BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Capitalistul săptămânii: Isadore Sharp. Cum a creat preşedintele lanţului hotelier Four Seasons un business cu 45.000 de angajaţi şi peste 100 de unităţi în întreaga lume

    În timp ce mulţi antreprenori se simt intimidaţi de concurenţii puternici, cu tradiţie în piaţă, pentru Isadore Sharp, fondatorul Four Seasons, acest aspect a reprezentat doar un motiv în plus pentru a se ambiţiona şi a-şi transforma compania într-un brand de lux, cu renume internaţional.

     

    Isadore „Issy“ Sharp s-a născut pe 8 octombrie 1931 în Toronto, Canada, în familia unor imigranţi de origine poloneză. În copilărie, Sharp obişnuia să îşi asiste tatăl în tranzacţiile pe care acesta le făcea cu case renovate şi vândute la un preţ mai bun. În 1952 el a absolvit Ryerson Institute of Technology, cu o diplomă în tehnologie arhitecturală.

    După terminarea facultăţii a lucrat în compania tatălui său ca arhitect şi dezvoltator imobiliar, construind clădiri de apartamente şi case. Primul pas în industria ospitalităţii l-a făcut când a construit un mic motel cu 22 de camere – Motel 27 – pentru un prieten de familie, Jack Gould.

    Motivat de acest succes, în 1960 antreprenorul a fondat lanţul hotelier Four Seasons. A început afacerea cu un prim motel cu 125 de camere în Toronto, destinat în special călătoriilor de afaceri. Prima opţiune de nume pentru companie a fost The Thunderbird Inn, însă exista deja o firmă cu aceeaşi denumire.

    Sharp a luat decizia de a transforma Four Seasons într-un brand de lux odată cu extinderea în Europa, când a deschis prima unitate în   Londra, în 1970. Atunci, el şi-a propus să devină un competitor puternic al celor mai exclusiviste unităţi hoteliere din capitala britanică, precum Claridge’s şi The Connaught. În 1974, după o serie de cheltuieli excesive cu unitatea din Vancouver, compania şi-a readaptat modelul de business, renunţând la achiziţia de terenuri, limitându-se doar la zona de management al clădirilor. Pe 6 noiembrie 2006 magnatul american Bill Gates, alături de omul de afaceri saudit – prinţul Al-Waleed bin Talal, au înaintat o ofertă de 3,4 miliarde de dolari pentru a achiziţiona compania. Sharp a acceptat oferta şi a rămas preşedinte şi CEO al businessului, păstrând un pachet minoritar, de 5% din acţiuni.

    El s-a căsătorit cu iubita sa din liceu, Rosalie Wise, alături de care are patru fii: Jordan, Gregory, Anthony şi Christopher. În 2009 a lansat şi o carte, „Four Seasons: The Story of a Business Philosophy”, în paginile căreia a aşternut experienţa şi filosofia sa de business. Printre numeroasele recunoaşteri primite de-a lungul timpului se numără şi titlul de CEO of the Year, acordat de Financial Post Magazine în 1992.

    În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, compania avea un număr de 45.000 de angajaţi. Lanţul are peste 100 de unităţi în întreaga lume.

  • Nemulţumit de oferta de smartphone-uri existente pe piaţă, un tânăr a mers pe principiul „mai bine îţi faci singur” şi şi-a lansat propriul telefon. Cum a reuşit să îl transforme într-un jucător global, cu milioane de utilizatori în toată lumea

    Nemulţumit de oferta de smartphone-uri existente pe piaţă, antreprenorul Carl Pei a mers pe principiul „mai bine îţi faci singur” şi şi-a lansat propriul brand, OnePlus. Deşi a pornit businessul ca un experiment, având obiective modeste, el a reuşit să îl transforme într-un jucător global, cu milioane de utilizatori în toată lumea.

