BusinessMagazin

Tag: film

  • Cronică de film: It’s a small world

    Conceptul care stă la baza Downsizing nu e neapărat unul nou: creşterea consumului distruge planeta, iar mai mulţi cercetători ajung la concluzia că singura metodă de a opri acest fenomen este micşorarea oamenilor. Plecând de la această idee, Alexander Payne explorează starea actuală a societăţii americane printr-un filtru al satirei, mult exagerat. Pentru Paul (Matt Damon) şi soţia sa, Audrey (Kristen Wiig), tentaţia de a putea avea mult mai multe lucruri la un preţ mult mai mic este suficient de mare pentru a ignora eventualele efecte adverse.

    Evident, călătoria spre o viaţă în miniatură nu merge aşa cum era planificat, iar de aici apar tot felul de aventuri inedite.

    Distribuţia, completată de Cristoph Waltz, Jason Sudeikis sau Neil Patrick Harris, este una extrem de talentată.

    Regizorul pare însă a nu fi decis asupra cărui aspect să-şi îndrepte atenţia; Payne explorează prea multe lucruri, prea multe straturi ale societăţii şi pare pe alocuri reţinut în a critica lăcomia oamenilor. Downsizing pune multe întrebări, dar oferă prea puţine răspunsuri; cum ne putem simplifica vieţile? Ce valori ar trebui să îmbrăţişăm? Filmul nu oferă explicaţii şi nu lasă spectatorii nici cu dorinţa de a medita asupra temelor prezente.

    E greu de spus dacă Alexander Payne vrea să transmită că e momentul să schimbăm ceva sau că e prea târziu pentru a mai schimba ceva; prima parte a filmului oferă un cadru amplu asupra lumii, în vreme ce partea a doua se concentrează pe ceva foarte exact, foarte redus – atât ca dimensiuni, cât şi ca perspectivă.

    Downsizing are momente bune, fără îndoială, dar majoritatea par a avea rolul de a încurca spectatorii. E greu să anticipezi în ce direcţie se îndreaptă povestea – un element pe care îl apreciez în mod normal, dar care în Donwsizing devine destul de obositor.

    O surpriză neplăcută este interpretarea lui Matt Damon: este unul dintre cei mai constanţi actori din generaţia sa, dar rolul din Downsizing nu i se potriveşte deloc. Inspirată însă alegerea lui Christoph Waltz, care aduce la viaţă un personaj extrem de enigmatic, dar în aceeaşi măsură amuzant.

    Pentru scenariu, Alexander Payne a lucrat alături de Jim Taylor; cei doi au mai semnat scenariile pentru Sideways, Election, About Schmidt sau Citizen Ruth.

    Mesajul pe care producătorii filmului vor să îl transmită este unul cât se poate de simplu: poţi să fugi de probleme, dar în cele din urmă acestea te vor prinde. Nu contează că ai 174 de centimetri sau 17, atât timp cât oamenii din jurul tău trăiesc sub aceleaşi coordonate.

    N-aş spune că Downsizing e un film rău, dar nici că e unul excepţional; se încadrează, mai curând, în media filmelor care încearcă să exploreze teme de actualitate dar se împiedică în propriile ambiţii, de cele mai multe ori supralicitate.

    Nota: 7/10

  • Ce actor îl va juca pe celebrul Joker, într-un film dedicat personajului

    Filmul, care prezintă originile personajului şi va fi produs de Warner Bros., nu are deocamdată un titlu, informează Mediafax.

    Phillips, cunoscut pentru amuzanta serie “Hangover”, va asigura şi rolul de scenarist al filmului, alături de Scott Silver.

    Cântăreţul şi actorul Jared Leto este cel care l-a jucat cel mai recent pe Joker, în lungmetrajul “Suicide Squad”, şi va relua acest rol cel mai probabil în filmul “Suicide Squad 2”.

    Citeşte continuarea pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Un candidat serios la Oscar

    Three Billboards Outside Ebbing, Missouri e un film puternic care combină elemente de umor şi violenţă pentru a demonstra că oamenii fac lucruri neaşteptate atunci când sunt împinşi dincolo de limite. 

