrastructurii locale, dacă guvernul nu are bani să plătească lucrările, de ce mai anunţăm investiţii mari când ele nu sunt plătite, reclamă antreprenorii românii.

    Companiile româneşti intră în insolvenţă şi apoi în faliment pentru că nu au lichidităţi cu care să îşi onoreze obligaţiile, să îşi plătească furnizorii, să îşi plătească salariaţii, să îşi plătească taxele şi impozitele la stat.

    Sau patronii companiilor româneşti trebuie să întoarcă 10% dintr-un contract ca mită, aşa cum s-a întâmplat în cazul de la Vaslui, când un constructor i-a dat o borsetă cu 1,25 mil. lei preşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu, ca să primească nişte bani neîncasaţi de peste un an.

    Ironic, guvernul cere de la companii taxele şi impozitele pe care acestea le datorează, dar nu îşi plăteşte facturile la timp aruncând astfel companiile într-un blocaj.

    Practic, companiile creditează statul iar ulterior ajung să fie blocate tocmai de către stat.

    Marile proiecte guvernamentele de infrastructură naţională şi locală, de construcţii, sunt acum finanţate nu de către stat, ci de către companiile private care execută aceste lucrări.

    Situaţia bugetară este mult mai gravă decât o arată datele, pe lângă deficitul bugetar scăpat de sub control, în spate se ascund miliarde de lei, bani care nu sunt plătiţi de către guvern, iar plăţile sunt tot amânate de la o lună la alta. Acum sunt plăţi care trebuiau făcute în 2023 dar care sunt amânate cu bună ştiinţă pentru 2024.

    Această situatie o regăsim în construcţii, în energie, şi cine ştie în câte alte sectoare.

    În energie, plăţile sunt întârziate cu 4-5 luni, iar în joc sunt miliarde de lei, dacă nu chiar de euro. https://www.zf.ro/companii/energie/justin-anghel-avocat-popovici-nitu-stoica-asociatii-masurile-de-22172178

    La nivelul concediilor medicale nimeni nu ştie care sunt sumele datorate de catre guvern companiilor.

    Pe lângă faptul că suntem în criză, pe lângă faptul că dobânzile sunt mari iar băncile sunt extrem de precaute, pe lângă faptul că economia României scade vizibil, guvernul întârzie plata facturilor cu lunile, blocând si mai mult activitatea economică. 

    Creşterea economică din acest an este adusă în principal de sectorul de construcţii- infrastructura mare, iar dacă pierdem şi acest sector, economia intră în recesiune.

    Problema nu este că statul nu are venituri suficiente, pentru că încasările sunt în creştere faţă de anul trecut, ci unde se duc banii, unde se scurg banii.

    Marcel Boloş, ministrul Finanţelor, se plângea că bugetul pe 2023 a fost făcut prost, că au fost luaţi în considerare anumiţi indicatori care nu s-au realizat. Scăderea inflaţiei, cu care se laudă premierul Ciolacu, a făcut mai mult rău decât bine.

    Pe cine ajută dacă au scăzut preţurile, dacă firmele nu plătesc salariile angajaţilor, pentru că nu şi-au încasat facturile de la guvern?

    Ca să ţină bugetul sub control, guvernul amână plăţile către furnizori, care în marea lor majoritare sunt companii româneşti, adică loveşte capitalul românesc.

    Să nu se întoarcă împotriva guvernului acest lucru, pentru că firmele româneşti angajează 60% din forţa de muncă din România.

    Patronii şi antreprenorii români, adică acest capital românesc pe care guvernul îl suţine doar prin vorbe, a devenit extrem de nervos şi începe să prindă glas. Dacă înainte se ridicau împotriva multinaţionalelor, acum se ridică împotriva guvernului.

    Dacă înainte se temeau să ridice glasul împotriva guvernului, de frica controalelor, de frică să nu deranjeze pe un politician sau altul, acum nu mai este aşa pentru că le-a ajuns cuţitul la os. Businessul lor se prăbuşeşte din cauza statului care nu îşi plăteşte facturile.

