BusinessMagazin

Tag: concediu

  • Posibilitatea acordării concediului de odihnă asistenţilor maternali, analizată de ANPDCA

    Preşedintele Autorităţi Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), Gabriela Coman, a declarat că încearcă să răspundă solicitărilor permanente care vin din partea asistenţilor maternali şi, împreună cu specialiştii, analizează posibilitatea reconsiderării contractelor lor de muncă.

    “Nu ştiu cum vom reuşi, pentru că ceea ce solicită asistenţii maternali, concedii şi o altă salarizare, nu ţin neapărat de legislaţia specifică pe asistenţă maternală, ţin de legislaţia muncii şi de Legea salarizării. Ne gândim să punem în lege posibilitatea de a recurge la perioade de respiro, adică perioada în care se presupune că vor avea un fel de concediu, încă nu ştim cum ar putea să fie şi plătit, dar cel puţin să fie o perioadă în care copilul să fie preluat de un alt asistent maternal. Numai că acest lucru nu se poate face decât dacă acel copil cunoaşte asistentul maternal. Altfel, e ca şi cum eu aş pleca în vacanţă şi las copilul în străini. Deci copilul trebuie pregătit. De asta spun că e un proces pe care trebuie îl analizăm”, a explicat demnitarul.

    Preşedintele ANPDCA a mai precizat că ar putea fi modificate şi condiţiile de atestare a asistenţilor maternali, pentru a fi evitate situaţiile în care copiii ajung la asistenţi maternali în vârstă, care nu mai au o condiţie fizică suficient de bună pentru a garanta îngrijirea corespunzătoare a unui copil.

    “Dacă tu, asistent social care evaluezi familia pentru a-i elibera atestat de familie de plasament, observi că un cuplu are în jur de 65 de ani şi mai intervine şi o dificultate în mers sau o problemă medicală, atunci trebuie să te gândeşti dacă îi dai atestatul. Nu poţi să îl respeingi pentru că e în vârstă, dar poţi să îl respingi pentru că nu are capacitatea de a îngriji un copil”, a precizat Gabriela Coman.

    Un alt aspect avut în vedere se referă la evitarea mutatului frecvent al unui copil de la un asistent maternal la altul sau din asistenţă maternală într-un serviciu de tip rezidenţial.

    “O să încercăm să vedem dacă putem să reglementăm problema mişcatului de colo-colo, adică a mişcatului copilului în mod brutal. După ce a stat şapte ani, îl mut pentru că ori consider eu că nu mai poate asistentul, ori renunţă asistentul, ori am copii mai mici pentru care nu am asistenţi maternali. Nici asta nu e o procedură în regulă, pentru că pe copilul acela îl tulburi îngrozitor”, a mai spus secretarul de stat.

    Ea a precizat că deşi filosofia asistenţei maternale este de a limita perioada pe care un copil o poate petrece la un asistent maternal, şi în cele mai multe ţări aşa se şi întâmplă, în România acest lucru nu este aplicabil, având în vedere că abandonul este de lungă durată.

    “În ce le mai multe ţări este o soluţie temporară, dar la noi e altă situaţie pentru că vorbim de abandon de lungă durată, de nevizitarea copilului de către părinţi, de dezinteresul sau imposibilitatea părinţilor de a-i lua acasă. Contextul este altul şi de cele mai multe ori, din păcate, părinţii i-au abandonat. Limitarea nu ar fi neapărat benefică. În plus, mersul din asistent maternal în asistent maternal, pentru a evita ataşamentul, poate să îi perturbe şi mai mult liniştea. Asta cred că se potriveşte doar dacă ştii clar că e o soluţie temporară. La noi, asistenţa maternală şi instituţia au devenit soluţii pe termen lung”, a mai spus Gabriela Coman.

    Ea a mai spus că se doreşte şi specializarea asistenţilor maternali care trebuie să aibă grijă de copii mici sau de copii cu dizabilităţi, dar şi o recompensare suplimentară a celor care îngrijesc copii cu probleme.

