BusinessMagazin

Tag: imobiliare

  • Criza imobiliară se extinde: O altă ţară din Europa se confruntă cu turbulenţe în real-estate după ce preţul locuinţelor s-a prăbuşit la minimul ultimilor 14 ani

    Potrivit unui important creditor ipotecar, criza care afectează piaţa imobiliară din Marea Britanie s-a accentuat în august, în condiţiile în care costul împrumuturilor a redus cererea, scrie Bloomberg.

    Nationwide Building Society a declarat că costul mediu al unei locuinţe a scăzut cu 5,3% în august faţă de nivelul maxim înregistrat în urmă cu un an, cel mai rapid ritm din iulie 2009, când criza financiară globală făcea ravagii. Aceasta a plasat valorile la 259.153 de lire sterline (328.020 dolari), cu 14.600 de lire sterline mai puţin decât în august 2022.

    Cifrele indică faptul că piaţa se află la jumătatea drumului spre prăbuşirea preţurilor cu 10%, prognozată de economişti după 14 creşteri consecutive ale ratei dobânzii de către Banca Angliei. Aceasta evidenţiază un risc pentru guvernul primului ministru Rishi Sunak, care se pregăteşte pentru alegerile aşteptate pe scară largă anul viitor.

    Scăderea preţurilor îi nelinişteşte pe proprietarii de imobile, care s-au obişnuit cu creşteri constante în ultimul deceniu. Proprietarii au început să îşi vândă proprietăţile, exacerbând lipsa locurilor disponibile pentru închiriere. Economiştii spun că este posibil ca scăderea să se intensifice în a doua jumătate a acestui an.

    Factorii de decizie politică încearcă să domolească inflaţia, ceea ce se adaugă la tensiunile asupra buzunarelor consumatorilor. În timp ce ratele la creditele ipotecare încep să scadă, costurile de împrumut pentru gospodării rămân mult mai mari decât în urmă cu un an.

    „Încetinirea nu este surprinzătoare, având în vedere amploarea creşterii costurilor de împrumut din ultimele luni, care a dus la o activitate pe piaţa imobiliară mult sub nivelul de dinainte de pandemie”, a declarat vineri economistul şef al Nationwide, Robert Gardner.

    Cifrele conturează imaginea unei cereri de proprietăţi în declin. Datele BOE arată că aprobările de credite ipotecare au scăzut cu aproape 10% în iulie, iar portalul imobiliar Zoopla a declarat săptămâna aceasta că vânzările de locuinţe sunt pe cale să scadă la cel mai scăzut nivel din 2012.

    Preţurile locuinţelor au atins un maxim în luna august a anului trecut, în urma unui boom provocat de o pandemie. De atunci, acestea au scăzut în 10 din cele 12 luni de atunci, deoarece ratele în creştere au exercitat o presiune suplimentară asupra gospodăriilor care se confruntă deja cu o spiral inflaţionistă a costurilor energiei, alimentelor şi a altor bunuri de zi cu zi.

    Raportul Nationwide a arătat, de asemenea, dovezi că volumul vânzărilor încetineşte brusc. O măsură a tranzacţiilor de locuinţe finalizate a scăzut cu aproape 20% sub nivelurile din 2019 şi cu 40% sub nivelul la care se aflau în prima jumătate a anului 2021.

    Joi, economistul şef al Băncii Angliei, Huw Pill, a dat speranţe potenţialilor cumpărători, indicând că cel mai rapid ciclu de înăsprire monetară din anii ’80 încoace ar putea să se încheie. Cu toate acestea, a avertizat el, este puţin probabil ca ratele, în prezent de 5,25%, să scadă prea curând, deoarece oficialii continuă lupta împotriva unei rate a inflaţiei care rămâne de trei ori peste ţintă.

    Preferinţa pentru creditele ipotecare cu rată fixă din ultimii ani înseamnă că milioane de persoane nu au simţit încă efectul creşterii ratelor dobânzilor. Pe măsură ce aceste oferte expiră, aceştia îşi vor vedea facturile lunare crescând în medie cu 220 de lire sterline, potrivit unui sondaj realizat săptămâna trecută, care a arătat că unul din trei proprietari de locuinţe îşi asumă lucrări suplimentare pentru a-şi consolida finanţele.

    Cu toate acestea, preţurile locuinţelor au evitat prăbuşirea care părea posibilă în toamna anului trecut, când bugetul premierului de atunci, Liz Truss, a dus la creşterea costurilor de împrumut. În noiembrie, Nationwide a avertizat asupra unei posibile scăderi de 30% a preţurilor în cel mai rău caz.

  • Ţara unde criza imobiliară este atât de gravă încât cel mai mare dezvoltator imobiliar din ţară a suferit pierderi de 7 mld. dolari şi nu este niciun semn să se îmbunătăţească ceva

    Dezvoltatorul imobiliar chinez Country Garden a suferit pierderi de 6,7 miliarde de dolari în prima jumătate a anului, evidenţiind provocările cu care se confruntă compania în lupta pentru supravieţuire pe fondul unei crize de lichidităţi în sectorul imobiliar din întreaga ţară, scrie Financial Times.

    Rezultatele publicate miercuri au reflectat şase luni sumbre pentru grupul imobiliar, care este cel mai mare dezvoltator privat din ţară în funcţie de vânzări şi care până de curând era considerat mai sigur decât mulţi dintre colegii săi.