    Carl Pei (Pei Yu) s-a născut pe 11 septembrie 1989 în Beijing, China. După naşterea sa, familia a emigrat în SUA, iar mai apoi în Suedia. El a studiat la Stockholm School of Economics, dar a decis să renunţe la cursuri înainte de absolvire, pentru a putea lucra full time în industria smartphone-urilor. În 2010 s-a angajat la Nokia, unde a rămas însă numai trei luni. S-a alăturat apoi echipei de marketing a companiei de electronice Meizu, după ce a atras atenţia reprezentanţilor acesteia prin crearea unui fan page. În noiembrie 2011 a plecat la Oppo, unde a lucrat alături de viitorul său partener de business, Pete Lau.

    Alături de acesta, pe 16 decembrie 2013, antreprenorul a pus bazele OnePlus. În numai un an, primul device lansat – One Plus One – s-a vândut în circa 1 milion de exemplare, în ciuda estimărilor iniţiale mult mai moderate, de 50.000 de unităţi. De asemenea, tot în primele 12 luni de activitate, compania a raportat venituri de 300 de milioane de dolari. În martie 2014 OnePlus şi-a extins operaţiunile şi în Uniunea Europeană. La un an distanţă, Pei a lansat un nou model, despre care se spune că este primul produs lansat cu ajutorul realităţii virtuale.

    El a declarat, în timpul unui interviu din 2015 acordat publicaţiei The Wall Street Journal, că a decis să lanseze OnePlus după ce „am analizat toate telefoanele Android de pe piaţă şi nu am găsit niciun telefon îndeajuns de bun pentru nevoile noastre”. Ulterior, a declarat pentru The New York Times şi Forbes că „OnePlus nu a fost menită să  devină o companie globală la început. (…) A fost un fel de experiment.” În toamna anului trecut antreprenorul a părăsit OnePlus pentru a porni un nou business, iar la începutul acestui an a anunţat lansarea unui nou start-up – Nothing – pentru care a reuşit să strângă o finanţare de 7 milioane de euro, potrivit techcrunch.com. În prezent, OnePlus face parte, alături de brandurile Oppo, Vivo Realme şi Iqoo, printre altele, din portofoliul gigantului BBK Electronics Corporation.

    Compania OnePlus, condusă de Pete Lau, are 3 milioane de utilizatori în Europa şi 10 milioane la nivel global. În primul trimestru al acestui an, businessul a raportat, la nivel european, o creştere de 388% a vânzărilor şi de 286% a veniturilor faţă de perioada similară a anului trecut. 

  • Povestea omului care a fost ignorat de şefi când a venit cu o idee nouă, dar a găsit modalitatea perfectă de a le demonstra că au greşit. Cum a reuşit să facă asta este o lecţie pentru fiecare

    Pentru că în compania în care lucra ideea sa legată de lansarea unui nou concept nu a fost luată în calcul, Götz Werner a decis să o pună în practică în propriul business. Aşa a luat naştere cunoscutul lanţ german dm drogerie markt, unul dintre cei mai importanţi jucători europeni de profil, cu venituri anuale de miliarde.

    Götz Wolfgang Werner s-a născut pe 5 februarie 1944 în Heidelberg, Germania, în familia cu cinci copii a unor farmacişti. Între 1961 şi 1964 el a urmat o şcoală comercială în Konstanz, unde s-a format ca farmacist. Patru ani mai târziu, după o serie de experienţe profesionale în mai multe companii, li s-a alăturat părinţilor săi în farmacia familiei din Heidelberg. În 1969 Werner s-a angajat la una dintre farmaciile companiei Carl Roth, în Karlsruhe. În timpul unei reorganizări a departamentului de vânzări, el a propus introducerea unui model de discount, dar propunerea sa a fost respinsă.

    Prin urmare, antreprenorul a decis să renunţe la job şi să îşi pornească propriul business. În 1973 el a deschis o drogherie în Karlsruhe, promovând un concept unic la acea vreme – autoservirea. Numele pe care l-a ales, dm, era o abreviere a termenului german „drogeriemarkt”. La trei ani distanţă afacerea s-a extins şi în afara graniţelor, în Austria. Până în 1978 compania ajunsese la 100 de unităţi în Germania.

