BusinessMagazin

Tag: dobanzi

Dobânzi mai mici? Poate la anul

Inflaţia scade, dar nu în acelaşi ritm cu creşterea înregistrată anul trecut, dobânzile dau semnale că vor urma de asemenea o traiectorie descedentă, dar cel puţin pentru anul 2023, lucrurile nu se schimbă, cu o dobândă de politică monetară care va rămâne ancorată la nivelul de 7%, până în luna mai 2024, moment în care vor începe să se observe schimbări concrete sunt câteva din concluziile şi estimările lui Zdenek Romanek, CEO al Raiffeisen Bank România.

Anul 2023 a fost pus sub semnul unei incertitudini accentuate, după ce anul trecut prespectivele privind o inflaţie mai mică, dobânzi mai mici, practic o revenire la un moment asemănător, cel puţin cu cel prepandemic, începea să pară departe de a deveni realitate. Zdenek Romanek, CEO al Raiffeisen Bank, a preluat şefia băncii din anul 2022 de la Steven van Groningen, care a dirijat instituţia de credit prin cele mai tulburi vremuri din ultimii 20 de ani.

Pasionat de tehnologie şi de impactul digitalizării asupra industriei de banking, Zdenek Romanek a venit la cârma Raiffeisen Bank România cu experienţă în servicii financiare şi consultanţă de management. Înainte de preluarea mandatului, a dobândit o vastă expertiză de leadership cu expunere internaţională în mai multe ţări din Europa şi SUA. Timp de aproape şapte ani, a fost membru al Comitetului Director şi vicepreşedinte retail la Slovenska Sporitelna, responsabil de coordonarea digitalizării băncii, totodată implicat în dezvoltarea strategiei de transformare digitală la nivelul întregului grup Erste, în cadrul căruia a coordonat şi activitatea de bancassurance.

Din poziţia pe care a dobândit-o în urmă cu un an, Zdenek Romanek observă că industria bancară trece prin schimbări semnificative, care are la bază mai mulţi factori precum digitalizarea accelerată, pandemia, evoluţiile din planul geopolitic, mediul de afaceri imprevizibil pe fondul inflaţiei ridicate şi crizei energetice. Cu toate acestea, el consideră că activitatea economică a dat dovadă de rezilienţă în ciuda acestor provocări.

Pe de altă parte, CEO-ul Raiffeisen Bank a explicat că abia după ce inflaţia se va stabiliza sub nivelul de 10% şi îşi va consolida această tendinţă de scădere există posibilitatea de a se îmbunătăţi perspectiva în privinţa dobânzilor în anii următori, ceea ce ar putea însemna o revenire a creditelor ipotecare în planurile celor care solicită credite. „În contextul unei cereri mai scăzute în prima parte a anului, tendinţă vizibilă încă din ultimul semestru al anului trecut, se observă o uşoară creştere a volumelor de credite din piaţă, care s-au redresat uşor în trimestrul 2 al acestui an. Factorii economici, în principal, inflaţia ridicată, dar şi ratele de dobândă ale indicilor de referinţă din piaţă au avut un efect de încetinire a creditării, într-un context de nesiguranţă financiară. Clienţii au fost mai precauţi în decizia de a accesa un credit de consum în aceste condiţii. Noi ne dorim să venim în sprijinul lor şi oferta noastră de credite de consum include produse de creditare cu dobândă fixă care pot aduce un plus de siguranţă, împreună cu accesarea unei asigurări de viaţă şi şomaj, plus un discount la dobândă. Pe măsură ce vom observa o stabilizare economică şi o scădere a inflaţiei, putem vorbi şi despre o revenire graduală a creditării, posibil mai vizibilă în următorul an”, a explicat Zdenek Romanek.

Carte de vizită

1. Zdenek Romanek, CEO al Raiffeisen Bank, a preluat şefia băncii din anul 2022 de la Steven van Groningen, care a dirijat instituţia de credit în ultimii
20 de ani;

2. Înainte de preluarea mandatului, a dobândit o vastă expertiză de leadership cu expunere internaţională în mai multe ţări din Europa şi SUA;

3. Timp de aproape şapte ani, a fost membru al Comitetului Director şi vicepreşedinte retail la Slovenska Sporitelna, responsabil de coordonarea digitalizării băncii, totodată implicat în dezvoltarea strategiei de transformare digitală la nivelul întregului grup Erste, în cadrul căruia a coordonat şi activitatea de bancassurance.

În prezent, printr-o analiză efectuată la modul general, fără a lua în calcul particularităţile clienţilor, considerând că nu mai există alte datorii, o persoană cu un salariu net de 6.000 lei ar putea accesa, teoretic un credit de minim 300.000 lei (60.000 euro), sumă care însă poate avea diferenţe semnificative de la caz la caz în funcţie de perioadă, tipul dobânzii alese şi alte condiţii particulare, a mai adăugat CEO-ul Raiffeisen Bank România. „Deşi în perioada următoare este de aşteptat să vedem o tendinţă de scădere a dobânzilor în piaţă, la contractarea unui credit imobiliar clienţii trebuie să ştie că este vorba despre un termen de rambursare lung. Acest lucru înseamnă că pot traversa mai multe cicluri economice, în care se pot confrunta cu momente de creştere a dobânzilor. Recomandăm clienţilor noştri să ia în considerare variantele de creditare cu dobândă fixă o perioadă, să opteze pentru încheierea unei asigurări de viaţă asociate creditului, care le asigură protecţie pe tot parcursul perioadei de creditare şi vine cu o dobândă mai atractivă pentru credit. Totodată, recomandăm să opteze pentru o locuinţă «verde», care presupune un cost redus – atât din perspectiva creditului, cât şi a întreţinerii locuinţei. Refinanţarea şi consolidarea creditelor existente este încă o variantă de optimizare a bugetului, care poate permite clientului să se califice la o sumă mai mare.”