    Cele mai mari pierderi înregistrate vreodată de Country Garden ilustrează, de asemenea, perspectivele dezastruoase pentru o industrie responsabilă, de obicei, pentru mai mult de un sfert din PIB-ul Chinei.

    Dezvoltatorul a declarat că veniturile din prima jumătate a acestui an au crescut cu 39%, ajungând la 31 mld. dolari, dar a adăugat că, pentru a „asigura livrarea punctuală a proprietăţilor finalizate”, a ”găsit un echilibru între volumul de vânzări şi preţul de vânzare la unele dintre proiectele sale imobiliare”.

    Îngrijorările legate de finanţele Country Garden au crescut la începutul acestei luni, când nu a plătit cuponul pentru obligaţiunile internaţionale. Marţi, dezvoltatorul a cerut creditorilor chinezi o perioadă de graţie de 40 de zile pentru o obligaţiune în yuani care ajunge la scadenţă săptămâna viitoare.

    Necazurile companiei sunt cele mai recente dintr-o criză de lichidităţi din domeniul imobiliar care durează de doi ani şi care a început cu intrarea în incapacitate de plată a dezvoltatorului China Evergrande în 2021 şi care, în această vară, a dat semne că se extinde asupra industriei chineze de investiţii.

    Country Garden a declarat că avea datorii de aproximativ 186 milioane de dolari sfârşitul primului semestru din 2023. Acesta a declarat că va „lua în considerare adoptarea diferitelor măsuri de gestionare a datoriilor pentru a rezolva” ceea ce a descris ca fiind ”presiunea treptată asupra lichidităţilor”.

    Într-o măsură care a reflectat presiunea asupra autorităţilor, oraşele sudice Guangzhou şi Shenzhen au relaxat miercuri condiţiile de creditare ipotecară pentru cei care-şi cumpără ăentru prima data o casă.

    Plafoanele privind împrumuturile ipotecare bancare au făcut iniţial parte dintr-o abordare mai amplă, menită să abordeze supraîncălzirea preţurilor locuinţelor.

    De atunci, o încetinire prelungită a afectat preţurile locuinţelor, pe fondul prăbuşirii vânzărilor şi al întârzierilor în construcţia de noi apartamente.

    Guvernul nu a vrut să se implice în niciun fel de salvare, dar abordarea sa faţă de Country Garden este urmărită îndeaproape.

    Conform datelor Dealogic, dezvoltatorii chinezi se confruntă cu o datorie de 38 de miliarde de dolari în ceea ce priveşte plăţile de obligaţiuni în yuani şi dolari, care trebuie efectuate în următoarele patru luni.

     

  • Criza imobiliară din China nu se mai termină: Country Garden, cel mai mare dezvoltator imobiliar din ţară, a suferit pierderi de 7 mld. dolari, ştergând orice speranţă că problemele din real-estate-ul chinezesc se vor rezolva

    Dezvoltatorul imobiliar chinez Country Garden a suferit pierderi de 6,7 miliarde de dolari în prima jumătate a anului, evidenţiind provocările cu care se confruntă compania în lupta pentru supravieţuire pe fondul unei crize de lichidităţi în sectorul imobiliar din întreaga ţară, scrie Financial Times.

    Rezultatele publicate miercuri au reflectat şase luni sumbre pentru grupul imobiliar, care este cel mai mare dezvoltator privat din ţară în funcţie de vânzări şi care până de curând era considerat mai sigur decât mulţi dintre colegii săi.

    Cele mai mari pierderi înregistrate vreodată de Country Garden ilustrează, de asemenea, perspectivele dezastruoase pentru o industrie responsabilă, de obicei, pentru mai mult de un sfert din PIB-ul Chinei.

    Dezvoltatorul a declarat că veniturile din prima jumătate a acestui an au crescut cu 39%, ajungând la 31 mld. dolari, dar a adăugat că, pentru a „asigura livrarea punctuală a proprietăţilor finalizate”, a ”găsit un echilibru între volumul de vânzări şi preţul de vânzare la unele dintre proiectele sale imobiliare”.

    Îngrijorările legate de finanţele Country Garden au crescut la începutul acestei luni, când nu a plătit cuponul pentru obligaţiunile internaţionale. Marţi, dezvoltatorul a cerut creditorilor chinezi o perioadă de graţie de 40 de zile pentru o obligaţiune în yuani care ajunge la scadenţă săptămâna viitoare.

    Necazurile companiei sunt cele mai recente dintr-o criză de lichidităţi din domeniul imobiliar care durează de doi ani şi care a început cu intrarea în incapacitate de plată a dezvoltatorului China Evergrande în 2021 şi care, în această vară, a dat semne că se extinde asupra industriei chineze de investiţii.

    Country Garden a declarat că avea datorii de aproximativ 186 milioane de dolari sfârşitul primului semestru din 2023. Acesta a declarat că va „lua în considerare adoptarea diferitelor măsuri de gestionare a datoriilor pentru a rezolva” ceea ce a descris ca fiind ”presiunea treptată asupra lichidităţilor”.

    Într-o măsură care a reflectat presiunea asupra autorităţilor, oraşele sudice Guangzhou şi Shenzhen au relaxat miercuri condiţiile de creditare ipotecară pentru cei care-şi cumpără ăentru prima data o casă.