    Iar statul, guvernul, nu are bani pentru că s-a îngrăşat prea mult în anii de boom economic, pentru că a trăit pe datorie, pentru că a promis în dreapta şi în stânga, iar acum nu mai are bani.

  • Guvernul susţine capitalul românesc până îl falimentează de tot: cea mai mare problemă a companiilor româneşti nu este acum inflaţia, dobânzile sau creşterea impozitelor, ci întârzierea cu lunile de către guvern a plăţii facturilor, ceea ce loveşte în plin tocmai capitalul românesc

    Toate guvernele susţin din vorbe companiile româneşti şi capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflaţia, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deţinute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaţionalele care scot profiturile din România şi nu plătesc taxe aici.

    Toate guvernele, toţi liderii politici susţin din vorbe companiile româneşti şi capitalul românesc în lupta lor cu crizele, cu inflaţia, cu dobânzile mari cerute de băncile din România care, în marea lor majoritate, sunt deţinute de străini, în lupta cu marii retaileri care sunt străini, în lupta cu multinaţionalele care scot profiturile din România şi nu plătesc taxe aici.

    Premierul Ciolacu nu face nici el excepţie, ci dimpotrivă, retorica lui dă senzaţia că se luptă cu multinaţionalele pentru binele capitalului românesc.

    Problema este că acum cea mai mare problemă pentru companiile româneşti, pentru patronii şi antreprenorii români nu este inflaţia, dobânzile mari, creşterea taxelor şi impozitelor (care afectează mai mult capitalul românesc, decât pe cel străin), ci plata cu foarte mare întârziere de către guvern a facturilor pentru lucrările, serviciile prestate şi realizate de către companiile româneşti şi companiile străine.

    Multinaţionalele mai au linii de finanţare de la centru, mai au împrumuturi de la bănci oferind garanţia numelui acţionarului şi astfel pot să meargă înainte până când guvernul le dă banii.

    În schimb, companiile româneşti, care oricum nu au prea mulţi bani proprii, sunt blocate de lipsa acestor plăţi, de lipsa banilor pe care guvernul le datorează.

    Companiile româneşti nu prea au de unde să facă rost de lichidităţi pentru că nu au linii de finanţare la îndemână, pentru că băncile sunt reticente în a le mai acorda credite văzând că statul întârzie să le plătească facturile, furnizorii nu prea le mai dau marfă în avans pentru că le este frică că nu îşi vor mai primi banii înapoi, aşa că firmele româneşti ajung în situaţia în care sunt obligate să îşi reducă activitatea pentru că nu au resurse financiare cu care să meargă înainte.

    Guvernul Ciolacu a devenit acum cea mai mare problemă în economie prin plata cu întârziere a facturilor.

    La conferinţa ZF Investiţi în România, organizată împreună cu CEC Bank la Arad şi Craiova, problema cea mai des ridicată de către companiile româneşti, de către antreprenorii români, a fost cea legată de plata cu întârziere, sau chiar deloc, a facturilor de către guvern.

    Firmele de construcţii sunt cele mai lovite în acest moment, iar riscul de insolvenţă este cel mai mare.

    Marian Petcu, directorul general al Recon Craiova, spune că pe unele contracte din construcţii “avem plăţi întârziate de la 6 luni până la 12 luni. Instituţiile statului trag de timp, nu plătesc pentru că nu sunt bani. În toata conjunctura de criză, faptul că statul a blocat plăţile reprezintă un mare impediment pentru noi, pentru companiile româneşti, pentru economie”.  https://www.zf.ro/zf-investiti-in-romania/zf-investiti-romania-craiova-proiect-zf-cec-bank-infrastructura-22166861

    Acelaşi lucru l-a reclamat, la Arad, şi Sandu Ion, proprietarul firmei P.A.B.