În ceea ce priveşte posibilitatea de scădere a dobânzilor, Zdenek Romanek este de părere că iniţierea unui nou ciclu de reducere a ratei dobânzii de politică monetară de către banca centrală rămâne un eveniment îndepărtat, având în vedere presiunile inflaţioniste încă foarte ridicate. „Astfel, ne aşteptăm ca BNR să înceapă reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la nivelul curent de 7% abia în luna mai 2024, odată cu consolidarea perspectivelor ca rata anuală a inflaţiei să scadă sub acest nivel. Pe fondul surplusului amplu de lichiditate înregistrat în piaţa monetară şi al încheierii ciclului de creştere a ratei dobânzii de politică monetară, ratele dobânzilor din piaţa monetară (ROBOR) au înregistrat scăderi ample de la nivelurile maxime din octombrie anul trecut, tranzacţionându-se în prezent la niveluri semnificativ mai mici decât rata dobânzii de politică monetară de 7%. Reducerea ratelor dobânzii din piaţa monetară a determinat o scădere a ratelor dobânzii la depozitele noi ale companiilor (începând cu luna decembrie a anului trecut) şi ale populaţiei (începând cu luna ianuarie). De asemenea, ratele dobânzii la creditele noi acordate companiilor au scăzut şi ele începând cu luna decembrie datorită indexării lor la ratele dobânzii din piaţa monetară. Ratele dobânzii la creditele noi acordate populaţiei au înregistrat şi ele o scădere în cel de-al doilea trimestru al acestui an ca urmare a iniţiativelor unor bănci de a stimula cererea de credite.” Şeful Raiffeisen Bank a mai explicat că tendinţa de scădere a ratelor dobânzilor pentru creditele acordate populaţiei ar trebui să se intensifice în 2024, odată cu reducerea ratei dobânzii de politică monetară de către BNR. „Evoluţia viitoare a ratei inflaţiei continuă să prezinte un grad ridicat de incertitudine, sugerând perspectiva unei politici monetare prudente şi limitând spaţiul pentru o reducere rapidă a ratelor de dobândă în trimestrele următoare. De asemenea, modul în care se va realiza procesul de consolidare fiscală rămâne un factor important pentru evoluţia viitoare a ratelor de dobândă atât prin impactul pe care îl va avea asupra primei de risc, cât şi asupra evoluţiei inflaţiei.” Pe segmentul de corporate, situaţia este puţin diferită. Zdenek Romanek consideră că această zonă va evolua bine din perspectiva creditării. „Vedem, în continuare, proiecte de investiţii care solicită finanţări de la bancă. Totuşi, ritmul mediu al creditării este în scădere faţă de anul 2022, oarecum normal, având în vedere încetinirea creşterii economice din 2023. Sunt câteva sectoare pe care le vedem ca motor de creştere: energie, în special prin proiectele de energie regenerabilă; construcţii şi infrastructură – inclusiv prin prisma PNRR, dar şi sectorul logistic.” De asemenea, toate proiectele cu componentă de sustenabilitate/ ESG vor avea prioritate la finanţare, există un apetit ridicat al băncilor în această zonă, a mai adăugat şeful băncii. „Totodată, mediul inflaţionist a pus şi pune, în continuare, presiune pe nevoile de finanţare a capitalului circulant al companiilor mai ales în zona companiilor mid-market. Aici programele de risk sharing atât cele publice (IMMINVEST), cât de exemplu şi cele pe supranaţionale (EIF – SMEI) contribuind în mod substanţial la susţinerea cash-flow-urilor acestor companii. De asemenea, suntem în discuţii foarte avansate pentru noi scheme de garantare (EIF – Invest EU), program ce sperăm că va fi disponibil chiar de la începutul anului viitor. Este vorba despre un program ce vine să susţină atât competitivitatea, cât şi sustenabilitatea companiilor, graţie celor două tipuri de garanţii oferite.” În ceea ce priveşte zona dobânzilor la depozite, atât inflaţia şi ratele de referinţă ale băncilor centrale, cât şi nevoia de lichiditate din piaţă joacă un rol important. „Rata anuală a inflaţiei şi-a continuat traiectoria descendentă, ceea ce pune presiune pe scăderea dobânzilor, dar noi ne propunem să oferim dobânzi cât mai atractive, astfel încât clienţii noştri să poată economisi şi să-şi protejeze economiile deja acumulate. Dincolo de depozitele bancare, clienţii noştri au la dispoziţie şi alte instrumente care îi ajută, chiar mai bine, să-şi îndeplinească obiectivele pe termen lung.” Raiffeisen Bank era a treia cea mai profitabilă bancă din România la finalul primelor şase luni din 2023, după Banca Transilvania şi BCR, cu o creştere de 45% faţă de primul semestru al anului trecut, ajungând la 874 mil. lei. Din perspectiva activelor, Raiffeisen Bank a ajuns la 66,2 mld. lei la finalul lunii iunie 2023, înregistrând o creştere de 10% comparativ cu primele şase luni din 2022.

October 20, 2023
Drama multor oraşe din România şi de ce locuitorii lor cred că ţara şi economia merg într-o direcţie greşită, că democraţia şi capitalismul nu le-a adus nimic: centrul oraşelor cade peste ei, indicând o sărăcie implacabilă, dar în schimb antreprenorii locali sunt prosperi

Acum o săptămână, am avut la Arad Conferinţa ZF Investiţi în România!, organizată împreună cu CEC Bank (un turneu în oraşele ţării), unde a fost o discuţie extrem de interesantă şi aprinsă cu antreprenorii locali din această zonă, având ca temă următoarele subiecte:

– Guvernul, adică cei de la Bucureşti, iau decizii împotriva economiei, împotriva companiilor, nimeni nu se consultă cu noi;

– evoluţia economiei – economia se târâie;

– industria – nu mai avem industria pe care o aveam în perioada comunistă şi în perioada interbelică;

– forţa de muncă – statul trebuie să găsească şi să vină cu soluţii;

– educaţia – nu mai avem şcoală, nu se mai învaţă ca înainte, absolvenţii sunt total nepregătiţi, nu ştiu ce înseamnă munca;

– lipsa finanţării din partea băncilor – avem nevoie de scrisori de garanţie ca să intrăm la licitaţii iar băncile nu ne dau, dobânzile sunt mari iar străinii vin cu finanţări de afară la dobânzi mai mici şi nu putem concura cu ei;

– lipsa capitalului autohton – nu putem concura cu firmele străine care au capital propriu;

– viitorul Aradului, viitorul judeţului – care sectoare ar putea să crească: logistică, energie, agricultură.

Fiecare antreprenor are părerea lui, fiecare vede lucrurile într-un anumit fel.

Ce m-a frapat este faptul că oamenii de afaceri, antreprenorii de la nivel local nu prea cred că economia a crescut, deşi au cel mai bun exemplu – că businessul lor a crescut.

Economia României s-a dublat în ultimul deceniu iar PIB-ul, care exprimă valoarea adăugată de către companii într-un an, a crescut de la 140 de miliarde de euro în 2014 la 280 de miliarde de euro în 2022 şi va încheia acest an cu 320 de miliarde de euro.

Ei privesc datele statistice cu neîncredere, cu circumspecţie, deşi ei au contribuit, prin businessul lor, prin ceea ce au realizat şi realizează zi de zi în activitatea lor economică, la această creştere a PIB-ului.

Dacă ei văd aşa, atunci cum privesc locuitorii oraşului/judeţului, angajaţii lor, evoluţia economiei?

Iar aici ajung la ideea acestui articol: nu cred că Aradul este din punct de vedere economic un oraş sărac şi un judeţ sărac, cu antreprenori săraci, ci dimpotrivă, dar în schimb centrul Aradului, cel pe care îl vezi cu ochiul liber, emblema unei întregi zone, cade efectiv peste tine, la propriu şi la figurat.

Centrul Aradului este foarte mult rămas în urmă, sunt clădiri care rivalizează cu clădirile bombardate din Ucraina, iar în magazinele din centru poţi oricând să filmezi o secvenţă de film care să amintească de perioada comunistă (Demult nu am mai văzut un magazin de feronerie).

Pentru că centrul oraşului este cum este, locuitorii, cei care trăiesc acolo, cred că nu s-a schimbat nimic în ultimele decenii, cred că acest capitalism nu a adus nimic bun ci dimpotrivă, doar i-a îmbogăţit pe unii, iar pe cei mai mulţi i-a trimis în sărăcie. Copiii au plecat din oraş fie în Timişoara, fie în Cluj, fie în Ungaria, fie în lumea occidentală, iar populaţia pe care o întâlneşti în centru îmbătrâneşte an de an.

Mulţi se întreabă, chiar şi dintre antreprenori, ce ne-a adus intrarea în Uniunea Europeană în afară de faptul că străinii, multinaţionalele au venit să ne folosească forţa de muncă ieftină şi să scoată profitul din ţară, ne-au furat oamenii, care au plecat la muncă în afară, ne-au luat fetele.

Mulţi se uită peste drum, în Ungaria, şi cred că Orban face mai multe lucruri pentru ţara lui decât fac cei de la Bucureşti pentru România (nimeni nu crede, dintre antreprenori, dacă le spui că în perioada Orban economia Ungariei a scăzut, iar România a crescut – Ce model politic şi economic preferaţi? Cel al lui Viktor Orban din Ungaria, cu retorica lui naţionalistă, împotriva Bruxelles-ului şi remaghiarizarea economiei, sau modelul românesc, cu Iohannis absent, cu cumetria politică de la noi, cu guvernele de la Palatul Victoria fără nicio strategie?)

Pentru că le-au plecat copiii de acasă, părinţii sunt supăraţi şi nervoşi pentru ceea ce se întâmplă în România. Iar centrul Aradului, care cade peste tine, le confirmă zi de zi faptul că lucrurile merg din ce în ce mai rău.

În datele statistice din Anuarul de business al României pe care îl realizează Ziarul Financiar, Aradul nu stă aşa de rău din punct de vedere economic: a reuşit să atragă investiţii străine de 1,5 miliarde de euro (alte judeţe nu au depăşit nici 50 de milioane de euro în 30 de ani), iar PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns la 14.600 de euro, faţă de 18.500 de euro în Timiş şi faţă de 12.200 de euro în Bihor.

Dacă ne uităm la numărul de maşini la 1.000 de locuitori, vedem că Aradul are 436, faţă de 472, cât are Timişul.