    Plafoanele privind împrumuturile ipotecare bancare au făcut iniţial parte dintr-o abordare mai amplă, menită să abordeze supraîncălzirea preţurilor locuinţelor.

    De atunci, o încetinire prelungită a afectat preţurile locuinţelor, pe fondul prăbuşirii vânzărilor şi al întârzierilor în construcţia de noi apartamente.

    Guvernul nu a vrut să se implice în niciun fel de salvare, dar abordarea sa faţă de Country Garden este urmărită îndeaproape.

    Conform datelor Dealogic, dezvoltatorii chinezi se confruntă cu o datorie de 38 de miliarde de dolari în ceea ce priveşte plăţile de obligaţiuni în yuani şi dolari, care trebuie efectuate în următoarele patru luni.

     

  • Economiştii trag un semnal de alarmă: Cum poate problema Chinei să se transforme într-o problemă la nivel global

    Dificultăţile economice ale Chinei au dat naştere unor presiuni deflaţioniste care s-ar putea transforma într-o problemă globală şi care, potrivit economiştilor, este posibil să se accelereze în trimestrele următoare, scrie CNBC.

    Deteriorarea fundamentelor economice ale Beijingului a devenit extrem de evidentă în ultimele luni, datele din luna iulie fiind în mare parte sub aşteptări, iar Biroul Naţional de Statistică a suspendat publicarea cifrelor privind şomajul în rândul tinerilor, în condiţiile în care cifrele au crescut la niveluri record.

    De asemenea, datele privind creditele pentru luna iulie au arătat o scădere a cererii de împrumuturi din partea întreprinderilor şi a gospodăriilor, iar problemele au persistat în masivul sector imobiliar al ţării. Dezvoltatorul Country Garden, cândva sănătos, fiind în pragul intrării în incapacitate de plată, iar gigantul imobiliar Evergrande Group, puternic îndatorat, a solicitat protecţia împotriva falimentului în SUA la începutul acestei luni.

    Indicele principal al preţurilor de consum din China a scăzut cu 0,3% în iulie, de la an la an, înregistrând deflaţie pentru prima dată în mai bine de doi ani, ceea ce reprezintă o problemă opusă celei cu care se confruntă marile economii din Occident.

    Cu toate că o parte din slăbiciunea înregistrată la nivel global ar putea fi atribuită unor factori tranzitorii, cum ar fi preţurile mai mici la energie şi la carnea de porc, inflaţia de bază a fost, de asemenea, afectată de scăderea preţurilor la locuinţe şi la categoriile conexe, din cauza sectorului imobiliar aflat în dificultate.

    „În pofida schimbării legăturilor dintre China şi economia mondială, pe măsură ce Beijingul încearcă să treacă la un model de creştere bazat pe consum, iar tensiunile comerciale rămân ridicate cu Occidentul, China este în continuare producătorul mondial. Prin urmare, slăbiciunea economică chineză şi scăderea preţurilor (în special a preţurilor de producţie chinezeşti) se vor răsfrânge probabil asupra pieţelor globale – o veste bună pe termen scurt pentru lupta băncilor centrale occidentale împotriva inflaţiei ridicate”, a declarat economistul şi directorul general al Pimco, Tiffany Wilding.

    În timp ce economiile occidentale au ieşit din pandemia Covid-19 cu o inflaţie ridicată, pe fondul unei oferte limitate şi al unei cereri în creştere, China nu a cunoscut aceeaşi dinamică de când a pus capăt măsurilor stricte de zero Covid, deoarece puterea sa de producţie internă a contribuit la atenuarea blocajelor din aprovizionare şi preţurile mondiale ale materiilor prime s-au temperat.

    Cu toate acestea, într-o notă de cercetare de săptămâna trecută, Wilding şi economistul Pimco China, Carol Liao, au remarcat că, de atunci, cererea internă a scăzut şi a lăsat China cu capacităţi nefolositoare, în timp ce reducerea gradului de îndatorare în sectorul imobiliar şi în cel al finanţării administraţiei locale au adâncit presiunile dezinflaţioniste şi au afectat investiţiile interne, ceea ce a dus la „o capacitate excedentară pe scară largă în sectorul manufacturier”

    Banca centrală a Chinei a intensificat vineri măsurile pentru a stopa deprecierea rapidă a monedei sale, pe fondul rundelor de date sumbre şi a scăderii încrederii consumatorilor, însă piaţa pare să nu fi fost convinsă că Beijingul face suficient pentru a inversa tendinţele recente.

    Deşi China îşi recalibrează economia pentru a deveni mai puţin dependentă de pilonii săi tradiţionali, respectiv exporturile  imobiliare şi de produse manufacturate, produsele fabricate chinezeşti încă domină pieţele bunurilor de consum, în special în SUA.

    În acelaşi timp, exporturile au slăbit în China în ultimele luni. Pe măsură ce riscurile de scădere a creşterii economice chinezeşti se materializează, Wilding şi Liao au sugerat că Beijingul ar putea căuta să folosească politica fiscală pentru a stimula exporturile şi a rezolva o problemă emergentă de supraofertă internă, inundând la rândul său piaţa globală cu bunuri de consum ieftine.

    Dincolo de repercusiunile legate de comerţ, o presiune dezinflaţionistă comună la nivel mondial provine din preţurile materiilor prime, unde, în calitate de importator uriaş de mărfuri, cererea internă chineză rămâne un factor-cheie.