    Mildred (Frances McDormand), exasperată de faptul că poliţia nu are nicio pistă legată de ucigaşul fiicei sale, decide să închirieze trei panouri la ieşirea din oraş pentru a-l determina pe şeriful Willoughby (Woody Harrelson) să redeschidă cazul. Acesta este însă un soi de erou local, iar localnicii nu privesc cu ochi buni acţiunile femeii. Începe astfel un joc de-a şoarecele şi pisica care duce la o tensiune greu de imaginat, având în vedere premisele oarecum banale ale poveştii. Adăugând contribuţia lui Sam Rockwell, ce interpretează un ajutor de şerif care aşteaptă să ia locul lui Willoughby, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri devine un exemplu perfect de film transformat în capodoperă de actori şi regizor. Fără îndoială, vorbim de unul dintre cei mai solizi candidaţi la Oscar de anul acesta. 

    Regizorul Martin Donagh creează o premisă solidă, plasând numeroase personaje într-o poveste cu accente melancolice. Profitând la maximum de posibilităţile rolului şi demonstrând încă o dată calităţile excepţionale, Frances McDormand îşi croieşte drum spre premiul Oscar prin acest rol. Fermecătoare şi dornică parcă să îmbrăţişeze partea întunecată a condiţiei umane, actriţa reuşeşte să aibă cel mai bun rol al său de la Fargo încoace. 

    Bazându-se pe puterea actorilor din distribuţie pentru a atenua trecerea de la batjocură la un sentiment profund de doliu, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri stă ca o nouă dovadă a faptului că filmele lui Martin Donagh sunt uşor de recunoscut. Înclinarea şi refacerea valorilor familiei şi declanşarea conflictului, dar în cele din urmă reconectarea unei comunităţi prin tragedie reprezintă elementele care formează un mesaj important despre puterea umană şi, mai ales, limitele pe care oamenii şi le impun. 

    În peisajul de astăzi de la Hollywood, astfel de filme sunt ca o gură de aer proaspăt. Este greu să mai aduci publicului o poveste bazată pe cele mai simple sentimente umane şi să ai o reacţie pozitivă. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri reuşeşte acest lucru, aşa cum Hell or High Water a făcut-o anul trecut. Ambele aveau aceleaşi componente – excepţie făcând elementele ocazionale de umor pe care Donagh le propune. Aş spune însă că interpretările semnate de McDormand şi Harrelson trec Three Billboards Outside Ebbing, Missouri pe o poziţie mai bună la startul cursei pentru sezonul premiilor. 

    Nota: 8,5/10

     

  • Xavier Dolan a eliminat personajul actriţei Jessica Chastain din următorul său film / Explicaţia tânărului regizor: “A fost o decizie extrem de dificil de luat”

    În mai multe mesaje publicate pe platforma online Instagram, Xavier Dolan a explicat că prima versiune a filmului dura peste patru ore, iar producţia a trebuit să fie remontată.

    “Personajul Jessicăi Chastain a fost, după o lungă reflecţie, eliminat din film”, a scris regizorul, subliniind că “a fost o decizie extrem de dificil de luat”.

    Decizia a fost una pur “editorială” şi nu a avut legătură cu performanţele actoriceşti ale lui Chastain, a precizat Dolan.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: The Post – Un film cu şi despre jurnalişti

    The Post relatează evenimente de la începutul anilor ’70, mai exact scandalul denumit „The Pentagon Papers”, din perspectiva jurnaliştilor care lucrau în acea vreme la Washington Post. Încă de la început, regizorul ne introduce în redacţiile acelor timpuri: zgomotoase, pline de oameni şi de fum de ţigară. Scenele se succed perfect, iar asta nu ar trebui să mire pe nimeni; Janusz Kaminski, vechi colaborator de-al lui Spielberg, face minuni în spatele camerei de filmat.