La nivelul puterii de cumpărare, Aradul este la 112% peste media naţională, Timişul este la 120%, Bihorul este la 96%, în condiţiile în care media naţională este 8.000 de euro pe cap de locuitor.

Raportat la numărul de companii înfiinţate la 10.000 de locuitori, Aradul are 54, Timişul are 79, Bihorul are 64, iar Iaşiul are 57.

Cifra de afaceri a companiilor din judeţ a ajuns la 31 de miliarde de lei la finalul lui 2022, faţă de Bihor, care are 39 de miliarde de lei şi faţă de Timiş, care are 74 de miliarde de lei.

Pentru că are o scădere demografică mai accelerată, în Arad s-au livrat în perioada 2017-2021 doar 3.700 de locuinţe noi, faţă de 8.900 în Bihor şi 26.500 în Timiş.

Creditele ipotecare acordate de către bănci au ajuns la un sold de 1,48 de miliarde de lei în Arad, faţă de 6,1 miliarde de lei în Timiş şi 2,2 miliarde de lei în Bihor.

La nivelul şcolilor, Aradul înregistrează o scădere de 10%, ajungând la 158 de şcoli, faţă de 240 de şcoli în Timiş, care o scădere de 6%, şi 206 şcoli în Bihor, care are o creştere de 0,5%.

Salariul mediu a fost în ianuarie 2023 de 3.668 de lei net în Arad, faţă de 4.613 lei în Timiş şi 3.373 de lei în Bihor.

Iaşiul a reuşit să reînvie din punct de vedere economic pentru că Iulian Dascălu a făcut complexul Palace în centrul oraşului, ceea ce a atras după sine construcţia de clădiri de birouri şi a temperat exodul tinerilor în afara ţării. Pentru că a avut mall şi clădiri de birouri, Iaşiul a reuşit să atragă investiţii străine care să folosească aceste clădiri de birouri, acolo unde valoarea adăugată şi salariile sunt mai mari.

La fel s-a întâmplat şi în Timişoara, ca să nu mai vorbim de Cluj.

Aradul are 692 de angajaţi în IT conform datelor statistice naţionale, Timişul are 14.900, Bihorul are 1.500, Clujul are 22.600, iar Bucureştiul peste 60.000.

Aceasta este doar o succesiune de date statistice, dar ceea ce se vede cu ochiul liber rămâne pe retină şi în mintea (în primul rând) a locuitorilor, a celor care trăiesc acolo.

Locuitorii, antreprenorii, oamenii de afaceri aşteaptă totul de la autorităţile locale şi centrale. De la Bucureşti, Guvernul poate da doar nişte bani, dar viaţa într-un oraş aparţine doar celor care stau acolo.

Antreprenorii au alternative, se pot duce la Timişoara, la Budapesta, sau chiar la Viena. Ceilalţi, pentru că au mai puţini bani, sunt blocaţi la nivel local şi se uită în jur.

Nu poţi să ţii copiii acasă, nu poţi să atragi alţi copii sau alte familii dacă nu ai ce să le oferi. Nu este vorba doar despre un loc de muncă, ci este şi despre entertaiment, despre mall-uri, despre cinematografe etc. Dacă nu ai aceste lucruri, tinerii vor căuta să plece.

Exemplul Aradului, unde infrastructura internă cade peste tine, se regăseşte în foarte multe oraşe din România. În schimb, la nivel local, antreprenorii sunt cu mult peste starea oraşului.

October 16, 2023
Unde este criza? Peste 11.000 de români au intrat într-un an în clubul celor cu depozite de peste 100.000 de euro, nivel record în ultimul deceniu

♦ La nivel de sold, 68.151 de persoane fizice care erau la final de S1/2023 în clubul românilor bogaţi aveau depozite peste 100.000 de euro cu o valoare cumulată de 74 miliarde de lei (15 miliarde de euro), adică un sfert din soldul total al depozitelor retail în lei şi valută.

În ciuda contextului tensionat, cu inflaţie încă mare şi dobânzi la depozite real negative, numărul românilor cu depozite bancare mai mari de 100.000 de euro a urcat cu 11.060 în ultimul an, un salt anual record în ultimul deceniu, ajungând până la un vârf de 68.151 la finalul primului semestru (S1) din 2023.

În timp ce numărul persoanelor fizice cu depozite peste plafonul de 100.000 de euro a crescut cu peste 11.000 în ultimul an, adică faţă de S1/2022, valoarea sumelor economisite în acest interval s-a majorat cu 11,8 mld. lei (circa 2,4 mld. euro), respectiv cu 19%.

Analizând situaţia la nivel de sold, se observă că cele 68.151 de persoane fizice care erau la final de S1/2023 în clubul românilor bogaţi aveau depozite mai mari de 100.000 de euro cu o valoare cumulată de aproape 74 mld. lei, adică echivalentul a circa 15 mld. euro, potrivit celor mai recente statistici ale Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB).

Raportat la soldul total al depozitelor populaţiei în lei şi valută, care a ajuns în S1/2023 la 314,6 mld. lei (aproape 64 mld. euro), depozitele aflate peste pragul de 100.000 de euro reprezintă circa 23,5%, adică aproape un sfert. Depozitele bancare sunt garantate în cazul falimentului unei bănci în limita echivalentului a 100.000 de euro.

Numărul deponenţilor se determină prin însumarea datelor consolidate raportate de fiecare bancă, astfel încât o persoană care are depozite la mai multe instituţii de credit este luată în evidenţă de mai multe ori.

Cel mai probabil o influenţă asupra acestei creşteri a numărului românilor cu depozite de peste 100.000 de euro la bănci a venit şi de la profiturile record şi salariile mari obţinute în unele sectoare economice, precum sectorul bancar, sectorul energetic, oil&gas, în timp ce la polul opus pentru mulţi români creşterea dobânzilor la credite şi majorarea preţurilor, a inflaţiei, le-a dat planurile peste cap şi le-a subţiat considerabil resursele rămase pentru depozite bancare.

Privind retrospectiv, în tot anul 2022 numărul românilor cu depozite mai mari de 100.000 de euro la bancă a urcat cu 9.831, totalul ajungând până la 64.402 la finalul anului trecut. †Valoarea sumelor economisite s-a majorat în anul 2022 faţă de 2021 cu 12,9 mld. lei (circa 2,6 mld. euro), respectiv cu 22%.

Populaţia îşi lasă economiile în grija băncilor, deşi acestea plătesc dobânzi încă mici, aflate sub inflaţie, care a depăşit 16% anul trecut, iar în prima parte a anului 2023 trecea de 9%.

Pentru majoritatea celor cu depozite bancare multe şi/sau mari contează mai mult siguranţa, lichiditatea, decât randamentul/câştigul, după cum spuneau analiştii.

În ultimul deceniu, numărul conturilor care depăşesc pragul de economisire de 100.000 de euro s-a majorat de mai mult de 3 ori, la fel ca şi valoarea sumelor economisite peste acest plafon.

October 11, 2023
Ce spun cifrele: Cine a luat un credit ipotecar de 70.000 de euro pe 30 de ani legat de IRCC sau s-a mutat de la ROBOR la IRCC ar fi economisit peste 8.000 lei în ultimul an faţă de o persoană cu un credit ipotecar legat de ROBOR, conform unei simulări a BRD. În cazul unei simulări a Raiffeisen suma economisită era de 6.000 lei

♦ După ce în octombrie 2022 ratele creditelor ipotecarelor în lei legate de ROBOR erau cu 70-80% mai mari faţă de octombrie 2021, în 2023, odată ce inflaţia a început să se mai tempereze treptat, nivelul dobânzilor s-a stabilizat, iar în cazul creditelor ipotecare legate la ROBOR, ratele fie şi-au domolit creşterea, fie au scăzut uşor ♦ Indicele IRCC pentru creditele noi, care se arată mai predictibil decât ROBOR, marchează un avans de 40% faţă de anul trecut, dar nivelul ratelor la creditele ipotecare legate de IRCC este la un nivel mai mic faţă de ratele creditelor legate de ROBOR pentru un credit ipotecar de aceeaşi valoare şi maturitate.

