BusinessMagazin

Tag: capacitate

  • A fost lansat cel mai subţire laptop din lume. Vezi cum arată – GALERIE FOTO

    HP susţine că a lansat cel mai subţire laptop din lume. HP Spectre 13 are doar 10.4 mm grosime, mai subţire decât Apple MacBook (13.2mm) şi Dell XPS 13 (15.2mm). E chiar aşa de importantă o diferenţă de câtiva milimetri, cei de la The Verge asta susţin şi spun că Spectre este un laptop frumos care-ţi atrage atenţia.

    Spectre 13 are un ecran de 13.3 inci, 1080p display, 8 GB RAM şi 256 GB capacitate de stocare pe modelul de bază şi vine cu un procesor intel i5 sau i7. Laptopurile de această mărime deobicei nu primesc procesoare core I, ci core M, care este mai lent, dar nu se încălzeşte la fel de repede ca I.
    Autonomia bateriei Spectre ajunge la 9.5 ore, potrivit reprezentanţilor companiei, ceva mai puţin decât MacBook Air (12 ore).
    Puteţi comanda laptopul începând cu 25 aprilie la un preţ de 1.169 de dolari

  • Reacţii la nenorocire

    Mă gândesc că Hillary Clinton o fi ştiind ce vorbeşte atunci când recomandă bancherilor europeni să nu mai finanţeze terorismul – a făcut-o într-un speech ţinut la Stanford zilele trecute. De la un anume punct încolo mă despart de logica doamnei candidat la preşedinţia Statelor Unite, care susţine un soi de echilibru între libertăţile civile şi limitările din zona internetului şi a comunicaţiilor promovate de autorităţi sau servicii de securitate. Libertatea este ceva ce poţi avea sau nu poţi avea, nu există o abordare de genul „libertate, da!, dar…“, nu există libertate cu „dar“. Şi nu cred că Hillary Clinton s-a referit la singura măsură, devenită publică din zona financiar bancară, menită să limiteze terorismul, şi mă refer aici la scoaterea de pe piaţă a bancnotei de 500 de euro.

    Mă mai gândesc că şi preşedintele turc, altfel nu un campion al democraţiei, are un cât de dreptate când spune că unul din teroriştii din Bruxelles a fost arestat în Turcia în 2015, apoi extrădat în Belgia şi că Turcia a avertizat autorităţile locale de apucăturile individului, dar acestea nu au luat măsuri; sau, dacă au luat măsuri, acestea nu au avut efect.
    Mă gândesc că la fel de multă dreptate are şi Jamie Smith, fost agent al CIA, autor al cărţii  „Gray Work: Confessions of an American Paramilitary Spy“, care scrie într-un articol cât de simplu este pentru orice terorist să ajungă din nordul Africii în Europa, fără să fie în pericol să se înece cu supraaglomeratele bărci ale refugiaţilor ce se îndreaptă spre Grecia sau Italia şi fără să se bălăcească în noroaiele din Macedonia sau să se rupă în garduri de sârmă ghimpată.

    Mă gândesc că forţa (Hillary Clinton spune că ISIS trebuie înfrântă şi că nu se poate negocia cu ei) s-ar putea dovedi neputincioasă. Spun asta privind la: unu, rezultatele luptelor pe care varii armate le poartă cu Statul Islamic de o bună bucată de vreme, doi, rezultatele unui deceniu de conflict în Afganistan, şi trei, la un grafic al deceselor survenite din cauza terorismului în vestul Europei, grafic care ilustrează acest text. Campionii deceselor sunt Marea Britanie, între 1970 şi 1998, în urma atentatelor IRA. Urmează Spania, unde au acţionat în anii ’80 şi ’90 organizaţiile separatiste basce. Forţa nu a însemnat nimic în rezolvarea acestor conflicte; la reducerea lor a contribuit mai degrabă un amestec de politică, economie şi diplomaţie. Poate că o astfel de reţetă ar funcţiona, sau poate nu, şi în cazul ISIS.