    “Poate reuşim să gândim şi o stimulare a asistenţei maternale pentru copilul cu dizabilităţi. O să vedem în ce fel, dar ar trebui. Ne dorim ca mai mulţi copii cu handicap să poată creşte într-o familie. Unii necesită îngrijire specializată, dar unii copii necesită doar recuperare la care trebuie mers zilnic şi ei ar putea fi protejaţi de asistenţi maternali. Cred că ar trebui o susţinere, dar trebuie să vedem în ce măsură e posibil şi financiar. De asemenea, asistentul maternal ar trebui să ştie mai mult despre nevoile acelui copil. Ar trebui să fie format să ştie ce implică handicapul, de câte ori trebuie să îl ducă la recuperare şi unde, când şi ce trebuie să anunţe. Trebuie o pregătire specializată şi o consiliere psihologică. Cred că şi atestatul ar trebui puţin diferenţiat şi să specifice clar pentru ce este pregătit fiecare asistent maternal”, a mai spus demnitarul.

    La sfârşitul anului trecut, 18.798 de copii erau în grija asistenţilor maternali, iar 3.476 dintre ei aveau dizabilităţi.

  • Posibilitatea acordării concediului de odihnă asistenţilor maternali, analizată de ANPDCA

    Preşedintele Autorităţi Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), Gabriela Coman, a declarat că încearcă să răspundă solicitărilor permanente care vin din partea asistenţilor maternali şi, împreună cu specialiştii, analizează posibilitatea reconsiderării contractelor lor de muncă.

    “Nu ştiu cum vom reuşi, pentru că ceea ce solicită asistenţii maternali, concedii şi o altă salarizare, nu ţin neapărat de legislaţia specifică pe asistenţă maternală, ţin de legislaţia muncii şi de Legea salarizării. Ne gândim să punem în lege posibilitatea de a recurge la perioade de respiro, adică perioada în care se presupune că vor avea un fel de concediu, încă nu ştim cum ar putea să fie şi plătit, dar cel puţin să fie o perioadă în care copilul să fie preluat de un alt asistent maternal. Numai că acest lucru nu se poate face decât dacă acel copil cunoaşte asistentul maternal. Altfel, e ca şi cum eu aş pleca în vacanţă şi las copilul în străini. Deci copilul trebuie pregătit. De asta spun că e un proces pe care trebuie îl analizăm”, a explicat demnitarul.

    Preşedintele ANPDCA a mai precizat că ar putea fi modificate şi condiţiile de atestare a asistenţilor maternali, pentru a fi evitate situaţiile în care copiii ajung la asistenţi maternali în vârstă, care nu mai au o condiţie fizică suficient de bună pentru a garanta îngrijirea corespunzătoare a unui copil.

    “Dacă tu, asistent social care evaluezi familia pentru a-i elibera atestat de familie de plasament, observi că un cuplu are în jur de 65 de ani şi mai intervine şi o dificultate în mers sau o problemă medicală, atunci trebuie să te gândeşti dacă îi dai atestatul. Nu poţi să îl respeingi pentru că e în vârstă, dar poţi să îl respingi pentru că nu are capacitatea de a îngriji un copil”, a precizat Gabriela Coman.

    Un alt aspect avut în vedere se referă la evitarea mutatului frecvent al unui copil de la un asistent maternal la altul sau din asistenţă maternală într-un serviciu de tip rezidenţial.

    “O să încercăm să vedem dacă putem să reglementăm problema mişcatului de colo-colo, adică a mişcatului copilului în mod brutal. După ce a stat şapte ani, îl mut pentru că ori consider eu că nu mai poate asistentul, ori renunţă asistentul, ori am copii mai mici pentru care nu am asistenţi maternali. Nici asta nu e o procedură în regulă, pentru că pe copilul acela îl tulburi îngrozitor”, a mai spus secretarul de stat.

    Ea a precizat că deşi filosofia asistenţei maternale este de a limita perioada pe care un copil o poate petrece la un asistent maternal, şi în cele mai multe ţări aşa se şi întâmplă, în România acest lucru nu este aplicabil, având în vedere că abandonul este de lungă durată.