Românii care au un credit ipotecar de echivalentul a circa 70.000 euro (350.0000 lei), pe o perioadă de 30 de ani, legat de IRCC au rămas cu 8.400 de lei în buzunar în ultimul an faţă de cei cu un ipotecar cu aceeaşi valoare şi maturitate, dar legat de ROBOR, conform calculelor ZF pe baza unor simulări transmise de BRD pe un caz ipotetic.

Concret, dacă la 31 iulie 2022 diferenţa între rata la un credit ipotecar legat de ROBOR şi rata la un credit ipotecar legat de IRCC pentru suma de 350.000 lei (echivalentul a 70.000 euro), care nu include şi avansul de cel puţin 15%, pe o perioadă de 30 de ani, era de aproape 1.283 lei, la 31 iulie 2023 diferenţa dintre rate era de 120 de lei, conform simulării BRD.

Această evoluţie vine în condiţiile în care pentru simularea BRD rata legată de ROBOR din 31 iulie 2023 ar fi fost mai mică decât cea din 31 iulie 2022 (nivelul ratei pentru acelaşi credit ipotecar, în aceeaşi lună a anului 2023 era 2.796 lei, iar cea legată de IRCC este de 2.676.) În aceste condiţii, media sumei economisite pe un an de persoană cu credit ipotecar legat de IRCC ar fi de circa 8.300 lei. Calculul sumei economisite de românii cu credite ipotecare legate de IRCC a luat în considerare ratele de la acelaşi moment atât pentru indicele ROBOR, cât şi pentru IRCC, respectiv 31 iulie din anul 2022, şi, ulterior, din 2023, şi se face diferenţa dintre valorile ratelor pentru ROBOR şi IRCC din 2023 şi 2022, ajungându-se la o diferenţă de 1.283 lei pentru iulie 2022 şi o diferenţă de 120 lei între ratele celor doi indici pentru iulie 2023. Făcând media şi anualizând rezultatul pentru 12 luni în final reiese că suma economisită pentru exemplul creditului ipotecar de 70.000 euro, pe o perioadă de 30 de ani este de circa 8.400 lei, pe baza simulării ratelor transmisă de BRD la solicitarea ZF.

Astfel, persoana cu ipotecar legat de ROBOR a plătit în ultimul an cu circa 8.400 de lei mai mult decât persoana cu ipotecar legat de IRCC, conform simulărilor BRD. Pe de altă parte, potrivit simulării transmise anterior de Raiffeisen Bank, suma economisită în acel caz era de 6.000 lei. Fiecare bancă are criteriile şi marja proprie pe care o aplică, iar ratele diferă semnificativă atunci când se iau în calcul şi bonitatea clientului, istoricul şi alte aspecte.

De-a lungul ultimelor luni, creşterea ratelor creditelor ipotecare legate de ROBOR la trei luni s-a mai domolit sau chiar s-au înregistrat scăderi, după explozia din a doua parte a anului 2022, în timp ce ratele la ipotecarele legate de IRCC creşteau în iulie cu viteză mai mare, de circa 40%. Însă, rata nominală la ipotecarele legate de ROBOR este în continuare mai mare decât rata la ipotecarele legate de IRCC.

Ratele creditelor ipotecare legate de ROBOR la 3 luni, indicele în funcţie de care se calculau dobânzile variabile la creditele populaţiei în lei contractate înainte de luna mai 2019, au scăzut pe simularea BRD pentru cazul analizat, în timp ce indicele IRCC rămâne la fel de predictibil cu un nivel care plasează ratele pentru acelaşi credit la un nivel mai mic, potrivit simulării transmise de reprezentanţii BRD pentru ZF.

Potrivit simulării BRD, pentru un credit ipotecar de 350.000 lei (70.000 euro), pe o perioadă de 30 de ani, rata lunară la finalul lunii iulie 2023 era de 2.796 lei, compusă din nivelul ROBOR la 3 luni de 6,42% şi marja băncii de 2,50%, ceea ce înseamnă o dobândă totală de 8,92%. Comparativ, la finalul lunii iulie 2022, rata lunară pentru acelaşi credit ipotecar era de 3.194 lei, în condiţiile unui ROBOR la 3 luni de 7,97%, în timp ce marja băncii a rămas la fel de 2,50%, rezultând într-o dobândă totală de 10,47%%. Astfel, diferenţa dintre rata pentru acest exemplu de credit ipotecar este de circa 398 lei, însemnând o scădere de 12,5% în ultimul an.

În ceea ce priveşte indicele IRCC, noul indice folosit pentru calculul ratelor la bancă la creditele noi ipotecare şi de consum acordate după luna mai 2019, rata lunară pentru aceeaşi sumă de 350.000 lei, pe aceeaşi perioadă de 30 de ani era la finalul lunii iulie 2023 de 2.676 lei, în condiţiile unui IRCC de 5,94% şi aceeaşi marjă a băncii de 2,50%, însemnând o dobândă totală de 8,44%. Faţă de luna iulie a anului trecut, ritmul de creştere a ratei este de 40%, în condiţiile în care la finalul lunii iulie 2022 rata lunară pentru acelaşi credit ipotecar era de 1.911 lei, compus dintr-un IRCC de 2,65% şi marja băncii de 2,50%, însemnând o dobândă totală de 5,15%.

Simularea BRD a fost efectuată în baza solicitării ZF. Calculul este pur ipotetic având în vedere că nu se mai pot acorda credite pentru persoane fizice legate de ROBOR începând cu luna mai a anului 2019, fiind vorba doar de credite retail în sold, sau de credite corporate legate de acest indice. Simularea nu are legătură cu oferta BRD, nici calculul DAE şi nici în rată nu sunt incluse eventualele alte costuri asociate unui credit ipotecar, au explicat reprezentanţii BRD pentru ZF.

În luna octombrie a anului trecut, ZF a analizat evoluţia ratelor unui credit ipotecare pe trei scenarii, respectiv suma de 200.000 lei pe o perioadă de 30 de ani, suma de 250.000 lei pe o perioadă de 30 de ani şi suma de 300.000 lei pe o perioadă de 30 de ani în funcţie atât de ROBOR, cât şi de IRCC. Odată cu creşterile consistente ale dobânzilor, ratele creditelor ipotecare ajunsese să fie mai mari cu 70-80% în cazul creditelor ipotecare legate de ROBOR şi cu 30-40% mai mari în cazul IRCC.

De aceea, în acel moment băncile au venit cu posibilitatea ca românii să se mute de la ROBOR la IRCC, promovând în acelaşi timp siguranţa contractării unui credit ipotecar cu dobândă fixă. Deşi dobânda fixă este o soluţie temporară pentru români din cauza ofertelor pe care le au băncile relativ limitate de a oferi dobânzi fixe clienţilor cu câteva excepţii, acum trendul este mai mult ca niciodată pentru zona dobânzilor fixe.

IRCC, noul indice de referinţă pentru calculul ratelor la bancă la creditele noi ipotecare şi de consum acordate după luna mai 2019, rămâne până la finalul lui 2023 sub 6%, valoarea indicată de BNR pentru trimestrul al patrulea (T4) din 2023 fiind de 5,96% (calculat pe baza datelor din T2/2023), comparabilă cu IRCC pentru T3, care a fost de 5,94%.†

Pe de altă parte, indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, rămâne peste valoarea IRCC, începând luna octombrie tot la 6,40%, nivel la care a staţionat toată luna septembrie şi jumătate din luna august.

► IRCC, noul indice de referinţă pentru calculul ratelor la bancă la creditele noi ipotecare şi de consum acordate după luna mai 2019, rămâne până la finalul lui 2023 sub 6%, valoarea indicată de BNR pentru trimestrul al patrulea (T4) din 2023 fiind de 5,96% (calculat pe baza datelor din T2/2023).

► Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, rămâne peste valoarea IRCC, începând luna octombrie tot la 6,40%, nivel la care a staţionat toată luna septembrie şi jumătate din luna august.

