BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Ediţia germană a Business Insider scrie despre Octavian Pătraşcu, românul de 38 de ani care a devenit acţionar majoritar şi CEO al fintech-ului german Naga: „conduce 600 de oameni şi lucrează 16 ore pe zi”

    Octavian Pătraşcu, un român de 38 de ani dintr-un “mic oraş din România” – Târgu Jiu care a studiat economia şi dreptul la Bucureşti, şi a renunţat la cariera de avocat pentru a contribui la dezvoltarea unei platforme de trading online în urmă cu mai bine de un deceniu, şi-a dezvoltat după exitul din acel proiect propria platformă de tranzacţionare cu care a ajuns să achiziţioneze fintech-ul Naga din Hamburg ca parte a unui plan de expansiune internaţională, scrie ediţia din Germania a Business Insider.

    Pătraşcu lucrează zilnic 16 ore, până la 23,30 şi conduce 600 de oameni cu ţinta “ de a schimba modul în care oamenii investesc”, notează Business Insider Germania în profilul dedicat antreprenorului român.
    Publicaţia notează că Pătraşcu a investit şi 8 mil. euro din fondurile personale în Naga. “Practic, am pariat pe mine însumi” a spus Pătraşcu..

    După achiziţia Naga, antreprenorul român a introdus reguli noi privind managementul companiei, în care fiecare cheltuială este revizuită şi justificată. “”Acum, totul funcţionează mult mai structurat, dar angajaţii au nevoie de timp pentru a se obişnui cu aceste noi procese”, adaugă el.

    Publicaţia notează că antreprenorul a introdus un sistem bazat pe salarii fixe, la care se adaugă bonusuri pentru performanţă. “Toată lumea primeşte un salariu fix, dar avem o politică de compensaţii care se întinde pe 100 de pagini. Aceasta stipulează în detaliu modul în care angajaţii primesc bonusuri pentru performanţa lor individuală şi succesul companiei.”
     

  • Doi antreprenori români au adus un nou tip de casă în România, model pentru a cărui construcţie sunt necesare doar 30 de zile, iar montajul se realizează într-o singură zi

    Horia Bălan şi Dragoş Buliga sunt doi antreprenori din lumi diferite – cea a imobiliarelor şi cea a filmului – care şi-au reunit forţele într-un business ce explorează o nişă cu tot mai mult apetit pentru dezvoltare, cea a caselor modulare. Sub numele Dwellii, ei fac case pasive cu scopul de a uşura viaţa celor care se tem de corvoada construirii unei locuinţe clasice, de la zero.

    Horia Bălan a coordonat, în ultimii peste cincisprezece ani, suficiente proiecte imobiliare încât să-şi dea seama cât de complicat poate fi să construieşti o casă, chiar şi atunci când ai toate resursele necesare. Bugetul şi termenele sunt greu de prevăzut, iar găsirea unei echipe de specialişti reprezintă mereu o provocare.

    Prin Dwellii, el şi Dragoş Buliga şi-au propus să elimine incertitudinea legată de buget şi timp de execuţie, reducând implicarea pe şantier la minimum. Casele Dwellii sunt construite la standarde de casă pasivă, oferind o alternativă la locuinţele tradiţionale. Sunt realizate integral în propria fabrică în decurs de 30 de zile, iar montajul durează o singură zi. Tot procesul de producţie se desfăşoară într-o fabrică din Braşov, iar casele sunt gândite pentru a fi eficiente din punct de vedere energetic, cu materiale care au impact şi asupra costurilor de întreţinere.

    „Avem două tipuri principale de clienţi: persoane fizice care deţin un teren şi îşi doresc o casă premium – fie pentru locuit permanent, fie ca destinaţie de vacanţă – şi investitori din domeniul ospitalităţii sau imobiliar, care au nevoie de soluţii rapide şi de încredere”, spune Horia Bălan.

    Pe lângă clienţii finali, Dwellii vizează, de asemenea, şi piaţa B2B, în special investitorii din turism, oferindu-le posibilitatea de a avea unităţi de cazare gata să primească oaspeţi în aproximativ treizeci de zile, dacă au deja terenul pregătit.

    Casele Dwellii sunt construite la standarde de casă pasivă, oferind o alternativă la locuinţele tradiţionale. Sunt realizate integral în propria fabrică în decurs de 30 de zile, iar montajul durează o singură zi.

    Investiţia a fost făcută din fondurile proprii ale fondatorilor, iar în iulie conceptul Dwellii a ajuns şi în Germania, la New Housing, cel mai mare târg de profil din Europa. Germania este, de altfel, un etalon în ceea ce priveşte construcţiile modulare şi standardele de eficienţă.

    „Până acum am investit 600.000 de euro pentru a lansa acest concept pe piaţa românească. Investiţia a acoperit dezvoltarea, proiectarea fluxurilor de producţie şi prototiparea a şapte modele diferite. Cu toate acestea, este un proiect care necesită investiţii continue.”

    Până la finalul anului, cei doi parteneri îşi doresc să livreze 15-20 de case şi să amenajeze un parc-showroom la Râşnov, proiect pe care l-au început deja. Preţul unei case Dwellii porneşte de la 1.400 de euro pe metru pătrat, iar suprafaţa minimă disponibilă este de 52 de metri pătraţi. În funcţie de dotări, costurile cresc. Dincolo de consolidarea brandului, fondatorii Dwellii au de lucrat şi pentru a schimba percepţia generală cu privire la casele pe care le propun.

    „Probabil cea mai mare provocare în acest moment pe piaţa din România este percepţia despre calitatea caselor modulare. Privite de multe ori ca o soluţie de compromis, nu sunt considerate o alternativă viabilă pentru cele tradiţionale.”

    Pentru amenajarea caselor, Horia Bălan şi Dragoş Buliga colaborează cu arhitecţi şi birouri de arhitectură cu experienţă pe piaţa locală, precum Cristian Corvin, Eliza Yokina, Craftr, LAMA Arhitecture sau Sigurd Larsen.

    „Din experienţa antreprenorială de până acum, am învăţat câteva lecţii esenţiale care ne-au ajutat să evoluăm şi să ne consolidăm businessul. În primul rând, este vital să fii în contact constant cu nevoile şi aşteptările clienţilor tăi. Să înţelegi cu adevărat ce îşi doresc şi ce îi motivează.”   

    Preţul unei case Dwellii porneşte de la 1.400 de euro pe metru pătrat, iar suprafaţa minimă disponibilă este de 52 de metri pătraţi. În funcţie de dotări, costurile cresc.