    În 1971, un oficial din cadrul Departamentului de Securitate copiază mai multe documente oficiale pe care le trimite celor de la The New York Times şi Washington Post; acestea prezentau, detaliat, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietam. Primii care îşi fac curaj să publice materialele sunt cei de la Times, însă preşedintele Nixon – în funcţie la acea vreme – obţine un ordin judecătoresc care interzice ziarului să mai publice informaţii ce pun în pericol securitatea naţională.

    Proprietarul ziarului, Kay Graham, este interpretată magistral de Meryl Streep; din nou, asta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru nimeni. Alături de redactorul-şef Ben Bradlee (Tom Hanks), ea decide să dea undă verde publicării materialelor pe care cei de la Times nu apucaseră să le dezvăluie. De aici începe o luptă contra cronometru a redactorilor, care trebuie să verifice mii de pagini înainte ca echipa de la Casa Albă să le blocheze iniţiativa. Cred că este extrem de important şi momentul ales pentru lansarea acestui film: Spielberg propune o poveste despre munca şi profesionalismul jurnaliştilor într-o perioadă marcată de acuzaţiile lui Donald Trump şi ale republicanilor şi de conceptul de „fake news”. Este un tribut adus instituţiilor media, iar aceia care vor urmări filmul vor întâlni numeroase elemente de asemănare cu zilele noastre. Nu cred că strică – în ceea ce-i priveşte pe americani, dar nu numai – ca cineva să mai amintească faptul că presa scrisă reprezintă baza jurnalismului. Spielberg se joacă şi cu ideea că ziarele ar putea cândva să dispară, efectul fiind unul devastator, iar asta întăreşte cele spuse mai sus.

    Este greu să reproşezi ceva acestui film, pentru că se încadrează perfect, repet, în tipologia lui Steven Spielberg, mai ales în cea a filmelor produse în anii ’90 – Schindler’s List, Saving Private Ryan sau Amistad. Filmele nu au un ritm foarte alert, preferând să exploreze profunzimea relaţiilor dintre protagonişti. Tensiunea nu vine în punctul culminant, ci reiese din modul în care se desfăşoară evenimentele; este o reţetă cinematografică dusă aproape de perfecţiune.

    Un alt element ce trebuie menţionat este coloana sonoră semnată de John Williams, acesta reuşind să puncteze toate momentele semnificative ale poveştii.

    În concluzie, The Post e un film pe care îl recomand fără reţineri. Are toate ingredientele necesare unui film de succes, iar prezenţa unor actori ca Meryl Streep sau Tom Hanks nu face decât să crească valoarea producţiei.

  • Nebunia unui om s-a transformat într-o industrie! Mii de români fac acum ceva ce acum zece ani părea o utopie!

    Dacă-ţi rupi un picior? Dacă răceşti? Dacă vine ploaia? TU NU GÂNDEŞTI? Hai, renunţă!
     
    …Uite cât mai ai de urcat! Sigur te prinde noaptea, că disperarea te-a prins demult! Ei, ţi-am spus? Ţi-am spus că aşa va fi? Normal! Normal! Deja ai ajuns la vorba mea, blestemi clipa în care te-ai apucat de trebşoara asta. Renunţă odată, cât încă poţi! Vine acum punctul de control. Gata, gata, ajungi acolo, spui că nu mai, că ţi-a ajuns. Au ei grijă pe urmă. Trebuie doar să renunţi. Atât. Să spui că nu mai poţi. Şi se termină totul.
     