    În 1989 dm a deschis primul centru de distribuţie, la Enns, de unde se aprovizionau toate magazinele din reţea. În anii ’90, compania a început extinderea în Europa de Est, primele pieţe vizate fiind Cehia, Slovacia, Ungaria şi Slovenia. Un deceniu mai târziu, businessul a intrat pe alte patru pieţe (Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria şi România), urmate la câţiva ani distanţă de Macedonia de Nord şi Italia. Fondatorul dm a condus compania timp de 35 de ani, avându-l alături ca partener de business pe Günther Lehmann. Între octombrie 2003 şi septembrie 2010 el s-a aflat în fruntea grupului interdepartamental pentru studii antreprenoriale din cadrul Karlsruhe Institute of Technology, şi până în 2018 a fost preşedinte al EHI Retail Institute (EHI). Werner este un înfocat susţinător al venitului de bază în Germania (concept care prevede uniformizarea veniturilor cetăţenilor la 1.000 de euro/persoană).

    Printre pasiunile sale se numără canotajul, el având în palmares un titlu de campion la dublu, obţinut în 1963 în cadrul campionatului german de juniori. Antreprenorul are şapte copii din două mariaje.

    Potrivit knoema.com, în 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, dm drogerie markt a avut, la nivel internaţional, venituri de 12,8 miliarde de dolari. Businessul global este condus în prezent de Christoph Werner, fiul fondatorului, care s-a alăturat afacerii în 2011. În România, compania are 1.000 de angajaţi şi a înregistrat în anul financiar desfăşurat în perioada octombrie 2019 – septembrie 2020 o cifră de afaceri de 526 de milioane de lei.

  • Cum a reuşit fiul unor negustori de ceai să creeze un imperiu care este prezent în peste 50 de ţări şi cu afaceri de miliarde de euro

    Antreprenorul Samih Darwazah a reuşit nu doar să clădească de la zero un imperiu farmaceutic, ci şi să fie primul om de afaceri care a exportat produse farmaceutice ale unei companii arabe în SUA.

    Samih Darwazah s-a născut în anul 1930, în oraşul palestinian Nablus, în familia unui negustor de ceai. Încă din copilărie a dovedit că are o minte strălucită, la 10 ani devenind, potrivit FT, cel mai tânăr candidat înscris la Colegiul Arab din Ierusalim, administrat de guvernul britanic. În 1948, odată cu începerea războiului arabo-israelian, el a fost nevoit să fugă cu familia sa în Iordania.

    Ulterior a fost acceptat la Universitatea Americană din Beirut şi a obţinut o diplomă de master din partea St. Louis College of Pharmacy din Missouri, urmată, în 2010, de un titlu onorific de doctor acordat de aceeaşi instituţie. Între 1964 şi 1976 a lucrat pentru compania americană de farmaceutice Eli Lilly, înainte de a pune bazele Hikma Pharmaceuticals în 1978. Cu ajutorul copiilor săi, care s-au alăturat businessului încă de la început, mica fabrică din Amman a evoluat într-un distribuitor regional de farmaceutice în regiunea MENA. Mai târziu, compania  şi-a extins operaţiunile şi în Europa şi SUA, fiind prima companie arabă care a început să exporte produse farmaceutice pe piaţa americană, în 1996.

    În 1995 Darwazah a preluat, pentru un an, funcţia de ministru al energiei şi resurselor minerale în guvernul Iordaniei. În 2004, fondatorul a publicat cartea Building a Global Success, care cuprindea memoriile sale de business. La trei ani distanţă el a primit titlul de antreprenorul anului în Orientul Mijlociu din partea Ernst&Young. Doi ani mai târziu antreprenorul a fost numit preşedinte al Capital Bank. În 2005 compania s-a listat la London Stock Exchange iar la un deceniu distanţă a intrat în indicele FTSE 100, având la acea vreme o capitalizare de piaţă de 4 miliarde de dolari.

