BusinessMagazin

Tag: birouri

  • Din nou pe print, mai digitali ca niciodată

     Dincolo de varianta digitală a revistei, şi activitatea noastră, a redacţiei Business MAGAZIN, s-a mutat în mediul digital, la fel ca în situaţia multora dintre companiile despre care am scris. Toate interviurile, care mai de mult se făceau faţă în faţă, în birourile de sticlă din Pipera, de pildă, s-au desfăşurat prin e-mail, WhatsApp, Zoom sau alte platforme digitale de comunicare. La fel cum au spus majoritatea celor cu care am discutat, am descoperit modalităţi de a face lucrurile la care nu ne gândeam înainte. Ne întoarcem cu învăţăturile acestei perioade la print, dar mai pregătiţi ca niciodată pentru mediul digital, hotărâţi să continuăm proiectele începute în această perioadă acolo.

    Jurnal de coronavirus: sfârşitul businessului (şi al lumii) aşa cum îl ştim
    „Fără precedent” sunt cuvintele care au apărut în multe dintre titlurile de pe site-ul Business MAGAZIN din ultima săptămână. Weekendul în care se anunţau primele îmbolnăviri de COVID-19 în România avea să fie poate ultimul cu gândul la city breakuri, restaurante şi vacanţe înainte de o lungă perioadă de incertitudini.

    Ratări la mustaţă. Ce tranzacţii nu s-au mai făcut în România şi care sunt motivele?
    Dacă nu ar fi, nu s-ar mai povesti. Despre unii însă se povesteşte chiar dacă, de fapt, nu au fost. Nu au mai fost. Aşa s-ar putea descrie povestea unora dintre tranzacţiile care au fost pe cale să fie parafate de-a lungul timpului pe piaţa locală, însă factori neprevăzuţi au făcut ca toate planurile să fie date peste cap, iar mutările să fie ratate… la mustaţă. Care sunt tranzacţiile care nu au mai fost făcute în România?

    „Ţinta iniţială de deficit bugetar era pentru 2020 de 3,6%. Cu măsurile care s-au luat ulterior discutăm deja de un deficit de 4,6-4,8% – opinia Consiliului Fiscal. În noile condiţii este clar că economia nu va mai creşte cu 4% în 2020.” Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank

    „Am văzut o diversitate de motive pentru care tranzacţiile eşuează, indiferent de caracterul lor exclusiv sau competitiv”,
    Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance  în cadrul firmei de  audit şi consultanţă  a Deloitte România

    „În perioade dificile, cum este cea prin care trecem acum, solidaritatea şi responsabilitatea sunt cruciale. Când distanţa socială devine o măsură preventivă, trebuie să rămânem împreună prin alte mijloace. Iar solidaritatea este unul dintre ele”, Chrstina Verchere, director general executiv şi preşedinte al directoratului OMV Petrom

    Cum îşi reinventează afacerile micii antreprenori români
    Business MAGAZIN a  bătut – virtual – la uşa unora dintre antreprenorii care şi-au spus poveştile în cadrul proiectului Afaceri de la zero derulat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Banca Transilvania. Încearcă să se reinventeze, să se reprofileze, să supravieţuiască. Dar iau în calcul şi eşecul, mai ales că instabilitatea este singura certitudine. Unii îşi caută o nişă neatacată până acum, cu speranţa că s-ar putea transforma într-o strategie pe termen lung. Toţi încearcă, se transformă.

    Viaţă de corporatist (izolat la domiciliu)
    Într-un articol de copertă recent scriam despre viaţa angajaţilor în open space – observam cât de mici sunt spaţiile alocate angajaţilor în birourle din România, cât de greu este să ne adaptăm la obiceiurile colegilor şi cum, de multe ori, simţim nevoia să facem de acasă lucrurile importante pentru muncă. A trecut doar o lună de atunci, glumele „colegului de bancă” au devenit amintiri, iar open space-ul pare să fi intrat la capitolul istorie. Ce înseamnă experimentul global al muncii de acasă şi care sunt posibilele urmări ale acestuia?

    „Atunci când lucrezi de acasă te poţi pierde în sarcinile zilnice şi nu vei simţi tranziţia dintre ziua «la birou» şi terminarea programului. De aceea, este foarte important să îţi menţii programul de lucru asemănător cu cel pe care îl aveai la birou.” Dan Puică, CEO Bestjobs

    „Dacă pentru angajator, mai ales în perioadă de criză, telemunca poate fi o sursă de reducere a cheltuielilor (sau de externalizare, în sensul trecerii lor în sarcina angajatului), pentru angajat ceea ce îi este vândut ca libertate poate fi perceput (şi este) în acelaşi timp ca o imixtiune a muncii în viaţa lui privată şi în relaţiile personale.”
    Alexandru Dincovici, sociolog, fondator Izibiz Consulting

    Drama patronilor şi angajaţilor din industria hotelurilor, restaurantelor şi cafenelelor
    Sosirea primăverii era, de obicei, momentul mult aşteptat din an deopotrivă pentru patronii şi angajaţii din HoReCa. Criza provocată de pandemia de COVID-19 la nivel global a paralizat una dintre cele mai efervescente industrii din economiile de pretutindeni. În România, numărul celor care şi-au pierdut locul de muncă în acest domeniu a depăşit deja, potrivit specialiştilor din piaţă, 100.000 de oameni, iar mai mult de un sfert dintre businessuri e posibil să nu îşi mai deschidă niciodată porţile. Cu ce soluţii vin jucătorii ale căror afaceri se află astăzi la răscruce?

    „Este o perioadă interesantă dintr-o anumită perspectivă: simţim acea emoţie antreprenorială. Suntem din nou la început, ca acum 16 ani, dar într-o lume total diferită.”
    Dragoş Petrescu, preşedinte şi fondator Grup City Grill

    STAU PE CASH. Cine sunt antreprenorii care şi-au vândut afacerea înainte de criză?
    Au fondat şi au vândut unele dintre cele mai mari afaceri antreprenoriale româneşti chiar îninte ca norul pandemiei să umbrească evoluţia afacerilor din toată lumea. Doar în ultimii doi ani au încasat pentru tranzacţiile parafate cu giganţi – străini mai ales, dar şi români – în jur de 1 miliard de euro în total. Banii nu i-au folosit însă, aşa cum probabil mulţi alţii ar fi visat să facă, pentru a se retrage pe o insulă privată sau pentru a călători în jurul lumii. Cine sunt ei?

    Agendă de CEO (izolat la domiciliu). 7 întrebări pentru lideri ai businessului din România
    Am scris recent despre noua realitate a angajaţilor din România, despre cum îşi împart timpul între sarcinile de birou şi viaţa de acasă, precum şi despre faptul că mulţi dintre ei îşi doresc să păstreze o parte din lecţiile deprinse în ultimele săptămâni. Această nouă realitate adusă de pandemie globală nu a ocolit pe nimeni, indiferent de nivelul aflat în carieră sau de industria din care face parte. Cum s-a schimbat agenda zilnică – mai ales în materie de priorităţi – a liderilor din mediul de afaceri românesc?

    „Sigur lipseşte interacţiunea umană, va trebui să o reluăm când va fi posibil. Însă acest mod de lucru ne-a forţat să adoptăm rapid tehnologii noi care ajută la productivitate. În plus, economisim până la 3 ore pe zi care erau petrecute în trafic. Ne gândim să implementăm un program flexibil, astfel ca lucrul de acasă să devină mai degrabă o regulă decât o excepţie.”
    Iulian Stanciu, fondator şi CEO eMAG

    „Cred că prima lecţie pe care o putem învăţa încă de pe acum este legată de managementul crizei şi de planul de continuitate a afacerii, pe care se presupune că fiecare companie ar trebui să îl aibă. Această criză  ne-a arătat cu cea mai mare claritate cât de important este acest exerciţiu şi cât este de util.” Murielle Lorilloux, CEO Vodafone România

    „Izolarea socială ne va face, cel mai probabil, să fim mai apropiaţi unii de alţii, să fim mai participativi şi mai implicaţi în comunitate, iar asta nu poate fi decât un lucru bun. Vom ajunge să apreciem mai mult viaţa, să fim mai responsabili şi să investim mai mult în sănătatea noastră şi în măsurile de prevenţie şi siguranţă în societate.”
    Sergiu Manea, CEO BCR

    Sfârşitul work life balance-ului?
    Graniţa dintre viaţa personală şi viaţa profesională devine aproape imposibil de stabilit în contextul pandemiei globale. Este acesta începutul unui nou stil de muncă?

    „Fiind nevoiţi să ne petrecem timpul în casă şi ca atare să adaptăm şi programul de lucru noului context, fără posibilitatea de a desfăşura alte activităţi, în afara celor casnice, putem avea senzaţia că programul de lucru nu s-a terminat. Avem tentaţia de a rămâne logaţi pe calculator, de a răspunde e-mailurilor sau telefoanelor primite de la colegi, condiţii în care ne putem simţi stresaţi, suprasolicitaţi, dorind să revenim la birou.” Raluca Peneş, HR manager Smartree

    Cu reflectoarele stinse
    Au trecut mai bine de două luni de când reflectoarele în sălile de spectacol din ţară (şi nu numai) s-au stins. Majoritatea celor care lucrează în domeniul artelor spectacolului
    şi-au folosit creativitatega pentru a-şi continua munca „în sufragerie”, la fel cum angajaţii multinaţionalelor şi-au mutat şi ei birourile în case. Cu toţii aşteaptă însă întoarcerea în sălile de spectacol. 

    „Ştim cu toţii că teatrul românesc a devenit  o componentă organică a vieţii publice, afluenţa de spectatori din ultimii ani la teatru, nu numai din Bucureşti, ci şi din provincie, este excepţională. Sălile sunt pline, lumea vine la teatru pentru că s-a învăţat să vină şi are nevoie de el  – lucrul acesta nu poate fi neglijat – s-a văzut acest lucru şi în audienţa online a spectacolelor noastre.” Ion Caramitru, actor, directorul general al Teatrului Naţional Bucureşti

  • Continuă declinul pentru Uber. Compania întâmpină tot mai multe probleme: lasă fără loc de munca mii de oameni şi inchide zeci de birouri

    Uber Technologies Inc. renunţă la 3.000 de posturi  şi închide 45 de birouri din domenii precum cel al tehnologiilor de autovehicule autonome, potrivit presei internaţionale. Măsurile sunt luate de CEO-ul Dara Khosrowshahi care încearcă să menţină compania la linia de plutire în contextul pandemiei de coronavirus.