    “În ce le mai multe ţări este o soluţie temporară, dar la noi e altă situaţie pentru că vorbim de abandon de lungă durată, de nevizitarea copilului de către părinţi, de dezinteresul sau imposibilitatea părinţilor de a-i lua acasă. Contextul este altul şi de cele mai multe ori, din păcate, părinţii i-au abandonat. Limitarea nu ar fi neapărat benefică. În plus, mersul din asistent maternal în asistent maternal, pentru a evita ataşamentul, poate să îi perturbe şi mai mult liniştea. Asta cred că se potriveşte doar dacă ştii clar că e o soluţie temporară. La noi, asistenţa maternală şi instituţia au devenit soluţii pe termen lung”, a mai spus Gabriela Coman.

    Ea a mai spus că se doreşte şi specializarea asistenţilor maternali care trebuie să aibă grijă de copii mici sau de copii cu dizabilităţi, dar şi o recompensare suplimentară a celor care îngrijesc copii cu probleme.

    “Poate reuşim să gândim şi o stimulare a asistenţei maternale pentru copilul cu dizabilităţi. O să vedem în ce fel, dar ar trebui. Ne dorim ca mai mulţi copii cu handicap să poată creşte într-o familie. Unii necesită îngrijire specializată, dar unii copii necesită doar recuperare la care trebuie mers zilnic şi ei ar putea fi protejaţi de asistenţi maternali. Cred că ar trebui o susţinere, dar trebuie să vedem în ce măsură e posibil şi financiar. De asemenea, asistentul maternal ar trebui să ştie mai mult despre nevoile acelui copil. Ar trebui să fie format să ştie ce implică handicapul, de câte ori trebuie să îl ducă la recuperare şi unde, când şi ce trebuie să anunţe. Trebuie o pregătire specializată şi o consiliere psihologică. Cred că şi atestatul ar trebui puţin diferenţiat şi să specifice clar pentru ce este pregătit fiecare asistent maternal”, a mai spus demnitarul.

    La sfârşitul anului trecut, 18.798 de copii erau în grija asistenţilor maternali, iar 3.476 dintre ei aveau dizabilităţi.

  • Ţara în care angajaţii muncesc atât de mult încât este ilegal să nu îţi iei concediu

    La Tokyo se discută o lege care să-i oblige pe angajaţi să stea departe de muncă măcar cinci zile pe an. Nu e doar o încercare de a creşte productivitatea lucrătorilor, e o problemă naţională: oamenii nu mai au timp pentru viaţa personală, se nasc tot mai puţini copii şi se înregistrează tot mai multe cazuri de suicid şi morţi prin epuizare, relatează Digi24.ro, citând publicaţia Russia Today.

    Legislaţia japoneză e penultima în lume la capitolul zile legale de concediu. Un debutant are dreptul la doar 10 zile pe an, iar după fiecare an în plus de experienţă se mai adaugă încă o zi de concediu.Deşi numărul e foarte scăzut, japonezii nu iau nici jumătate din numărul de zile la care au dreptul, astfel încât în Japonia ar putea deveni ilegal să nu îţi iei concediu.

    Refuzul concediului e doar o parte a problemei, cealaltă fiind orele suplimentare realizate în exces. Studiile arată că japonezii lucrează chiar şi 14 ore pe zi. Motivul principal pentru acest stil de viaţă este teama japonezilor că şi-ar putea pierde locul de muncă, mai scrie Digi24.ro.

    Piaţa muncii a apucat-o în direcţia orelor lungi şi a anilor fără concediu în anii ’70, în plin boom economic, când a explodat numărul celor care lucrau peste 60 de ore pe săptămână. Tot atunci în limba japoneză a apărut cuvântul „karoshi” – moarte prin epuizare. Presiunea psihologică lasă şi altfel de urme asupra societăţii. Japonia cunoaşte de ani buni o epidemie a sinuciderilor. 30.000 de cazuri au fost înregistrate doar în 2011, iar anchetatorii susţin că o treime se datorează stresului la muncă. Cultura muncii însă dă o lovitură societăţii în ansamblu. Oamenii nu mai vor familii, nu mai vor copii fiindcă oricum nu au timp. Natalitatea scade rapid, an de an, iar în 2014 a atins un nou record, asta în vreme ce rata deceselor urcă rapid.