  • Afaceri de la Zero. Din Timişoara în toată ţara: cum vor doi antreprenori să dezvolte brandul de ciocolată Chantia, care a ajuns deja la cinci magazine

    ♦ În prezent, Chantia este prezentă în Timişoara şi Oradea cu cinci ciocolaterii şi gelaterii. ♦ Roxana şi Cosmin Cionca au investit iniţial peste 500.000 de euro în fabrica din Timişoara.

    Roxana şi Cosmin Cionca au fost dintotdeauna pasionaţi de ciocolată, iar după circa patru ani în care şi-au încercat norocul cu un magazin de ciocolată au decis să facă pasul către producţie şi să investească în fabrica şi în dezvoltarea brandului Chantia.

    Astăzi, Chantia are cinci magazine, trei în Timişoara şi două în Oradea, o fabrică şi o echipă de 35 de oameni care se extinde constant.  „În primă fază a fost greu, deşi pentru că noi fiind veniţi dintr-un domeniu mult mai greu decât acesta, nu ni s-a părut atunci, fiind foarte tineri, greu. Ambiţia te motivează cumva”, a povestit Roxana Cionca în cadrul emisiunii ZF Afaceri de la Zero, un proiect susţinut de Banca Transilvania. Iniţial, cei doi antreprenori au accesat un fond nonguvernamental pentru a porni afacerea, însă acesta s-a suspendat şi au fost nevoiţi să apeleze la familie şi la prieteni pentru a putea dezvolta în continuare brandul. 

    „Am investit în prima fază undeva între 500.000 de euro şi 700.000 de euro, din economii, de la prieteni, de la familie, de la bancă. Ne-a fost foarte greu pentru că noi am început cu o capacitate destul de mare, dar am avut o viziune şi ne-am promis că o să cucerim piaţa din România”. Ea povesteşte că ideea de a avea atât partea de ciocolaterie dar şi partea de gelaterie a fost un pariu câştigător pentru că în Banat este foarte cald în timpul verii şi atunci clienţii doresc mai degrabă îngheţată, iar din toamnă se îndreaptă din nou către praline şi ciocolată. În prezent, echipa Chantia are 35 de angajaţi şi se extinde în continuare, mai ales că cei doi antreprenori mai vor să facă investiţii şi să se extindă şi în restul ţării pe viitor. 

    „Cele cinci ciocolaterii şi gelaterii sunt locaţiile proprii. În momentul de faţă nu discutăm despre o franciză pentru că vrem să consolidăm foarte bine partea de producţie, după care să ne analizăm capacitatea şi discutăm mai târziu (despre franciză n-red.). Mi-e greu să spun când ne vom extinde în altă zonă a ţării”.

    Însă, în următorii cinci ani cei doi antreprenori şi-au propus să deschidă în primul rând un muzeu la ciocolatei pentru că au multe cereri pentru organizarea de workshop-uri şi de vizitare a fabricii, dar în prezent nu-şi permit să oprească producţia şi să facă vizite de fabrică. Dar pe lista deschiderilor de locaţii se află şi Bucureşti şi Cluj, însă ei încă analizează aceste pieţe.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 

    l Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    l În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

  • Doi antreprenori din lumi diferite – cea a imobiliarelor şi cea a filmului – şi-au reunit forţele într-un business ce explorează o nişă cu tot mai mult apetit pentru dezvoltare

    Horia Bălan şi Dragoş Buliga sunt doi antreprenori din lumi diferite – cea a imobiliarelor şi cea a filmului – care şi-au reunit forţele într-un business ce explorează o nişă cu tot mai mult apetit pentru dezvoltare, cea a caselor modulare. Sub numele Dwellii, ei fac case pasive cu scopul de a uşura viaţa celor care se tem de corvoada construirii unei locuinţe clasice, de la zero.

    Horia Bălan a coordonat, în ultimii peste cincisprezece ani, suficiente proiecte imobiliare încât să-şi dea seama cât de complicat poate fi să construieşti o casă, chiar şi atunci când ai toate resursele necesare. Bugetul şi termenele sunt greu de prevăzut, iar găsirea unei echipe de specialişti reprezintă mereu o provocare.

    Prin Dwellii, el şi Dragoş Buliga şi-au propus să elimine incertitudinea legată de buget şi timp de execuţie, reducând implicarea pe şantier la minimum. Casele Dwellii sunt construite la standarde de casă pasivă, oferind o alternativă la locuinţele tradiţionale. Sunt realizate integral în propria fabrică în decurs de 30 de zile, iar montajul durează o singură zi. Tot procesul de producţie se desfăşoară într-o fabrică din Braşov, iar casele sunt gândite pentru a fi eficiente din punct de vedere energetic, cu materiale care au impact şi asupra costurilor de întreţinere.

    „Avem două tipuri principale de clienţi: persoane fizice care deţin un teren şi îşi doresc o casă premium – fie pentru locuit permanent, fie ca destinaţie de vacanţă – şi investitori din domeniul ospitalităţii sau imobiliar, care au nevoie de soluţii rapide şi de încredere”, spune Horia Bălan.

    Pe lângă clienţii finali, Dwellii vizează, de asemenea, şi piaţa B2B, în special investitorii din turism, oferindu-le posibilitatea de a avea unităţi de cazare gata să primească oaspeţi în aproximativ treizeci de zile, dacă au deja terenul pregătit.

    Casele Dwellii sunt construite la standarde de casă pasivă, oferind o alternativă la locuinţele tradiţionale. Sunt realizate integral în propria fabrică în decurs de 30 de zile, iar montajul durează o singură zi.

    Investiţia a fost făcută din fondurile proprii ale fondatorilor, iar în iulie conceptul Dwellii a ajuns şi în Germania, la New Housing, cel mai mare târg de profil din Europa. Germania este, de altfel, un etalon în ceea ce priveşte construcţiile modulare şi standardele de eficienţă.

    „Până acum am investit 600.000 de euro pentru a lansa acest concept pe piaţa românească. Investiţia a acoperit dezvoltarea, proiectarea fluxurilor de producţie şi prototiparea a şapte modele diferite. Cu toate acestea, este un proiect care necesită investiţii continue.”

    Până la finalul anului, cei doi parteneri îşi doresc să livreze 15-20 de case şi să amenajeze un parc-showroom la Râşnov, proiect pe care l-au început deja. Preţul unei case Dwellii porneşte de la 1.400 de euro pe metru pătrat, iar suprafaţa minimă disponibilă este de 52 de metri pătraţi. În funcţie de dotări, costurile cresc. Dincolo de consolidarea brandului, fondatorii Dwellii au de lucrat şi pentru a schimba percepţia generală cu privire la casele pe care le propun.

    „Probabil cea mai mare provocare în acest moment pe piaţa din România este percepţia despre calitatea caselor modulare. Privite de multe ori ca o soluţie de compromis, nu sunt considerate o alternativă viabilă pentru cele tradiţionale.”