    El a anunţat aceste planuri într-un e-mail trimis angajaţilor luni, cu mai puţin de două săptămâni după ce compania a anunţat că va elimina 3.700 de poziţii şi că plănuieşte să economisească mai mult de 1 miliard de dolari din cheltuielile fixe. Decizia de luni a Uber înseamnă că în doar o lună renunţă la un sfert din forţa de muncă a companiei.

    Serviciul de ride sharing al Uber a înregistrat o scădere de 80% în aprilie anul acesta comparativ cu anul anterior. „Serviciul de livrări de mâncare la domiciliu, Uber Eats,  a fost un punct luminos în această criză, dar afacerile din prezent nici măcar nu se apropie de acoperirea cheltuielilor”, a declarat CEO-ul companiei în presa internaţională.

     

  • Revoluţie pe piaţa muncii

    CEO-ul Twitter, Jack Dorsey, a trimis un e-mail angajaţilor săptămâna trecută în care a anunţat că le permite acestora să lucreze de acasă permanent, chiar şi după ce pandemia de COVID-19 trece, potrivit unui articol publicat iniţial pe platforma buzzfeed.com şi preluat ulterior de alte publicaţii. Twitter devine astfel prima companie care îşi lasă angajaţii să lucreze de acasă pe un termen nedefinit. Câteva dintre locurile de muncă din companie necesită totuşi prezenţa permanentă – cum ar fi cele referitoare la administrarea serverelor, iar pentru acestea angajaţii se vor întoarce la serviciu. „Am fost foarte atenţi la modul în care am abordat această situaţie în contextul în care ne-am numărat printre primele companii care s-au mutat la un model de work-from-home”, a declarat pentru BuzzFeed News un purtător de cuvânt al companiei. „Vom continua să fim atenţi şi să punem siguranţa oamenilor şi a comunităţilor noastre pe primul loc.”
    Twitter şi-a încurajat angajaţii să lucreze de acasă în martie, pe măsură ce coronavirusul a început să se răspândească în Statele Unite. Alte companii tech – printre care Microsoft, Google, Amazon – au făcut acelaşi lucru. În luna martie, şeful departamentului de resurse umane al Twitter, Jennifer Christie, a declarat că munca în cadrul companiei „nu va mai fi probabil niciodată la fel”. Dorsey a spus în e-mailul trimis angajaţilor că este puţin probabil ca Twitter să îşi deschidă birourile înainte de septembrie şi că, de asemenea, călătoriile profesionale vor fi anulate tot până atunci, cu foarte puţine excepţii.
    Compania va anula toate evenimentele care necesită prezenţă fizică pentru restul anului şi va analiza planurile pentru 2021 mai târziu în cursul acestui an. De asemenea, compania a ridicat nivelul veniturilor pentru achiziţia de echipamente la 1.000 de dolari pentru toţi angajaţii. Twitter are aproximativ 4.900 de angajaţi.
    Giganţi din industria tech precum Facebook sau Alphabet (Google) au anunţat că îşi lasă angajaţii să lucreze de acasă până la finalul anului. Google a anunţat că îşi roagă angajaţii să îşi ia o zi liberă pe 22 mai, ca urmare a burnoutului cauzat de work-from-home în perioada pandemiei, scrie Reuters.

  • Industria despre care puţini vorbesc, dar care este la fel de afectată de pandemie ca domeniul HoReCa sau al transporturilor. Mii de angajaţi sunt în pauză de activitate de la începutul izolării şi nu ştiu când vor putea să înceapă din nou munca

    Găsiţi aici varianta e-paper a revistei: e-paper Business MAGAZIN.

    Au trecut mai bine de două luni de când reflectoarele în sălile de spectacol din ţară (şi nu numai) s-au stins. Majoritatea celor care lucrează în domeniul artelor spectacolului şi-au folosit creativitatea pentru a-şi continua munca „în sufragerie”, la fel cum angajaţii multinaţionalelor şi-au mutat şi ei birourile în case. Cu toţii aşteaptă însă întoarcerea în sălile de spectacol.

    Dezbaterea despre adaptabilitatea teatrului merge departe în urmă în istorie, până în vremurile lui Shakespeare. Teatrele elisabetane, care erau în centrul vieţii publice, erau frecvent închise în Londra în perioada epidemiei de ciumă. La fel ca politicienii din prezent, autorităţile londoneze din secolul al XVI-lea erau îngrijorate că oamenii care se îngrămădeau pentru a vedea anumite spectacole din sălile închise ar fi fost în pericol de infectare. Regula oficială era pe atunci că, odată ce rata de mortalitate trecea de 30 de persoane pe săptămână, spectacolele erau anulate, potrivit informaţilor postate pe pagina teatrului londonez Rose Theatre Kingston. Prin urmare, fiindcă teatrele stăteau pe atunci mai mult închise decât deschise, trupa de teatru de care Shakespeare a aparţinut în cea mai mare parte a carierei, The King’s Men – Oamenii Regelui, se baza pe daruri regeşti şi pe turnee în provincie pentru a-şi compensa „box office-ul” pierdut. Totodată, Shakespeare însuşi ar fi fost nevoit să se reinventeze şi să se orienteze pe scrierea de poeme în perioadele de carantină, în locul pieselor de teatru.
    Chiar dacă ne despart sute de ani de Shakespeare, cei care alcătuiesc artele spectacolului în prezent – fie că vorbim despre actori, regizori, scenografi, maşinişti şi alţi lucrători în artele spectacolului – par să se confrunte cu dileme similare. Sunt o categorie profesională poate la fel de afectată ca cei din industria HoReCa, mai cu seamă dacă ne referim la artiştii independenţi, acea categorie care îşi desfăşoară activitatea în baza unor contracte de drepturi de autor. Cei mai mulţi dintre ei s-au reinventat în această perioadă – dar cu toţii se întreabă cum va arăta spectacolul în noul context creat de pandemie.