October 4, 2023
Cresc presiunile guvernelor asupra băncilor comerciale şi centrale să facă dobânzile mai prietenoase cu cetăţeanul şi cu afacerile

În Ungaria, guvernul a cerut recent băncilor să impună o limită voluntară asupra dobânzilor creditelor noi pentru gospodării şi companii începând cu 9 octombrie pentru a da un impuls creditării şi a susţine redresarea economiei ţării, a anunţat ministerul ungar al economiei în urma discuţiilor cu băncile, potrivit Reuters.

Ministerul a declarat că băncile ar trebui să impună un plafon asupra dobânzilor creditelor noi pentru gospodării la maxim 8,5%, în timp ce limita asupra dobânzilor creditelor noi pentru companii ar trebui stabilită la 12%, ambele sub dobânda de referinţă a băncii centrale maghiare, de 13%.

Discuţiile dintre minister şi bănci vor continua.

Guvernul maghiar şi-a majorat ţinta de deficit bugetar pe 2023 la 5,2% din PIB de la 3,9%, invocând cheltuieli mai mari pe pensii, subvenţii pentru energie şi pentru familii. Economia maghiară este de aşteptat să stagneze în acest an în cel mai bun caz, în condiţiile în care cea mai ridicată inflaţie din UE a frânat consumul.

Guvernul premierului Viktor Orban încearcă din răsputeri să revigoreze creşterea şi creditarea pentru a readuce economia pe creştere anul viitor când vor avea loc alegeri parlamentare. Guvernul şi-a ascuţit criticile la adresa băncii centrale în ultimele săptămâni, cele două părţi dând vina una pe cealaltă pentru scumpiri.

Ministrul ungar al dezvoltării economice Marton Nagy a declarat că redresarea economică va fi afectată de faptul că dobânzile băncii centrale se situează peste inflaţia estimată pe septembrie.

În Polonia, banca centrală acţionează în linie cu obiectivele guvernului. Aceasta a operat luna trecută o reducere de dobânzi suprinzător de amplă în încercarea de a da un impuls unei economii aflate în încetinire cu mai puţin de şase săptămâni înaintea unor alegeri foarte strânse.

Va proceda banca la fel şi luna aceasta? Şansele par să fie scăzute în condiţiile în care decizia din septembrie a fost aspru criticată chiar de membri ai consiliului monetar al băncii centrale.

La nivelul zonei euro, decizia de majorare a dobânzilor luată de Banca Centrală Europeană luna trecută şi-a atras critici dure din partea Italiei şi Portugaliei, în timp ce în Spania oficialii şi-au exprimat speranţa că ciclul de majorări de dobânzi este acum încheiat, scrie Bloomberg.

În Europa, politicienii şi autorităţile din mai multe ţări au început să lanseze critici şi să pună presiuni şi asupra băncilor comerciale. În Germania, băncile sunt acuzate că-şi exploatează puterea de pe piaţă pentru a obţine pe nedrept zeci de miliarde de euro prin faptul că nu trec mai departe dobânzile mai mari către deponenţii individuali.

În Spania, ministrul economiei Navia Calvino a îndemnat băncile să înceapă să le plătească clienţilor mai mult pentru economii şi să împartă ce câştigă de pe urma dobânzilor mai mari.

În Belgia, premierul Alexander De Croo a anunţat că guvernul va interveni dacă băncile ţării vor refuza în continuare să majoreze dobânzile la conturile de economii ale clienţilor.

De asemenea, Belgia a atras o sumă record de la popularţie în cadrul unei vânzări de obligaţiuni menite să concureze cu depozitele bancare, pe fondul nemulţumirii în creştere cu privire la refuzul băncilor de a creşte dobânzile la depozite.

În Elveţia, Fundaţia pentru Protecţia Consumatorului s-a declarat nemulţumită de ratele scăzute ale dobânzilor şi a cerut băncilor să le majoreze în mod semnificativ.

October 3, 2023
Noile generaţii nu vor beneficia de oportunităţile pe care le-am avut noi, generaţia X şi generaţia millennials. Aşa că vor fi extrem de revoltate şi vor „pune mâna pe furcă”

Pentru generaţia mea – generaţia X, 1965-1980 –, situaţia economică, socială, chiar şi politică de acum a României este peste aşteptările pe care le-am avut în deceniul ’90, atunci când totul era cenuşiu, când nu eram în Uniunea Europeană şi în NATO, când credeam că am fost vânduţi din nou ruşilor.

Noi am beneficiat de creşterea economică a României de la începutul anilor 2000, când PIB-ul era de 40 de miliarde de euro, până acum, când vom ajunge la un PIB de 320 de miliarde de euro (adică o creştere de opt ori).

Era greu să-ţi imaginezi traiectoria pe care urma să o aibă România când minerii erau din nou la putere, când Iliescu revenea din nou la putere, când economia reuşea să aibă exporturi de numai 8 miliarde de dolari într-un an de zile, când salariile erau mâncate de inflaţie (pentru cine îşi mai aminteşte, la finalul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 inflaţia era de 40%, iar creşterea anuală a cursului valutar ajungea la 30%).

La începutul anilor 2000 salariul mediu era de 200 de dolari/euro. Băncile nu dădeau credite persoanelor fizice, nu puteai să faci economii într-un timp rezonabil ca să-ţi cumperi un apartament, iar singura soluţie era moartea bunicilor, cinic vorbind.

Economia comunistă se închidea, oamenii erau daţi afară, în timp ce posturile disponibile la noile investiţii străine nu erau chiar atât de generoase.

Aşa că pentru noi, ceea ce a urmat – creşterea accelerată a economiei, creşterea salariilor, intrarea în NATO şi Uniunea Europeană, desantul investiţiilor străine, apariţia supermarketurilor, dezvoltarea mall-urilor, deschiderea graniţelor – a fost ceva ce nu ne-am imaginat la începutul anilor ’90. În 2007 deja PIB-ul crescuse de trei ori, iar salariile în domeniul corporatist au avut o creştere exponenţială.

Investiţiile străine au creat oportunităţi, au creat joburi noi, au adus sute de ore de training, au dat posibilitatea generaţiei X şi celor care s-au născut după 1960 din generaţia Baby Boomers să ocupe nişte poziţii superioare în companii, la care nu ar fi visat niciodată. Să fii şef la 30 de ani stârnea mirarea propriilor părinţi şi propriilor bunici.

O parte din generaţia X s-a trezit în câţiva ani că a ajuns la un nivel salarial comparativ cu media occidentului. Bineînţeles că nu toată lumea a fost atât de norocoasă.

Venirea crizei începând cu 2008 a mai temperat tot acest avânt, a mai redus din speranţele multora. Din cauza turbulenţelor economice care au apărut, visurile generaţiei X şi generaţiei Y (millennials) de-a trăi în România ca-n afară s-au mai redus. Mulţi s-au trezit că nu mai puteau să-şi plătească creditele luate pentru nişte apartamente supraevaluate, plus că reducerile salariale din companiile private au dat înapoi foarte multe bugete.

După 2012, economia şi-a reluat ritmul de creştere, dobânzile la lei au început să scadă, programul imobiliar Prima casă a adus multe speranţe de a avea propriul apartament, mai ales că preţurile s-au înjumătăţit faţă de perioada de boom economic din 2005-2008. Salariile au început să crească din nou, ofertele de joburi au revenit în piaţă, aşa că multe speranţe s-au reaprins din nou.

Pandemia, războiul, inflaţia, creşterea dobânzilor, scăderea puterii de cumpărare, ceea ce experimentăm de trei ani încoace, au schimbat multe lucruri în economie şi în societate.

Având în vedere că timpul trece mult mai repede când se produc evenimente neaşteptate, suntem în toamna lui 2023, mulţi vor fi loviţi de pachetul fiscal de majorări de taxe şi impozite al premierului Marcel Ciolacu, iar economia nu mai creşte.

Întrebarea este ce va fi de acum înainte, nu pentru noi şi nici pentru o parte din generaţia millennials, ci pentru cei din generaţia Z (1997-2012) şi cei care vor veni din generaţia Alfa (2010-prezent).

Nu ştiu dacă aceste generaţii vor beneficia de oportunităţile unice pe care le-am avut noi şi o parte din generaţia millennials. Mă îndoiesc că economia României mai poate să crească de opt ori în două decenii, de la 320 de miliarde de euro acum la 2.400 de miliarde de euro.