    În prezent, Hikma operează în circa 50 de ţări. Antreprenorul a fost căsătorit cu Samira Fadli, alături de care a avut patru copii: doi fii – Said şi Mazen, şi două fiice – May şi Hana. Fiul său, Said, l-a succedat în funcţia de CEO începând cu 2007. El a murit pe 15 mai 2015. Anul trecut, Hikma Pharmaceuticals a înregistrat venituri de 2,34 miliarde de lei.

  • Cum a reuşit un fost profesor de matematică să revoluţioneze o întreagă industrie. Majoritatea i-am folosit produsul cel puţin o dată

    Numit, în presa internaţională, părintele tehnoredactării computerizate, Charles Matthew Geschke, fondatorul Adobe, este unul dintre antreprenorii care a revoluţionat mai multe industrii prin lansarea unor programe folosite astăzi de milioane de utilizatori din toată lumea.

    Charles „Chuck” Matthew Geschke s-a născut în Cleveland, Ohio, pe 11 septembrie 1939. El a urmat liceul Saint Ignatius şi Universitatea Xavier. Între 1963 şi 1968 a predat matematica la universitatea John Carroll, iar în 1972 a absolvit doctoratul în informatică. În 1975 a avut loc lansarea cărţii The Design of an Optimizing Compiler, pe care a scris-o alături de William Wulf, îndrumătorul său de la şcoala doctorală.

    În octombrie 1972 s-a agajat în cadrul centrului de cercetare al Xerox, Palo Alto Research Center (PARC), prima lui sarcină fiind proiectarea unui computer mainframe (folosit în special de instituţii guvernamentale şi companii mari, pentru procesarea datelor importante). La şase ani distanţă, Geschke a lansat Laboratorul de Ştiinţe Imagistice în cadrul PARC. El l-a angajat pe John Warnock, alături de care a dezvoltat Interpress, un PDL (page description language). Deoarece nu au putut să convingă managementul Xerox de valoarea comercială a Interpress, cei doi au demisionat, hotărâţi să îşi lanseze propria companie. În 1982 au fondat Adobe, în garajul lui Warnock, compania fiind numită astfel după râul Adobe Creek, care curgea în spatele casei acestuia.

    În dimineaţa zilei de 26 mai 1992, în timp ce Geschke sosea la muncă în Mountain View, California, a fost răpit într-un atac armat din parcarea companiei Adobe de către doi bărbaţi. Un purtător de cuvânt al FBI a raportat că agenţia a monitorizat apelurile telefonice pe care răpitorii le făcuseră către soţia lui Geschke, cerând o răscumpărare, adăugând că unul dintre ei a fost arestat după ce a ridicat suma de 650.000 de dolari pe care fiica lui Geschke a lăsat-o la un punct fixat de răpitori. În cele din urmă, Geschke a fost eliberat nevătămat după ce a fost ţinut prizonier timp de patru zile, deşi a declarat că a fost ţinut în lanţuri.

    Între decembie 1986 şi iulie 1994, antreprenorul a ocupat funcţia de CEO al companiei, iar între aprilie 1989 şi aprilie 2000, pe cea de preşedinte. În 2017 a decis să păstreze doar rolul de preşedinte al consiliului. Printre numeroase recunoaşteri pe care Geschke le-a primit de-a lungul timpului se numără premiul Computer Entrepreneur, primit în 2008 din partea IEEE Computer Society, şi Medalia Naţională pentru Tehnologie şi Inovare, acordată în acelaşi an de preşedintele Barack Obama.

    Un catolic înrăit, Geschke şi-a întâlnit soţia, pe Nancy McDonough, la o conferinţă religioasă, în primăvara anului 1961. Cei doi s-au căsătorit în 1964 şi au avut împreună trei copii şi şapte nepoţi. Antreprenorul a murit pe 16 aprilie 2021, la vârsta de 81 de ani, fiind bolnav de cancer.

    În 2019, Adobe a înregistrat venituri de 11,17 miliarde de dolari. În România, gigantul s-a extins în 2006, în urma achiziţionării producătorului de software Interakt, lansat de doi antreprenori locali, Bogdan Ripa şi Alexandru Costin, într-o tranzacţie estimată la circa 20 de milioane de dolari.