    …Uite, şi ăsta a trecut pe lângă tine! Şi ăsta! Şi ăsta! Frate, zici că au motor. Şi tu… Te târăşti, nu alergi. Eşti lamentabil. Chiar dacă termini concursul ăsta, o să fii ultimul. Ultimul, ultimul! Se vor uita toţi la tine…
     
    Ei, ce mai spui acum? Ai scăpat sticla în râpă, acum nu mai ai nici apă de băut, că n-ai vrut să renunţi când puteai. Şi ţi-e o sete… Acum, suportă! Ţi s-au rupt pantofii, de parcă nu era de ajuns că te băteau, să vezi ce rană o să ai la călcâi. Slabe şanse să te ţină papucii până la final. Speri degeaba. O să fie rău, ai să vezi. Şi răceşti! Sigur răceşti! La plămâni. Pe pariu!
    Şi doar ţi-am spus să renunţi…
     
    Hai, că, totuşi, mai ai puţin. Gata, gata, uite sosirea. Ultimul efort. Hai, hai, hai. Uf, ai trecut, ura! Ura! Ura… Ce frumoasă e medalia! Băi, e a ta, o meriţi! Nici să ţipi nu mai poţi. Te-a luat cu tremur, au început să te doară toate, dar nu mai contează acum. Ai reuşit, ai reuşit! Vezi, ţi-am spus eu mereu: nu există nu pot, bătrâne, există doar nu vreau! Acum eşti cel mai tare, l-ai făcut şi pe ăsta!“
     

  • Nominalizările la premiile Oscar 2018. “The Shape of Water”, “Dunkirk” şi “Lady Bird”, în competiţia pentru cel mai bun film

    The Shape of Water” a obţinut, marţi, 13 nominalizări la premiile Oscar, în timp ce “Dunkirk” a primit şapte, iar “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” a primit şase.

    Anul acesta, la premiul Oscar pentru cel mai bun film au fost nominalizate “The Shape of Water”, de Guillermo del Toro, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, de Martin McDonagh, “The Post”, de Steven Spielberg, “Get Out”, de Jordan Peele, “Darkest Hour”, de Joe Wright, “Lady Bird”, de Greta Gerwig, “Call Me By Your Name”, de Luca Guadagnino, “Phantom Thread”, de Paul Thomas Anderson, “Dunkirk”, de Christopher Nolan.

    Cel mai bun regizor: Christopher Nolan – “Dunkirk”, Jordan Peele – “Get Out”, Greta Gerwig – “Lady Bird”, Paul Thomas Anderson – “Phantom Thread”, Guillermo del Toro – “The Shape of Water.

    Cel mai bun actor în rol principal: Timothée Chalamet, “Call Me by Your Name”, Daniel Day-Lewis, “Phantom Thread”, Daniel Kaluuya, “Get Out”, Gary Oldman, “Darkest Hour”, Denzel Washington, “Roman J. Israel, Esq”.

    Cea mai bună actriţă în rol principal: Sally Hawkins, “The Shape of Water”, Frances McDormand, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, Margot Robbie, “I, Tonya”, Saiorse Ronan, “Lady Bird”, Meryl Streep, “The Post”

    Cel mai bun actor în rol secundar: Willem Dafoe, “The Florida Project”, Woody Harrelson, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, Richard Jenkins, “The Shape of Water”, Christopher Plummer, ” All the Money in the World”, Sam Rockwell, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

    Cea mai bună actriţă în rol secundar: Mary J. Blige, “Mudbound”, Allison Janney, “I, Tonya”, Lesley Manville,” Phantom Thread”, Laurie Metcalfe, “Lady Bird”, Octavia Spencer, “The Shape of Water”

    Cel mai bun film străin: “A Fantastic Woman”, de Sebastián Lelio (Chile), “On Body and Soul”, de Ildikó Enyedi (Ungaria), “The Insult”, de Ziad Doueiri (Liban), “Loveless”, de Andrey Zvyagintsev (Rusia), “The Square”, de Ruben Östlund (Suedia)

    Cel mai bun lungmetraj de animaţie: “The Boss Baby”, “The Breadwinner”, “Coco”, “Ferdinand”, “Loving Vincent”

    Cea mai bună regie artistică: “Beauty and the Beast”, “Blade Runner 2049”, “Darkest Hour”, “Dunkirk”, “The Shape of Water”

    Cel mai bun scenariu adaptat: “Call Me by Your Name”, “The Disaster Artist”, “Logan”, “Molly’s Game”, “Mudbound”