    Cu răbdare, în aşteptarea vremurilor în care să existe din nou


    Actorul Ion Caramitru, directorul general al Teatrului Naţional din Bucureşti, mărturiseşte că, deşi pentru instituţia pe care o reprezintă lucrurile sunt în prezent în echilibru, ca actor, situaţia nu este deloc uşoară: „Mă simt frustat, eu pentru asta exist, iar în situaţia mea sunt şi toţi colegii mei. Dacă nu suntem pe scenă, nu suntem deloc, dar ne-am înarmat cu răbdare”.
    El aminteşte despre un moment dramatic din teatrul englez, un exemplu istoric că domeniul a depăşit momente mult mai grele decât cel de acum. „Să ne amintim că după Shakespeare, Anglia a trăit un moment dramatic care ţine de istoria teatrului englez. Este vorba despre perioada lui Cromwell care a condus Anglia şi care a considerat teatrul o instituţie a diavolului şi l-a interzis – au fost astfel aproape 30 de ani în care în ţara teatrului nu s-a jucat. A fost interzisă instituţia şi tot nu a murit. Aşa că din punctul acesta de vedere nu sunt îngrijorat.”
    Teatrul Naţional din Bucureşti s-a mutat deocamdată în mediul online, iar faptul că gustul publicului pentru această manifestare artistică este mare se reflectă în vizualizările înregistrate de spectacolele de acolo: au debutat cu spectacolul „Furtuna”, de Shakespeare, care a avut 6.000 de spectatori, în condiţiile în care în sală, la desfăşurarea normală a spectacolului, capacitatea este de maximum 900 de spectatori. De asemenea, încă dinainte de pandemie, Teatrul Naţional organizează şi conferinţe în mediul online, prin intermediul platformei YouTube, pe care le transmite în continuare şi acum, în timpul săptămânii, în zilele de luni, marţi, miercuri şi joi, de la ora 14 şi în reluare de la ora 16. „Prin urmare, noi suntem prezenţi online în fiecare zi”, punctează actorul.
    În timp ce spectacolele la care lucrează de obicei se desfăşoară acum în varianta digitală, cei 480 de angajaţi ai Teatrului Naţional sunt în concediu de odihnă din luna martie: „Noi am plecat în concediu legal de odihnă, iar actorii care nu sunt angajaţi ai teatrului şi care apar drept colaboratori au primit, în baza adeverinţei  pe care noi am eliberat-o celor care au avut în ultimele 6 luni contracte cu TNB, şomaj tehnic, pe care îl acoperă prin lege Guvernul”.
    Alături de cei care lucrează în cadrul TNB, probabil, alte câteva mii de oameni din domeniul artelor spectacolului au luat o pauză de activitate. „Este greu să vă pot oferi o estimare a numărului tuturor celor afectaţi din industria artelor performative: sunt coruri, opere, teatre de operetă, teatre lirice – care au şi orchestră, şi cor, şi balet; toate aceste instituţii au şi corp tehnic, dar şi administrativ”, răspunde Ion Caramitru, întrebat care ar putea fi numărul celor afectaţi de lipsa de activitate în lumea pe care o reprezintă.
    În ceea ce priveşte efectele economice ale opririi activităţii, acestea se reflectă asupra tuturor instituţiilor menţionate de el, care de regulă sunt organizate pe principiul dublei finanţări: o finanţare oficială care vine fie de la Ministerul Culturii, fie de la bugetele locale sau judeţene, de la Primării sau de la Consiliile Judeţene, dar şi o finanţare prin venituri proprii, potrivit explicaţiilor directorului general al TNB. „Situaţia în care a fost oprită activitatea acestor instituţii înseamnă şi reducerea la zero a veniturilor proprii, aceasta fiind o contribuţie importantă la bugetul total din care se plătesc pe de o parte salariile angajaţilor, dar şi colaboratorii, utilităţile, obligaţiile sine qua non de a avea protecţie împotriva incendiilor, pază, întreţinere etc.”, explică Ion Caramitru.
    În situaţia specifică a Teatrului Naţional din Bucureşti, numărul obligaţiilor de acest tip este mare, mai ales în contextul în care în ultimii ani, de la bugetul de stat, pentru instituţiile din rândul cărora acesta face parte, nu s-au prevăzut deloc fonduri pentru achiziţii – achiziţiile însemnând utilaje de scenă şi alte investiţii de care este nevoie pentru asigurarea existenţei tehnice la zi. Or, explică directorul general al TNB, aceste achiziţii s-au făcut din venituri proprii. „În prezent, această componentă de buget a căzut total – este zero, iar subvenţia de la stat nu ajunge ca să funcţionăm.”
    În ultima lună normală de funcţionare a Teatrului Naţional de anul acesta, o lună scurtă, veniturile instituţiei au depăşit un milion de lei: „Luna februarie a avut 29 de zile, practic au fost 25 de zile lucrătoare în ceea ce ne priveşte, fiindcă doar în zilele de luni nu jucăm. Avem 5 săli în care jucăm seară de seară, cinci teatre într-unul aş putea să spun şi au fost 94 de spectacole care s-au jucat. Aceste 94 de spectacole au adus în săli 27.300 de spectatori, iar încasările acestei luni scurte s-au plasat la 1,3 milioane de lei şi la un coeficient de ocupare a sălilor de aproape 79%, ceea ce este foarte bine, adică incredibil!”.
    Despre prima săptămână din martie, Ion Caramitru spune că a fost chiar mai bună decât prima săptămână din luna februarie. Iar apoi au trecut la zero activitate, respectiv la zero venituri. „În general Teatrul Naţional aşa a mers în ultimii ani, pe structura aceasta, dar brusc toate au căzut, a trebuit să suspendăm 144 de spectacole, în contextul în care erau puse în vânzare bilete până la data de 3 mai. Prin urmare, vorbim despre o dramă, iar deocamdată suntem în aşteptarea unor zile mai bune. Cred că în instituţiile noastre orizontul de reluare a activităţii este mai îndepărtat decât în altele  – oficialii spun că ultimele care se vor deschide vor fi instituţiile de spectacol. Speranţa mea este descoperirea cât mai rapidă a unui vaccin, a unui medicament.”
    Pe de altă parte, o parte din colectivul Teatrului Naţional s-a întors la  muncă; ceilalţi, implicaţi în activitatea scenică, se vor întoarce puţin mai târziu, pe 1 iunie. „Cei care s-au întors deja respectă o disciplină de lucru în care, la limita necesarului, trebuie să fie prezenţi zilnic la lucru.  Atelierele – fiindcă avem şi ateliere de tot felul, de croitorie, de mecanică, de butaforie – vor lucra zilnic respectând normele obligatorii de igienă”, descrie Ion Caramitru activitatea angajaţilor care lucrează deja. 
    Dacă în cazul artelor spectacolului, prima urgenţă a fost să nu se mai ţină spectacole şi concerte care să îi adune pe oamenii din public la un loc, acum, în ultima perioadă, au început discuţiile referitoare la măsurile ce ar putea fi luate pentru cei care sunt pe scenă – „Şi poate este mai grav pentru ei că îşi desfăşoară activitatea şi mai aproape unul de celălalt: şi nu pot nici să cânte, nici să vorbească, nici să joace, nici să danseze cu masca pe figură”, spune actorul.
    Când se vor întoarce cei care lucrează la scenă – actorii şi tehnicienii – va trebui să conceapă o altă schemă de lucru – de repetiţii, până una alta: „Avem din fericire săli de repetiţii mari, cu suprafeţe generoase, care pot fi la dispoziţia unui program de repetiţii aşa cum vom decide în comun. Mai greu va fi, zic eu, la teatrele de operă şi operetă, unde repetiţiile de cor trebuie făcute cu oamenii stând alături, baletul se află într-o situaţie similară, excepţie fac doar studiile  individuale. Se vor găsi soluţii până la urmă, teatrul nu a murit niciodată şi nu va muri vreodată – aşa că eu sunt optimist – cu rezerve, dar sunt optimist”.
    Un alt posibil efect al acestei perioade de pauză ar putea fi în cazul TNB reducerea numărului de premiere pe care îl vor putea realiza din cauza fondurilor reduse ca urmare a contextului actual.
    „Noi producem cam două premiere pe an, în fiecare sală – în total aproximativ opt pentru tot teatrul – este puţin, s-ar putea face patru pentru fiecare sală. Timpul de repetiţii pentru un spectacol este, în medie, de aproximativ două luni – două spectacole pe an la o sală înseamnă un spectacol realizat în şase luni – ceea ce este foarte puţin. Dar, desigur nu putem pretinde imposibilul, ţara trece prin dificultăţi mari, înainte de cultură şi distracţie este mai importantă sănătatea, învăţământul şi multe alte aspecte ale vieţii sociale. ”
    Iar colegilor săi din artele spectacolului, Ion Caramitru le transmite: „Să fie liniştiţi, teatrul nu a murit niciodată, lucrurile trebuie să se îndrepte, cel puţin ştim cu toţii că teatrul românesc a devenit o componentă organică a vieţii publice, afluenţa de spectatori din ultimii ani la teatru şi nu numai din Bucureşti, ci şi din provincie, este excepţională, sălile sunt pline, lumea vine la teatru pentru că s-a învăţat să vină şi are nevoie de el – lucrul acesta nu poate fi neglijat – s-a văzut acest lucru şi în audienţa online a spectacolelor noastre, lumea a simţit nevoia să se uite, nu să închidă televizorul, iar asta m-a liniştit şi sunt convins că vom trece de pandemie şi vom reveni la normal – trebuie însă răbdare şi speranţă în mai bine”.

    Mai puţin teatru, mai mult scris

    Când a început perioada de autoizolare, la jumătatea lunii martie, regizorul Chris Simion era în plin turneu cu spectacolele „Oscar şi Tanti Roz” de la Teatrul Bulandra şi „Cu ce vă servesc?”, producţie independentă Griviţa 53. Le-a amânat pentru toamnă, în speranţa că îşi vor putea relua activitatea. Totodată, se pregătea să deschidă oficial noul spaţiu de joc, sala The Institute by Griviţa 53, un spaţiu pop up pe Ştirbei Vodă 104-106 unde şi-au propus să joace până când vor construi teatrul independent ce îşi va avea casa, aşa cum îi spune şi numele, la adresa Griviţa 53. A pus o pauză tuturor acestor proiecte, iar creativitatea din zona teatrală s-a mutat în proiecte de altă natură. „În autoizolare am scris, am lucrat la romanul care închide trilogia începută cu ani în urmă. Primul volum a fost «Ce ne spunem când nu ne vorbim», apoi a urmat «40 de zile», iar acum lucrez la ultimul, «Ce n-am putut uita»”, îşi descrie regizoarea Chris Simion activitatea.
    Cât priveşte teatrul – definiţia ei despre acesta este legată de prezenţa unei audienţe. „Teatrul există de la cel puţin un spectator în sus. Teatrul nu există altfel, nu are valoare. Lipsa de activitate cu publicul înseamnă daune: sufleteşti şi financiare. Poate că abia acum, când te simţi gol fără teatru (atât ca şi creator, cât şi ca spectator) îi realizezi importanţa”, crede Chris Simion. Ea observă că mulţi dintre colegii ei de breaslă „se desfăşoară” în mediul online, însă este de părere ca acest substitut nu are nicio legătură cu teatrul viu, concret. „Este doar o pseudoexperienţă, necesară şi binevenită ca joacă, dar atât. N-am văzut încă nimic făcut profesionist. Teatru online nu s-a făcut încă în România, dar se poate face. Şi teatru TV se face, de ce nu s-ar începe şi teatrul online? Chiar ar avea mult mai multă libertate decât TV-ul.” Or, crede regizoarea, aceasta s-ar traduce printr-un proiect gândit în formula online şi nu neapărat pornit din situaţia creată de pandemie care constrânge, ci să fie justificat şi artistic.
    „Efervescenţa asta de pe net era inevitabilă. Oamenii s-au desfăşurat cum au putut, au făcut ce le-a trecut prin cap să supravieţuiască şi să rămână întregi la cap. Nu poţi judeca perioada asta. E tolerată. E îngăduită. Sunt colegi care nu au avut nicio problemă cu izolarea, dimpotrivă, s-au bucurat de ea. Şi alţii care au făcut depresie sau au scos din ei ce era mai umbrit. Ne cunoaştem şi ne definim în situaţii limită, habar nu avem cum reacţionăm nefiind în situaţie. Aşa că nu poţi comenta reacţiile unuia comparându-le cu ale altuia. Fiecare a fost cum a fost, a făcut ce a făcut să nu înnebunească şi să-şi gestioneze emoţiile”, descrie ea reacţiile care s-au născut în această perioadă.
    Semnificaţia economică a pauzei luate de lumea spectacolelor este rezumată simplu de Chris Simion: „Nu joci, nu ai spectacole. Nu ai spectacole, nu câştigi”. Totuşi, în România, lumea celor din teatru se împarte în două categorii: cei angajaţi, cu salariu, şi cei care au contracte de colaborare. Cei care suferă cel mai mult sunt artiştii independenţi, care nu sunt apăraţi legislativ, ca în alte ţări. Şi printre ei se numără şi Chris Simion. Nu este angajata niciunui teatru, lucrează pe contract temporar, cât timp regizează un spectacol. Din rândul celor care sunt în aceeaşi situaţie, observă că unii au mai avut rezerve financiare, dar cei mai mulţi, nu. „Nu ştiu niciun caz care să ajungă pe stradă sau să fie muritor de foame, căci te mai ajută părinţii, colegii, prietenii dar asta nu e normal. Trebuie schimbat sistemul, trebuie schimbată legea în aşa fel încât parte din bugetul alocat culturii să fie direcţionat către ONG-uri cu activităţi culturale şi artişti independenţi”, crede regizorul. Ce se va întâmpla dacă nu se vor deschide teatrele? „Vom exista pe online, în formule estetice mai mult sau mai puţin contestate. Dacă se vor deschide şi vom fi obligaţi să păstrăm distanţarea socială vom juca probabil numai Beckett şi commedia dell’arte, cu măşti pe faţă.”
    Dincolo de proiectele artistice, Chris Simion se înscrie şi în zona antreprenoriatului cultural, fiind iniţiatoarea proiectului Griviţa 53, un teatru independent în care ar urma să joace mai ales reprezentanţi ai noilor generaţii de actori. A pornit cu banii rezultaţi din vânzarea casei bunicii sale, iar apoi a continuat proiectul bazându-se pe strângeri de fonduri. Or şi la acest capitol a trebuit să pună o pauză. „Noi în mai am fi vrut să mai facem o campanie de strângere de fonduri şi în vară să dăm drumul la şantier. Mai avem nevoie de 250.000 de euro ca să dăm drumul la lucrare. Vom amâna tot demersul. În funcţie de noile măsuri care se vor lua, vom decide cât amânăm. În martie şi aprilie, era absurd ca noi să cerem bani să construim un teatru, în timp ce oamenii nu aveau echipamente medicale de bază. Dar toate la vremea lor. Căci nu vom rămâne la nesfârşit în starea asta şi cu răbdare se va naşte şi acest teatru care va întoarce multă bucurie celor care-l construiesc şi au nevoie de el”, spune Chris Simion.
    Lecţiile acestei stări de izolare – atipice poate mai mult pentru cei care trăiesc din munca în faţa unui public – au ajutat-o să se afle printre cei care ies pe plus din această perioadă: „Am stat cu mine, mi-am închis ferestre, mi-am deschis uşi, am schimbat ritmul nebun cu tihna, mi-am testat imaginaţia şi umorul, mi-am reamintit că nu există imposibil, că poţi orice dacă vrei, poţi face ceea ce nu credeai vreodată că eşti în stare. Izolarea asta m-a făcut să -mi dau jos «papucii de casă», să ies din confort şi să mă simt provocată, vie”. Iar pierderile se văd atât în ceea ce îi priveşte pe cei care alcătuiesc industria, cât şi pe „consumatorii” de cultură:
    „La fel ca în orice industrie, şi în a noastră sunt pierderi. Unii spectatori şi-au luat banii înapoi, alţii aşteaptă reprogramarea spectacolelor. Organizatorii care au închiriat săli, care au investit în promovare, au pierdut, sunt bani care nu au cum să fie recuperaţi. Unele spectacole online sunt monetizate, ca să ai acces la vizionare, plăteşti. Repet, teatrul făcut pe net nu are legătură cu cel din sala, oricât de bine ar fi filmat, deşi ce am văzut până în prezent e discutabil, chiar defavorizează. Este ca şi cum ai avea de ales între o floare de plastic, şi una naturală. nu le poţi compara, nu?”