  • Povestea antreprenorului care a pornit un business cu un mic atelier, iar astăzi produce microfoane folosite de artişti precum Pink, Beyoncé şi Johnas Brothers

    Micile invenţii făcute în joacă, pe când era copil, s-au transformat, de-a lungul anilor, în  dispozitive inovatoare care i-au adus lui Fritz Sennheiser un premiu Oscar. În plus, antreprenorul a pus bazele unei companii ale cărei produse sunt folosite astăzi de artişti din toată lumea.

    Fritz Sennheiser s-a născut pe 9 mai 1912 în Berlin. Încă din copilărie a fost pasionat de electronice, şi la numai 11 ani a fabricat singur un receptor de radio. Deşi iniţial şi-a propus să devină grădinar peisagist, în cele din urmă s-a hotărât să urmeze o carieră în ingineria electrică. S-a înscris aşadar la Institutul de Tehnologie din Berlin, urmat de un doctorat în cadrul institutului Heinrich Hertz. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Sennheiser a fost responsabil cu trimiterea mesajelor codificate pentru armata germană. El a dezvoltat şi o unitate de reverberaţie, folosită în cadrul Jocurilor Olimpice de vară din 1936.

    Pe 1 iunie 1945, el a fondat Laboratorium Wennebostel (Labor W) by Fritz Sennheiser, în Wennebostel. În micul laborator de electronice, pornit cu economiile lui Sennheiser, lucrau iniţial şapte persoane, foşti angajaţi ai Institutului pentru Tehnologie de Înaltă Frecvenţă şi Electroacustică al Universităţii Tehnice din Hanovra. Antreprenorul a cunoscut succesul după ce a fabricat un voltmetru cu tub şi un microfon, ambele achiziţionate de gigantul Siemens. Acestora le-a urmat inventarea, în anii ’50, a microfonului shotgun, a microfoanelor fără fir şi a unui model de căşti. Societatea de Inginerie Audio (AES) i-a oferit, în 1976, o bursă, urmată de titlul de membru de onoare, în 1980, şi de acordarea Medaliei de Aur AES, în 2002, cea mai înaltă distincţie a instituţiei. În 1982, antreprenorul a hotărât să se retragă din conducerea businessului, cedându-i poziţia de preşedinte fiului său, Jörg. Cinci ani mai târziu a primit premiul Oscar pentru inventarea microfonului direcţional MKH 816. El a murit pe 17 mai 2010, la vârsta de 98 de ani. În 2019, businessul a înregistrat vânzări de 756 de milioane de euro, având o echipă de 2.801 angajaţi. Compania deţine patru centre de producţie, în Wennebostel (Germania), Tullamore (Irlanda), Albuquerque (New Mexico, SUA) şi Braşov, unde sunt produse convertoare pentru căşti. 85% din vânzările companiei sunt asigurate de pieţele externe. Astăzi, microfoanele produse de Sennheiser sunt folosite de artişti internaţionali precum Pink, Beyoncé şi Johnas Brothers.

  • Cum a reuşit fiul unor negustori de ceai să creeze un imperiu care este prezent în peste 50 de ţări şi cu afaceri de miliarde de euro

    Antreprenorul Samih Darwazah a reuşit nu doar să clădească de la zero un imperiu farmaceutic, ci şi să fie primul om de afaceri care a exportat produse farmaceutice ale unei companii arabe în SUA.

    Samih Darwazah s-a născut în anul 1930, în oraşul palestinian Nablus, în familia unui negustor de ceai. Încă din copilărie a dovedit că are o minte strălucită, la 10 ani devenind, potrivit FT, cel mai tânăr candidat înscris la Colegiul Arab din Ierusalim, administrat de guvernul britanic. În 1948, odată cu începerea războiului arabo-israelian, el a fost nevoit să fugă cu familia sa în Iordania.