    În cele din urmă mă văd nevoit să spun că atentatele au fost şi sunt imputabile 100% serviciilor secrete, de oriunde ar fi acestea. Nu detaliez, au fost o sumedenie de analişti care au spus asta în ultima vreme şi poate că serviciile ar trebui să îşi mute focusul de la pescuitul cu năvodul la pescuitul cu undiţa, al peştilor mari. Altfel vom avea abordări a la Liviu Dragnea: „Avem obligaţia să asigurăm pentru statul român capacitate investigativă, să nu fie ştirbită deloc, instituţiile abilitate ale statului să aibă capacitatea să protejeze cetăţenii români împotriva riscurilor teroriste….şamd“. În două decenii şi jumătate de presă am învăţat că orice „instituţie abilitată“ se va preocupa în România întâi de propriile interese şi jocuri, de culise, de putere sau de influenţă şi abia pe urmă îşi va folosi „capacitatea investigativă“, dacă mai rămâne, pentru „cetăţenii români“. Iar la nivel de lider european s-a manifestat un soi de nepăsare pe care au grefat elemente de marketing – vă amintiţi falsa manifestaţie a liderilor europeni după Paris? Şi dacă nu se rezolvă de la sine, dăm nişte bani şi poate scăpăm aşa (cazul aşa-zisei înţelegeri cu Turcia în problema refugiaţilor).

    Am întâlnit la profesorul de ştiinţe politice Marvin Folkertsma ideea de neo-leninism, un concept care cred că ni se potriveşte acum. Concret, leninismul s-a dezvoltat într-o perioadă în care legitimitatea politică era asociată cu un soi de expertiză care venea dintr-o iluzorie posesie de cunoştinţe superioare, expertiză asumată de liderii politici şi susţinută orbeşte de trepăduşii acestora. Puritatea ideologiei şi menţinerea dominaţiei politice a aşa-zisei elite erau ţeluri în faţa cărora alegerile, opinia publică, constituţia, legile, principiile democratice sau opoziţia politică nu reprezentau nimic. Dacă grefăm peste asta un conflict pe fundamente religioase, obţinem doar nenorocire.

  • Obiectivele noului CEO UPC România

    După ce am lucrat mulţi ani de zile în FMCG (Fast Moving Consumer Goods – n.r.) a ajuns să mi se pară interesantă contradicţia de termeni a acestui domeniu, dat fiind faptul că în momentul de faţă percep comunicaţiile mai rapide decât FMCG–ul. Este un domeniu mai complex, mai ales datorită faptului că industria telecomunicaţiilor este o industrie tânără şi neaşezată”, povesteşte Robert Redeleanu, numit CEO al UPC România în iunie anul trecut, după ce Severina Pascu a preluat conducerea operaţiunilor din Europa Centrală şi de Est a Liberty Global.

    Dinamismul companiei aflate într-una din cele mai competitive pieţe din România s-a reflectat în rezultatele de anul trecut ale companiei, care şi-a majorat veniturile nete cu 9,2% faţă de anul anterior, până la 633 de milioane de lei, a crescut numărul de clienţi care folosesc cel puţin un serviciu UPC până la circa 2,1 milioane şi s-a concentrat pe extinderea ariei de acoperire a serviciilor digitale, care au ajuns în alte 300.000 de case, mai multe cu 13% faţă de anul anterior. „2015 a fost pentru noi un an foarte bun, confirm că este cel mai bun an pentru noi din punctul de vedere al ratei de creştere a veniturilor, numărului de servicii şi numărului de clienţi pe care i-am adăugat anul trecut”, a spus CEO-ul UPC.

    Redeleanu, care anterior a lucrat ca chief marketing officer al UPC, având în responsabilitate departamentele de marketing, vânzări şi comunicare cu clienţii, nu este la prima experienţă de CEO: în intervalul 2009-2011 a lucrat ca director executiv al producătorului român de produse alimentare Scandia. Absolvent de Finanţe-Bănci la ASE, şi-a început cariera în departamentul de marketing al Unilever South Central Europe. În cei peste 20 de ani de carieră locală şi internaţională a acumulat în special experienţă în marketing şi vânzări. Între 2006 şi 2009 a deţinut rolul de director de marketing pentru Unilever Rusia, Ucraina şi Belarus, iar ulterior a preluat conducerea Scandia.