    Pentru amenajarea caselor, Horia Bălan şi Dragoş Buliga colaborează cu arhitecţi şi birouri de arhitectură cu experienţă pe piaţa locală, precum Cristian Corvin, Eliza Yokina, Craftr, LAMA Arhitecture sau Sigurd Larsen.

    „Din experienţa antreprenorială de până acum, am învăţat câteva lecţii esenţiale care ne-au ajutat să evoluăm şi să ne consolidăm businessul. În primul rând, este vital să fii în contact constant cu nevoile şi aşteptările clienţilor tăi. Să înţelegi cu adevărat ce îşi doresc şi ce îi motivează.”   

    Preţul unei case Dwellii porneşte de la 1.400 de euro pe metru pătrat, iar suprafaţa minimă disponibilă este de 52 de metri pătraţi. În funcţie de dotări, costurile cresc.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Form MuSic Therapy – cabinet de muzicoterapie (Bucureşti)

    Fondatoare: Cristina Chiosea

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Prezenţă: în zona de nord a Bucureştiului, în apropiere de Romexpo

    La Grisha – punct gastronomic local (jud. Constanţa)

    Fondatoare: Ioana Matei

    Investiţii: 40.000 de euro

    Venituri: 2.000 – 3.000 de euro pe săptămână

    Prezenţă: Ghindăreşti, jud. Constanţa

    Excursii din Caiac – închiriere de caiace (jud. Cluj)

    Fondator: Alex Asztalos

    Investiţii: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 60.000 de lei (12.000 de euro)

    Prezenţă: judeţul Cluj

    Massif – atelier de mobilă (Timişoara)

    Fondator: Daniel Miljkovic

    Investiţie iniţială: 7.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 900.000 de lei (180.000 de euro)

    Prezenţă: naţională şi internaţională, în special în Irlanda

    Upvision Media – creare de site-uri web (Bucureşti)

    Fondatori: Alexandru Stanciu şi Teodor Ferendino

    Investiţie iniţială: 3.000 de lei (600 de euro)

    Cifră de afaceri estimată pentru primul an de funcţionare: 10.000 de euro

    Prezenţă: naţională şi internaţională

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Povestea românilor care au spus adio muncii în corporaţie şi programului fix de lucru pentru a se ocupa de proiectul lor, unde principala preocupare este starea de bine

    Un psihoterapeut şi doi specialişti în comunicare, care au spus adio corporaţiei, au investit 80.000 de euro în Eka – Centrul Stării de Bine, primul hub din România cu servicii integrate de psihoterapie, wellbeing şi dezvoltare personală pentru indivizi, familii şi companii.

    Matei Stănculescu, de profesie psihoterapeut şi cu o experienţă de 14 ani de televiziune şi 7 de antreprenoriat, soţia sa, Anca Amariei, om de comunicare şi fost manager  la Warner Bros Discovery, şi Diana Iosu, cu background în comunicare şi PR, au creat Eka – Centrul Stării de Bine, un hub care oferă servicii de psihoterapie, wellbeing şi dezvoltare personală. Pe cei trei îi leagă, întâi de toate, pasiunea pentru wellbeing, iar Anca Amariei şi Diana Iosu împărtăşesc de asemenea şi dragostea faţă de yoga, având şi formări pentru terapia prin yoga. Totodată, între ele există şi o relaţie de prietenie construită cărămidă cu cărămidă în mai bine de un deceniu, încă de pe vremea când lucrau împreună în domeniul comunicării.

    De la corporaţie la antreprenoriat şi, apoi, la a pune bazele unui proiect precum Eka a mai fost doar un pas. „Eu şi Diana ne-am cunoscut acum mai bine de zece ani – eu lucram în departamentul de comunicare de la Cosmote şi am fost în echipa de PR. Acela a fost începutul nostru. Între timp, eu am ales să părăsesc corporaţia. Am lucrat 15 ani în diverse domenii – farma, securitate cibernetică, telecom. Ultimii ani i-am petrecut în media şi divertisment – am lucrat pentru Discovery şi Eurosport. De aici s-a produs schimbarea şi am decis să părăsesc universul corporate, făcând de vreo şase ani în paralel activităţi în zona de mindfulness, yoga sau mental health”, a povestit Anca Amariei.

    Diana Iosu practica yoga din plăcere, iar în cele din urmă a cooptat-o şi pe prietena sa, care se întâmpla ca la vremea respectivă să aibă nevoie de un tip de mişcare prin care să se poată elibera de tensiunile fizice şi mentale. Aceasta, împreună cu soţul său, au început să fie tot mai interesaţi de astfel de metode care să asigure starea de bine – pornind de la corp şi mergând până la minte şi la relaţiile cu alţi oameni –, iar în noiembrie anul trecut, împreună cu Diana Iosu, au transformat totul într-un business, după o investiţie de 80.000 de euro din surse proprii. „Am decis să creăm un loc care să găzduiască terapeuţi, formatori, traineri, kinetoterapeuţi, psihoterapeuţi, maseuri – practic, acei oameni care să acopere întreaga plajă de wellbeing. Eu am revenit la meseria mea de psihoterapeut, după 14 ani de televiziune şi 7 de antreprenoriat”, a povestit Matei Stănculescu.

    Centrul Eka se află în Bucureşti, într-o casă veche, care şi-a păstrat aerul interbelic, dar în care cei trei antreprenori au reuşit să aducă elementul fresh al timpurilor de astăzi. Spaţiul se întinde pe o suprafaţă de peste 300 mp şi dispune de şapte săli pentru terapii individuale şi o mansardă pentru evenimente de grup, cursuri sau traininguri. Centrul Eka aduce astăzi împreună peste 20 de specialişti certificaţi în psihoeducaţie şi coaching, terapii somatice – kinetoterapie, masaj, nutriţie, ayurveda -, fitness mental, constelaţii sistemice familiale, consiliere de cuplu, parentală sau vocaţională. Serviciile pe care centrul le oferă se adresează atât clienţilor persoane fizice şi familiilor, cât şi companiilor. Matei Stănculescu este de părere că pandemia a contribuit la creşterea importanţei pe care oamenii o acordă stării lor de sănătate, atât mentală, cât şi fizică. „Dacă pandemia a adus ceva bun, cu siguranţă a fost conştientizarea necesităţii orientării către sine. Nu se numeşte egoism, ci înseamnă să pui masca de oxigen întâi pe propria ta faţă pentru a putea avea grijă, apoi, şi de ceilalţi”, afirmă acesta.