    Ulterior a fost acceptat la Universitatea Americană din Beirut şi a obţinut o diplomă de master din partea St. Louis College of Pharmacy din Missouri, urmată, în 2010, de un titlu onorific de doctor acordat de aceeaşi instituţie. Între 1964 şi 1976 a lucrat pentru compania americană de farmaceutice Eli Lilly, înainte de a pune bazele Hikma Pharmaceuticals în 1978. Cu ajutorul copiilor săi, care s-au alăturat businessului încă de la început, mica fabrică din Amman a evoluat într-un distribuitor regional de farmaceutice în regiunea MENA. Mai târziu, compania  şi-a extins operaţiunile şi în Europa şi SUA, fiind prima companie arabă care a început să exporte produse farmaceutice pe piaţa americană, în 1996.

    În 1995 Darwazah a preluat, pentru un an, funcţia de ministru al energiei şi resurselor minerale în guvernul Iordaniei. În 2004, fondatorul a publicat cartea Building a Global Success, care cuprindea memoriile sale de business. La trei ani distanţă el a primit titlul de antreprenorul anului în Orientul Mijlociu din partea Ernst&Young. Doi ani mai târziu antreprenorul a fost numit preşedinte al Capital Bank. În 2005 compania s-a listat la London Stock Exchange iar la un deceniu distanţă a intrat în indicele FTSE 100, având la acea vreme o capitalizare de piaţă de 4 miliarde de dolari.

    În prezent, Hikma operează în circa 50 de ţări. Antreprenorul a fost căsătorit cu Samira Fadli, alături de care a avut patru copii: doi fii – Said şi Mazen, şi două fiice – May şi Hana. Fiul său, Said, l-a succedat în funcţia de CEO începând cu 2007. El a murit pe 15 mai 2015. Anul trecut, Hikma Pharmaceuticals a înregistrat venituri de 2,34 miliarde de lei.

  • Povestea antreprenorului care, deşi a crescut într-o locuinţă socială şi nu a terminat liceul, a fondat o companie care se bate cu KFC şi Burger King

    În ciuda faptului că a crescut într-o locuinţă socială şi a abandonat liceul pentru a avea un venit, Alvin Copeland a reuşit, prin forţe proprii, să îşi depăşească condiţia şi să ajungă un cunoscut om de afaceri. Lanţul american de fast-food Popeyes, prima companie pe care a fondat-o, se bate astăzi cu giganţi de talia KFC şi Burger King.

    Alvin Charles „Al“ Copeland s-a născut pe 2 februarie 1944 în New Orleans, Louisiana, într-o familie modestă. O perioadă a locuit alături de mama şi fraţii săi într-o locuinţă socială, după ce tatăl său i-a părăsit la scurt timp după naşterea sa. El a abandonat liceul la 16 ani şi a s-a angajat la unul dintre magazinele lanţului Schwegmann Brothers Giant Supermarkets. A lucrat apoi pentru Tastee Donut, un lanţ de gogoşerii deţinut de fratele său, Gil. La vârsta de 18 ani, Copeland şi-a vândut maşina şi a cumpărat una dintre gogoşeriile lui Gil, intrând astfel în lumea antreprenoriatului.

    În 1972, antreprenorul a pus bazele lanţului de fast food Popeyes Chicken & Biscuits, deschizând o primă unitate în suburbiile oraşului New Orleans. Începând cu 1976 a deschis şi prima franciză, în Baton Rouge, Louisiana. În următorii 10 ani, a inaugurat alte aproximativ 500 de unităţi.

    În martie 1989 Popeyes, pe atunci al treilea cel mai mare lanţ de fast-food cu produse pe bază de pui, a cumpărat rivalul aflat cu o poziţie înaintea sa – compania Church’s Chicken. Împreună, cele două businessuri deţineau peste 2.000 de unităţi. Fuziunea a afectat însă bunul mers al afacerilor lui Copeland, aşa că în 1991, după ce acumulase datorii de peste 400 de milioane de dolari, antreprenorul a fost nevoit să apeleze la protecţia împotriva falimentului pentru a-şi salva businessul. Un an mai târziu, în urma unui plan realizat de un grup de creditori ai lui Copeland, cele două companii au fost incluse sub umbrela nou createi AFC (America’s Favorite Chicken Company, Inc.).