    „Serviciile şi produsul nostru se creează spontan, în momentul în care consumatorul foloseşte internetul, se uită la televizor, face o plată, toate lucrurile acestea măresc complexitatea businessului şi dependenţa pe care o avem pentru experienţa pe care oamenii noştri din prima linie o creează clienţilor. E cu mult diferit din perspectiva aceasta, dar îmi place cel puţin la fel de mult”, trasează Redeleanu principalele diferenţe ale domeniului, comparându-l cu cel în care a activat anterior. Totodată, experienţa de acum este eminamente diferită faţă de cealaltă prin prisma tipului diferit de guvernanţă. „Există beneficii majore din a face parte dintr-o corporaţie, care ţin de finanţare, strategie, inovaţie, mare parte din lucrurile acestea se întâmplă şi vin de la grup ca suport, în medii antreprenoriale eşti 100% pe picioarele tale, te finanţezi local, trebuie să generezi inovaţie exclusiv la nivel local, a fost o experienţă interesantă pentru mine, ce m-a transformat cu siguranţă în ceea ce am devenit astăzi.”

    În ce priveşte asemănările, acestea se leagă mai ales de înţelegerea clientului, a cărui experienţă a devenit, în ultimii ani, hotărâtoare în ce priveşte alegerea operatorului. „Pe de altă parte, ce se poate învăţa cu siguranţă din industria bunurilor de larg consum este obsesia de a înţelege clientul şi nevoile lui cu adevărat, lucru pe care cred că l-am adus şi în UPC. Este o chestiune culturală foarte puternică pe care pe mine m-a format în toţi anii în FMCG şi cu care am venit ca zestre în telecomunicaţii”, spune Redeleanu. În prezent, alături de îmbunătăţirea indicatorilor de performanţă ai companiei, se concentrează pe ridicarea nivelului de implicare a angajaţilor în cadrul acesteia. „Încerc să înţeleg şi mai bine care sunt motivaţiile, aspiraţiile, care este tipul de cultură care poate să creeze o atmosferă constructivă şi care să ajute businessul pe de-a întregul”, spune executivul care, după ce a devenit director general, a promovat în funcţii de top management o parte din membrii echipei sale. Spre exemplu, Bogdan Bucurei a devenit director de marketing, Lucian Mataoanu, director comercial, Goncalo Henriques – director customer care şi customer experience, iar Ionuţ Voinea – CTO. „Sunt oameni talentaţi, în care cred şi care au făcut pasul către top management.”

     

  • Aceast disc de cuarţ poate stoca 360 TB de date timp de 14 miliarde de ani

    Acest disc de cuarţ cât o monedă are o capacitate de 360 TB şi informaţiile inscripţionate pot rămâne descifrabile timp de 14 miliarde de ani, potrivit futurism.com

    Să punem  lucrurile în perspectivă: Pământul are o vârstă de 4.5 miliarde de ani, iar universul 13.8 miliarde de ani.

    Cercetătorii de la Universitatea Southampton din Marea Britanie au dezvoltat o tehnologie care este capabilă să stocheze 360 terabiţi de informaţie într-un disc de cuarţ de mărimea unei monezi. Astfel, am putea stoca întreaga istorie a umanităţii.

    Cercetătorii au folosit un laser cu pulsaţii de câteva femtosecunde pentru a scrie informaţia binară în structura 3D a cuarţului la o scară nanometrică. Citirea discului se face la rândul său tot cu un asemenea laser. Sistemul de stocare este şi destul de rezistent, poate rezista la temperaturi de 157 de grade Celsius.

    Echipa de cercetare a inscripţionat pe disc lucrări precum ”Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”, ”Optica” lui Newton, ”Magna Carta” şi Biblia versiunea King James.
     