Având în vedere că această creştere economică va deveni din ce în ce mai limitată, nici salariile nu vor mai avea o creştere spectaculoasă. Poziţiile bune din companii sunt deja ocupate, generaţia X trebuie să iasă la pensie ca să elibereze locurile, iar primii urmaşi sunt cei din generaţia millennials. Noile modele de business ale companiilor se vor baza pe automatizare, digitalizare, inteligenţă artificială, ChatGPT etc.

Pentru că noi scădem din punct de vedere demografic, companiile încearcă să ne înlocuiască cu roboţi, aplicaţii şi cine ştie ce va mai veni. Este adevărat că generaţia Z începe cu un nivel salarial mult mai ridicat faţă de cât au generaţia X sau generaţia millennials, dar creşterea nu va mai fi atât de spectaculoasă.

Intrăm într-o nouă paradigmă a unor creşteri salariale mult mai mici, a înlocuirii oamenilor cu altceva, plus că se schimbă retorica socială şi politică. Profitul nu mai este privit cu ochi buni, iar în aceste condiţii companiile nu vor mai avea rate de creştere exponenţiale.

Generaţia X şi generaţia millennials, mai mult cei din afară, au beneficiat de democratizarea bursieră a companiilor, au primit acţiuni gratuite şi au putut să cumpere acţiuni în propriile companii, când valoarea acestora era mult mai redusă. Mulţi au făcut bani din această explozie a pieţelor bursiere.

Pentru că nu vor mai beneficia de creşteri salariale mari, pentru că nu vor avea acces cât sunt tineri la poziţii superioare de management, pentru că nu mai vin investiţii străine atât de multe care să deschidă perspective noi pentru joburi, pentru că acest cost al vieţii este din ce în ce mai mare, ne vom trezi că generaţiile care vin din spatele nostru vor fi extrem de frustrate, vor fi extrem de nervoase şi la un moment dat vor dori să „pună mâna pe furcă”.

Accesul lor la achiziţia unor locuinţe va fi din ce în ce mai dificil pentru că preţul apartamentelor va creşte, pentru că dobânzile vor fi mai mari, iar la polul opus salariile nu vor avea acelaşi ritm de creştere.

Ca un exemplu, în IT salariile nu mai cresc ca în trecut, ci dimpotrivă. În alte industrii companiile încearcă să înlocuiască oamenii cu roboţi şi echipamente, ceea ce într-un fel sau altul se va întâmpla. Aşa că joburile disponibile vor fi în retail, HoReCa, construcţii, agricultură, domenii care înseamnă mai puţin confortul unui birou cu o cafenea la parter.

Din punct de vedere politic, noua generaţie va evita partidele tradiţionale care au condus România şi va căuta noile extreme. În aceste condiţii, ne vom trezi într-o altă paradigmă economică, politică şi socială. Ce va aduce ea, vom vedea. Noi vom fi deja la pensie.

October 2, 2023
Indicele ROBOR la 3 luni închide luna septembrie la 6,40%, după mai bine de o lună de stagnare

Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, a continuat să staţioneze şi în această lună, încheind luna septembrie la 6,40%.

Practic, din 14 august şi până acum ROBOR la 3 luni a rămas neclintit la 6,40%, după ce în data de 11 august 2023 a fost cotata la 6,41%.

Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a închis şi el luna la 6,50%, tot în stagnare. Şi indicele ROBOR la 12 luni închis şi el luna la 6,63%, tot în stagnare

Indicele ROBOR la 3 luni a avut un trend preponderent descendent de la începutul lui 2023, dar au fost şi zile în care a stagnat, potrivit datelor BNR. Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţă, inflaţia şi politica fiscală.

Până acum ritmul de scădere al ROBOR a fost destul de lent, în ciuda excedentelor record de lichiditate, de circa 25 mld. lei medie zilnică în primele şapte luni din 2023.

Nivelul maxim atins de acest indice în 2022 a fost de 8,21%, în luna octombrie 2022 potrivit datelor BNR.

ROBOR la 3 luni rămâne în continuare peste valoarea IRCC, noul indice de referinţă pentru calculul ratelor la bancă la creditele noi ipotecare şi de consum acordate după luna mai 2019, care rămâne până la finalul lui 2023 sub 6%, urmând să ajungă în trimestrul al patrulea (T4) din 2023 la 5,96% (calculat pe baza datelor din T2/2023). IRCC pentru T3 este de 5,94%.

Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţă, inflaţie şi politica fiscală.

September 30, 2023
Inflaţia din Spania continuă să urce, fenomen care susţine creşterea ratelor BCE pentru mai mult timp

Inflaţia din Spania a accelerat pentru a doua lună consecutiv, demonstrând presiunile persistente asupra preţurilor pe care Banca Centrală Europeană încearcă să le elimine prin înăsprirea pe termen lung a ratelor dobânzilor, scrie Bloomberg.

Datele din septembrie, de 3,2%, s-au datorat costurilor energiei electrice şi combustibilului, a anunţat joi institutul naţional de statistică. Comparativ cu 2,4% în luna precedentă, această cifră este la mică distanţă de estimarea mediană de 3,3% dintr-un sondaj Bloomberg realizat în rândul economiştilor.

Previziunile actuale ale Bloomberg Economics sugerează că un alt salt la 3,6% este aşteptat pentru luna octombrie, iar Banca Spaniei preconizează o înăsprire a inflaţiei şi în 2024.

O măsură a presiunilor subiacente care exclude costurile energiei şi ale alimentelor proaspete a scăzut mai mult decât se anticipa, la 5,8%.

BCE a majorat costurile de împrumut pentru a zecea oară – o mişcare pe care economiştii şi investitorii o consideră a fi ultima majorare în cadrul unei campanii fără precedent pentru a readuce inflaţia la 2%.

Unii factori de decizie sunt de acord: Potrivit guvernatorului Băncii Spaniei, Pablo Hernandez de Cos, creşterea preţurilor ar trebui să revină la această ţintă dacă ratele sunt menţinute la nivelurile actuale pentru o perioadă prelungită. Alţii, cum ar fi Robert Holzmann din Austria, avertizează că şocurile, cum ar fi atingerea preţului de 100 de dolari pe baril la petrol, ar putea justifica încă o înăsprire monetară suplimentară.

September 28, 2023
Ministerul Finanţelor anunţă o nouă tranşă de titluri de stat Tezaur: dobânzile ajung până la 7,10% pe an

De la începutul anului românii au investit peste 7,56 miliarde de lei în program, numărul total al subscrierilor depăşind 178.000.

Ministerul Finanţelor a lansat începând de astăzi, 18 septembrie, o nouă tranşă de titluri de stat Tezaur, cu maturităţi de 1 an şi 3 ani, şi dobânzi anuale de 6,25%, respectiv 7,10%.

Titlurile de stat au valoare nominală de 1 leu şi sunt în forma dematerializată.

„Fie că sunt rezidenţi sau nerezidenţi, fie că vor să depună economiile direct de acasă, să meargă la bancă sau la Poştă, ne asigurăm că instrumentele noastre sunt accesibile şi potrivite pentru toate nivelurile de economii şi în toate mediile, fiind structurate pentru a răspunde nevoilor specifice ale fiecăruia”, spune Marcel Boloş, ministrul Finanţelor.

În perioada 18 septembrie – 12 octombrie, titlurile de stat pot fi cumpărate online numai de către persoanele fizice care sunt înregistrate în SPV. Totodată, între 18 septembrie – 13 octombrie, titlurile de stat pot fi achiziţionate de la unităţile Trezoreriei Statului.

În paralel, titlurile de stat pot fi cumpărate prin Compania Naţională Poşta Română între 18 septembrie – 12 octombrie, în mediul urban, şi 18 septembrie – 11 octombrie în mediul rural.

Dobânda este anuală, plătibilă la termenele prevăzute în prospectul de emisiune.

De asemenea, titlurile de stat emise în cadrul Programului Tezaur sunt transferabile şi se pot răscumpăra în avans. Un investitor poate efectua una sau mai multe subscrieri în cadrul unei emisiuni. Investitorii au posibilitatea anulării subscrierilor deja efectuate doar în perioada de subscriere, prin depunerea unei cereri.