    Se estimează că, până în 2050, populaţia Japoniei va fi mai mică cu 30 de milioane de oameni. Deja un sfert din populaţie are peste 65 de ani, iar proporţia ar putea urca la 40% în 2060 – ritmul de îmbătrânire îl depăşeşte cu mult pe cel al economiilor dezvoltate din occident, mai scrie sursa citată.

  • O tânără de 23 de ani a primit o factură la mobil de 16.000 de euro

    O turistă din Anglia a primit o surpriză neplăcută după ce s-a întors din concediu şi a realizat că ajunsese la o factură de mobil de aproximativ 12.500 de lire (16.000 de euro).

    Londoneza Patricia Al, de profesie consultant imobiliar, a atins această valoare uriaşă a facturii după ce şi-a folosit telefonul mobil, abonat la reţeaua englezească de telefonie O2,  pentru a urmări două episoade al serialului BBC “Familia mea” în Turcia, relatează Techamok.com.

    Internetul Wi-Fi al hotelului a căzut, iar telefonul mobil, conectat la computerul său pentru încărcare, a preluat automat download-ul.

    Tânăra în vârstă de 23 de ani a fost taxată astfel  cu 5.156 lire (cca. 6.500 euro) pentru un episod şi 5.453 lire (cca. 6.900 euro) pentru altul, fiind ulterior taxată cu alte 2.500 de lire (3.100 euro) pentru folosirea serviciilor de date  în concediu. Cu această sumă, ar fi putut cumpăra 323 de seturi de DVD-uri care să conţină toate cele 11 serii ale serialului.

    Reprezentanţii O2 spun că i-au transmis un mesaj în data de 24 august, data în care a downloadat primul serial, pentru a o anunţa că factura ei crescuse îngrijorător.

  • Cât mai stă PSD la guvernare

    Preşedintele Traian Băsescu a cerut guvernului să prezinte bugetul pentru 2015, sugerând astfel şi el că ar dori ca guvernul Ponta să se menţină la putere cel puţin până la predarea mandatului către noul preşedinte Klaus Iohannis, adică până la 21 decembrie. În acest sens, MFP a anunţat că o misiune a FMI şi CE vine la Bucureşti în perioada 2-10 decembrie special pentru a discuta cu autorităţile proiectul legii bugetului, după care proiectul va fi supus dezbaterii publice şi transmis guvernului spre aprobare.

    Estomparea discuţiilor despre o demisie a cabinetului Ponta era cu atât mai previzibilă cu cât PNL nu are la ora actuală niciun interes să intre la guvernare cu un buget necunoscut pe care ar trebui să-l administreze şi înainte de o consolidare a fuziunii PNL-PDL ca forţă de opoziţie. În acelaşi timp, guvernul nu poate fi dat jos pe căi legale acum: o moţiune de cenzură contra guvernului nu se poate depune decât în noua sesiune care începe în februarie, întrucât în actuala sesiune a fost deja depusă una în luna septembrie.

    În aceste condiţii, singurele speranţe ale celor mai grăbiţi dintre penelişti şi pedelişti de a ajunge la putere rapid se pot lega doar de eventuale lupte pentru putere din PSD care ar determina demisia de bunăvoie a premierului Ponta ori, în cel mai rău caz, de alte proteste de stradă pentru demisia guvernului, organizate pe Facebook după tipicul celor din perioada alegerilor prezidenţiale.

    Deocamdată, primul efect al victoriei lui Klaus Iohannis s-a văzut în comportamentul parlamentarilor. Ca prin farmec, îndemnurile lui Klaus Iohannis şi Victor Ponta către parlamentari au făcut posibilă o rafală de decizii amânate în campanie. A fost respinsă rapid legea amnistiei şi graţierii şi a fost încuviinţată în ritm alert, atât în comisiile juridice, cât şi în plen, cererea DNA de arestarea preventivă în cazul a trei deputaţi – Ion Diniţă (PC), Ioan Adam (PSD) şi Mircea Roşca (PNL), a fost aprobată cererea DNA de începere a urmăririi penale a foştilor miniştri şi actuali senatori Ecaterina Andronescu şi Şerban Mihăilescu (PSD), iar Akos Mora (PNL), căruia ANI i-a cerut revocarea pentru incompatibilitate, şi-a dat demisia din Senat.