    Cu nas de clovn pe Zoom şi Instagram

    „Vom juca şi Romeo şi Julieta, doar că Romeo va juca marţea şi Julieta joia”, glumeşte  Vlad Logigan, actor şi asistent universitar doctor în cadrul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, referindu-se la normele de distanţare fizică pe scenă. În „vremuri de normalitate”, el este prezent pe scenele mai multor teatre din Bucureşti, atât din zona publică, cât şi din teatrul independent. Pandemia a adus la anularea a minimum 16 spectacole în care el juca lunar,  dintre care jumătate erau colaborări cu alte teatre decât cel la care este angajat; în plus, acestora s-au adăugat şi evenimentele, dar şi filmările în care era implicat. Aproximează în acest context pierderile sale financiare la aproximativ o treime din venituri, deşi se numără printre cei care au statutul de angajat în această profesie – la Teatrul Mic şi la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, în rolul de asistent universitar doctor. Activitatea de profesor a continuat, la fel ca la toate disciplinele şi nivelurile de studii, adaptat, la vremuri, prin platforme online.  „Actorie pe Zoom sau Skype e greu de făcut, noroc însă că ne aflăm în perioada de lecturi, de explorare a materialului piesei, discuţii, dezbateri, iar asta s-a putut face online”.
    Chiar dacă „face haz de necaz” – a inventat spre exemplu chiar şi un influencer „de cultură” care îi îndeamnă în materiale video pe oameni să citească  – mărturiseşte că nu îi este uşor să stea departe de scenă şi că se numără printre cei care abia aşteaptă revenirea la normalitate. „Lipsa de interacţiune umană pentru un actor extrovertit, izolat singur, e ceva greu de descris şi foarte greu de suportat. Aştept cu nerăbdare redeschiderea sălilor de teatru, însă până atunci am încercat să-mi menţin creativitatea activă făcând tot felul de clipuri parodice legate de diverse subiecte şi, bineînţeles, activitatea online a Teatrului Mic, care pentru mine a fost minunată. Ne-am mutat în online, cu recitări de poezii, monoloage shakespeariene şi chiar şi un sketch în 9 personaje, filmat pe Zoom”, descrie actorul „reinventarea” în vremuri de pandemie.
    Proiectele în care erau implicaţi el şi cei mai mulţi dintre colegii săi de breaslă au îngheţat, iar acum aşteaptă cu sufletul la gură „«dezgheţul», adică redeschiderea sălilor în orice formă se va putea, fie şi cu 10 spectatori, să zicem, la început. Tot e bine, aşteptăm toţi să putem juca din nou, în săli”. Alături de el, spune  Logigan, o parte din actori s-au mutat fericiţi în online, iar o alta refuză acest lucru, motiv pentru care s-a născut şi o polemică în rândul lor: este teatrul online teatru sau nu? „După părerea mea este teatru, chiar dacă are o formă diferită, dar eu consider că este teatru deoarece există elementele de bază, care compun actul teatral: actori care joacă, întruchipează personaje, spun o poveste şi transmit un mesaj lumii, şi există un public care recepţionează şi fie râde, fie se emoţionează, fie visează sau se întreabă”, răspunde actorul.


    Situaţia este într-adevăr dificilă pentru colegii săi actori independenţi: „Nici nu pot juca, nici nu sunt plătiţi, depind de spectacolele care se jucau în săli, iar cu sălile închise, li s-a înnegrit peisajul rău de tot. Ştiu că există un ajutor de la stat, dar impozitat, nu rămân cu mare lucru. Este un tablou foarte trist, din păcate”.
    Actorul Vlad Logigan crede că cel mai optimist scenariu pentru perioada următoare ar veni sub redeschiderea teatrelor la toamnă, când ar trebui să înceapă de altfel noua stagiune (de obicei, pe timp de vară, actorii iau o pauză de joc), iar cel mai pesimist pe care îl iau în calcul este închiderea teatrelor până în primăvara viitoare. „Spectacole cu distanţare fizică, nu i-aş zice socială, ci fizică, se pot face, soluţii sunt. Spectacolele se vor adapta la vremuri şi condiţii, cum s-a întâmplat sute de ani, de-a lungul istoriei. Spre exemplu, biserica catolică a interzis, la un moment dat, pentru vreo sută de ani, actorilor, să mai vorbească, iar actorii s-au adaptat şi au trecut la nonverbal sau la spectacole cu păpuşi, fiindcă păpuşilor le era permis să fie vorbitoare”, aminteşte el.
    Pentru Vlad Logigan, consecinţele acestei perioade se traduc prin ideile care i-au venit în izolare. „Voi face spectacole din unele idei aduse de această perioadă, pe care le voi folosi altfel. Perioada asta mi-a dat ocazia să citesc foarte mult – în mod normal eu nu apuc deloc, pentru că plec dimineaţa de acasă şi mă întorc după 10 seara, obosit după repetiţii, cursul de actori pe care îl ţin la universitate şi spectacole seara. La fel şi cu sportul, nu apucam niciodată să fac, acum am avut când etc. Lecţiile pentru mine au fost legate de creativitate, să rămân creativ, să nu-mi pierd bucuria şi plăcerea şi cred că am reuşit.”