    Incertitudinea privind potenţialul de redresare al Chinei a aruncat un nor negru asupra pieţelor globale în ultimele săptămâni, iar strategii Deutsche Bank Maximilian Uleer şi Carolin Raab au declarat miercuri într-o notă de cercetare că reducerile de dobândă ale băncii centrale şi promisiunea guvernului de a continua stimulentele fiscale au făcut prea puţin pentru a calma îngrijorările din Europa.

  • Economiştii trag un semnal de alarmă: Deflaţia din China s-ar putea transforma într-o problemă la nivel global

    Dificultăţile economice ale Chinei au dat naştere unor presiuni deflaţioniste care s-ar putea transforma într-o problemă globală şi care, potrivit economiştilor, este posibil să se accelereze în trimestrele următoare, scrie CNBC.

    Deteriorarea fundamentelor economice ale Beijingului a devenit extrem de evidentă în ultimele luni, datele din luna iulie fiind în mare parte sub aşteptări, iar Biroul Naţional de Statistică a suspendat publicarea cifrelor privind şomajul în rândul tinerilor, în condiţiile în care cifrele au crescut la niveluri record.

    De asemenea, datele privind creditele pentru luna iulie au arătat o scădere a cererii de împrumuturi din partea întreprinderilor şi a gospodăriilor, iar problemele au persistat în masivul sector imobiliar al ţării. Dezvoltatorul Country Garden, cândva sănătos, fiind în pragul intrării în incapacitate de plată, iar gigantul imobiliar Evergrande Group, puternic îndatorat, a solicitat protecţia împotriva falimentului în SUA la începutul acestei luni.

    Indicele principal al preţurilor de consum din China a scăzut cu 0,3% în iulie, de la an la an, înregistrând deflaţie pentru prima dată în mai bine de doi ani, ceea ce reprezintă o problemă opusă celei cu care se confruntă marile economii din Occident.

    Cu toate că o parte din slăbiciunea înregistrată la nivel global ar putea fi atribuită unor factori tranzitorii, cum ar fi preţurile mai mici la energie şi la carnea de porc, inflaţia de bază a fost, de asemenea, afectată de scăderea preţurilor la locuinţe şi la categoriile conexe, din cauza sectorului imobiliar aflat în dificultate.

    „În pofida schimbării legăturilor dintre China şi economia mondială, pe măsură ce Beijingul încearcă să treacă la un model de creştere bazat pe consum, iar tensiunile comerciale rămân ridicate cu Occidentul, China este în continuare producătorul mondial. Prin urmare, slăbiciunea economică chineză şi scăderea preţurilor (în special a preţurilor de producţie chinezeşti) se vor răsfrânge probabil asupra pieţelor globale – o veste bună pe termen scurt pentru lupta băncilor centrale occidentale împotriva inflaţiei ridicate”, a declarat economistul şi directorul general al Pimco, Tiffany Wilding.

    În timp ce economiile occidentale au ieşit din pandemia Covid-19 cu o inflaţie ridicată, pe fondul unei oferte limitate şi al unei cereri în creştere, China nu a cunoscut aceeaşi dinamică de când a pus capăt măsurilor stricte de zero Covid, deoarece puterea sa de producţie internă a contribuit la atenuarea blocajelor din aprovizionare şi preţurile mondiale ale materiilor prime s-au temperat.

    Cu toate acestea, într-o notă de cercetare de săptămâna trecută, Wilding şi economistul Pimco China, Carol Liao, au remarcat că, de atunci, cererea internă a scăzut şi a lăsat China cu capacităţi nefolositoare, în timp ce reducerea gradului de îndatorare în sectorul imobiliar şi în cel al finanţării administraţiei locale au adâncit presiunile dezinflaţioniste şi au afectat investiţiile interne, ceea ce a dus la „o capacitate excedentară pe scară largă în sectorul manufacturier”

    Banca centrală a Chinei a intensificat vineri măsurile pentru a stopa deprecierea rapidă a monedei sale, pe fondul rundelor de date sumbre şi a scăderii încrederii consumatorilor, însă piaţa pare să nu fi fost convinsă că Beijingul face suficient pentru a inversa tendinţele recente.

    Deşi China îşi recalibrează economia pentru a deveni mai puţin dependentă de pilonii săi tradiţionali, respectiv exporturile  imobiliare şi de produse manufacturate, produsele fabricate chinezeşti încă domină pieţele bunurilor de consum, în special în SUA.

    În acelaşi timp, exporturile au slăbit în China în ultimele luni. Pe măsură ce riscurile de scădere a creşterii economice chinezeşti se materializează, Wilding şi Liao au sugerat că Beijingul ar putea căuta să folosească politica fiscală pentru a stimula exporturile şi a rezolva o problemă emergentă de supraofertă internă, inundând la rândul său piaţa globală cu bunuri de consum ieftine.

    Dincolo de repercusiunile legate de comerţ, o presiune dezinflaţionistă comună la nivel mondial provine din preţurile materiilor prime, unde, în calitate de importator uriaş de mărfuri, cererea internă chineză rămâne un factor-cheie.