  • So! Coffee sparge gheaţa în Capitală cu o cafenea în Gara de Nord

    Prima cafenea So! Coffee din Bucureşti s-a deschis în Gara de Nord, în urma unei investiţii de peste 150.000 de euro a companiei Lagardere Travel Retail. Localul are o capacitate de 80 de locuri şi este al patrulea spaţiu pe care firma îl deschide în Gara de Nord, alături de două magazine de tip news & convenience, sub brandul Relay, şi un restaurant Subway în sistem de franciză.

    În afară de cafeneaua concept deschisă în Gara de Nord, Lagardere Travel Retail mai operează în România două cafenele sub brandul So! Coffee, în Aeroportul Internaţional Avram Iancu din Cluj-Napoca şi Aeroportul Internaţional Traian Vuia din Timişoara.

    So! Coffee este un concept internaţional de cafenele prezente în zone de tranzit, precum aeroporturile şi gările, şi cuprinde, în total, 60 de cafenele în Polonia, Cehia, Franţa, Spania şi România.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Bucureşti devine destinaţie turistică şi de city break. Peste 1,5 milioane de turişti au vizitat Capitala în 2015

    Capacitatea de cazare a Bucureştiului aproape că s-a triplat în ultimii 15 ani. Dacă în anul 2000 erau 7422 de locuri de cazare, în prezent sunt 19.784 de locuri de cazare. Au apărut atât hoteluri noi, dintre care o parte sunt operate în management sau sub franciză de către lanţuri internaţionale, precum şi multe apartamente în regim hotelier clasificate oficial şi hosteluri, dedicate în special tinerilor.

    La ora actuală, de pe Aeroportul Internaţional Henri Coandă operează 32 de companii aeriene, dintre care 8 sunt low cost. Principalele destinaţii ca număr de zboruri sunt Londra, Viena, Frankfurt, Roma, Istanbul, Amsterdam şi Paris iar în total sunt operate 66 de destinaţii directe. De asemenea, în Bucureşti sunt prezente 16 branduri hoteliere internaţionale.

    „În ultimii ani, infrastructura Bucureştiului s-a îmbunătăţit considerabil, iar oraşul a devenit destul de curat şi îngrijit. Turiştii străini sunt atraşi atât de către oportunităţile de distracţie, de viaţa non stop a Capitalei, precum şi de preţurile foarte accesibile. O formă de cazare din ce în ce mai căutată o reprezintă apartamentele în regim hotelier. Amplasate ultracentral şi central, acestea oferă un raport calitate-preţ excelent. Pe de altă parte, în Bucureşti au loc foarte multe evenimente, de orice natură, iar oraşul este recunoscut ca fiind foarte sigur”, declară Dan Anghelescu, consultant în turism şi iniţiator al proiectului BookingBucharest.ro – un ghid complet al Bucureştiului care reuneşte o echipă de consultanţi în turism care se vor dedica promovării Capitalei precum şi studiilor privind turismul bucureştean.

    Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în 2014, Bucureştiul a primit 1.510.222 de turişti care au înregistrat 2497182 de înnoptări. Dintre aceştia, 645.718 au fost turişti români iar 864.504, turişti străini. Cifra turiştilor a crescut de la an la an, în 2013 fiind înregistraţi 1.328.190 de turişti, iar în 2012, 1.245.425 de turişti. Ca să vă faceţi o idee, în 2001 Bucureştiul primea doar 471.126 de turişti.

    La ora actuală, Bucureştiul are aproape 400 de structuri de cazare clasificate si 11.548 spatii de cazare, de la hoteluri de 5 stele până la hosteluri, vile şi reţele de apartamente în regim hotelier. Referitor la hoteluri, Bucureşti are 11 hoteluri de 5 stele, 77 de hoteluri de 4 stele, 64 de hoteluri de 3 stele, 20 hoteluri de 2 stele, 5 hoteluri de o stea. După cum se vede, majoritatea hotelurilor sunt dedicate oamenilor de afaceri şi orientate, deci, pe segmentul business.

    Însă în ultimii ani s-au dezvoltat şi structurile de cazare dedicate tinerilor, Bucureşti având 42 de hosteluri autorizate. De asemenea, există 483 apartamente in regim hotelier clasificate la 3*, care totalizează peste 1100 de locuri de cazare.