    Deşi antreprenorul a pierdut businessul pe care îl fondase în procesul de faliment, a obţinut totuşi dreptul asupra unor reţete şi produse. A început să producă condimente prin intermediul brandului Diversified Foods & Seasonings, care a încheiat un contract cu Popeyes până în 2025.

    În paralel, Copeland a deţinut şi alte lanţuri de restaurante, printre care Copeland’s, Copeland’s Cheesecake Bistro, Amor de Brazil şi Copeland’s Social City, o serie de cluburi de comedie în California şi Pittsburgh, precum şi trei hoteluri.

    Deşi nu şi-a finalizat niciodată studiile, el s-a implicat în educaţia altor tineri, finanţând o serie de cursuri de pregătire pentru personalul din HoReCa. Antreprenorul a murit pe 23 martie 2008, în Germania, unde urma un tratament pentru o formă rară de cancer de care suferea. La acea dată avea o avere de circa 400 de milioane de dolari. El a avut nouă copii – cinci fii şi patru fiice – din patru căsnicii.

    Pe 17 iunie 2014, Popeyes a plătit 43 de milioane de dolari pentru a cumpăra reţeta originală de pui de la moştenitorii fondatorului. În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, Popeyes Louisiana Kitchen a înregistrat venituri de 3,7 miliarde de dolari şi circa 3.100 de dolari.

  • Motivul incredibil pentru care un miliardar lucrează ca şofer de Uber. Are suficienţi bani şi nu ar trebui să mai muncească nici măcar un minut toată viaţa sa

    Un nonconformist, Paul English a lansat business după business. Sursa sa de inspiraţie în afaceri nu a venit din cărţi de succes sau din familie, ci „de pe teren”, deoarece, în ciuda averii de miliarde, antreprenorul lucrează uneori ca şofer Uber pentru a se pune la curent cu nevoile clientului de rând.

    Paul M. English s-a născut în 1963, în Statele Unite. Încă din liceu a cochetat cu antreprenoriatul, înfiinţând Speed Games, un producător de jocuri. El a absolvit Boston Latin School în 1982 şi a studiat apoi informatica la UMass Boston, urmând şi un master în acelaşi domeniu, iar în urmă cu doi ani a obţinut titlul de doctor onorific din partea instituţiei pe care a absolvit-o. Între 1995 şi 1998 antreprenorul a lucrat ca SVP (Senior Vice President – n. red.) of Engineering şi SVP of Product Management and Marketing la Interleaf în Waltham, Massachusetts, şi ca preşedinte al Boston Light Software, o companie de e-commerce pe care a cofondat-o în 1998 şi a vândut-o un an mai târziu către Intuit. Începând cu 1999, el a fost directorul Intermute, o companie pe care a lansat-o alături de fratele său, Ed şi care a fost achiziţionată şase ani mai târziu de Trend Micro.

    În 2004 English a pus bazele Kayak împreună cu Steve Hafner, companie achiziţionată de Priceline în noiembrie 2012 pentru 1,8 miliarde de dolari. Ulterior, antreprenorul a fost numit în funcţia de Chief Technology Director al Diviziei de Medicină Socială şi Integalitate Sanitară în cadrul Brigham and Women’s Hospital din Boston, Massachusetts.

    În iulie 2015 el a fondat start-up-ul de călătorii Lola.com, unde a folosit inteligenţa artificială pentru a crea un mod mai eficient de rezervare a călătoriilor. English este şi fondatorul GetHuman.com, o platformă care urmăreşte restabilirea contactului personal în domeniul serviciilor pentru clienţi. Până în iulie 2016, el a lucrat part-time şi ca instructor al MIT Sloan School of Management, unde a predat antreprenoriatul.

    English are obiceiuri neobişnuite pentru un miliardar. În trecut, în unele nopţi lucra ca şofer Uber în Boston, la volanul automobilului său Tesla, „sperând să obţină informaţii practice despre dorinţele clienţilor din noua economie, deoarece fiecare călătorie îi aduce idei «pe care nu le-aş obţine dacă aş sta la birou, înconjurat de conspiraţionişti»”, după cum a declarat el, citat de publicaţia internaţională Forbes. În plus, obişnuia să noteze câte o propoziţie despre fiecare pasager, scriu cei de la Inc.com.