    Cel mai bun scenariu original: “The Big Sick”, “Get Out”, “Lady Bird”, “The Shape of Water”, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

    Cea mai bună imagine: “Blade Runner 2049”, “Darkest Hour”, “Dunkirk”, “Mudbound”, “The Shape of Water”

    Cel mai bun montaj: “Baby Driver”, “Dunkirk”, “I, Tonya”, “The Shape of Water”, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

    Cea mai bună coloană sonoră: “Dunkirk”, “Phantom Thread”, “The Shape of Water”, “Star Wars: The Last Jedi”, “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

    Cel mai bun cântec: “Mighty River” – “Mudbound”, “Mystery of Love” – “Call Me by Your Name”, “Remember Me” – “Coco”, “Stand Up for Something” – “Marshall”, “This Is Me” – “The Greatest Showman”

    Cel mai bun montaj de sunet: “Baby Driver”, “Blade Runner 2049”, “Dunkirk”, “The Shape of Water”, “Star Wars: The Last Jedi”

    Cel mai bun mixaj de sunet: “Baby Driver”, “Blade Runner 2049”, “Dunkirk”, “The Shape of Water”, “Star Wars: The Last Jedi”

    Cele mai bune efecte vizuale: “Blade Runner 2049”, “Guardians of the Galaxy Vol. 2”, “Kong: Skull Island”, “Star Wars: The Last Jedi”, “War for the Planet of the Apes”

    Cele mai bune costume: “Beauty and the Beast”, “Darkest Hour”, “Phantom Thread”, “The Shape of Water”, “Victoria & Abdul”

    Cel mai bun machiaj: “Darkest Hour”, “Victoria & Abdul”, “Wonder”

    Cel mai bun scurtmetraj animat: “Dear Basketball”, “Garden Party”, “Lou”, “Negative Space”, “Revolting Rhymes”

    Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: “DeKalb Elementary”, “The Eleven O’Clock”, “My Nephew Emmett”, “The Silent Child”, “Watu Wote/All of Us”,

    Cel mai bun lungmetraj documentar: “Abacus: Small Enough to Jail”, “Faces Places”, “Icarus”, “Last Men in Aleppo”, “Strong Island”

    Cel mai bun scurtmetraj documentar: “Edith+Eddie”, “Heaven Is a Traffic Jam on the 405”, “Heroin(e)”, “Knife Skills”, “Traffic Stop”

    Anul trecut, premiul Oscar pentru cel mai bun film i-a revenit peliculei “Moonlight”, de Barry Jenkins.

  • Cătălin Ivan: Dragnea a suspendat o şedinţă la partid ca să vadă ”Suleiman Magnificul”

    „Ne-am amuzat când (Liviu Dragnea, n.r.) a suspendat o şedinţa la partid ca să vadă Suleiman Magnificul. Văzându-i însă evoluţia, acel moment capătă o simbolistica nouă. După criza Shhaideh a urmat criza Plumb şi Shhaideh, apoi criza Carmen Dan şi acum catastrofa Dăncilă. Concluzia este că filmul Suleiman Magnificul ar trebui interzis pentru că, pe fondul lipsei de cultură, poate crea monştri”, a scris Ivan pe contul său de Facebook.

    El a adăugat că Dragnea a exploatat slăbiciunile celor din jurul său şi a ajuns acum să controleze aproape toate instituţiile statului.

    „Recunosc că nu l-am privit niciodată cu atenţie pe Liviu Dragnea. Am considerat că am multe alte lucruri mai importante de făcut decât să-l analizez, să încerc să înţeleg ce urmăreşte, să-i anticipez planurile. Această indiferenţă a tuturor, mai ales a liderilor importanţi ai partidului, ne costă acum foarte scump. A ştiut să se facă util, să îşi facă loc discret, cu răbdare, să exploateze slăbiciunile celor din jur … şi am ajuns aici, cu el controlând aproape toate instituţiile importante ale statului”, a adăugat Ivan.