    Iată care este structura turiştilor care sosesc în Bucureşti:

    1. Turişti de afaceri şi de evenimente (MICE) – pondere de 60%
    2. Turişti de city break – pondere de 20%
    3. Turişti care iau parte la circuite ale României şi aleg 1-2 nopţi de cazare în Bucureşti – 10%
    4. Alte categorii de turişti: concerte, vizite la prieteni etc.

    Este important de menţionat că media de sub 2 nopţi de cazare per turist este normală în cazul unui oraş mare, unde majoritatea vizitatorilor participă la un eveniment sau aleg petrecerea unui week-end (city break).

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Birocraţia fiscală la început de 2016

    Iată că a sosit şi data de 01 ianuarie 2016 şi – odată cu ea – au intrat în vigoare noile coduri ale legislaţiei fiscale, Codul fiscal şi cel de procedură fiscală. Anterior însă, doar în perioada 28 – 31 decembrie 2015, au fost publicate în Monitorul Oficial nu mai puţin de 30 de ordine ANAF şi MFP.

    Dincolo de toate speranţele mediului de afaceri, privind mult promisa şi mediatizata relaxare fiscală pe care o va aduce noul cod fiscal, ce constatăm însă mai întâi de toate? Că un sistem incapabil să-şi încaseze creanţele fiscale la nivelul decent al mediei Uniunii Europene apelează la reglementări conjuncturale, sistemul fiscal fiind dominat de modificări ale celor două coduri (respectiv fiscal şi de procedură fiscală) printr-o serie de ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern şi ordine ANAF şi MFP.

    Nu neg că multe din aceste reglementări pot aduce un plus de consistenţă în aplicarea unitară a legislaţiei fiscale – în special din perspectiva conţinutului şi modelului unor formulare ce urmează a fi utilizate –  dar trebuie să admitem că ritmul acesta, extrem de alert, de emitere şi de publicare de acte normative este unul foarte supărător pentru mediul de afaceri. Iar astfel, stabilitatea şi predictibilitatea legislaţiei fiscale rămân, în continuare, doar la nivel de deziderat. Mai mult decât atât, toată această avalanşă de acte normative poate avea chiar un efect de bumerang, şi, în loc să reglementeze, să afecteze chiar coerenţa în aplicarea în practica fiscală de zi cu zi a noilor prevederi ale legislaţiei fiscale.

    Din păcate, sarabanda aşa-ziselor noutăţi din domeniul fiscal a continuat şi după data de 01 ianuarie 2016. Şi, din motive de spaţiu, o să mă refer doar la două dintre ele.

    Anul trecut, printr un ordin al ANAF, a fost introdusă obligativitatea agenţilor economici de a întocmi şi a depune formularul 088, în baza căruia organele fiscale să evalueze capacitatea acestuia de a desfăşura activitate economică, în vederea atribuirii unui cod valid de TVA. Şi asta inclusiv în situaţiile în care contribuabilii sunt obligaţi, prin efectul legii Codului fiscal, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire al cifrei de afaceri de 220.000 lei. Păi atâta timp cât Codul fiscal prevede obligativitatea – şi nu opţiunea! – înregistrării în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire, poate veni un ordin ANAF să limiteze această înregistrare de îndeplinirea unor criterii suplimentare în acest sens? Dacă contribuabilul a atins cifra de afaceri respectivă, acest fapt nu presupune implicit că dispune de această capacitate? Şi iată că această reglementare – în loc să fie pusă în acord cu prevederile obligatorii ale Codului fiscal – tocmai a fost reiterată şi actualizată recent printr un alt Ordin al ANAF (respectiv nr. 3841), publicat în Monitorul Oficial în data de 06 ianuarie 2016.

    Cea mai spectaculoasă modificare fiscală a începutului de an este însă, în opinia mea, noul model şi conţinut al declaraţiei informative 394, reglementate prin Ordinul ANAF nr. 3769, publicat în Monitorul Oficial în ziua imediat următoare, adică în data de 07 ianuarie 2016. În noua accepţiune, completarea acestui formular devine extrem de complicată şi de greoaie şi – cu siguranţă – va antrena eforturi suplimentare considerabile din partea firmelor în vederea completării corecte a acestuia, iar dificultatea constă în faptul că tranzacţiile societăţii sunt supuse declarării defalcate conform posibilităţilor existente în Codul fiscal.