    Până în acest moment, după circa şapte luni de activitate, la Centrul Eka au ajuns câteva sute de clienţi persoane fizice şi câteva zeci de companii, care fie au venit împreună cu angajaţii, fie au beneficiat de serviciile centrului chiar la ei în birouri, acesta fiind un model pe care echipa Eka a mizat încă de la început. Pentru a susţine angajaţii şi companiile în demersul de a construi culturi organizaţionale centrate pe starea de bine, detaliază cei trei antreprenori, Centrul Eka livrează şi programe de mental health, employee wellbeing & engagement, care includ consiliere psihologică, workshopuri, ateliere tematice inedite (ateliere de lumânărit, respiraţie somatică, muzicoterapie, teatru de improvizaţie sau terapie culinară).

    Totodată, prin aceste activităţi desfăşurate la sediile companiilor, crede Anca Amariei, Eka contribuie la readucerea oamenilor fizic la serviciu, după ce în pandemie acest mod de lucru rămăsese doar o amintire. Câteva exemple de companii care fie au venit la Centrul Stării de Bine, fie i-au primit pe specialiştii de la Eka la ei în birouri sunt Ipsos, Autonom, NN sau Siemens Energy. „Este foarte important să fim toţi în acelaşi spaţiu, fie că vorbim despre companii mari, fie că vorbim despre antreprenori cu afaceri mai mici. (…) E vorba despre o conexiune pe care trebuie să avem grijă să o creăm, să reconectăm echipele şi să readucem în atenţie noţiunea de echipă, care s-a pierdut în pandemie – suntem doar nişte numere pe nişte hârtii”, a completat Diana Iosu.

    În viitor, planul celor trei antreprenori vizează extinderea în mai multe oraşe din ţară, iar printre primele destinaţii ar fi Cluj, Timişoara sau Oradea.
    Ei îşi doresc ca proiectul lor să meargă şi peste graniţe, iar un prim centru Eka în afara României ar putea fi deschis în Grecia.  În România, ei îşi propun să ajungă şi în zone rurale sau în oraşe mai mici în care oamenii nu au momentan acces la astfel de servicii.

    Preţurile pentru serviciile Eka pornesc de la 85 de lei, în cazul sesiunilor unice, dar există şi servicii care pot ajunge la 600 de lei şi care pot fi incluse în pachete de 4, 6, 8 sau 10 sesiuni, clienţii având posibilitatea de a alege cum să combine serviciile în cadrul acestor pachete. Centrul Eka nu funcţionează precum o clinică, în care oamenii îşi fac programare pentru un anumit serviciu sau unde vin pentru a primi un diagnostic după ce vorbesc despre simptomele pe care le au. „Atunci când cineva vine la noi, facem prima dată o orientare. Vorbim cu oamenii, măcar 15 minute, identificăm nevoile pe care le au şi ne dorim să vadă şi spaţiul, urmând ca apoi să alegem împreună cu ei serviciile de care ar avea nevoie”, a explicat Anca Amariei. În viitor, planul celor trei antreprenori vizează extinderea în mai multe oraşe din ţară, iar printre primele destinaţii ar fi Cluj, Timişoara sau Oradea. Ei îşi doresc ca proiectul lor să meargă şi peste graniţe, iar un prim centru Eka în afara României ar putea fi deschis în Grecia.  În România, ei îşi propun să ajungă şi în zone rurale sau în oraşe mai mici în care oamenii nu au momentan acces la astfel de servicii.

    „Ne gândim la un concept care să implice o caravană şi la parteneriate care să facă posibilă realizarea acestui proiect, astfel încât acei oameni să poată beneficia de serviciile Eka gratuit”, a detaliat Matei Stănculescu. La finalul primului an de funcţionare, cei trei antreprenori îşi propun să ajungă la venituri duble faţă de valoarea investiţiei iniţiale, adică să se apropie de afaceri de 160.000 de euro.

    Businessul pe care ei l-au creat, mai spune Diana Iosu, este genul de proiect în care „trebuie să fii acolo cu totul, nu e un soft pe care îl creezi şi îl laşi să îşi facă treaba apoi, pentru că aici lucrezi cu oameni, cu trăiri”. Pentru ea şi Anca Amariei, corporaţia a fost cea mai bună şcoală şi le-a oferit pregătirea necesară pentru antreprenoriat. „Cred că, în cazul meu, şcoala pe care ţi-o oferă corporaţia este cea mai bună şcoală. E o şcoală care pe mine m-a pregătit pentru antreprenoriat. O şcoală mai bună decât Conex sau Vodafone, cu toţi banii din lume, nu aş fi găsit nicăieri”, afirmă Diana Iosu. Deciziile pe care le-a luat, totodată, şi Anca Amariei în antreprenoriat au avut la bază experienţa pe care a acumulat-o în cei 15 ani de corporaţie, fără de care nici versiunea sa actuală şi nici Centrul Eka nu ar fi existat astăzi.

    „Sunt foarte recunoscătoare pentru cei 15 ani pe care i-am petrecut în companii pentru că eu nu sunt un om care îşi asumă riscuri uşor. Probabil, dacă aş fi fost antreprenor de la început, aş fi luat-o razna rapid. Corporaţia mi-a dat structură şi mi-a dat disciplină”, a spus aceasta.   

    Anca Amariei: „Atunci când cineva vine la noi, facem prima dată o orientare. Vorbim cu oamenii, măcar 15 minute, identificăm nevoile pe care le au şi ne dorim să vadă şi spaţiul, urmând ca apoi să alegem împreună cu ei serviciile de care ar avea nevoie.”

    Matei Stănculescu: „Dacă pandemia a adus ceva bun, cu siguranţă a fost conştientizarea necesităţii orientării către sine. Nu se numeşte egoism, ci înseamnă să pui masca de oxigen întâi pe propria ta faţă pentru a putea avea grijă, apoi, şi de ceilalţi.”

    Diana Iosu: „Este foarte important să fim toţi în acelaşi spaţiu, fie că vorbim despre companii mari, fie că vorbim despre antreprenori cu afaceri mai mici. (…) E vorba despre o conexiune pe care trebuie să avem grijă să o creăm, să reconectăm echipele şi să readucem în atenţie noţiunea de echipă, care s-a pierdut în pandemie – suntem doar nişte numere pe nişte hârtii.”

  • România este promovatã la cele mai înalte standarde, prin videoclipurile a doi tineri antreprenori

    Doi tineri antreprenori şi-au propus să pună România pe harta destinaţiilor turistice din întreaga lume, prin realizarea unor videoclipuri de promovare excepţionale, capabile să scoată în evidenţă frumuseţea şi autenticitatea ţării noastre.

    O frumoasă poveste de succes şi iubire de ţară îi are de această dată ca protagonişti pe Andreea Diaconu Alexa, o antreprenoare pasionată de promovarea turismului şi dezvoltării sustenabile, şi pe Cosmin Andrei Neacşu, un antreprenor dedicat videoproducţiei, educaţiei şi dezvoltării comunitare.