    Un altfel de Netflix

    Teatrul independent Unteatru, al cuplului de regizori Andrei şi Andreea Grosu, se numără printre primele care şi-au anunţat intenţia de a-şi muta activitatea în mediul online şi singurul care a transmis live din sala de spectacol, ceea ce a generat un val de susţinere, încurajându-i să continue. Organiza înainte de pandemie, în medie, 14 spectacole săptămânal, atât în sala mare, unde sunt aproximativ 100 de locuri, cât şi într-o sală mai mică şi un spaţiu-bar. În medie, peste 600 de spectatori treceau pragul Unteatru săptămânal, spun fondatorii acestuia. Au făcut tranziţia înspre online, iar acum difuzează între 5 şi 7 spectacole pe săptămână, iar numărul celor care îi urmăresc, spun ei, variază de la o transmisiune la alta. „Noi continuăm să vindem bilete la spectacolele noastre, pentru că Unteatru se susţine exclusiv din aceste venituri. Am scăzut preţul biletului în baza căruia, în acest moment, întreaga familie ne poate urmări de pe acelaşi dispozitiv. Am luat această decizie în sprijinul iubitorilor de teatru, care, la fel ca noi, traversează acum o perioadă delicată. E important să rămânem alături, acum mai mult decât oricând.”
    Andrei şi Andreea Grosu mărturisesc că viaţa de antreprenoriat în zona culturii, printr-un teatru independent, nu este uşoară oricum, darămite în vremuri de pandemie. „Pentru un teatru independent, limitarea posibilităţii de a mai organiza reprezentaţii cu public este ca lipsa oxigenului. Din punct de vedere financiar, ne confruntam frecvent cu provocări chiar şi înainte de pandemie. Plata salariilor, a chiriei şi utilităţilor, cheltuielile de întreţinere şi toate taxele impuse firmelor în România au devenit acum, odată cu scăderea drastică a veniturilor, şi mai dificile”, spun ei.
    Astfel, au identificat încă de la declanşarea crizei nevoia de a se reinventa, pentru o vreme, aşa că au migrat rapid către mediul online. „În primele două săptămâni, până la instaurarea stării de urgenţă, am transmis spectacole live, chiar din sala de teatru, apelând la o întreagă echipă de specialişti din domeniul producţiei video. Apoi am început să transmitem şi înregistrări mai vechi ale spectacolelor care nu au putut fi difuzate în regim de live stream, pentru  că exista cerere din partea publicului”. Printre rezultatele observate se numără realizarea faptului că există numeroşi iubitori de teatru care locuiesc în alte ţări care îşi doresc să urmărească spectacole româneşti. De asemenea, au observat că au mulţi susţinători în afara Bucureştiului. „Ştiam că printre spectatorii noştri fideli se numără oameni care călătoresc frecvent din alte oraşe doar ca să ne vadă, dar nu
    ne-am imaginat niciodată că sunt atât de mulţi.”
    În ceea ce priveşte modul în care reuşesc să îşi acopere costurile astfel, mărturisesc că din vânzarea de bilete reuşesc să acopere doar mică parte din cheltuielile actuale. „Am încercat să mergem către sponsori şi am lansat chiar şi o campanie de crowdfunding. Am invitat iubitorii de Unteatru să ne susţină în această perioadă complicată şi suntem recunoscători pentru orice formă de sprijin pe care am primit-o în această perioadă”.
    Cum va arăta teatrul independent postpandemie? „Teatrele independente sunt şi vor fi cele mai afectate entităţi din lumea culturală, pentru că nu există nicio plasă de siguranţă pentru ele. Pentru actorii şi regizorii independenţi s-a găsit această soluţie provizorie, prin care toţi cei care au avut contracte pe drepturi de autor înainte de declanşarea crizei primesc un ajutor din partea statului. Nu ştim până când şi dacă ei vor fi sprijiniţi atâta timp cât activităţile cu public nu vor putea fi susţinute”, spun Andrei şi Andreea Grosu. Pe de altă parte, acest ajutor îi condiţionează şi îi aduce în imposibilitatea de a lucra la proiecte noi, iar orice sursă de venit le-ar anula şansele de a mai primi acest ajutor. „Veniturile generate din aceste posibile noi proiecte nu ar fi mari, mai ales în cazul artiştilor aflaţi în prima etapă a carierei. Un artist independent depune oricum eforturi imense pentru a se putea susţine, lucrând intens, în paralel, la mai multe proiecte”, cred fondatorii Unteatru.
    Despre afirmaţiile recente făcute de ministrul culturii, care vizează jocul de teatru respectând distanţarea socială, precizează că acestea nu pot fi comentate. „Pare o glumă. Teatrul, arta în general, se adaptează condiţiilor şi continuă să evolueze, dar nu până la absurd. Evident că nu va urca nimeni pe scenă cu măşti, jucând la trei metri distanţă de parteneri”. Speră însă că se vor găsi soluţii pentru revenirea teatrului în sala de spectacol în condiţii normale şi de siguranţă, pentru că interacţiunea actorului cu spectatorii este foarte importantă în acest tip de manifestare artistică. „Noi ne gândim deja la posibile variante pentru a reveni în mediul offline şi aştepăm să aflăm oficial care vor fi noile reglementări după încheierea stării de urgenţă”, spun ei.
    Activitatea lor regizorală a avut cel mai mult de suferit – au ales să oprească orice repetiţie în ziua în care s-a declarat obligatorie distanţarea socială. „Am fost activi doar ca directori de teatru şi am încercat să ţinem în viaţă mica noastră instituţie de teatru în această perioadă trecând în mediul online. Avem multe gânduri şi multe planuri, dar aşteptăm să vedem ce se întâmplă în lumea reală. Credem că teatrul nu trebuie pus deoparte şi că asta pot înţelege doar practicienii, ceilalţi care se ocupă de teorie şi ne sfătuiesc să ne adaptăm la realitatea asta. Nu e nici rău,  nici bine, e necesar. N-o să uităm momentul de pauză, dorurile, lipsa de libertate şi frica. Au dobândit toate un alt sens probabil pentru noi toţi.”

    Festivaluri amânate, nu anulate

    Marian Gîlea, preşedintele Asociaţiei Culturale FANZIN, este optimist în ceea ce priveşte perspectivele de revenire a pieţei festivalurilor şi activităţilor culturale. Asociaţia pe care o reprezintă activează pe piaţa de evenimente din Braşov.  Prin intermediul acesteia, organizează acolo patru evenimente tip festival: în februarie, Love Story şi festivalul de teatru Săptămâna Comediei, în mai, Dracula Film Festival şi Braşov Jazz and Blues Festival, în toamnă. Anul acesta, au decis amânarea Săptămânii Comediei până la finalul lunii septembrie. Celelalte două au rămas cu datele fixate anterior – Dracula Film Festival în octombrie şi Jazz Festival la început de noiembrie. „Problema majoră pe care o avem este că noi aplicam cu aceste evenimente pentru fondurile obţinute prin concursul de proiecte de la Primăria  Braşov sau Consiliul Judeţean Braşov, care tocmai au anunţat că au anulat bugetele pe cultură de anul acesta – deci nu ne mai putem baza pe acei bani, dar fiind de ceva timp în piaţă, de opt ani, o parte din bugete le obţinem prin sponsorizări.”
    Bugetul Primăriei, cumulat cu cel de la consiliu, ajungea undeva la 50% din bugetul de evenimente, care ajungeau, în situaţia Săptămânii Comediei de pildă, undeva la 50.000 de euro, în cazul Braşov Jazz & Blues Festival tot undeva la 50.000 de euro, iar în cazul Dracula Film Festival, la aproximativ 30.000 de euro. Jumătate din bani veneau din aceste fonduri (de la Primărie, Consiliu, dar şi de la CNC – care nu a anunţat dacă anulează sau nu aceste bugete).  Reprezentanţii Primăriei şi Consiliului au declarat că toţi banii care erau anterior dedicaţi proiectelor culturale vor fi direcţionaţi spre spitale, pentru lupta împotriva COVID-19.
    „După ce se mai liniştesc lucrurile, vom încerca să ne acoperim costurile – să negociem cu artiştii – spre exemplu, la festivalul de jazz, noi în fiecare an aveam patru zile, doi artişti pe seară, dar 70-80% dintre ei erau artişti străini. Vorbeam cu colegii mei să ne axăm doar pe artiştii din România – chiar dacă vor fi mai mici evenimentele”, descrie Gîlea modul în care au gândit strategia de revenire pentru perioada care urmează.  Iar despre cei din lumea teatrului cu care lucrează spune: „Nimeni nu ştie în prezent ce se va întâmpla. Cu timpul, spun eu, ne vom obişnui cu ideea că vom trăi cu acest virus şi va trebui cu toţii să avem grijă. Fiecare îşi va lua măsurile proprii. Dacă avem o trupă de jazz sau de teatru, îşi vor lua măsurile de precauţie necesare pentru a funcţiona.”
    Evenimentele lor sunt organizate în interior – de exemplu Săptămâna Comediei şi Jazz & Blues Festival se desfăşoară în Teatrul Sică Alexandrescu, în Sala Mare, care are 600 de locuri; crede că festivalurile se vor ţine în continuare acolo, dar cu un număr înjumătăţit când vine vorba de public, pentru respectarea unor reguli de distanţare fizică.
    „Asta se poate traduce printr-un preţ al biletului uşor mai mare, dar noi încercăm să negociem cu artiştii pentru a echilibra lucrurile”, spune el. Se bazează însă pe companiile implicate în viaţa culturală a oraşului. „Mulţi se întrebau – vor veni oamenii la teatru, nu le va fi frică? Eu zic că vor reveni.”

    Pastila de umor (video) pe timp de pandemie

    Şi comedienii, un alt tip de artişti independenţi, s-au confruntat cu nevoia de reinventare. În afară de a continua activitatea de comedian în online, Cristian Popesco, care este şi cofondator al clubului de comedie Comics Club a găsit şi o nişă pe care nu era activ anterior – o serie bazată pe jocuri de pe PlayStation – „Guru la jocuri”. Comedianul Cristi Popesco spune că nici activitatea de creaţie, de scris pentru spectacole, nu poate fi foarte prolifică în vremuri de pandemie. „În primul rând, stau doar în casă. Nu mai am show-uri de stand-up. Nici nu am mai scris material pentru stand-up, că este destul de dificil să scrii fără să ai unde să testezi”, spune el. Avea şi el o activitate intensă, spectacole regulate la Comics Club în fiecare zi de vineri şi sâmbătă, dar şi un turneu în zona Moldovei cu stand-up şi un turneu naţional. La fel ca în situaţia multora dintre colegii săi de breaslă, şi-a mutat toată energia în online. „Toată energia noastră s-a dus în mediul online, în special YouTube – unde facem multe live-uri, precum şi un late night show săptămânal”. Totuşi, mărturiseşte că „banii din online nu se apropie de cât câştigam din show-urile live, trăim mai mult din economii”. Chiar şi în domeniul său, de stand-up comedy, trecerea în online este dificilă. „Ai nevoie de feedbackul direct de la oameni, te încarci cu energia lor. Probabil o perioadă o să facem show-uri cu mai puţini oameni, cu distanţă între ei.”
    Pe de altă parte, soluţiile ca piaţa de comedie să supravieţuiască dacă restricţiile impuse de autorităţi vor rămâne în vigoare pe termen lung în zona de spectacole sunt să găsească fiecare nişe formate în mediul online şi să încerce să monetizeze acolo.
    Glumeşte spunând şi că a devenit destul de pasionat de cafea, prin urmare, dacă ar fi nevoit să facă o reconversie profesională, ar lua în calcul rolul de barista; precizează însă: „Eu sunt cam «straight face» şi asta nu e prea bine, trebuie să le zâmbeşti clienţilor”.