    Premierul Ciolacu, miniştrii se laudă cu investiţiile pe care guvernul le face în economie, dar multe lucrări nu sunt plătite, iar acest lucru loveşte, în primul rând, în companiile româneşti, care nu au bani ca să lucreze în continuare până când guvernul le va plăti facturile.

    De ce ne mai laudăm şi facem proiectul Anghel Saligny de dezvoltarea a infrastructurii locale, dacă guvernul nu are bani să plătească lucrările, de ce mai anunţăm investiţii mari când ele nu sunt plătite, reclamă antreprenorii românii.

    Companiile româneşti intră în insolvenţă şi apoi în faliment pentru că nu au lichidităţi cu care să îşi onoreze obligaţiile, să îşi plătească furnizorii, să îşi plătească salariaţii, să îşi plătească taxele şi impozitele la stat.

    Sau patronii companiilor româneşti trebuie să întoarcă 10% dintr-un contract ca mită, aşa cum s-a întâmplat în cazul de la Vaslui, când un constructor i-a dat o borsetă cu 1,25 mil. lei preşedintelui Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu, ca să primească nişte bani neîncasaţi de peste un an.

    Ironic, guvernul cere de la companii taxele şi impozitele pe care acestea le datorează, dar nu îşi plăteşte facturile la timp aruncând astfel companiile într-un blocaj.

    Practic, companiile creditează statul iar ulterior ajung să fie blocate tocmai de către stat.

    Marile proiecte guvernamentele de infrastructură naţională şi locală, de construcţii, sunt acum finanţate nu de către stat, ci de către companiile private care execută aceste lucrări.

    Situaţia bugetară este mult mai gravă decât o arată datele, pe lângă deficitul bugetar scăpat de sub control, în spate se ascund miliarde de lei, bani care nu sunt plătiţi de către guvern, iar plăţile sunt tot amânate de la o lună la alta. Acum sunt plăţi care trebuiau făcute în 2023 dar care sunt amânate cu bună ştiinţă pentru 2024.

    Această situatie o regăsim în construcţii, în energie, şi cine ştie în câte alte sectoare.

    În energie, plăţile sunt întârziate cu 4-5 luni, iar în joc sunt miliarde de lei, dacă nu chiar de euro. https://www.zf.ro/companii/energie/justin-anghel-avocat-popovici-nitu-stoica-asociatii-masurile-de-22172178

    La nivelul concediilor medicale nimeni nu ştie care sunt sumele datorate de catre guvern companiilor.

    Pe lângă faptul că suntem în criză, pe lângă faptul că dobânzile sunt mari iar băncile sunt extrem de precaute, pe lângă faptul că economia României scade vizibil, guvernul întârzie plata facturilor cu lunile, blocând si mai mult activitatea economică. 

    Creşterea economică din acest an este adusă în principal de sectorul de construcţii- infrastructura mare, iar dacă pierdem şi acest sector, economia intră în recesiune.

    Problema nu este că statul nu are venituri suficiente, pentru că încasările sunt în creştere faţă de anul trecut, ci unde se duc banii, unde se scurg banii.

    Marcel Boloş, ministrul Finanţelor, se plângea că bugetul pe 2023 a fost făcut prost, că au fost luaţi în considerare anumiţi indicatori care nu s-au realizat. Scăderea inflaţiei, cu care se laudă premierul Ciolacu, a făcut mai mult rău decât bine.

    Pe cine ajută dacă au scăzut preţurile, dacă firmele nu plătesc salariile angajaţilor, pentru că nu şi-au încasat facturile de la guvern?

    Ca să ţină bugetul sub control, guvernul amână plăţile către furnizori, care în marea lor majoritare sunt companii româneşti, adică loveşte capitalul românesc.

    Să nu se întoarcă împotriva guvernului acest lucru, pentru că firmele româneşti angajează 60% din forţa de muncă din România.