    Clipul oficial de promovare turistică a judeţului Tulcea este primul material video realizat de către cei doi tineri, care s-a bucurat de un o foarte mare apreciere atât din partea publicului, cât şi din partea autorităţilor, care consideră că materialul este un foarte bun instrument de informare a publicului şi de mediatizare a obiectivelor şi valorilor locale.

    ,,Planul nostru este să extindem iniţiativele de promovare turistică şi să ne adresăm în continuare publicului naţional şi internaţional, prin prezentarea frumuseţilor şi diversităţii culturale din diferite judeţe şi regiuni din România. Visăm să realizăm cât mai multe proiecte similare pentru alte judeţe şi să oferim o imagine autentică şi detaliată a vieţii, culturii şi patrimoniului natural din fiecare zonă. “, a declarat Andreea Diaconu Alexa.

    Ceea ce îi face pe aceşti doi tineri cu totul speciali este implicarea şi calitatea pe care le aduc în toate proiectele pe care le desfăşoară. Cu un istoric demonstrat de performanţă în domeniul producţiilor video şi al dezvoltării de campanii integrate pentru promovarea obiectivelor turistice importante, Andreea Alexa Diaconu (35 de ani) şi Cosmin Andrei Neacşu (27 de ani) au făcut saltul de a realiza şi emisiuni tv pentru judeţele promovate.

    Cei doi au lucrat intens la realizarea primului sezon al emisiunii ,,Acasă în Delta Dunării”, cu un număr de 16 de episoade şi au adus un aport semnificativ în promovarea turismului în această regiune.

    ,,Avem o echipă de profesionişti cu experienţă vastă în crearea de conţinut media de înaltă calitate. Fiecare membru al echipei noastre este dedicat să aducă cele mai bune practici şi inovaţii în fiecare proiect.
    Emisiunile şi materialele noastre sunt difuzate pe platforme de mare audienţă, atât la televiziune cât şi online, asigurându-ne că mesajul ajunge la un public larg şi diversificat. Aceasta nu doar că sporeşte vizibilitatea regiunii, dar atrage şi un număr crescut de turişti şi investitori. Ne angajăm să promovăm turismul sustenabil, respectând mediul şi comunităţile locale. Colaborăm strâns cu multe comunităţi locale, pentru că le înţelegem nevoile şi valorile. “, a concluzionat Cosmin Andrei Neacşu.

    Andreea Diaconu Alexa este o tânără antreprenoare pasionată de promovarea turismului şi dezvoltarea sustenabilă, care organizează croaziere în Delta Dunării cu hoteluri plutitoare. După ce a sesizat în ultimii ani, o slabă promovare a destinaţiilor turistice din judeţul Tulcea, a iniţiat proiectul, Acasă în Delta Dunării” online, într-o primă etapă, iar apoi pe TV.

    Cosmin Andrei Neacşu este un tânăr antreprenor dedicat videoproducţiei, educaţiei şi dezvoltării comunitare. Fondator al YouStars Creative Agency şi preşedinte al Asociaţiei YouStars, Cosmin susţine educaţia prin diverse iniţiative cu focus pe educaţie digitală, terapii pentru copii din familii defavorizate şi acces la educaţie de calitate pentru comunităţi izolate.

  • Am ajuns într-o situaţie paradoxală: România, românii au bani dar nu au suficiente oportunităţi de investiţii, aşa că antreprenorii preferă să-şi ţină banii la bancă, în titluri de stat sau să investească în afară. Guvernul ucide iniţiativele antreprenoriale private prin creşterea birocraţiei statului, prin dobânzile mari pe care le oferă pentru creşterea cheltuielilor publice

    În anii ’90, după căderea comunismului şi apariţia capitalismului, s-a deschis o nouă lume: România avea oportunităţi, dar nu avea bani.

    Acum România are bani, şi încă foarte mulţi, dar nu are oportunităţi de investiţii, nu creează, nu se creează aceste oportunităţi.

    Guvernul, administraţia publică stau pe banii din PNRR şi nu fac nimic cu ei.

    Industria din România, care este cea mai importantă ramură economică (România mai are industrie, pentru cei care nu cred), scade continuu de 2-3 ani, şi guvernul PSD-PNL, aflat la guvernare de 4 ani, de-abia acum se gândeşte să facă un plan de relansare a industriei – de 2,5 miliarde de euro, plan care va fi aruncat într-un sertar după ce se termină alegerile, pe ideea că nu sunt bani.

    Toate programele/măsurile cu banii din PNRR, din fondurile europene – sute de milioane de euro – sunt întârziate, sunt blocate, sunt amânate din cauza birocraţiei publice fanariote, care a ajuns mai puternică decât guvernul.

    Ameninţarea continuă cu majorarea taxelor şi impozitelor de anul viitor pentru consolidarea fiscală, adică reducerea deficitului bugetar, i-a determinat pe mulţi antreprenori, pe multe companii, pe multe multinaţionale, să nu mai facă nimic, să nu mai investească, să nu mai facă angajări pentru că nu ştiu ce va fi la anul şi în anii viitori, aşa că mai bine stau pe bani.

    Pentru că are cheltuieli fără număr, fără număr – salariile la bugetari au crescut cu 24%, pensiile au crescut cu 25%, cheltuielile de bunuri şi servicii au crescut cu 25% -, guvernul Ciolacu a majorat deficitul bugetar şi trebuie să facă rost de bani pentru a acoperi acest lucru, plus să reeşaloneze datoriile care au fost făcute în anii anteriori şi care au ajuns la scadenţă.

    Săptămâna trecută guvernul s-a mai împrumutat cu 5 miliarde de euro de pe piaţa internaţională.

    Pentru că are nevoie disperată de bani, guvernul Ciolacu continuă să plătească dobânzi foarte mari, atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa internaţională, pentru a face rost de bani. Aceste dobânzi – de 6-7% fie la euro, fie la lei – “omoară” alte oportunităţi de investiţii. Pentru orice om de afaceri, pentru orice investitor, pentru orice bancă, este mai rentabil şi mai bine să împrumute statul cu 7% decât să plaseze banii în economie, într-o afacere, unde riscul este mare, dar câştigul nu este atât de mare. Spre exemplu, fondurile de investiţii de tip venture, private equity, promit investitorilor un randament de 25-30%, dar cu riscul aferent.

    Pentru Romeo Pomponiu, patronul lanţului de magazine Steilmann, a fost mai bine să-şi plaseze banii – 325 de milioane de lei! – în achiziţia de titluri de stat cu o dobândă de 7% pe an (conform informaţiilor gândul.info) decât să rişte banii în altă parte, într-o economie care în loc să fie antreprenorială, capitalistă, este acaparată din ce în ce mai mult de către stat, de către birocraţia statului.