    Incertitudinea privind potenţialul de redresare al Chinei a aruncat un nor negru asupra pieţelor globale în ultimele săptămâni, iar strategii Deutsche Bank Maximilian Uleer şi Carolin Raab au declarat miercuri într-o notă de cercetare că reducerile de dobândă ale băncii centrale şi promisiunea guvernului de a continua stimulentele fiscale au făcut prea puţin pentru a calma îngrijorările din Europa.

  • Studiu Storia.ro: Cumpărătorii ar putea amâna deciziile de achiziţie, dacă noile taxe şi impozite imobiliare ar fi adoptate

    În urma lansării draftului de ordonanţă care anunţa o serie de schimbări în cadrul taxelor şi impozitelor care ar afecta şi procesul de intermediere imobiliară, Storia.ro, platforma de imobiliare lansată de OLX, a realizat un sondaj pentru a afla şi părerea celor impactaţi de măsurile propuse. În cadrul sondajului au răspuns atât cei interesaţi de achiziţia sau vânzarea unei locuinţe, cât şi agenţi şi dezvoltatori imobiliari. Conform rezultatelor, toate categoriile de respondenţi consideră că adoptarea modificărilor taxelor şi impozitelor imobiliare ar putea duce la amânarea deciziilor de achiziţie a unei locuinţe.

    Cum văd cumpărătorii şi vânzătorii noile măsuri fiscale de intermediere imobiliară

    Cei mai mulţi dintre respondenţii interesaţi de achiziţia sau vânzarea unei locuinţe au declarat că modificarea taxelor şi impozitelor imobiliare le va influenţa felul în care vor lua deciziile imobiliare (77%), în timp ce 13% au declarat că nu ar fi influenţaţi de legile ordonanţei, în cazul în care aceasta ar putea fi adoptată. În acelaşi timp, 10% dintre respondenţi au menţionat că nu sunt siguri în ce măsură noile legi le-ar afecta viitoarele decizii.

    Întrebaţi în ce moduri le-ar afecta deciziile de achiziţie din viitor, 44% dintre respondenţii interesaţi în acest moment de cumpărarea unei locuinţe au declarat că ar amâna să cumpere, 25% afirmă că ar renunţa la achiziţie, în timp ce 21% declară că s-ar grăbi să cumpere. Totuşi, 17% dintre cumpărători declară că momentan nu le este clar cum şi în ce măsură noile schimbări fiscale le-ar influenţa deciziile imobiliare.

    Dintre respondenţii care plănuiesc să vândă o proprietate, 40% ar creşte preţul de vânzare, în timp ce doar 4% ar scădea suma pentru a vinde mai rapid, în cazul în care s-ar aproba măsura de creştere a impozitului pe tranzacţiile imobiliare ale persoanelor fizice. În acelaşi timp, 27% dintre respondenţi au menţionat că s-ar grăbi să vândă, iar 22% ar amâna procesul. 15% dintre vânzători menţionează că nu le este clar cum şi în ce măsură le vor fi influenţate viitoarele decizii imobiliare.

    Cum văd agenţii şi dezvoltatorii noile măsuri fiscale de intermediere imobiliară

    În cazul în care legea ar ajunge să fie promulgată în forma propusă în draftul de ordonanţă, cei mai mulţi dintre agenţi şi dezvoltatori sunt de părere că cei interesaţi de o achiziţie vor amâna să cumpere o locuinţă (52%), în timp ce 30% consideră că aceştia se vor orienta spre proprietăţi mai mici. 17% declară că nu se pot pronunţa încă, în timp ce 9% se aşteaptă ca viitorii proprietari să mărească bugetul de achiziţie.

    Întrebaţi cum ar reacţiona proprietarii care vor să vândă, agenţii şi dezvoltatorii consideră că aceştia vor cere un preţ mai mare la vânzare (variantă aleasă de 74% dintre respondenţi), 22% consideră că ar putea să amâne procesul de vânzare, în timp ce 13% cred că proprietarii se vor grăbi să vândă.

    Printre efectele pe care draftul de ordonanţă le-ar putea avea asupra industriei imobiliare, în cazul în care ar fi aprobat în forma actuală, agenţii şi dezvoltatorii sunt convinşi că preţurile crescute ale locuinţelor vor duce la o scădere a puterii de cumpărare, iar creşterea taxelor va produce o stagnare sau chiar scădere a numărului de tranzacţii încheiate.

    De asemenea, printre efectele considerate a fi foarte probabile pe piaţa imobiliară, se numără: 

    –        Creşterea cererii de chirii (variantă aleasă de 52% dintre respondenţi)

    –        Scăderea tranzacţiilor ar putea genera o diminuare a interesului dezvoltatorilor pentru noi proiecte imobiliare (42%)

    –        Creşterea preţului de achiziţie pentru proprietăţile noi (39%)

    Chestionarul a fost publicat online, pe Storia.ro şi OLX Imobiliare, în luna august 2023, iar răspunsurile au fost colectate de la 869 de respondenţi: 700 interesaţi de achiziţia sau vânzarea unei locuinţe şi 169 agenţi şi dezvoltatori.

    Analiza a fost realizată de Storia.ro – platforma de imobiliare lansată de OLX, ca parte din iniţiativa „Drumul inteligent spre acasă”, prin care brandul îşi propune să contribuie la transparentizarea informaţiilor necesare tuturor cumpărătorilor, chiriaşilor, proprietarilor, agenţilor şi dezvoltatorilor, cu scopul de a-i susţine să ia decizii imobiliare corecte, în cunoştinţă de cauză.