Sunt eligibile persoanele fizice care au împlinit vârsta de 18 ani la data efectuării subscrierii. Veniturile obţinute din investirea în oferta de economisire lansată de Ministerul Finanţelor sunt neimpozabile.

Fondurile obţinute de Ministerul Finanţelor în calitate de emitent, ca urmare a emisiunii de titluri de stat, vor fi utilizate pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice.

Tot astăzi, Ministerul Finanţelor lansează a treia ediţie a Programului de titluri de stat FIDELIS din 2023. Tranşa dedicată donatorilor de sânge se va aplica pentru titlurile de stat emise în lei, cu scadenţa la un an, având o dobândă de 7,25%, cea mai mare oferită în cadrul acestei ediţii.

Perioada de desfăşurare este 18 septembrie – 3 octombrie.

În afară de tranşa specială, ediţia FIDELIS care debutează astăzi va conţine şi emisiunile uzuale, respectiv: titluri de stat în lei, cu scadenţe de 1 an şi 3 ani şi dobânzi anuale de 6,25% şi respectiv 7,10%, şi titluri de stat în euro, cu scadenţe de 1 an şi 5 ani şi dobânzi anuale de 3,90%, respectiv 5,30%.

September 18, 2023
INTERVIU. Adolfo Laurenti, economistul-şef al Visa pentru Europa: În România aţi trecut de middle income trap, dar trebuie să staţi pe această cale pe termen lung. Veţi vedea efectele în 10-15 ani

Inflaţia şi creşterile de dobânzi care au venit ca răspuns din partea băncilor centrale pentru îmblânzirea acesteia remodelează viaţa economică a oamenilor. Chiar dacă avântul inflaţiei a încetinit, există în continuare câteva puncte de presiune. Despre etapele adaptării la inflaţie, despre următoarea etapă de creştere, dar şi despre riscuri sau oportunităţi, Business MAGAZIN a discutat cu Adolfo Laurenti, economistul-şef al Visa pentru Europa.

Din păcate, dobânzile mai ridicate au un impact asupra economiei, dar cred că la finalul zilei este ceea ce trebuie făcut. Inflaţia a venit în etape şi cred că este important să înţelegem diferitele etape ale inflaţiei”, a explicat Adolfo Laurenti, economist-şef al Visa pentru Europa, într-un interviu acordat la Oradea, în cadrul Unchain Fintech Festival.

Prima etapă a inflaţiei a venit aşadar din perturbarea lanţurilor de aprovizionare cauzată de pandemie, o perturbare care s-a menţinut şi după pandemie, în contextul în care au survenit schimbări majore în economie şi în piaţa muncii.

„Pasul doi a fost reprezentat de preţurile la energie şi de război, evenimentul neaşteptat din 2022 care a încurcat revenirea econmică. Iar acum ajungem la momentul în care aceste costuri mai ridicate ale serviciilor, care reflectă parţial salariile, devin un factor de inflaţie”.

În România, inflaţia anuală a scăzut în iulie 2023 la nivelul de 9,4%, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS), de la un vârf 16,8% în noiembrie 2022. Banca Naţională a României (BNR) estimează că inflaţia se va situa la 7,5% în decembrie 2023, comparativ cu o estimare anterioară de 7,1%.

Dar din ce mai vine inflaţia? Creşterile salariale din sectorul serviciilor nu reprezintă singurul element, cel puţin nu în România. Spre exemplu, un raport al BCR arată că scăderea inflaţiei la 9,44% în iulie de la 10,25% în iunie se bazează parţial pe preţuri mai ieftine la alimente şi energie electrică.

„Există încă un impact major pe preţurile alimentelor, de exemplu, în anumite ţări sunt încă cu 20% mai mari, este un mix între impactul încă resimţit pe lanţurile de aprovizionare şi impactul generat de război. Este interesant că atunci când te gândeşti la Ucraina este uşor să te gândeşti la cereale, dar sunt şi alte produse, produse chimice, îngrăşăminte, care fac parte din lanţul de aprovizionare şi generează un cost mai ridicat pentru produsul final”, a subliniat Laurenti.

Horia Cardoş, cel care conduce grupul agroalimentar Agroland, explica în acest an pentru ZF că preţurile alimentelor au rămas ridicate în prima parte a anului 2023 pentru că marii producători şi-au făcut stocuri de materii prime la preţuri mai mari încă din 2022, pentru a fi siguri că au acces la aceasta, într-o perioadă în care disponibilitatea devenea o problemă.

Astfel, companiile din industria alimentară au transmis preţurile mai departe şi au descărcat în acest an acele costuri ridicate de aprovizionare de anul trecut. Rămâne de văzut cum vor contribui în continuare preţurile alimentelor la inflaţie, întrucât sistemul agroalimentar a adunat mai multe elemente de presiune de-a lungul lanţulului.

Pornind de pe câmp, unde contextul climatic începe să capete tot mai multă greutate, anul 2023 este unul de cumpănă pentru agricultura românească, aşa cum au declarat recent reprezentanţi producătorului de inputuri organice Norofert. Fermierii români au înfiinţat culturi la un cost foarte mare al inputurilor anul trecut, însă preţurile pe care le pot obţine pe marfă au scăzut în acest an. Astfel, mulţi fermieri nu reuşesc să îşi acopere nici costurile de înfiinţare pe hectar.

La toate acestea se adaugă o presiune care vine dinspre modificările fiscale pe care le-ar pregăti guvernul şi care ar cuprinde şi eliminarea unor facilităţi fiscale, precum cele acordate abia în urmă cu un an angajaţilor din industria agroalimentară.

Companiile au transpus banii din acea facilitate fiscală direct în câştigurile angajaţilor, iar eliminarea acestei facilităţi ar genera un cost suplimentar, despre care producătorii acum că ar fi nevoiţi să îl transpună către consumatorul final. Aceste elemente ar putea genera în continuare inflaţie dinspre preţurile alimentelor.

Întorcându-ne la ce stă astăzi în spatele inflaţiei la nivel european, Adolfo Laurenti indică şi spre elemente precum criza cipurilor, care a generat întârzieri în livrare în mai multe pieţe, în special în piaţa auto, unul dintre pilonii economiei europene.

Acţiuni necesare

Pentru a stăvili inflaţia, băncile centrale se bazează pe creşterea ratei de dobândă, care este considerată „ceea ce trebuie făcut”, aşa cum a subliniat economistul-şef al Visa pentru Europa.

„Cheia pentru băncile centrale este să prevină ca aşteptarea să fie în aşa fel încât să continuăm să anticipăm inflaţie mai ridicată în viitor. Asta vor să oprească băncile centrale cu adevărat. Deci avem dobânzi mai mari, dar avem şi o comunicare care este robustă în mesaj, ca oamenii să nu creadă că inflaţia va rămâne ridicată în viitorul apropiat. Ei vor ca oamenii să aibă aşteptarea că inflaţia va scădea la un moment dat”.

Banca Centrală Europeană a majorat rata de dobândă la 3,75% pentru depozite şi 4,5, respectiv 4,25 pentru credite. În România, BNR menţine dobânda de politică monetară la 7%, cu 6% la depozite şi 8% pe creditare. Nu este clar la acest moment când se vor opri creşterile de dobânzi.

„Cred că vom vedea un punct de cotitură în unele dintre tendinţe. Un lucru la care mă uit atent este cât se cheltuie pe servicii de retail, frizerii, avocaţi, este o categorie foarte vastă şi este o categorie unde am văzut undele dintre cele mai mari creşteri salariale şi ştim că este o zonă unde este mai dificil să opreşti inflaţia. Ce sugerează datele noastre este că oamenii încep să dea înapoi. Acesta este un mecanism cheie, inflaţia distruge cererea în final. Preţurile ajung la punctul în care oamenii nu mai cumpără.”

Când preţurile ajung la punctul acesta, când poate fi observată o încetinire pe cheltuielile pe anumite elemente care au ridicat inflaţia, acesta ar putea fi un semnal că vânzătorii ajung la finalul capacităţii de a ridica preţurile pentru consumatori.