    Aşa că, în timp ce statul câştigă teren, în timp ce guvernul Ciolacu, format din PSD şi PNL, trăieşte din ce în ce mai mult pe datorie, companiile private, antreprenorii preferă să-şi ţină banii la bancă ori să-i investească în altă parte. Spre exemplu, fraţii Pavăl de la Dedeman, cei mai puternici antreprenori români, preferă acum să cumpere proprietăţi/active imobiliare/hoteluri în afara României.

     

    Ce pierdem:

    – Banii din PNRR, cei pe care i-am tras până acum, stau de câteva luni, dacă nu chiar mai bine de un an, în conturile Băncii Naţionale – 3-4 miliarde de euro – pentru că guvernul, ministerele nu pot să le plaseze în economie din cauza birocraţiei.

    – Pe Bursa de la noi sunt bani, dar nu sunt oportunităţi suficiente, aşa că banii românilor se duc pe platformele externe sau pe piaţa crypto. Niciun guvern (de fapt cei care controlează administraţia publică şi companiile de stat) nu crede prea mult în Bursă şi trag de timp cât mai mult în a lista companiile de stat pe Bursă. Cele care s-au listat până acum au făcut-o sub presiunea organismelor financiare internaţionale, sub presiunea Bruxellesului, sub presiunea evenimentelor.

    Companiile private care ar putea să se listeze la Bursă, să strângă capital ca să se extindă, să facă investiţii, preferă să stea deoparte, întrebându-se din când în când de ce marile companii din ţările vecine reuşesc să se extindă în afară ţării de origine şi ei nu.

    În acest moment cred că românii, din lipsă de oportunităţi, de instrumente financiare locale, preferă să investească pe pieţele externe sau în crypto.

    – Companiile care sunt deja listate la Bursă preferă acum să-şi răscumpere propriile acţiuni decât să facă noi investiţii, unde riscul este mare. Dobânda pe care a setat-o statul când împrumută bani, de 7%, este un benchmark în piaţă în evaluarea altor investiţii. Câte oportunităţi poţi să găseşti care să-ţi aducă 15-30% pe an, în fiecare an, timp de 5 ani, sau timp de 7-10-20 de ani, scadenţele pe care se împrumută guvernul de pe pieţele financiare internaţionale?

    – Fondurile de pensii Pilon II, acolo unde 8,3 milioane de români au banii de pensie de care nu prea ştiu, sunt deja la limita maximă a expunerii pe Bursa de la Bucureşti, pe principalele acţiuni (dacă nu ştiţi, cei 8,2 milioane de români participanţi în Pilonul II de pensii sunt principalii acţionari ai Băncii Transilvania) şi pur şi simplu nu mai au unde să investească pe plan local. În fonduri private de investiţii nu pot, pe piaţa titlurilor de stat sunt cu limita maximă de expunere, pe Bursă nu sunt alte companii în care să investească pentru că nu vin la Bursă – nici cele de stat, nici cele private -, aşa că investesc în afară în acţiuni, obligaţiuni sau alte instrumente de pe piaţa externă. Adică în loc să finanţeze piaţa locală, finanţează pieţele occidentale, şi nu este vina lor.

    – În PNRR sunt 400 de milioane de euro de la Bruxelles, plus încă 400 de milioane de euro, cât trebuie să fie coparticiparea administratorilor privaţi, deci 800 de milioane de euro în total, pentru fondurile de investiţii private care să investească în companii private. Aceste fonduri se trezesc că nu au suficiente oportunităţi în România, că piaţa locală a devenit prea birocratică, prea riscantă cu modificările de taxe şi impozite care se anunţă, care dau peste cap toate business planurile, aşa că preferă mai degrabă să se uite în jur la ce găsesc pe pieţele regionale.

    – Băncile din România, atât cele locale cât şi cele cu acţionariat străin, stau pe miliarde şi miliarde de lei (depozitele sunt mai mari decât creditele). Pentru că piaţa bancară nu este atât de dezvoltată, pentru că foarte multe firme sunt nebancabile în acte, pentru că guvernul tolerează din punct de vedere legislativ această situaţie, preferă să plaseze banii în exces fie în titluri de stat, cu o dobândă de 6,5-7%, fie la BNR, cu o dobândă de 5,5%, fie să-şi repatrieze profiturile sau liniile de finanţare de la banca mamă. Pur şi simplu nu mai au ce să facă cu banii în România.

     

    România, economia românească, trăieşte acum o situaţie paradoxală – are bani, dar nu sunt suficiente oportunităţi -, guvernul ucide – prin birocraţie, prin dobânzile mari pe care le oferă ca să-şi finanţeze deficitul şi creşterea datoriei publice, prin ameninţarea schimbărilor fiscale şi creşterii taxelor-  iniţiativa privată care să absoarbă aceşti bani.

    În aceste condiţii creşterea economică scade, antreprenorii, companiile private îşi ţin banii deoparte, dar în schimb guvernul cheltuie din ce în ce mai mult, însă din păcate această injecţie de bani nu se vede în economie, ci în creşterea importurilor, adică în susţinerea altor economii.

  • Laurenţiu Stan, fondator şi CEO, Kapital Minds: „Planificarea unui exit înseamnă de fapt să te pregăteşti de o tranziţie înainte de a apărea o oportunitate de vânzare sau o nevoie de finanţare”

    În contextul economic instabil din România, planificarea strategică pe termen lung este adesea neglijată de antreprenorii locali, care se concentrează mai mult pe supravieţuirea imediată şi pe creşterea rapidă. Laurenţiu Stan, fondatorul Kapital Minds, companie specializată pe exit planning, subliniază importanţa pregătirii pentru o ieşire din afacere încă din fazele timpurii, avertizând că lipsa unei planificări adecvate poate duce la pierderea unor oportunităţi valoroase. Într-o piaţă încă în dezvoltare, serviciile de consultanţă pentru creşterea valorii companiilor şi planificarea exitului devin astfel esenţiale pentru maturizarea mediului de afaceri românesc.

    „Credem că fiecare afacere are un potenţial uriaş, iar rolul nostru este să îl deblocăm şi să îl amplificăm”, descrie antreprenorul Laurenţiu Stan viziunea sa asupra afacerii Kapital Minds, lansată luna aceasta. El spune că şi-a propus ca prin acest business să dezvolte comunitatea antreprenorială din România prin servicii de consultanţă şi consiliere atât pentru creşterea valorii şi atractivităţii companiilor, cât şi pentru planificarea unei eventuale ieşiri din afaceri a proprietarilor sau pentru realizarea unui plan de succesiune.