    Patronii şi antreprenorii români, adică acest capital românesc pe care guvernul îl suţine doar prin vorbe, a devenit extrem de nervos şi începe să prindă glas. Dacă înainte se ridicau împotriva multinaţionalelor, acum se ridică împotriva guvernului.

    Dacă înainte se temeau să ridice glasul împotriva guvernului, de frica controalelor, de frică să nu deranjeze pe un politician sau altul, acum nu mai este aşa pentru că le-a ajuns cuţitul la os. Businessul lor se prăbuşeşte din cauza statului care nu îşi plăteşte facturile.

    Iar statul, guvernul, nu are bani pentru că s-a îngrăşat prea mult în anii de boom economic, pentru că a trăit pe datorie, pentru că a promis în dreapta şi în stânga, iar acum nu mai are bani.

  • Real Estate. Mai mulţi chiriaşi, dar tot cu ambiţii de proprietari

    Contextul economic actual pare că îi determină pe români să mai amâne decizia de cumpărare a unei proprietăţi, context în care piaţa chiriilor pentru locuinţe pare să se bucure de o evoluţie pozitivă. Suntem încă departe de A ne transforma însă din cei mai mari proprietari ai Europei în chiriaşi, după cum observă Răzvan Ceapă, head of operations pentru Storia.ro şi OLX Imobiliare. 

     

    Există premisele pentru pentru un trend ascendent. Pe baza a ceea ce observat în ultimul an şi oarecum constant de-a lungul acestei perioade şi pe baza faptului că avem încă un nivel de inflaţie ridicat, chiar dacă începe să o ia uşor la vale, există totuşi o inflaţie importantă şi atunci, în special preţul chiriilor va fi cât de cât în linie cu valoarea inflaţiei. Mai trebuie să recunoaştem şi că, atunci când vorbeam de numărul românilor care stau în chirie, că potenţialul de creştere a cererii pentru chirii este foarte mare şi în general de câte ori creşte cererea, efectul asupra preţului este unul de obicei pozitiv. Deci aş spune că premisele pentru un trend pozitiv există în momentul de faţă”, a observat Răzvan Ceapă, head of operations Storia.ro şi OLX Imobiliare, în una dintre cele mai recente ediţii ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro, subliniind însă că există foarte mulţi factori care pot influenţa preţurile.

    „Noi monitorizăm atent evoluţia pieţei imobiliare, atât în ceea ce priveşte închirierile, cât şi tranzacţiile de vânzare-cumpărare. În ultimul timp, am observat o tendinţă ascendentă pe piaţa închirierilor. Dacă ne concentrăm asupra celor mai mari 10 oraşe, putem vedea că în luna septembrie, faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent, am înregistrat o creştere medie de aproximativ 15%. În comparaţie, piaţa tranzacţiilor de vânzare a înregistrat o creştere de doar 6-7% în aceeaşi perioadă. Cu alte cuvinte, putem spune că închirierile au înregistrat o creştere mai mult decât dublă faţă de preţurile tranzacţiilor de vânzare”, a mai spus el.

    Răzvan Ceapă a observat, pe baza studiilor efectuate de echipa lor, o tendinţă de creştere a preţurilor închirierilor în toate oraşele pe care le-au analizat, indiferent de tipul proprietăţii, fie că este vorba de garsoniere sau apartamente cu două sau trei camere. Referindu-se la clienţii care utilizează platforma Storia, el a mai menţionat că numărul celor interesaţi de tranzacţii de vânzare a scăzut cu 8% în ultimul an, de la 45% la 37%, în timp ce numărul celor interesaţi de închirieri a crescut cu 16%, de la 32% la 48%. „Nu putem spune că cererea pentru achiziţii s-a diminuat complet, ci că a crescut procentul celor interesaţi de închiriere. Aceasta poate fi o tendinţă pe termen scurt, care reflectă contextul actual din piaţă. Oamenii pot fi mai precauţi şi pot avea un apetit pentru risc mai scăzut, aşteptând un moment de creştere a confortului financiar în viitorul apropiat. Astfel, se orientează către tranzacţii mai sigure pe termen scurt, fără a-şi asuma obligaţii financiare pe termen lung”, a explicat el.