  • Cele mai bune zece destinaţii de iarnă din Europa – GALERIE FOTO

    Pentru a vă ajuta, cei de la theabroadguide.com au realizat o listă cu cele mai bune zece destinaţii de iarnă de pe bătrânul continent.

     

  • Ţara cu cele mai multe sărbători legale. Angajaţii mai câştigă echivalentul unui concediu

    Soluţia pentru a avea angajaţi mulţumiţi este să le dai cât mai multe zile libere, arată un studiu publicat recent de compania de cercetare Mercer LLC. Aceştia au realizat o analiză pentru a afla care sunt statele care oferă cele mai multe zile libere, respectiv sărbători legale.

    Columbia are cele mai multe sărbători legale, astfel că angajaţii beneficiază, pe lângă zilele de concediu contractuale, de încă 18 zile nelucrătoare. La polul opus se află Mexic, cu doar 7 zile nelucrătoare pe an.

    În clasamentul realizat de cei de la Mercer urmează India, tot cu 18 zile, Liban, Thailanda şi Coreea de Sud, cu 16 zile fiecare. Din punct de vedere geografic, regiunea Asia-Pacific se află în fruntea clasamentului, iar America de Nord pe ultimul loc.

    În Europa, ţara cu cele mai multe sărbători legale este Finlanda, cu 15, urmată de Turcia, Malta, Rusia şi Spania (toate câte 14). România se află la mijlocul clasamentului, cu 12 sărbători legale.

  • A decis să dea vacanţe pe termen nelimitat angajaţilor care-şi fac bine treaba

    Branson, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a decis să acorde angajaţilor vacanţe pe termen nelimitat, atât timp cât ei îşi termină sarcinile primite. Omul de afaceri spune că a fost inspirat de cei la Netflix, care în anul 2010 au permis angajaţilor să îşi ia concediu oricând, fără a cere aprobare de la conducere.

    Chiar dacă tehnologia permite angajaţilor să lucreze de acasă, Branson nu încurajează acest lucru, spunând că cel mai important lucru este ca treaba să fie terminată, indiferent de orele petrecute la birou. “Angajaţii pot pleca după ce se asigură că şi-au îndeplinit sarcinile şi că toate proiectele sunt la zi. Nerespectarea acestei reguli poate pune în pericol atât firma, cât şi cariera lor”, avertizează omul de afaceri.

    Politica vacanţelor nelimitate, adoptată şi de alte companii precum Foursquare şi Tumblr, poate avea atât consecinţe pozitive cât şi negative, notează cei de la entrepreneur.com. Deşi mulţi manageri se tem că angajaţii ar putea lipsi perioade îndelungate, statisticile de până acum arată că numărul total de zile de concediu a crescut cu doar 5-10%.

    Branson speră că noua politică implementată va creşte atât moralul cât şi productivitatea celor de la Virgin. “În cazul în care rezultatele vor fi încurajatoare”, spune el, “ne vom gândi şi la alte schimbări în bine faţă de sistemul tradiţional de muncă.”

  • Această româncă a avut cel mai urât concediu de odihnă. S-a întors la serviciu şi nu a mai găsit pe nimeni

    “Am avut un soc. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie!” Asa isi incepe povestea V.P., fost manager in cadrul uneia dintre companiile multinationale prezente in Romania pe piata serviciilor de recrutare. In urma cu un an era head of recruitment si unul dintre angajatii de baza ai companiei.

    Astazi este ea insasi angajator, iar de fostul loc de munca nu o mai leaga decat termenele de proces si stiva de documente si probe pe care le-a strans in ultimul an, dupa ce avocatul pe care l-a angajat sa ii apere interesele i-a explicat de ce fusese concediata in mod abuziv si ce poate castiga daca va merge in instanta.