    Adaugă că ceea ce l-a inspirat să fondeze această afacere a fost, în esenţă, dorinţa de a împărtăşi experienţa sa de aproape 20 de ani ca antreprenor. A observat în acest timp că antreprenorii, indiferent de domeniu, se confruntă cu provocări similare, legate de creştere, scalare şi optimizare financiară: „Kapital Minds s-a născut din nevoia de a oferi un răspuns personalizat la aceste provocări”.

    Astfel, şi-a propus să meargă dincolo de consultanţa financiară şi să însoţească antreprenorii în parcursul călătoriei lor, de la ideea iniţială până la consolidarea afacerii, printr-o abordare integrată, care combină expertiza financiară cu strategiile de business, personalizând soluţiile pentru fiecare client. „Construim o comunitate de antreprenori care se susţin reciproc şi împărtăşesc cunoştinţe. În esenţă, Kapital Minds este despre a ajuta oamenii
    să-şi transforme visurile în realitate şi să-şi construiască afaceri de succes, care să aibă un impact pozitiv asupra comunităţii”, subliniază el. 

    Concret, printre serviciile oferite de Kapital Minds se numără evaluarea iniţială şi periodică a companiei, strategii personalizate de creştere a valorii acesteia şi planificarea unei ieşiri din afaceri (exit planning). Evaluarea afacerii nu se rezumă doar la estimarea unei valori, la o anumită dată, ci evidenţiază şi nivelul de atractivitate a afacerii pentru un investitor, cât şi gradul de pregătire a acesteia pentru o eventuală vânzare, precizează Laurenţiu Stan. „Strategia de creştere şi planificarea pentru exit înseamnă, de fapt, strategia pentru o afacere de succes.

    Întregul proces este foarte clar procedural, însă flexibil în acelaşi timp, fiind structurat pe etape bine definite şi uşor măsurabile. După fiecare etapă a planului, se măsoară progresul înregistrat şi i se prezintă antreprenorului în workshopuri periodice, de regulă o dată la trei luni.” Prin oferirea unor servicii personalizate, Kapital Minds îşi propune să contribuie la crearea unei pieţe de nişă, aflată la început în România, pentru toate afacerile care urmăresc creşterea fără sacrificarea valorilor companiei. „Dincolo de momentul ales pentru ieşirea din afacere, important este să ai în permanenţă o mentalitate de creştere continuă a valorii companiei. Să ştii că ai în buzunar un «tichet» valoros pe care îl poţi oricând fructifica. Din acest motiv, abordarea Kapital Minds este centrată pe client, ceea ce permite dezvoltarea unor soluţii adaptate nevoilor specifice ale fiecărei organizaţii.”

     

    Aversiunea faţă de planificare, un obstacol în calea exitului

    „În cultura noastră antreprenorială, mulţi oameni de afaceri au o viziune pe termen scurt, fiind mai concentraţi pe supravieţuire şi pe creştere rapidă decât pe planificarea unei ieşiri strategice”, observă fondatorul Kapital Minds, pentru care provocarea principală a noii sale nişe de activitate se leagă de aversiunea faţă de planificarea pe termen lung a antreprenorilor români. Contextul economic instabil din România poate face dificilă planificarea pe termen lung, întrucât companiile se concentrează pe gestionarea riscurilor imediate. „Mulţi antreprenori nu sunt familiarizaţi cu conceptul de exit planning şi cu beneficiile pe care le poate aduce afacerii lor.

    Procesul de exit planning este perceput ca fiind complex şi costisitor, ceea ce poate descuraja companiile mai mici.” În acelaşi timp, în comparaţie cu alte ţări din UE, piaţa de capital din România este încă în dezvoltare, ceea ce limitează opţiunile de finanţare pentru companiile care doresc să crească sau să se listeze la bursă: „Investitorii instituţionali şi fondurile de private equity se concentrează adesea pe companii mai mari şi mai mature. Sistemul legislativ din România este complex şi în continuă schimbare, ceea ce poate crea incertitudine şi poate îngreuna procesul de exit planning”.

    Procedurile administrative pot fi birocratice şi consumatoare de timp, ceea ce poate întârzia procesul de tranzacţionare. „Pentru a depăşi aceste provocări, noi oferim informaţii despre beneficiile planificării pe termen lung, pentru a creşte gradul de conştientizare, adaptăm strategiile de exit planning la specificul fiecărei companii şi la contextul economic, construim relaţii cu investitori potenţiali şi facilităm accesul companiilor la finanţare. Prin abordarea proactivă a acestor provocări, putem contribui la dezvoltarea unei pieţe mai mature şi mai dinamice de M&A în România”, adaugă el.

    Laurenţiu Stan observă că majoritatea antreprenorilor români se concentrează pe operaţiunile de zi cu zi ale firmelor lor, punând pe plan secund planificarea pe termen lung. Mai mult, sunt foarte puţini proprietari de afaceri care se gândesc la exit sau la tranziţia afacerii lor către altcineva, considerând că ei sunt cei mai potriviţi pentru a conduce compania pe care au înfiinţat-o. „Sunt antreprenori care au fondat firme de acum mai mult de 30 de ani care sunt cumva nevoiţi să îşi pună problema ieşirii din afacere, însă nu au niciun plan concret în acest sens.” Pe de altă parte, el consideră esenţială pentru business planificarea pentru un exit chiar înainte ca o astfel de variantă de dezvoltare a afacerii să se ivească sau să fie necesară. „Planificarea unui exit înseamnă de fapt să te pregăteşti de o tranziţie înainte de a apărea o oportunitate de vânzare sau o nevoie de finanţare”, descrie Laurenţiu Stan felul în care vede el planificarea strategică de exit planning.

    El observă că antreprenorii nu folosesc de regulă un proces de planificare standardizat pentru o eventuală ieşire din afacere sau vânzare a unui pachet minoritar de acţiuni: „Pentru ei, cuvântul exit sună cumva foarte drastic şi se feresc să discute despre asta, considerând probabil că afacerea lor este tot ce au şi sunt foarte ataşaţi de ea”. Discuţiile despre exit intervin de obicei când apare un investitor în peisaj, însă, spune fondatorul Kapital Minds, atunci nu se mai poate vorbi despre o planificare, ci doar despre un proces de due diligence necesar pentru ca investitorul să cunoască mai bine afacerea targetată. „Nefiind pregătit pentru acest pas, antreprenorul depune un efort considerabil pentru a colecta toate informaţiile cerute de investitor şi, nu de puţine ori, descoperă cu această ocazie probleme în activitatea firmei la care nu s-a gîndit până atunci şi care pot chiar împiedica tranzacţia.