„Când clienţii nu mai cumpără înseamnă că ai mers prea departe cu preţurile. Şi atunci cred că se inversează trendul şi mergem în direcţia bună. Vedem deja acest lucru în câteva segmente, dar nu la nivelul la care să le dea încredere băncilor centrale să spună că suntem pe o traiectorie de scădere.”

Adolfo Laurenti consideră că cel mai mare risc cu care ne confruntăm vine chiar din echilibrul dobânzilor şi din dezbaterea soft landing versus hard landing.

„Soft landing înseamnă că băncile centrale pot creşte dobânzile pentru a încetini inflaţia fără o recesiune, fără să afecteze în mod semnificativ sectorul financiar sau piaţa muncii. Hard landing ar fi o recesiune sau o criză financiară”.

Până acum, el crede că „ne-am descurcat peste aşteptări”, în contextul în care creşterile succesive de dobânzi au venit, dar piaţa muncii a rămas solidă, salariile au rămas ridicate, ceea ce înseamnă că există încă posibilitatea unui soft landing.

„Dar dacă vei continua să ai creşteri de dobânzi, sunt două zone care intră sub presiune, în primul rând sustenabilitatea unor instituţii financiare. Şi am văzut câteva bănci confruntându-se cu provocări, Silicon Valley Bank în SUA şi Credit Suisse în Europa. Cumva nu a existat o contagiune de la acele situaţii, dacă ne uităm în 2008-2009, atunci au fost multe efecte în cascadă pe care nu le-am văzut până acum”.

A doua zonă pe care se pune presiune este cea a creditării, în special creditarea corporate pentru afaceri mici şi IMM-uri.

„Devine mai scump pentru ei şi ar putea avea un impact asupra a cât de mult angajează, cât de mult investesc, cât de mult dezvoltă produse noi şi în anumite moduri asta este zona la care mă uit mai atent: creditarea corporate şi în special zona
IMM-urilor”.

În ceea ce priveşte modul în care populaţia se adaptează la inflaţie, acest lucru survine în etape, după cum arată inclusiv datele Visa.

„În prima etapă, oamenii nu sunt mulţumiţi că preţurile cresc, dar nu fac nimic, doar aşteaptă să vadă ce se întâmplă. În a doua etapă, oamenii realizează că se confruntă cu un cost de trai în creştere, dar speră că acesta va fi tranzitoriu şi că nu îi va afecta. Aşa că oamenii cumpără la fel de mult, cheltuind mai mult, crezând că pot face asta. În etapa a treia, oamenii realizează că nu pot susţine presiunea pe buget şi încep să cheltuie mai puţin”.

La acestea se adaugă cheltuielile pe care oamenii le pot amâna, fie că este vorba de electronice care nu sunt esenţiale, mobilier nou sau alte bunuri.

„În aceste cazuri vedem un declin al numărului de tranzacţii, oamenii amână cheltuieile, deci şi mai puţine tranzacţii, dar şi sume mai mici. Asta îi ajută e oameni să gestioneze, pentru că în final problema este cum se descurcă oamenii cu asta.”

Un context mai amplu

Datele de la Banca Mondială arată că România avea un PIB per capita de peste 14.000 de dolari în 2021, ceea ce înseamnă că a depăşit aşa-numitul „middle income trap”, văzut până în 12.000 de dolari. Acest concept defineşte o economie care a crescut până la un punct şi a rămas pentru mai mulţi ani blocată la acel nivel.

„Cred că sunt trei blocuri când vorbim de dezvoltare. Primul este doar PIB-ul, cât de mare este economia, şi ai ţări precum China, unde PIB-ul a crescut mult, dar probabil cel mai bun indicator este PIB per capita. China a crescut mult, dar are 1,5 miliarde de oameni, deci nu este doar despre PIB, este despre cât PIB este disponibil pentru fiecare”.

Totuşi, economistul atrage atenţia că PIB sau PIB per capita sunt doar măsurători de flow, care arată câţi bani faci într-un an, dar pentru mulţi oameni este un element pe termen scurt. De aceea, este important nivelul de avere acumulat de populaţie.

„Dacă te uiţi la PIB per capita în economiile avansate, Marea Britanie, SUA, Germania, ei nu cresc foarte mult, dar sunt mult mai sus, PIB per capita este mai sus, dar este sus de mai mult timp. Deci în anumite moduri oamenii au avut o perioadă lungă să acumuleze avere şi vezi asta la investiţiile imobiliare, spre exemplu. În mod obişnuit, unele dintre lucurile în care investesc oamenii sunt imobiliarele şi educaţia copiilor, iar asta duce la acumulare de capital”.

El spune că România nu trebuie doar să fie pe această traiectorie de creştere şi dezvoltare, ci să stea pe ea cât mai mult timp, astfel încât populaţia să poată acumula capital pe care să îl ducă înspre educaţie, imobiliare sau chiar afaceri mici şi antreprenoriat.

„În România aţi trecut de middle income trap, ceea ce este foarte bine, dar trebuie să stai pe această cale pe termen mediu şi lung, ceea ce înseamnă că în 10-15 ani veţi vedea impactul. Eu am crescut în Italia. Îmi amintesc că în anii ʼ40 Italia era extrem de săracă, a fost devastată de război, era încă săracă în anii ʼ50, dar la începutul anilor ʼ60 a înceut o creştere şi am trecut prin ceva similar cu middle income trap în anii ʼ70, cu inflaţie, o schimbare a modelului economic. Au trecut zece ani şi în anii ʼ80 începeai să te simţi mai bine, dar abia pe la finalul anilor ʼ80 era palpabil că ai ajuns la un statut de economie dezvoltată”.

De aceea, România trebuie să profite de contextul creat la acest moment în jurul ei şi să vadă oportunităţile de dezvoltare, astfel încât să poată ajunge în deceniile următoare una dintre cele mai dezvoltate ţări din Europa.

„Economiile dezvoltate erau Germania şi Franţa, apoi s-a alăturat şi Italia, iar în anii ʼ90 a intrat şi Spania. Acum cred că Polonia ajunge acolo. România este următoarea în linie şi trebuie să vină ca în 10 ani de acum să nu conteze că pentru 40 de ani a fost comunism.

În anumite moduri, România poate deveni un motor de creştere, aşa cum este Polonia acum, aşa cum a fost Italia în ʼ80-ʼ90, Germania acum 50 de ani sau Marea Britanie acum un secol.”

Parte din contextul mai amplu în care ne aflăm ţine şi de contextul geopolitic, dar şi de un model economic mondial în schimbare. Există o serie de transformări legate de decarbonizare, de ţintele Acordului de la Paris şi de ţintele de dezvotare durabilă, prin care toate ţările şi companiile trebuie să schimbe modul în care operează astăzi într-unul cu adevărat mai sustenabil.

În acest context, subvenţiile aruncate în piaţă de SUA pentru a atrage investiţiile necesare tranziţiei energetice au declanşat un joc al protecţionismului la care şi Uniunea Europeană şi China se pregăteşte să vină cu un răspuns. În această cursă pentru atragerea de investiţii, forţa de muncă şi disponibilitatea acesteia va juca un rol crucial.

Realitatea crizei climatice mai arată că vor exista 1,2 miliarde de refugiaţi climatici până în 2050, conform estimărilor Băncii Mondiale. Ar putea chiar migraţia să fie răspunsul la problema forţei de muncă dacă aceasta ar fi privită ca ceva permanent, nu tranzitoriu?

„În Europa încă vedem imigraţia drept o provocare pe termen scurt, ceva de gestionat, dar mulţi dintre oameni vin pentru că ei deja resimt impactul crizei climatice şi provocarea trebuie abordată la nivel global. (…) Oamenii vin pentru că vor să facă parte din economii mai avansate, România, Ungaria sunt economii avansate astăzi, devin atractive pentru aceşti oameni şi sunt multe care pot fi făcute într-un mod sustenabil, respectând drepturile omului şi creând oportunităţi economice pentru cei care vin, dar şi pentru noi, pentru că avem o populaţie îmbătrânită, avem provocări cu care ne confruntăm, iar asta poate fi parte din soluţie.”

September 16, 2023