    Carte de vizită

    Răzvan Ceapă

    1. Deţine rolul actual, de head of operations OLX Real Estate şi Storia.ro din ianuarie 2023;

    2. A intrat în domeniul imobiliar odată cu primul rol în cadrul OLX Real Estate şi Storia.ro, în martie 2021;

    3. Şi-a început cariera în domeniul consultanţei de business, de unde a evoluat înspre business development management;

    4. A studiat economia, informatica,  biologia moleculară şi biochimia la Universitatea Wesleyan, obţinându-şi diploma de licenţă în aceste domenii în anul 2004.

    De asemenea, un alt indicator folosit de ei reprezentativ pentru efervescenţa pieţei de închirieri ţine de numărul de interacţiuni între proprietari şi chiriaşi. „În acest moment, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, numărul de interacţiuni, respectiv contactări, discuţii prin platformă între potenţiali chiriaşi şi proprietari a crescut cu 8% faţă de anul trecut. De ce spun că este un indicator interesant? Pentru că este poate cel mai relevant indicator pentru a descrie cererea pe piaţa de închiriere sau de vânzare.” În ceea ce priveşte viitorul, nu vor mai fi românii cei mai mari proprietari din Europa (96% dintre români deţin locuinţele în care trăiesc)? „Este dificil de prezis ce se va întâmpla în viitor, dar atâta timp cât avem un nivel atât de înalt, 96% – proprietari, chiar şi o reducere la 92%, care rămâne un procent semnificativ, ar însemna încă un potenţial de creştere considerabil pentru piaţa închirierilor. Poate ne confruntăm doar cu o transformare minoră a modului actual de viaţă”, a subliniat el. Cele mai mari creşteri de preţuri au fost observate în Constanţa, unde preţurile au crescut cu 29% în septembrie faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Cele mai ridicate preţuri rămân în continuare în oraşele Cluj şi Bucureşti. „În Bucureşti, practic, există aproape două oraşe: sectorul 1, care este de dimensiunea unui oraş întreg, are cele mai scumpe proprietăţi de închiriere din ţară, cu valori mai mari decât cele din Cluj. În Bucureşti, în afara sectorului 1, preţurile medii pornesc de la 400 de euro pentru o garsonieră şi ajung la 900 de euro pentru un apartament cu trei camere. Excluzând sectorul 1, Clujul devine cel mai scump oraş din România când vine vorba de chirii, cu valori cuprinse între 300-500 de euro pentru o garsonieră şi 700 de euro pentru un apartament cu trei camere.”

    De asemenea, crede că există perspectivele alinierii preţurilor în piaţa imobiliară cu cele din vest:

    „Cu siguranţă, preţurile chiriilor din România sunt mult mai mici decât afară, aşa cum şi preţurile proprietăţilor sunt inferioare celor de afară. Între  preţul chiriilor şi preţul apartamentelor trebuie să fie o corelaţie – nu poate să crească doar preţul apartamentelor sau doar preţul chiriilor. Pe măsură ce în viitor, preţurile de la noi se vor alinia către cele de afară, ţinând cont şi de creşterea puterii de cumpărare, a venitului mediu şi a dezvoltării economice a României, la care ne aşteptăm cu toţii, bineînţeles că şi preţul chiriilor va va evolua în aceeaşi direcţie. Până la urmă este vorba despre cerere şi ofertă, iar preţul tranzacţiilor care se întâmplă este determinat de locul în care se întâlnesc cererea şi oferta”.