  • Cătălin Ivan: Dragnea a suspendat o şedinţă la partid ca să vadă ”Suleiman Magnificul”

    „Ne-am amuzat când (Liviu Dragnea, n.r.) a suspendat o şedinţa la partid ca să vadă Suleiman Magnificul. Văzându-i însă evoluţia, acel moment capătă o simbolistica nouă. După criza Shhaideh a urmat criza Plumb şi Shhaideh, apoi criza Carmen Dan şi acum catastrofa Dăncilă. Concluzia este că filmul Suleiman Magnificul ar trebui interzis pentru că, pe fondul lipsei de cultură, poate crea monştri”, a scris Ivan pe contul său de Facebook.

    El a adăugat că Dragnea a exploatat slăbiciunile celor din jurul său şi a ajuns acum să controleze aproape toate instituţiile statului.

    „Recunosc că nu l-am privit niciodată cu atenţie pe Liviu Dragnea. Am considerat că am multe alte lucruri mai importante de făcut decât să-l analizez, să încerc să înţeleg ce urmăreşte, să-i anticipez planurile. Această indiferenţă a tuturor, mai ales a liderilor importanţi ai partidului, ne costă acum foarte scump. A ştiut să se facă util, să îşi facă loc discret, cu răbdare, să exploateze slăbiciunile celor din jur … şi am ajuns aici, cu el controlând aproape toate instituţiile importante ale statului”, a adăugat Ivan.

  • De ce a INTERZIS un hotel de lux ACCESUL BLOGGERILOR: “Dacă v-aţi găsi nişte slujbe adevărate, poate aţi avea bani să plătiţi, ca toată lumea!”

    Discuţiile au început atunci când Elle Darby, un blogger din Marea Britanie cu 87.000 de fani pe YouTube a contactat reprezentanţii The White Moose Cafe, întrebând dacă aceştia ar fi interesaţi de o colaborare.

    În mailul trimis, Darby se prezintă ca “un social media influencer” şi scrie că ar vrea să petreacă câteva nopţi la hotelul în cauză, urmând apoi să realizeze un film pentru fanii ei. În încheiere, Darby menţionează că a făcut acelaşi lucru cu un an în urmă în Florida, la Universal Orlando, iar beneficiile au fost extrem de mari.

    Paul Stenson, administratorul hotelului, a postat pe pagina de Facebook scrisoarea tinerei şi i-a oferit următorul răspuns:

    “Dragă social influencer (îţi cunosc numele, dar aparent folosirea numelor nu contează),

    Îţi mulţumesc pentru emailul prin care ceri cazare gratuită în schimbul expunerii. E nevoie de curaj pentru o asemenea solicitare, pentru că de respect de sine sau demnitate nu se poate pune problema. Dacă te las să stai în hotel gratuit pentru a apărea apoi într-un videoclip, cine o să plătească personalul care va avea grijă de tine? Cine va plăti menajera sau ospătarul care te serveşte? Poate ar trebui să le spun şi lor că vor fi în clip.

    Din fericire pentru noi, avem destul de mulţi fani pe social media; cu toate acestea, nu mi-aş permite niciodată să cer ceva fără bani. Am chiar şi un blog personal, dar asta nu îmi dă dreptul să beneficiez gratuit de un lucru pentru care alţii trebuie să plătească.

    Pe viitor, te-aş sfătui să plăteşti, aşa cum face toată lumea; iar dacă unitatea în cauză consideră că are vreun beneficiu de pe urma ta, va găsi o metodă prin care să te recompenseze. Asta ar arăta ceva mai mult respect de sine şi, s-o recunoaştem, ar fi mai puţin penibil.”

    Reacţiile la răspunsul lui Stenson au fost mixte, aşa că el a luat decizia de a interzice accesul tuturor bloggerilor, vedetelor de pe YouTube sau al celor de pe Instagram în hotel. “Poate dacă v-aţi lua o slujbă adevărată, aţi putea să plătiţi pentru lucruri aşa cum face toată lumea!”, a scris Stenson pe contul de Facebook al hotelului.