  • Cum a reuşit creşterea ratelor să dea peste cap viaţa chiriaşilor din întreaga Europă

    Marianne şi partenerul ei deţineau apartamentul din Paris de şapte ani, când au decis să cumpere unul mai mare după naşterea celui de-al doilea copil. După îndelungi căutări, cuplul a descoperit apartamentul perfect la un preţ care se încadra în bugetul lor. Cu toate acestea, după negocierile purtate cu creditorii, cei doi au ales să se îndrepte din nou către piaţa chiriilor. Motivul? Costul crescut al creditelor.

    Financial Times prezintă pe scurt povestea celor doi tineri care, descurajaţi de costurile din ce în ce mai mari ale creditelor, au ales să-şi modifice substanţial traiectoria, departe de alternativa unui împrumut bancar. „Împrumutul de 800.000 de euro ne-ar costa 500.000 de euro [în dobânzi], faţă de 50.000 de euro pentru 500.000 de euro în 2019″, a declarat Marianne, care a cerut să nu i se folosească numele complet. „Pur şi simplu nu are sens. Va trebui să apelăm din nou la o chirie”.

    La fel ca familia lui Marianne, mulţi europeni sunt forţaţi să-şi ducă viaţa în chirii, deoarece costurile ridicate ale împrumuturilor, cerinţele de venit şi necesitatea unor depozite mari fac ca achiziţionarea de locuinţe să devină irealizabilă. Cu toate acestea, cei care fug de creditele bancare către chirii se alătură unei pieţe deja încinse.

    Chiriile în oraşe europene precum Londra, Paris şi Berlin sunt la cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată; chiriaşii simt presiunea costurilor din insulele greceşti şi până în Tallinn. Pe măsură ce tot mai mulţi cumpărători din clasa de mijloc sunt forţaţi să rămână în locuinţe închiriate, această presiune suplimentară pe piaţă a crescut costurile pentru chiriaşii cu venituri mai mici din locaţiile menţionate.

    Unii dintre cei care îşi caută o locuinţă au recurs la soluţii care variază, locuitul în dube devenind din ce în ce mai la modă printre cetăţenii bătrânului continent. Cu toate acestea, există puţine soluţii; supraaglomerarea se agravează, iar lipsa de locuinţe ţine milioane de tineri acasă cu părinţii lor, ceea ce le modelează viaţa până la vârsta de a fi părinţi şi dincolo de aceasta.

    Creşterea preţurilor în Londra a determinat-o pe Emily, o artistă vizuală în vârstă de 29 de ani, să doarmă pe canapeaua surorii sale în fiecare săptămână, de luni până joi. La sfârşit de săptămână, ea doarme într-o cameră care este închiriată altcuiva în timpul săptămânii.

    „Nu pot justifica să plătesc peste 1.000 de lire sterline [pe lună] pentru o cameră”, a spus ea. „Plăteşti doar ca să exişti şi nici măcar nu plăteşti ca să te poţi bucura pe deplin de ceea ce are de oferit oraşul, pentru că încerci doar să îţi păstrezi un acoperiş deasupra capului”.

    Paul Tostevin, şeful departamentului de cercetare la nivel mondial al agenţiei imobiliare Savills, a declarat: „Chiriile cresc în întreaga Europă în faţa unei oferte limitate şi a unei cereri puternice din partea chiriaşilor din ţară, a chiriaşilor internaţionali care se mută pentru muncă şi studii şi a potenţialilor cumpărători care s-au orientat către piaţa chiriilor pe fondul ratelor ridicate ale dobânzilor.”

    În timp ce chiriile medii din unele ţări europene au scăzut în ultimii ani, costul locuinţelor din centrele de ocupare a forţei de muncă şi din zonele turistice continuă să atingă noi maxime. Dar lipsa de locuinţe face ca aceste zone să nu poată satisface cererea; la capătul lor, acest lucru reprezintă faptul că numărul persoanelor fără adăpost este în creştere.

    „Dacă ar trebui să dau o explicaţie într-un singur cuvânt, aceasta ar fi: oferta”, a declarat Boris Cournède, şeful interimar al departamentului de economie publică al OCDE. Yolande Barnes, profesor la Institutul Bartlett Real Estate de la University College din Londra, a declarat: „Aceste oraşe sunt victimele propriului lor succes”.

    Sarah Coupechoux, şefa pentru Europa a fundaţiei Abbé Pierre, o organizaţie caritabilă pentru locuinţe, a declarat că lipsa de locuinţe la preţuri accesibile a declanşat un proces de „selecţie naturală” a chiriaşilor care îi afectează în mod deosebit pe tinerii europeni.

    „Persoanele care nu sunt bine pregătite din punct de vedere financiar se luptă pentru a avea acces la locuinţe de bună calitate”, a spus ea. „Printre aceştia se numără şi tinerii care au mai multe şanse să aibă un loc de muncă precar, fără un venit stabil, mai ales dacă şi studiază.” 

    Creşterea chiriilor înseamnă că spaţiile accesibile pentru tineri sunt în scădere. Cei cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani sunt mai predispuşi să locuiască în locuinţe supraaglomerate, definite ca locuinţe care nu au suficiente camere pentru a găzdui în mod rezonabil toţi membrii gospodăriei.