    In companie se angajase in 2008, imediat dupa ce s-a intors din Elvetia, unde timp de patru ani a lucrat tot in executive search. La acel moment, parea candidatul ideal pentru o firma care incepea sa se extinda si avea nevoie de oameni buni. Daca aveau si experienta internationala, cu atat mai bine. Fara prea multe discutii si negocieri, V.P. s-a angajat pe o pozitie buna, de business unit manager, si un salariu de care era multumita. A fost apoi promovată ca sef pe recrutare, dar acel moment, pe care il vedea ca inceput al evolutiei sale in firma, nu a fost, de fapt, decat inceputul sfarsitului.

    “Imediat dupa ce am fost promovata, am fost anuntati ca firma va fi vanduta si ca, pana cand tranzactia va fi finalizata, vom primi cu totii doar o parte din salariu – cea fixa, urmand sa primim partea variabila retroactiv, dupa ce toate lucrurile se vor aseza”, isi aminteste V.P. Acelasi lucru l-a transmis si ea mai departe angajatilor din subordine si care, dupa ce timp de mai multe luni au asteptat sa-si primeasca banii, au inceput sa faca presiuni. “Pozitia mea era foarte ingrata – oamenii se plangeau la mine, iar eu trebuia sa duc mesajul mai departe la parteneri, care foarte repede au inceput sa se arate deranjati de faptul ca fac atat caz si ca incep sa fac valuri in firma”, isi aminteste ea.

    Luna mai a anului trecut a fost momentul cand evenimentele au luat o turnura la care nu s-ar fi asteptat niciodata si dintr-un angajat apreciat s-a transformat intr-un paria. Intoarsa din concediul de odihna, V.P. a avut surpriza sa-si gaseasca biroul gol – “nu mai erau nici laptopul, nici dosarele, nici mobila, nici macar planta de birou. Arata ca o camera care isi asteapta noul locatar”, spune V.P.

    Si de aici a inceput razboiul. “Evident, am fost la sefii mei si le-am cerut explicatii. Mi-au cerut sa-mi dau demisia, altfel, vor face astfel incat sa plec de bunavoie. Le-am spus ca asta nu se va intampla niciodata.” Timp de sase ore au durat negocierile, pentru ca in final sa ajunga doar la o solutie de compromis: V.P. urma sa mai ia o saptamana de concediu, in care sa se gandeasca atat ea, cat si partenerii companiei, la noile conditii ale colaborarii. Cele sapte zile libere au fost urmate de inca sapte si apoi alte sapte, iar dupa trei saptamani de concediu prelungit, in care sefii ii amanau intoarcerea, V.P. a inteles ca e cazul sa angajeze un avocat.

    Primul sfat primit a fost sa incerce negocierea, de care partenerii “nici n-au vrut sa auda, ba chiar au incercat sa imi puna piedici si au intarziat sa-mi elibereze actele aferente incheierii colaborarii cu acordul partilor”. Pana in luna august au durat discutiile, iar detaliile sunt demne de un scenariu de film – accesul i-a fost interzis in cladirea companiei, primea amenintari, iar cazul ei fusese facut public in interiorul companiei, angajatii fiind instiintati ca daca ii vor urma exemplul, vor avea parte de aceeasi soarta. Cei ce nu au mai suportat tensiunea si intarzierile salariale au plecat. Cei ce nu aveau o solutie de rezerva au fost nevoiti sa ramana in companie si sa accepte noul mers al lucrurilor.

    Din august insa, intalnirile dintre V.P. si compania pentru care lucrase mai bine de un an au inceput sa aiba loc in interiorul salilor de tribunal, unde fiecare dintre parti a venit cu probe: fostul manager incerca sa arate ca a fost concediata in mod abuziv, iar compania ca, dimpotriva, colaborarea a incetat pe fundamente corecte si ca, de fapt, plata unor daune si compensatii ar fi un abuz.