    Ca element de noutate apare obligaţia declarării inclusiv a unor situaţii ce nu ţin neapărat de aplicarea sistemului de TVA – cu titlu de exemplificare, precizez că se vor declara inclusiv achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane fizice sau de la persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA. Mai mult decât atât, dacă în decontul perioadei fiscale de raportare se înregistrează o sumă negativă a TVA (în termeni populari, TVA de rambursat), contribuabilul trebuie să completeze două tabele cu achiziţiile şi livrările pe categorii principale de tranzacţii, pentru a explica cauza înregistrării unei sume TVA de rambursat. Practic, o mare parte din decontul de TVA formular 300 îl regăsim astfel preluat şi în cuprinsul declaraţiei informative 394.

    Toate aceste obligaţii declarative la nivelul firmelor vin în contextul în care unele sectoare rămân în continuare dereglementate. Tocmai aici intervine contradicţia legislaţiei fiscale: oscilaţia între suprareglementare şi dereglementare. Am în vedere aici, în primul rând, lipsa nepermisă a unor norme procedurale, clare şi explicite, privind controalele efectuate de Direcţia Antifraudă Fiscală: o durată maximă a acestor controale sau a perioadelor în care acestea pot fi suspendate, un număr maxim al acestor controale pentru aceeaşi perioadă şi aceeaşi categorie de impozite, posibilitatea instituţionalizată a unei discuţii finale cu contribuabilul (similară celei din procedura inspecţiei fiscale) etc. Dar, cum anul este abia la început, nu ne rămâne decât să sperăm că vor apărea şi unele acte normative care să reglementeze şi aceste aspecte.

  • Britanicii de la Faist caută 200 de oameni pentru fabrica de componente din Oradea

    Furnizorul de componente pentru infrastructura telecom şi industria auto Faist Mekatronic, parte a grupului britanic Faist, are în plan să recruteze în acest an 200 de oameni pentru fabrica deţinută în Oradea, unde lucrează aproximativ 1.400 de angajaţi.

    În urma investiţiilor realizate la Oradea, capacitatea de producţie a fabricii a crescut anul trecut cu 30%.

    Faist Mekatronic produce la Oradea piese turnate din aluminiu, având proiecte atât pentru infrastructura de telefonie mobilă, pentru  Ericsson, cât şi proiecte în industria auto pentru companiile Mahle, Borg Warner, Hella, Kahrein, Ina Schaeffler, Konsberg, Brose sau grupul Magna.

    „Pentru acest an avem în plan investiţii de aproximativ 10 milioane de euro. Unul dintre proiecte vizează realizarea propriei matriţerii pentru dezvoltarea produsele noastre, însă vom face investiţii şi într-o secţie de asamblare“, a declarat pentru ZF Transilvania Remus Cotuţ, director general al Faist Mekatronic.

    Anul trecut compania a investit aproximativ 15 milioane de euro în extinderea capacitaţii de producţie şi achiziţionarea unor noi utilaje, iar în urma investiţiilor realizate suprafaţa fabricii Faist de la Oradea a crescut de la 16.500 de metri pătraţi la peste 25.000 de metri pătraţi. În urmă cu doi ani, Faist a mai investit încă aproximativ 8 milioane de euro în achiziţia de noi utilaje.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un fost corporatist şi un publicitar au creat de la zero propria marcă de bere 100% românească

    Tulceana, Parâng sau Arădeana sunt doar câteva dintre mărcile care au rămas doar cu numele în istoria berii româneşti. Un fost angajat de corporaţie şi un publicitar speră să revitalizeze tradiţia producţiei de bere în micile fabrici locale şi să îşi facă loc printre giganţii care domină piaţa.