  • Piaţa a depăşit şocul creşterii ucigătoare a dobânzilor lei, şi odată ce dobânzile s-au stabilizat şi nu mai cresc, românii au revenit în bănci să ia credite ipotecare/imobiliare chiar cu dobânzile aşa mari, mai ales că salariile au redevenit pozitive. Dacă credeţi că dobânzile sunt mari la noi, uitaţi-vă la cât a crescut mortgage-ul din SUA

    1. După creşterea ucigătoare şi total neaşteptată a dobânzilor la lei – în octombrie 2022 ROBOR a ajuns chiar la 8,2%, de trei ori mai mult faţă de începutul anului – din cauza exploziei inflaţiei (16,4% în 2022), ceea ce a dus la apariţia unei crize şi scăderea dintr-o dată a puterii de cumpărare, românii au dat doi paşi înapoi în privinţa achiziţiei unui credit ipotecar/imobiliar. Aşa se face că, începând din toamna anului trecut, piaţa s-a blocat, iar tranzacţiile au scăzut. Cele care s-au realizat au fost făcute mai mult cu cash decât prin finanţare bancară.

    Pentru că piaţa are o anumită întârziere din cauza modului cum se anunţă IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare/imobiliare viitoare -, creşterea dobânzilor şi implicit a ratelor la bancă, care s-au majorat cu 60% într-un an, s-a văzut spre finalul anului trecut şi începutul acestui an.

    În T1, cu un IRCC de aproape 6%, creditele ipotecare/imobiliare acordate de bănci au scăzut cu 3% faţă de T1 2022.

    După anii foarte buni anteriori, când creditele ipotecare au atins maxim istoric datorită dobânzilor foarte mici (cine îşi mai aminteşte că la un moment dat IRCC-ul a fost de 1,08%?), băncile s-au trezit că cererea de credite ipotecare/imobiliare a scăzut dintr-odată chiar şi cu 50%, dacă nu chiar mai mult, cel puţin la nivel de intenţie de achiziţie.

    Dar, odată ce dobânzile s-au stabilizat iar ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 6,4%, începând cu T2, băncile au început să iasă cu oferte promoţionale de credite ipotecare/imobiliare pentru a readuce cererea.

    Aşa se face că băncile au venit cu oferte, cu rate fixe de dobândă pe o perioadă de 3-5 ani, cu o dobândă de 5,7-5,9%, sub IRCC, care s-a instalat la 5,9%. După această perioadă de dobândă fixă, dobânda variabilă este IRCC plus o marjă cuprinsă între 2-3%, peste IRCC, în funcţie de bancă, ceea ce înseamnă o dobândă de 8-9%. Cu totul, DAE ajunge în jur de 9% sau puţin peste 9%.

    Aşa se face că în T2 soldul de credite ipotecare/imobiliare noi a crescut cu 18% faţă de T2/2022. Deci, de la un minus de 3% în T1, în T2 s-a ajuns la o creştere de 18%.

    Creditele noi includ atât refinanţările, cât şi împrumuturile noi efective.

    Dobânda la creditele ipotecare/imobiliare cu rate fixe în primii ani a ajuns chiar sub dobânda de referinţă a BNR, care este de 7%. Dobânda este chiar sub dobânda oferită de BNR băncilor la depozite, care este de 6%.

    Deci băncile au o dobândă fixă la creditele ipotecare/imobiliare sub 6%, adică sub cât le oferă BNR ca să le ţină banii. Mai mult decât atât, sunt bănci care oferă la depozite 7% şi peste 7%, iar la creditele ipotecare/imobiliare oferă o dobândă fixă în jur de 6%.

    Datele statistice din T2 privind creditarea ipotecară/imobiliară arată că piaţa de creditare a început să-şi revină, iar românii au depăşit şocul creşterii dobânzilor la lei şi încep să se obişnuiască cu noile niveluri de dobândă.

    Trimestrul al treilea şi trimestrul al patrulea vor confirma acest lucru. Chiar dacă dobânzile nu vor scădea, aşa cum se aşteaptă piaţa, ele s-au stabilizat şi nu mai cresc,  ceea ce aduce un oarecare confort celor care vor să ia un credit ipotecar/imobiliar.

     

    2. La revenirea creditării imobiliare, pe lângă stabilizarea dobânzilor şi ofertele băncilor cu dobânzi mai mici, a contribuit şi revenirea salariilor/veniturilor românilor în teritoriu pozitiv. Adică sunt real pozitive.

    După scăderea puterii de cumpărare de anul trecut, când inflaţia a depăşit cu mult creşterea salariilor, rezultând o scădere în termeni reali a veniturilor, în iunie 2023 am ajuns deja în a treia lună în care salariile au intrat într-un teritoriu pozitiv. În aprilie, mai şi iunie creşterea anuală a salariilor a depăşit creşterea anuală a inflaţiei.

    Spre exemplu, în iunie creşterea anuală a salariului mediu, care a ajuns la 4.600 de lei, a fost de 15,7% faţă de o inflaţie de 10,4% (iunie 2023/iunie 2022), ceea ce înseamnă o creştere reală anuală a salariului mediu de 5%, ceea ce nu este puţin în condiţiile date.