    Implicat şi în acte filantropice, English a pus bazele unui centru de iarnă pentru persoanele fără adăpost din Boston şi a cofondat un sistem şcolar care să deservească 10.000 de elevi din Haiti. Antreprenorul suferă de bipolaritate, deficienţă cu care a fost diagnosticat încă din 1996. În 2018, ultimul an pentru care există informaţii disponibile, el avea o avere de 2 miliarde de dolari.

    Kayak, cel mai cunoscut business fondat de English, face acum parte, alături de nume ca Booking, Agoda sau Rental Cars, din portofoliul Booking Holdings, un business cu venituri de peste 15 miliarde de dolari în 2019.

  • Foştii angajaţi care au construit o companie de milioane de dolari după ce angajatorul lor a decis că nu mai au nevoie de serviciile lor

    Povestea antreprenorului Dietmar Hopp şi a companiei SAP, pe care a fondat-o alături de patru colegi, demonstrează că marile provocări se transformă, uneori, în oportunităţi. Când IBM, organizaţia pentru care lucrau, a trecut prin transformări care au făcut ca serviciile lor să nu mai fie necesare, cei cinci şi-au fondat propria afacere. Acum, aceasta este unul dintre cei mai importanţi producători de software la nivel mondial.

    Dietmar Hopp s-a născut pe 26 aprilie 1940 în Germania şi a crescut în Hoffenheim, un mic sat din sudul ţării. După ce a absolvit liceul, a studiat ingineria telecomunicaţiilor şi un program masteral în cadrul universităţii Karlsruhe. La terminarea facultăţii s-a angajat ca software developer şi consultant în cadrul IBM. Când Xerox a renunţat la activitatea din zona de producţie de hardware, în 1971, le-a cerut celor de la IBM să le permită transferarea sistemelor de business pe infrastructura acestora. Ca şi compensare pentru transfer, IBM a primit dreptul de exploatare a suitei de programe SAPE pentru suma de 80.000 de dolari. Cinci ingineri din cadrul departamentului de AI – Dietmar Hopp, Hans Werner Hector, Klaus Tschira, Claus Wellenreuther şi Hasso Plattner, care lucrau la o aplicaţie de tip ERP (Enterprise Resource Planning) bazată pe suita SAPE au fost anunţaţi că nu mai e nevoie de serviciile lor, aşa că au decis să părăsească IBM şi să pornească o nouă companie.

    În 1972, au pus bazele SAP SE (ulterior SAP AG). Hopp a deţinut funcţia de CEO între anii 1988 şi 1998, pe cea de preşedinte al Consiliului de Supraveghere din 1998 până în 2003 şi pe cea de membru al consiliului între 2003-2005. După ce s-a retras din conducerea businessului a păstrat un pachet de 10% din acţiuni.

    Ulterior a continuat să investească în diverse companii şi în propria organizaţie filantropică, Dietmar-Hopp-Stifung, prin intermediul căreia a donat sute de milioane de euro pentru medicină, educaţie şi alte acte de binefacere în regiunea Rhine-Neckar. El este şi principalul finanţator al clubului german de fotbal TSG 1899 Hoffen­heim, pentru care a jucat în copilărie.

    În prezent, Hopp locuieşte în Walldorf, Germania, şi este căsătorit cu Anneliese Zeuner, alături de care are doi fii. Potrivit Forbes Internaţional, antreprenorul are o avere de 25,3 miliarde de dolari.

    În 2019, SAP a avut venituri de 27,5 miliarde de dolari. Compania are peste 100.000 de angajaţi la nivel mondial şi este prezentă în circa 180 de ţări. În acelaşi an, SAP România – cu o echipă de 661 de angajaţi – a înregistrat o cifră de afaceri de 516 milioane de lei, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor Publice.