    Dupa mai multe intalniri in fata instantei, primii care au incercat impacarea au fost partenerii companiei date in judecata. “Am primit intr-o zi un telefon de la fostul meu sef, care ma ruga sa ne vedem. Mi-a propus 5.000 de euro ca sa renunt la proces. Am inceput sa rad si i-am spus ca atat ma costa doar avocatul si ca suma este ridicola, de vreme ce imi datoreaza de opt ori mai mult”, povesteste V.P.

    Drept urmare, procesul si-a continuat cursul si desi au trecut opt luni de cand se lupta oficial, V.P. spune ca e doar inceputul, dar ca, desi initial isi dorea o reconciliere, acum e dispusa sa mearga pana in panzele albe pentru a-si sustine cauza. Daca va castiga, angajatorul va fi nevoit sa ii faca reincadrarea in companie, adica sa o reangajeze, sa ii plateasca salariile compensatorii stabilite in instanta, salariile pentru perioada cand s-a desfasurat litigiul si, eventual, daune, toate cu dobanda.

    Adica “foarte mult”, dupa aprecierea lui V.P. Acum este insa mai mult o lupta de principiu, iar V.P. nu isi mai doreste intoarcerea in companie, ci doar banii ce i se cuvin, mai ales ca deja are propria afacere. In luna octombrie a cumparat franciza pentru o firma care ofera servicii in acelasi domeniu – recrutare de personal si executive search – si a devenit propriul sau sef. Are deja un portofoliu de zece clienti, iar lucrurile incep sa mearga. In acest moment, perspectiva revenirii la statutul de angajat nici macar nu-i mai trece prin minte, desi imediat dupa ce a plecat din firma a primit propuneri de angajare pe care le-a refuzat.

    “A fost, poate si solutia de a evita sa mai trec inca o data prin ce-am trecut la fostul loc de munca, iar acum, ca angajator, ma simt mult mai libera si incerc sa invat din greselile trecutului si sa am atitudinea corecta fata de angajatii mei”, afirma V.P.

    Potrivit articolului 65 din Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi sa aibă o cauză reală şi serioasă. Potrivit articolului 65 din Codul muncii, concedierea presupune desfiinţarea postului ocupat de salariat şi, deci, neînlocuirea angajatului după îndepărtarea din companie.

    Potrivit legii, salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de abateri disciplinare beneficiază de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil. În situaţia în care părţile nu ajung la un acord comun, angajatul îşi poate câştiga drepturile salariale sau chiar postul pe calea justiţiei.

  • Cum vrea Daimler să îşi relaxeze angajaţii

    Plecatul în concediu înseamnă pentru mulţi dintre noi întoarcerea la o cantitatea uriaşă de e-mailuri necitite. Producătorul german de maşini Daimler a venit cu o strategie prin care să îşi ajute angajaţii să nu rămână în urmă. Potrivit Financial Timesc, compania a anunţat că cei 100.000 de angajaţi au acum opţiunea de a-şi şterge toate e-mailurile primite în perioada în care sunt plecaţi în concediu. Astfel, persoanele care încearcă să îi contacteze vor primi un „Mail de concediu” care să îi anunţe că mesajul lor va fi şters, dar şi datele de contact ale unui superior, în cazul în care problema este urgentă.

    “Angajaţii noştri ar trebui să se relaxeze în concediu, nu să citească e-mailuri legate de muncă” a declarat Wilfired Porth, membru al consiliului director Daimler, pentru Financial Times. „Cu <Mail de concediu>, vor începe să lucreze imediat după concediu fără a fi nevoiţi să răspundă la mailuri anterioare. Este o eliberare emoţională.” Compania a lansat o variantă trail a versiunii „Mail on Holiday” în urmă cu un an şi au descoperit astfel că angajaţii care se întorc din concedii sunt mai fericiţi şi mai productivi pe termen lung.

    Majoritatea angajaţilor nu permit ştergerea mesajelor primite, dar există strategii prin care să vă eliberaţi inboxul în vacanţă. Spre exemplu, puteţi să setaţi mesajul „out of office” cu o zi în plus după întoarcerea din concediu, astfel încât să petreceţi ziua respectivă pentru a recupera mesajele primite anterior şi fără să vă simţiţi obligaţi să răspundeţi imediat la cele primite în ziua întoarcerii la birou.