    Bineînţeles că aici este vorba de o medie a salariilor, care include şi salariile mari, şi salariile mici. Creşterea salarială nu este uniformă, existând sectoare cu majorări salariale cu peste 20%, iar la polul opus sunt sectoare cu creşteri salariale de 5%, dacă nu chiar mai puţin.

    Oricum, revenirea salariilor într-un teritoriu real pozitiv, trend care va continua pe măsura scăderii inflaţiei, va contribui la revenirea creditării şi a consumului.

    În ultima minută a Consiliului de Administraţie al BNR, Banca Naţională spune că creşterea salarială va continua, susţinută de lipsa ofertei de forţă de muncă, iar companiile vor acoperi aceste creşteri din marja de profit.

     

    3. Menţinerea stabilităţii cursului valutar leu/euro contribuie enorm de mult la revenirea încrederii, chiar dacă inflaţia a făcut ceva ravagii.

    Cu o creştere salarială de 15% în termeni nominali şi cu stabilitatea cursului valutar leu/euro, rezultă o creştere anuală a salariilor în euro cu 15%, ceea ce nu este puţin.

    Dacă BNR va reuşi să menţină stabilitatea cursului valutar, în euro salariile din România vor înregistra o creştere spectaculoasă, ceea ce va mai reduce din decalajul faţă de piaţa vestică.

     

    4. Nu ştiu dacă aţi citit, dar rata la mortgage în Statele Unite a depăşit 7%, cel mai ridicat nivel din ultimii 20 de ani.

    Conform site-urilor americane, un mortgage pe 20 de ani cu o dobândă fixă a ajuns la 7,6%, un nivel aproape dublu faţă de acum un an. În SUA dobânda de referinţă a băncii centrale este de 5,25%. Iar dobânzile la dolar s-ar putea să mai crească, după ultimele date.

     

    Dacă am face nişte comparaţii de dobândă, piaţa de dobânzi pe credite ipotecare/imobiliare din România nu arată chiar aşa rău.

  • Metoda prin care o echipă de arhitecţi a reuşit să aducă natura mai aproape de casă

    Natura ia, de cele mai multe ori, în stăpânire o clădire atunci când aceasta este părăsită, dar poate fi încurajată să încerce şi cu una nou construită dacă se prevăd soluţiile potrivite, ca în cazul unui proiect realizat de o firmă de arhitectură britanică, Giles Miller Studio. Aceasta a proiectat o casă în comitatul Kent din Anglia. Denumită Woven House (Casa Ţesută), clădirea este prevăzută cu grilaj special din oţel pe faţadă care permite plantelor să se întindă şi să crească pe el, scrie Dezeen. Grilajul a fost montat pe toate părţile casei, fiind gândit să ajute la umbrirea acesteia şi este amplasat la oarecare distanţă de pereţi, lăsându-le astfel plantelor mai mult spaţiu să crească.

  • Undă de şoc în în lumea imobiliarelor: Gigantul dezvoltator imobiliar China Evergrande a depus cererea de insolvenţă în SUA. Compania a intrat în incapacitate de plată în 2021, cu datorii totale de 340 miliarde de dolari sau 2% din PIB-ul Chinei

    Dezvoltatorul imobiliar China Evergrande şi-a cerut insolvenţa în SUA, în timp ce compania urmăreşte un acord de restructurare prelungit cu creditorii internaţionali care deţin obligaţiuni în valoare de miliarde de dolari, scrie Financial Times.

    Evergrande a intrat în incapacitate de plată pentru datoriile sale denominate în dolari la sfârşitul anului 2021, declanşând o criză de lichidităţi la nivelul întregului sector, care a afectat creşterea economică a Chinei şi a pus o presiune tot mai mare asupra factorilor de decizie politică de la Beijing.

    Un alt dezvoltator, Country Garden, cel mai mare constructor privat de locuinţe din China, care până de curând era considerat mai sigur decât mulţi dintre colegii săi cu grad ridicat de îndatorare, a ratat, de asemenea, luna aceasta, plăţile pentru datoriile sale internaţionale, iar grupul de investiţii Zhongrong a eşuat în mod similar să ramburseze plăţile pentru produsele sale de investiţii.

    Aceste incidente au reînnoit temerile legate de o încetinire a sectorului imobiliar, care, de obicei, reprezintă peste un sfert din activitatea economică a Chinei. Tulburările ameninţă să se extindă şi în alte domenii ale economiei, în condiţiile în care Beijingul se confruntă cu deflaţia, exporturile slabe şi creşterea şomajului în rândul tinerilor.

    Evergrande, cel mai îndatorat dezvoltator imobiliar din lume, cu datorii de 340 de miliarde de dolari, a publicat luna trecută date care indică pierderi de 81 de miliarde de dolari în 2021 şi 2022.

    Dosarul său de faliment depus la un tribunal din New York, semnat de reprezentantul străin al companiei, Jimmy Fong, se bazează pe aşa-numitul Capitol 15 adresat companiilor străine care doresc recunoaşterea restructurării lor în SUA.

    Se aşteaptă ca grupul să organizeze în această lună întâlniri cu creditorii din Hong Kong cu privire la un plan de restructurare propus în martie.

    Evergrande avea de plătit obligaţiuni internaţionale în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari în momentul intrării sale în incapacitate de plată şi a propus să ofere investitorilor obligaţiuni legate de filialele listate ale grupului din Hong Kong.

    Zeci de dezvoltatori chinezi au intrat în incapacitate