    Ce se-aude dinspre polul mondial al spectacolelor

    Broadway, acest Silicon Valley al artelor spectacolului, a generat venituri de 1,8 miliarde de dolari în sezonul trecut (2018-2019) şi a atras o audienţă record de 15 milioane de oameni.
    Întrebările cu care se confruntă actorii din România sunt aceleaşi cu ale celor din New York: „Va fi lăsat câte un loc liber între spectatori, la fel cum se discuta în situaţia avioanelor? Se vor purta obligatoriu măşti? Se vor construi mai multe ieşiri? Nu se vor mai ţine spectacole până la producţia unui vaccin?”.
    Producătorii şi sindicaliştii de pe Broadway discută numeroase opţiuni, potrivit publicaţiei americane Fortune. Teatrele de pe Broadway şi-au întrerupt brusc activitatea, iniţial până pe 12 mai, oprind toate spectacolele, inclusiv 16 premiere programate. Producătorii şi autorităţile oraşului au extins termenul până cel mai devreme la data de 7 iunie.
    Potrivit Fortune, costurile operaţionale ale unui spectacol pe Broadway sunt de circa 300.000 de dolari săptămânal, în timp ce costurile operaţionale ale unui musical ajung la 590.000 de dolari săptămânal. Se consideră că pentru un astfel de spectacol se poate ajunge la break even dacă există posibilitatea de a avea 50% din veniturile obişnuite, cât timp vând şi bilete la preţuri întregi (foarte scumpe de obicei) şi au şi clienţi premium. Dar surse din interior citate de Fortune spun că biletele trebuie să se vândă în continuare cu discounturi, model de business cu care şi-au obişnuit publicul, pentru a atrage mai mulţi clienţi odată cu redeschiderea Broadway-ului şi că multe dintre teatre va trebui să fie pline. Mai ales în contextul în care Broadway-ul va trebui să se bazeze mai mult pe localnici – în contextul în care 65% din vânzările generate în sezonul 2018-2019 au fost generate de biletele vândute turiştilor.

    Sursa: Fortune

    Scurtă istorie de teatru în pandemie

    Când ciuma a izbucnit în Londra, în 1592, teatrele din oraş au fost închise şi au rămas aşa între toamna anului 1592 şi 1594. Un nou val al ciumei, între 1603 şi 1604, a cauzat din nou închiderea teatrelor. Fără cerere pentru noi spectacole, ciuma din 1592-1594 l-a determinat pe Shakespeare să se îndrepte spre poezie şi se crede că ar fi scris în această perioadă poemul Venus şi Adonis. Au existat referinţe ale ciumei şi în munca sa de scenă: Romeo şi Julieta, piesă despre care se crede că ar fi fost scrisă în jurul anului 1595, conţine replica lui Mercutio „O  ciumă în ambele case ale voastre!” (A plague o’both your houses!). De asemenea, scrisă după 1603, piesa Timon din Atena îşi urmăreşte personajul principal izolat într-o peşteră după ce acesta îi  blestemă pe toţi atenienii urându-le o ciumă care să coboare peste ei. Piesa Regele Lear, despre care se crede că ar fi fost scrisă în 1605-1606, ar fi putut fi influenţată de criza din 1603-1604 sau chiar de epidemia de ciumă din vara anului 1606. Este posibil ca Shakespeare să fi scris piesa în carantină, iar un posibil efect ar fi fost replica din plânsetul din furtună al lui Lear „Răzbunare! Ciumă! Moarte! Confuzie!”.

    Sursa: Rose Theatre Kingston

    (La acest articol a contribuit şi Andra Stroe)

  • Ovidiu Şandor, CEO, Mulberry Development: Cred că vom reconfigura open space-ul , vom reduce puternic densificarea birourilor

    ​Ovidiu Şandor, CEO, Mulberry Development, spune că birourile de tip open space se vor reconfigura după această perioadă astfel încât să se poată păstra distanţarea socială impusă de criza actuală. Lucratul de acasă va alterna cu lucratul de la birou, iar angajaţii vor începe să cheltuiască mai mulţi bani pe tot ceea ce înseamnă amenajarea locuinţei.

    “Dezvoltatorii, arhitecţii şi cei din industri încep să îşi pună problema cum să reconfigurăm modul în care vom construi în viitor. Cred că vom reconfigura open space-ul, vom reduce puternic densificarea birourilor, vom vedea mai puţini oameni la birou, dar care vor avea un spaţiu individual mai mare, birourile vor trece printr-o transformare”, spune Ovidiu Şandor, CEO, Mulberry Development, în cadrul videoconferinţa ZF Restart România. Cum va arăta noua eră economică.

    Alte declaraţii:

    –        Cred că noţiunea de birou va fi schimbată, nu cred că toată lumea va lucra de acasă, dar o parte din timp vor alege această opţiune. Conformaţia birourilor se va schimba pentru a implementa regulile de distanţare socială. Acest stay home se va transforma în stay safe.

    –        Marea problemă nu e lichiditatea, ci lipsa de încredere care există în rândul consumatorilor şi a antreprenorilor, dar şi în rândul băncilor. Trebuie să construim planuri pentru fiecare sector în parte.

  • Ce spune Alexandru Rafila despre birourile open-space: Sunt necesare măsuri precum reducerea efectivelor de angajaţi, instalarea de separatoare şi intensificarea curăţeniei

    Preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, spune că reluarea activităţii în clădirile de birouri va presupune mai multe măsuri de prevenire a răspândirii virusului, printre care reducerea efectivelor de angajaţi, instalarea de separatoare şi intensificarea curăţeniei.

    După 15 mai, odată cu posibila ieşire din starea de urgenţă, ar putea reîncepe şi activitatea clădirilor de birouri, un pas important pentru reluarea activităţii economice, dar care trebuie făcut cu îndeplinirea unor condiţii. Profesorul Alexandru Rafila spune că în birourile open-space ar trebui înjumătăţit numărul de angajaţi şi ar trebui instalate separatoare.

    „Trebuie în primul rând să le facă ture, să stea mai puţin, ideal e să ai jumătate din efectiv şi dacă poţi să ai separatoare, care nu înseamnă să faci neapărat pereţi, dar nişte separatoare, care pot fi şi transparente, care trebuie şterse periodic”, a declarat Alexandru Rafila la „Marius Tucă Show”.

    Igiena şi curăţenia trebuie făcute temeinic şi, pentru asta, trebuie să existe personal dedicat, mai spune medicul.

    „Ce e interesant, sfatul pe care îl oferă inclusiv Organizaţia Internaţională a Muncii, este să suplimenteze personalul pentru curăţenie. Să nu îl supraîncarce cu activitate, să angajeze persoane care să ţină un nivel important de curăţenie, să reglementeze accesul în spaţiile comune, în toalete, în bucătării”, a mai spus preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.

    Alexandru Rafila susţine că autorităţile trebuie să facă un ghid cu recomandări pentru realuarea activităţii economice. Pentru prevenirea îmbolnăvirilor, munca de acasă este o soluţie, dar nu pe termen lung. Iar angajatorii trebuie să se asigure că psihicul oamenilor nu este afectat de izolare.

    „Sănătatea mintală este extrem de importantă. Oamenii care sunt izolaţi prea mult timp se readaptează greu şi trebuie susţinuţi în acest demers. Ideea stau acasă, lucrez de acasă doi ani, nu mă mai întâlnesc cu nimeni, nu este în niciun caz bună”, a mai declarat profesorul.

  • Unde şi cum vor munci corporatiştii din România după perioada de izolare: acasă, la birou sau altundeva?

    După o lungă perioadă de muncă la domiciliu, angajaţii din România vor avea parte de mai multă muncă remote, din orice alt loc în afara biroului, nu neapărat de acasă, cred reprezentanţii unei mese rotunde organizate recent pe tema segmentului office al imobiliarelor, cum altfel decât în mediul virtual. Care sunt câştigătorii acestei flexibilităţi şi cum va evolua piaţa de birouri în continuare?

    „Am avut multe apeluri video şi nu a existat o delimitare clară între viaţa de la birou şi cea personală – sentimentul general este că toată lumea aşteaptă să se întoarcă la birou într-un fel sau altul. Munca de acasă este grozavă, dar trebuie să fie limitată la 1-2 zile pe săptămână, ai copii, ai alte aspecte ale vieţii personale care vin peste tine, este totul în ceaţă când vine vorba despre trasarea limitelor între viaţa de la birou şi spaţiul personal”, descrie Aurelia Luca, executive vice president operations România la Skanska Commercial Development Europe, cele câteva săptămâni de telemuncă.

    Toţi angajaţii din birourile Skanska au lucrat de acasă zilele acestea, excepţie de la această regulă fac cei care trebuie să fie prezenţi pe siturile de construcţie, pe şantierele care nu şi-au oprit activitatea în această perioadă. De altfel, potrivit Aureliei Luca şi celorlalţi participanţi la o masă rotundă organizată în mediul virtual pe tema segmentului de birouri al pieţei imobiliare, toate proiectele începute continuă încă; întârzierile ar putea veni pentru noile proiecte de pe segmentul office.

    Şi o mare parte dintre angajaţii Globalworth au lucrat în regim de telemuncă, iar Mihai Zaharia, director de investiţii şi pieţe de capital al dezvoltatorului, se aşteaptă ca revenirea să se facă de acum gradual, ca mai multe companii să implementeze programe de muncă flexibile şi să permită angajaţilor să îşi înceapă programul la intervale de timp diferite: „Nu avem o statistică exactă, dar estimez că mai mult de jumătate din companiile care sunt chiriaşe în portofoliul nostru au implementat aceste programe flexibile prin care permit echipelor să îşi desfăşoare activitatea la intervale de timp diferite”.

    Mike Hapoianu, general manager al Mindspace, spune că discută constant cu reprezentanţii firmelor care sunt membri ai spaţiului de coworking pe care îl conduce şi observă că starea generală a tuturor este de aşteptare pentru a se întoarce la birou. Perry Zizzi, managing partner la Dentons, chiar dacă se numără printre cei care merg în continuare la birou, observă că criza accelerează trenduri pe care le aşteptau: „La finalul anului trecut vorbeam despre muncă flexibilă, acum suntem forţaţi să facem asta. Cred că 20% dintre companii erau pregătite pentru acest regim de muncă, iar restul au fost forţaţi să facă acest lucru”.