    Ce caută românii când vine vorba despre închiriere? „Starea tehnică a apartamentului, locaţia, care este foarte importantă, accesul la mijloace de transport în comun şi, nu în cele din urmă, este importantă semnarea unui contract de închiriere, care asigură până la urmă o mai mare siguranţă şi o garanţie a spaţiului pe care aceştia îl vor ocupa reprezintă câteva dintre criteriile pe care le caută oamenii atunci când vine vorba despre alegerea unei locuinţe”, a mai observat Răzvan Ceapă.   

     

    5 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Răzvan Ceapă, head of operations Storia.ro şi OLX Imobiliare

     

    Cum sunt chiriile din România raportat la venituri ?

    Am făcut recent un studiu pe piaţa chiriilor încercând să înţelegem, printre altele, nivelul de preţ pe care îl caută potenţialii chiriaşi şi cel mai mare interes era pentru cele cuprinse între 100 şi 400 de euro. Mai mult de jumătate dintre cei care au participat la acest studiu s-au declarat mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de preţurile disponibile pentru proprietăţile existente, comparativ şi cu potenţialul lor de a plăti pentru pentru chirie.

     S-a schimbat profilul celor care aleg să stea în chirie?

    Nu am observat ca profilul chiriaşului să se fi schimbat. Cel mai recent studiu pe care l-am făcut mai detaliat a fost în cursul lunii august, când avem un interes ridicat din partea studenţilor şi este perioada cea mai activă pe piaţa de închirieri, în special în oraşele universitare. Uitându-ne însă în acelaşi interval şi la tipul de locuinţe căutate, cea mai mare cerere continuă să fie la un nivel ridicat pentru garsoniere şi apartamente cu două camere, care sunt pretabile fie persoanelor singure, poate la început de drum sau familiilor mai mici. În general pare că există interes la  mutarea într-o proprietate personală la un moment dat. Şi există în continuare interes şi pentru proprietăţile cu trei camere, dar cel mai mare interes continuă să fie pentru garsoniere şi apartamente cu două camere.

    Care sunt oraşele unde s-au observat cele mai mari creşteri pe segmentul de închiriere?

    Creşterea cea mai mare pe care am văzut-o în ultimul an a fost de fapt la Constanţa, unde am observat foarte mult la nivelul lunii septembrie o creştere de 29% faţă de anul trecut, dar preţurile cele mai ridicate  rămân în continuare în Cluj şi în Bucureşti. 

    Care sunt oraşele unde preţurile au stagnat?

    Există nişte oraşe mari unde preţurile au fost constante de la luna august la septembrie. Şi dacă ne uităm, de exemplu, la două municipii mari, Timişoara şi Cluj-Napoca, preţurile din septembrie sunt într-adevăr în linie cu cele din august, dar cu o creştere de asemenea importantă faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Am observat, de exemplu, Timişoara şi Cluj, că acolo a avut loc o creştere de preţuri, aşa cum în alte oraşe s-a văzut mai degrabă în septembrie. Este foarte greu de identificat ce ar determina această variaţie diferită de-a lungul unui an. Am putea să ne gândim poate şi la faptul că vorbim despre nişte centre universitare importante şi poate a fost de interes pentru viitorii chiriaşi să-şi găsească mai din timp proprietatea, înaintea vârfului de sezon.

    Cum alegem locuinţa potrivită pentru închiriere?

    Cred că este foarte important să ştii ceea ce îţi doreşti, să te gândeşti la motivul pentru care-ţi cauţi o proprietate pe care s-o închiriezi şi de cât spaţiu ai nevoie, cât de departe vrei să fie de şcoală, de serviciu, de mijloace de transport în comun, parcuri, magazine, absolut orice alte lucruri care sunt importante pentru tine. Adică trebuie să ai o înţelegerea a ceea ce a ceea ce îţi doreşti. Folosind platforma Storia.ro, noi încercăm să oferim clienţilor noştri cât mai multe posibilităţi să îşi găsească o proprietate în funcţie de de propriile interese.