    „Ne-am identificat cu zăganul, o pasăre vânată până la dispariţie, atât datorită proximităţii de vârful Zăganu, unde se află microberăria, cât şi printr-o paralelă cu faptul că fabricile mici de bere din România au dispărut asemenea zăganului“, descriu Laurenţiu Bănescu şi Alexandru Geamănu alegerea numelui produsului creat prin start-up-ul lor, Fabrica de Bere Bună. Cei doi au investit 250.000 de euro în aceasta şi au ajuns la break-even după un an, ajungând să îşi aducă berea nepasteurizată, îmbuteliată şi etichetată manual în 120 de spaţii.

    Microberăria aflată la poalele munţilor din Măneciu-Ungureni, cu o capacitate anuală de producţie de 4.000 de hectolitri, este „o picătură în oceanul berii de pe piaţa locală de 16 milioane de hectolitri“, după cum observă cei doi antreprenori.  Ideea „năstruşnică“, după cum le place să spună, de a începe o astfel de afacere le-a venit din dorinţa de a se lansa în antreprenoriat, cu un produs pe gustul lor, fără să aibă până în acel moment tangenţe cu producţia berii. Laurenţiu Bănescu a absolvit Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune în cadrul Academiei de Studii Economice în 2001 şi, după absolvire, a lucrat vreme de zece ani pentru mai multe companii multinaţionale printre care Coca-Cola, Red Bull, Henkel şi Tuborg.

    Alexandru Geamănu a studiat în cadrul Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti. Nu a profesat niciodată însă în domeniu şi şi-a construit cariera în publicitate, în BTL, în agenţii precum D’Arcy, Saatchi & Saatchi, Mercury şi Odyssey. „Cred că a fost o combinaţie de timing foarte bun cu noroc şi perseverenţă“, descriu ei momentul când s-au hotărât să înceapă antreprenoriatul. De la prima discuţie, din decembrie 2012, a durat aproape un an până să vândă prima bere produsă în Fabrica de Bere Bună. Au căutat iniţial fabrici de bere din străinătate pe care să le aducă în România, dar costurile prea mari i-au îndemnat să îşi îndrepte atenţia spre piaţa locală.

    Au găsit astfel fabrica de bere închisă, după ce îşi încetase producţia în urma unui faliment, şi aflată în conservare la poalele vârfului Zăganu (Carpaţii Orientali), aproape de staţiunea Cheia. Au descoperit pe parcurs că nu era foarte bine conservată, dar au reuşit să depăşească problemele echipamentelor, iar achiziţia şi modernizarea fabricii i-au costat aproximativ 250.000 de euro, parte fonduri proprii, iar restul, finanţare de la bănci. Primul pas în dezvoltarea afacerii a fost găsirea unui nume reprezentativ pentru berea lor, autentic şi românesc. „A fost un brainstorming intens, în care am trecut prin cel puţin 50 de nume, care mai de care mai neaoşe, iar în cele din urmă am ales să ne întoarcem la origini, la masivul Zăganu“, spun cei doi antreprenori. Au început producţia în extrasezon, în luna octombrie 2013, cu volume mici, din cauza autorizaţiei de a vinde berea primite după sezonul de vară, şi au reuşit să se apropie, în lunile de vară, de aproximativ 50% din capacitatea de producţie. În restul anului, produc la aproximativ 20% din capacitatea fabricii, îmbuteliind doar la cerere.

    Conceptul de „microberărie“ abia începe să fie folosit în România, dar este foarte dezvoltat în Statele Unite ale Americii, unde cele peste 3.500 de microberării deţin o cotă de piaţă de circa 22%, potrivit lui Geamănu. Mai aproape, la nivel european, celebrele abaţii belgiene sau berării germane ţin capul de afiş în acest tip de industrie, chiar dacă, la scurt timp după Revoluţie, piaţa avea potenţial şi în România. „Dacă la începutul anilor ’90 în România erau active 125 de fabrici de bere, astăzi mai sunt sub 20. Mai mult decât atât, în urmă cu câteva zeci de ani, fiecare zonă a României avea berea ei şi un motiv de mândrie locală – Tulceana, Parâng, Arădeana, Caraş, Orădeana sau Sarmis. Credem că numele este reprezentativ pentru ceea ce vrem noi să facem: să ajutăm la revitalizarea unei industrii cândva înfloritoare în România – producţia de bere locală, independentă“, spun cei doi. Potrivit lor, existau cam trei astfel de berării în fiecare judeţ, iar oamenii ţineau la un „patriotism local“, de a bea tipul de bere specific zonei în care se aflau.