    „Ne aşteptăm la termene de închiriere mai scurte. Deja în vest acestea au scăzut. Ne îndreptăm către o perioadă cu mai multe clauze de întrerupere a contractului, cu mai multă flexibilitate şi termene mai scurte”, crede Tim Wilkinson, partener capital markets în cadrul companiei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox.
    În ceea ce priveşte portofoliul de clienţi, Aurelia Luca spune că cei care şi-au suspendat contractele de închiriere sunt restaurantele aflate la baza clădirilor Skanska: „Cu siguranţă pentru o perioadă vor fi nişte schimbări legate de mixul de servicii de la parter – restaurantele de la parter vor funcţiona în online”.

    „Serviciile oferite de unităţile de la parterul clădirilor de birouri au venit ca un beneficiu pentru angajaţii chiriaşilor acestei clădiri – pe măsură ce se vor adapta vieţii după pandemie, spaţiile de la parter se vor adapta şi ele pentru a răspunde acestor nevoi. Cât despre restaurante, se va pune mai mult accent pe norme de igienă şi siguranţă alimentară – măsurile de distanţare socială vor duce la mai puţine mese, la o fragmentare a spaţiului de servire, chiar modul de servire va fi diferit, poate vesela va fi altfel, vor fi puse la dispoziţia clienţilor mai multe moduri de igienizare. Mă aştept ca din ce în ce mai multe restaurante să ofere soluţii de livrare a produselor”, crede Mihai Zaharia. Fără să ofere prea multe detalii, atât reprezentantul Globalworth, cât şi Skanska spun că au primit solicitări de amânare a plăţilor, de reduceri pentru o anumită perioadă, solicitările variind în funcţie de specificul activităţii.

    Mai mult coworking, dar fără happy hours

    „Nu cred că WFH va fi continuată, ci mai degrabă acest remote work care se poate întâmpla în spaţiile de birouri flexibile; cred că majoritatea companiilor vor funcţiona cu un sediu permanent, dar vor avea o parte din angajaţi în aceste spaţii flexibile”, spune Aurelia Luca.

    De altfel, spaţiile de birouri de tip coworking s-ar putea număra printre câştigătorii din noua normalitate a segmentului office al pieţei imobiliarelor. Mike Hapoianu spune că în ultimul an şi jumătate de când Mindspace există în piaţă, şi-au petrecut majoritatea timpului în educarea pieţei, or acum crede că odată cu această perioadă oamenii au înţeles mai bine conceptul de coworking şi pe termen lung aceste spaţii vor fi văzute mult mai favorabil. 

    „Ultimele şase săptămâni au reprezentat o perioadă în care companiile au înţeles mult mai bine ce înseamnă flexibilitatea, să creşti sau să scazi numărul de oameni din echipă, de ce e bine să ai un plan de contingenţă, să nu pui toţi oamenii într-un singur loc. Eu cred că reducerea riscului şi mărirea flexibilităţii vor fi ceva la care foarte multe companii se vor gândi – şi mari şi mici”, spune general managerul de la Mindspace.

    El observă că oamenii voiau să lucreze de acasă şi înainte, dar nu neapărat fiindcă voiau să fie acasă, ci fiindcă nu voiau să fie la birou. Flexibilitatea pe care o ai în spaţiile de coworking ar putea face ca mai multe companii să îşi îndrepte atenţia asupra acestor spaţii. Totuşi, şi acestea va trebui să se adapteze la noua piaţă: „Acum încercăm să vedem ce se cere, ce ar vrea să aibă clienţii în spaţiu şi ce nu – cred că mulţi vor fi learning by doing, având în vedere că mindpsace este în 7 ţări, există şi diferenţe culturale, ne uităm la alte pieţe care sunt acolo.

    Clar este nevoie de ajustare, dar se va pune accent pe curăţenie, igienă, vizavi de spaţiul în sine, noi avem birouri private pentru reprezentanţii companiilor, spaţiul este oricum delimitat, zona de lounge este folosită pt meetinguri”. Vor renunţa însă la activităţi precum „happy hour”, când între 10 şi 150 de persoane se adunau pentru networking în spaţiul comun: „Probabil că vom începe cu happy hours puţin diferite – lumea nu va fi confortabilă să socializeze cu alte zeci de persoane după prima săptămână – întrebarea este cât timp va rămâne situaţia aşa?”. 

    Dincolo de comportamentul clienţilor-companii şi orientarea mai mare înspre munca în regim remote, spaţiile de birouri vor cunoaşte transformări majore, atât în ceea ce priveşte construcţia spaţiului în sine, cât şi în ceea ce priveşte planificarea biroului, dar şi a oamenilor şi a echipelor. „Când vine vorba despre layout, acesta depinde de fiecare companie în parte”, crede Aurelia Luca.

    Chiar dacă crede că este încă prea devreme să stabilim cum vor arăta noile spaţii de birouri, Mihai Zaharia este de părere că măsurile de distanţare socială vor influenţa modul în care vor arăta viitoarele spaţii de birouri. „Mă aştept la un spaţiu mai fragmentat, dar este devreme să spunem că au companiile acum noua reţetă pentru cum vor opera birourile. Încă se fac analize, vom vedea cum va impacta această pandemie”.

    Când îşi va reveni piaţa?
    „Aşteptările noastre pentru o revenire a pieţei sunt la începutul anului viitor sau spre finalul acestuia, dar chiar dacă se va reveni la birou, cu siguranţă multe companii îşi vor regândi planurile pentru următoarele luni. Vor fi cu siguranţă ca activitate mult mai multe extinderi, apetitul pentru relocări va fi mai scăzut, în ceea ce priveşte stocul în general, şi aici vom asista la modificări, probabil unele proiecte care nu au început se vor regândi puţin şi în funcţie de cererile care vor exista, chiriaşii dacă vor dori o relocare se vor uita la clădiri în stadiul avansat, preînchirierile nu vor fi populare,  cel puţin  anul acesta, este greu de făcut predicţii fiindcă încă suntem pe o pantă ascendentă, nu am ajuns la vârful epidemic”, descrie Aurelia Luca perspectivele de dezvoltare a pieţei în perioada următoare. Aurelia Luca observă că proiectele de birouri aflate în dezvoltare pe piaţă nu s-au oprit, iar dezvoltatorii fac eforturi să livreze. Situaţia este diferită însă în ceea ce priveşte proiectele viitoare. „Va exista o diferenţă între cei care au equity şi restul, cred că se vor face scenarii referitoare la viitor, iar aşteptările mele sunt că vor apărea efecte în proiecte care vor apărea anul viitor, cred că vor fi împinse cel puţin un trimestru, sunt limitări pe materiale, pe disponibilitatea forţei de muncă, o dezvoltare implică mult mai multe lucruri decât ce vedem la final, o clădire frumoasă.” „Pe termen mediu mă aştept să văd relocări din clădiri clasa B sau C în clădiri clasa A – asta am văzut în trecut şi cred că acest trend va fi accentuat în viitor”, crede Mihai Zaharia. El este de părere că încetinirea va fi una pe termen scurt: „Pe termen mediu cred că va fi o relocare în spaţii moderne, multe servicii care deserveau piaţa globală se vor întoarce pe continent, iar România ar putea beneficia de asta, cât timp vom dispune de infrstructură şi de oameni”. Iar când vine vorba despre lecţiile acestei experienţe, Zaharia conchide: „Trebuie să fim mereu pregătiţi de schimbări, în detrimentul unor reţete de business care au dat rezultate în trecut. Managerii ar trebui să se concentreze pe termen scurt asupra factorilor pe care îi pot controla, fără pariuri uriaşe despre cum va arăta viitorul – acum sunt multe de învăţat şi învăţăm în continuare”. 

  • Munca în timpul pandemiei: Cum vor fi reorganizate birourile pentru a reduce riscul contaminării cu noul coronavirus, după 15 mai

    Starea de urgenţă ar trebui să fie ridicată din data de 15 mai, moment în care mulţi dintre corporatişti vor reveni la muncă, însă de această dată, vor lucra în condiţii mult diferite faţă de cele de dinainte de pandemie.

    “Considerăm că mai importantă este găsirea de soluţii pentru păstrarea distanţei de 2 m între angajaţi, sau crearea de bariere – ideal din HPL antibacterian – între birouri, igienizarea sistemului de ventilaţie, oprirea recirculării aerului, etc., decât un calcul de mp/om. Propunerea noastră este să se respecte cei 2 metri între 2 persoane că principal obiectiv, coroborat cu măsurile de igienizare a spaţiilor, cu măsurile pe care proprietarii le iau mai ales în ceea ce priveşte  distanţare socială, sistemul HVAC şi accesul în clădire şi pe spaţiile închiriate”, a spus Andrei Ianculescu, Head of Project Management Cushman & Wakefield Echinox.

    În Bucureşti în clădirile moderne de birouri lucrează circa 300.000 de angajaţi, iar cei mai mulţi dintre ei lucrează în zona staţiei de metrou Aurel Vlaicu – cea mai aglomerată staţie de metrou din Bucureşti, cu peste 8 mil. călătorii anual.

    Schimbările apărute în clasamentul celor mai aglomerate staţii staţii de metrou reflectă în special dezvoltarea segmentului de birouri în capitală. Astfel, creşterea de la Aurel Vlaciu este direct proporţională cu cea a stocului de birouri din zonă din ultimii ani, numărul de angajaţi din zonă ajungând în 2019 la peste 120.000 mp.

    Astfel, în aceste condiţii, cel mai probabil multe companii vor alege ca o parte din angajaţi să lucreze şi de acasă, sau din spaţii de co-working tocmai pentru a păstra distanţa la birou.

    În ceea ce priveşte măsurile de siguranţă, Andrei Ianculescu a subliniat că “ideal ar fi ca în birou angajaţii să poarte masca şi mănuşi, dar obligatoriu sunt doar măştile, pentru că într-un birou este uşor să se monteze zone de igienizare (unde va exista şi gel dezinfectant), precum şi zone unde ne putem spăla pe mâini, mai ales în cazurile în care toaletele nu se împart cu alte companii”.

    Chiar şi aşa, purtarea măştii în birou este considerată acum cea mai bună soluţie pentru a opri răsândirea virusului.