  • Abilităţi de bază pe care orice candidat trebuie să le deţină

    Când vorbim despre deficitul de competenţe, de multe ori suntem concentraţi pe tipuri de competenţe puternice specifice domeniului. Cu toate acestea, abilităţile de bază, sunt cruciale pentru succesul oricari angajat în ziua de astăzi.

    Aceste competenţe sunt la mare căutare,  iar dacă vrei să fii angajat trebuie să te asiguri că ai aptitudinile pe care angajatorii le caută. Iată care sunt principalele competenţe de bază pe care orice angajat profesionist ar trebui să le stăpânească astăzi:

    1. Abilităţi de conducere (leadership)

    Directorii executivi consideră că există un deficit de abilităţi de conducere în forţa de muncă. Dacă vrei să ieşi în evidenţă ca un lider puternic, trebuie să fii sigur că nu confunzi “abilităţile de conducere” cu “abilităţile de management.”
    Abilităţile de management sunt baza leadershipului, iar acestea includ lucruri cum ar fi capacitatea de completa formulare de evaluare, de a organiza reuniuni, de a folosi software-ul de management. Ceea ce directorii caută cu adevărat sunt abilităţile de conducere – de exemplu, capacitatea de a lua decizii dificile, de a inspira angajaţii şi prioritizarea muncii.

    2. Abilităţi de colaborare

    Un raport al “Economist Intelligence Unit” a constatat că 63% dintre directori sunt de părere că astăzi, forţa de muncă stă prost la capitolul aptitudini de colaborare şi muncă în echipă. Cum îţi dai seama dacă personal îţi lipsesc astfel de competenţe? Încearcă să îţi raspunzi singur la următoarele întrebări:
    – Crezi că abordarea ta este întotdeauna cea mai bună?
    – Urăşti faptul că ceilalţi angajaţi se pot îndoi de abordarea ta?
    – Urăşti să lucrezi la taskuri care necesită să te bazezi pe ceilalţi pentru a respecta termenele limită?
    Dacă răspunzi “da” la oricare dintre aceste întrebări, înseamnă că îţi lipsesc abilităţile de colaborare vitale pe care orice angajator le caută.

    3. Gândire critică şi abilităţi de rezolvare a problemelor

    Tot sondajul Economist Intelligence Unit a confirmat că directorii de afaceri cred că există un deficit de gândire critică şi abilităţi de rezolvare a problemelor în rândul angajaţilor. Mediile corporatiste sunt în mod constant asaltate de probleme care poate stopa sau stagna proiectele. Ca urmare, angajatorii doresc angajaţi creativi în rezolvarea problemelor şi care pot prospera în situaţiile dificile. Ei vor ca angajaţii să fie pozitivi şi de succes în faţa adversităţii.

    4. Abilităţi de comunicare

    Prin “comunicare”, vreau să spun mai mult decât capacitatea de a face schimb de informaţii cu colegii, faţă în faţă, la telefon, prin intermediul e-mailurilor sau al rapoartelor. Aproape oricine poate face asta. Mai degrabă, angajatorii sunt în căutarea persoanelor cu abilităţi de comunicare avansate. Întreprinderile doresc angajaţi experţi care pot comunica idei complexe în mod clar. Persuasiunea şi negocierea sunt competenţe esenţiale în acest sens. Dacă vrei să fii demn de angajat va trebui să stăpâneşti aceste abilităţi de comunicare avansate.

    Aceasta înseamnă că un candidat ideal trebuie să aibă acest “set de abilităţi de bază” avansate specifice domeniului. Dacă doreşti să îţi asiguri viitorul succes în carieră, va trebui să te asiguri că  abilităţile tale vor impresiona angajatorii. Începe prin perfecţionarea abilităţilor în cele patru domenii critice menţionate mai sus.