    “Până la apariţia unui vaccin sau măcar a unui tratament cu o rată mare de succes, considerăm că purtarea măştii este obligatorie. În plus considerăm că trebuie să luăm exemplul ţărilor asiatice unde purtarea măştii este mai degrabă un semn de respect faţă de ceilalţi, pentru a nu transmite virusul mai departe, decât protecţia fiecărui indivind care o poartă”, a subliniat Andrei Ianculescu.

     

  • Victor Căpitanu, One United: Randamentele investiţionale vor continua să se comprime

    „Noi vrem să obţinem sub 6,5% pentru One Tower.“

    Victor Căpitanu, cofondator şi acţionar al One United Properties, cel mai activ dezvoltator român de pe piaţa locală, estimează că randamentele investiţionale vor continua să se com­prime în următorii doi ani, în contextul în care scăderea dobânzilor bancare va determina marii investitori să aleagă investiţiile în proiecte de birouri.

    „Noi estimăm că yieldurile se vor comprima în continuare deoarece pe piaţa mondială vom avea infuzii de trilioane de euro şi dobânzi negative“, explică Victor Căpitanu.

    În prezent One United lucrează pe şase şantiere – One Herăstrău Towers (la intersecţia dintre Av. Şerbănescu şi Nicolae Caramfil în Aviaţiei), care va fi gata anul acesta, Neo Timpuri Noi – programat pentru T1/2021, Neo Mamaia, care va fi gata în T3/2020, One Verdi Park, proiectul mixt de pe Barbu Văcărescu, unde a început lucrarea la fundaţie. Al şaselea proiect la care se lucrează este One Cotroceni Park, unde a început lucrul la fundaţie.

    „La One Tower avem semnate contracte pentru 40% din spaţii. Clădirea va ieşi la vânzare în următorul an şi ne-am propus să o vindem la un randament investiţional de 6-6,5%“, a subliniat Victor Căpitanu.

    La începutul lunii martie a acestui an Fondurile Revetas Capital şi Cerberus au scos la vânzare birourile The Landmark de lângă Piaţa Romană cu un yield-record pentru piaţa locală, de 6,75%, conform datelor din piaţa imobiliară.

    Aceasta ar fi a treia cea mai mare tranzacţie de pe piaţa locală de birouri, după cea în care Portland Trust a vândut Oregon Park către Lion’s Head Investments contra sumei estimate la 170 mil. euro şi după vânzarea birourilor The Bridge de către Forte Partners către Dedeman.

    Victor Căpitanu a subliniat că One United are în prezent un grad redus de îndatorare şi dispune deja de fonduri pentru a continua construcţiile.

    „Ce avem în plan să livrăm anul acesta este vândut în proporţie de 80%, iar în aceste condiţii este uşor să construieşti. De asemenea, vânzările merg înainte. Da, pe fondul epidemiei există o încetinire, dar am semnat noi contracte pe rezidenţial şi săptămâna trecută şi în urmă cu două săptămâni, dar la un ritm mai redus. Ce se întâmplă în această perioadă seamănă mult cu ce s-a întâmplat anul trecut cu ordonanţa 114, sau în urmă cu doi ani, când iarna aveam foarte multă zăpadă“, a explicat Victor Căpitanu.

    În cazul proiectului One Cotroceni Park dezvoltatorul a semnat contracte pentru 10.000 mp iar pentru încă 15.000 mp a semnat contract de tip head of terms.

    Următorul pas îl reprezintă partea de rezidenţial a proiectului.

    Prima fază a proiectului de birouri One Cotroceni Park, are suprafaţă brută închiriabilă de birouri (Gross Lettable Area) de 80.000 mp.

    În premieră pentru un proiect de birouri din Bucureşti, proiectul One Cotroceni Park va fi direct conectat la viitoarea staţie de metrou Academia Militară printr-un pasaj subteran. Până acum doar două centre comerciale din Capitală au acces direct la metrou – Sun Plaza şi Unirea Shopping Center.

    One Cotroceni Park este primul proiect imobiliar mixt din Capitală, care vine atât cu o componentă de birouri, cât şi cu una rezidenţială plus una de retail de 15.000 mp, comparabilă cu cea a unui mall dintr-un oraş secundar din ţară.

    One United Properties a cumpărat terenul fostei fabrici Ventilatorul din Bucureşti, cu o suprafaţă de 5,3 hectare. Terenul din zona Răzoare se află între două viitoare staţii de metrou, de pe magistrala către Drumul Taberei – Academia Militară şi Orizont.

    Cu cele trei mari proiecte în lucru: One Tower, parte din ansamblu One Floreasca City, turnul de birouri din complexul One Verdi Park şi One Cotroceni Park, One United Properties este dezvoltatorul cu cea mai mare suprafaţă de birouri în construcţie pe piaţa românească.

     

  • Cum vor arăta birourile din România după o perioadă prelungită de Work from Home

    Eduard Turcoman, director office agency în cadrul Cushman & Wakefield Echinox, spune că este imposibil ca o mare parte dintre angajaţii care ocupau în general clădirile de birouri – în capitală de pildă, în birourile de clasă A şi B vor fi în jur de 270.000 – 280.000 de angajaţi la final de 2020 – să lucreze în regim de telemuncă după încheierea crizei actuale.

    „Oamenii sunt fiinţe sociale, trăiesc în comunitate şi vor avea nevoie permanentă de interacţiune directă. După depăşirea acestei perioade, consider că cei mai mulţi dintre angajaţi vor reveni în clădirile de birouri. Teleworking sau work from home va rămâne în continuare o opţiune, un beneficiu acordat de unele companii angajaţilor, dar nu cred că va creşte procentual faţă de perioada de dinaintea situaţiei cauzate de coronavirus. În schimb cred că va creşte şi mai mult interesul companiilor şi corporaţiilor pentru spaţiile de coworking, datorită flexibilităţii privind duratele contractuale”, observă Eduard Turcoman.

    Totuşi, sesizează că o creştere consistenă a telemuncii în viitor se poate traduce practic cu o scădere a cererii în piaţa de birouri, cu consecinţe evidente: diminuarea apetitului dezvoltatorilor pentru construcţia de noi clădiri de birouri, scăderea preînchirierilor, creşterea concurenţei între clădirile existente şi implicit scăderea preţurilor / mp. „Piaţa de birouri, ca şi întreaga economie de altfel, va fi pusă în faţa situaţiei de a depăşi recesiunea economică ce urmează. Nu cunoaştem încă această variabilă durată a pandemiei. În cel mai bun caz, criza economică cu care ne vom confrunta fi în forma de V, respectiv 2 trimestre consecutive de scădere economică (recesiune tehnică), urmate de o revenire rapidă a economiei”, spune el.

     „Cred că acest experiment de Work-from-Home la scară mondială va avea un impact asupra modului în care companiile priveau până acum această activitate. Feedback-ul primit de la majoritatea clienţilor noştri este că angajaţii sunt foarte productivi şi implicaţi. Ar fi totuşi bine să punem asta în context – vorbim de circa 2 săptămâni de activitate, într-o perioadă de incertitudine, în care suntem bombardaţi cu informaţii, unele pozitive şi multe negative, iar printre singurele legături cu perioada anterioară de “normalitate” se numără familia şi activitatea continuă de acasă. Iar metoda Work-from-Home în actuala situaţie poate fi interpretată ca o distragere de la o realitate desprinsă, parcă, din filme”, crede şi Sebastian Dragomir, partner & head of office advisory la Colliers International România. Din punctul lui de vedere, scenariile referitoare la impactul viitor asupra pieţei de birouri vor fi influenţate de perioada pe care angajaţii o vor petrece lucrând de acasă, precum şi de productivitatea lor. „Dacă luăm cazul Chinei, care pare că a depăşit actuala etapă, după două luni de criză şi work from home, impactul a fost minimal. Ba mai mult, angajaţii abia aşteptau să se întoarcă în societate, la restaurante şi joburi. Cu siguranţă însă, perioada pe care o traversăm deschide noi orizonturi privind telemunca şi implementarea ei ca standard de lucru în multe companii”, observă consultantul.  

    El este de părere că e prematur să tragem concluzii referitoare la evoluţia viitoare a preţului chiriilor, chiar dacă este un mod de muncă ce se desfăşoară în plan internaţional. Pe de altă parte, sesizează că un impact mai mare asupra pieţei de birouri o va avea durata acestei crize, nu doar în România, ci şi în celelalte ţări, dar şi cât de mult va fi afectată economia. „Şi din acest punct de vedere lucrăm în continuare cu multe necunoscute, dar un lucru e cert dacă ne uităm pe evoluţia burselor internaţionale: impactul crizei actuale în economia reală încă nu a fost cuantificat exact de investitori. Ar fi de presupus că o prelungire a situaţiei curente ar duce la întârzieri constante ale predării clădirilor aflate în construcţie”, crede  Sebastian Dragomir.

    În prezent, cel mai afectaţi sunt chiriaşii de retail şi servicii de la parterul clădirilor de birouri, care au fost nevoiţi să îşi întrerupă activitatea, şi au cerut începerea unor discuţii comerciale cu proprietarii pentru depăşirea acestei perioade. „Este încă prea devreme pentru a trage o astfel de concluzie în cazul spaţiilor clasice de birouri. Chiriaşii care au beneficiat, însă, cel mai mult în această perioadă au fost cei din spaţiile de co-working, care, datorită flexibilităţii termenelor contractuale, au putut să le închidă. Pe de altă parte, tot aici vor fi primele semne de revenire a activităţii companiilor nou intrate pe piaţa din România, care vor căuta flexibilitate din punctul de vedere al suprafeţei şi duratei contractelor”, crede specialistul.   

    E greu de spus la ce schimbări să ne mai aşteptăm, cât va mai dura până să ne întoarcem la discuţiile cu care ne începeam ziua în open space. Singura certitudine în acest moment este că perioada prin care trecem va fi una din care vom învăţa cu toţii – angajaţi şi angajatori – iar agenda după pandemie va fi una total diferită, atât la propriu, cât şi la figurat.