    De aceea, includerea în strategia de afaceri a unei componente de planificare a exitului îl ajută pe antreprenor să fie tot timpul pregătit pentru orice oportunitate de vânzare apărută.” Totuşi, Laurenţiu Stan crede în potenţialul serviciilor de exit planning în România, care se va concretiza odată ce antreprenorii vor conştientiza importanţa unei strategii de creştere, dublată de planificarea pentru exit: „Fără un plan bun, implementat în mod profesionist şi măsurat constant, pot fi pierdute multe oportunităţi”. Fondatorul Kapital Minds consideră că piaţa de consultanţă pentru creşterea valorii unei companii şi planificare pentru exit este într-un stadiu incipient la noi în ţară. „Deşi porţiuni din întreg procesul de creştere a unei afaceri sunt acoperite de câteva firme mari de consultanţă, nu ştiu ca până astăzi să fi abordat cineva creşterea valorii unei companii ca pe un proces integrat, personalizat, bazat pe o planificare strategică minuţioasă urmărită atent de profesionişti dedicaţi pentru toate domeniile de activitate, cu paşi bine definiţi şi analiza periodică a progresului.”

    În următorii ani, el şi-a propus ca prin Kapital Minds să încerce să aducă la cunoştinţa antreprenorilor români toate instrumentele pe care le au la dispoziţie pentru a accelera creşterea valorii propriei afaceri, de a o face atractivă şi pregătită pentru un eventual cumpărător, precum şi opţiunile pe care le au atunci când decid să iasă din companie: „Piaţa pentru astfel de servicii se va forma în mod firesc odată cu o conştientizare a antreprenorilor cu privire la importanţa unei viziuni obiective asupra proceselor interne şi a perspectivelor de creştere pe care le au firmele pe care le deţin. Iar semnul clar de maturizare a pieţei autohtone de value growth şi exit planning advisory va fi întemeierea unei profesii distincte, recunoscute la nivel naţional”.

     

    Cum te poţi specializa în… exit?

    Pentru Laurenţiu Stan, alegerea consultanţei financiare a fost o decizie naturală, bazată pe o pasiune autentică pentru finanţe şi pe dorinţa de a aduce valoare adăugată reală clienţilor săi: „Motivaţia şi dedicarea mea se reflectă în eforturile continue de a învăţa, de a evolua şi de a susţine antreprenorii în atingerea obiectivelor lor financiare”. Opţiunea a venit în mod firesc, fiind rezultatul unei pasiuni cultivate încă din anii de studii: „În liceul cu profil economic absolvit, am fost atras de matematică şi fizică, materii care au pus bazele gândirii mele în domeniul financiar”. Studiile superioare economice au consolidat această pasiune, oferindu-i cunoştinţele necesare pentru a activa în acest domeniu. Primul contact practic cu domeniul contabilităţii a venit odată cu primul său job, la Asociaţia Naţională a Evaluatorilor, care i-a oferit un bun punct de plecare către o carieră în domeniul financiar. A continuat ca analist financiar, însă adevărata sa carieră, după cum spune el, a început în 2004, când am pornit pe drumul evaluării de proprietăţi imobiliare:  „Peste câţiva ani m-am specializat în evaluarea afacerilor, ceea ce mi-a permis să analizez companii din diverse domenii de activitate şi să înţeleg în profunzime dinamica financiară a fiecăreia. Evaluarea afacerilor i-a deschis ochii către ceva mai mult decât o estimare statică a valorii; m-a condus către dorinţa de a ajuta antreprenorii să accelereze creşterea valorii afacerii lor, chiar dacă nu au scopul imediat de a o vinde”. A descoperit în parcursul său că evaluarea nu este doar o activitate tehnică, ci şi una care necesită abilităţi de comunicare şi consultanţă: „Evaluarea afacerilor implică o analiză financiară detaliată şi o comunicare continuă cu reprezentanţii companiilor evaluate, iar concluziile raportului de evaluare necesită deseori discuţii suplimentare pentru a fi argumentate, ceea ce adaugă o componentă de consultanţă în acest proces”. La începutul acestui an, a obţinut certificarea de Exit Planning Advisor, în urma absolvirii cursului organizat de Exit Planning Institute (EPI®) din Statele Unite, devenind astfel şi primul membru român al acestui institut. Programul de acreditare Certified Exit Planning Advisor® (CEPA®), creat în 2007, reprezintă singurul program de acest fel, în acest moment, pentru cei care doresc să se specializeze în domeniu. „În Europa există doar patru astfel de consilieri certificaţi în planificarea unui exit din afacere, unul în Franţa, unul în Finlanda, unul în Irlanda şi eu, singurul din România. Faptul că sunt primul membru român care a absolvit Exit Planning Institute din SUA reprezintă o oportunitate de a implementa în ţara noastră metodologia de accelerare a valorii companiilor şi, de ce nu, de a dezvolta o profesie a consultanţilor pentru planificarea exitului.”

    În decursul carierei sale, fondatorul Kapital Minds a învăţat că planificarea este foarte importantă, însă este esenţială şi adaptarea la schimbările apărute, pentru că altfel nu poţi rămâne competitiv: „Învăţarea şi dezvoltarea profesională continuă m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi”. Iar comunicarea este esenţială, atât în interiorul companiei, cât şi către public; lipsa acesteia poate genera probleme greu de remediat. A învăţat, de asemenea, că leadershipul nu este doar despre a da direcţii, ci şi despre a inspira, a sprijini şi a îndruma echipa spre atingerea obiectivelor comune. „Unul dintre modurile în care mi-am dezvoltat abilităţile de leadership a fost prin expunerea constantă la provocări diverse, în special în momentele de criză sau incertitudine. Aceste situaţii m-au forţat să iau decizii rapide, să gestionez resurse limitate şi să mă adaptez la schimbări neaşteptate, aspecte esenţiale pentru un lider.” De asemenea, a pus accent pe feedbackul constant din partea echipei şi a clienţilor, ceea ce l-a ajutat să îşi îmbunătăţească abordarea şi să devină mai receptiv la nevoile celor din jur. În ceea ce priveşte calităţile esenţiale pentru a fi un lider de succes, consideră că trebuie să fii un model de onestitate şi etică: „Cred că integritatea este fundamentul încrederii, iar fără încredere, niciun leadership nu poate funcţiona eficient. Un lider de succes trebuie să aibă o viziune clară şi să fie capabil să o comunice echipei într-un mod care să inspire şi să motiveze. Viziunea oferă direcţie şi sens acţiunilor comune”. În acelaşi timp, înţelegerea şi sprijinirea echipei sunt esenţiale: „Un lider empatic poate construi relaţii solide, bazate pe respect reciproc, şi poate stimula colaborarea şi inovaţia”. Totodată, crede că un lider trebuie să fie capabil să ia decizii bine informate, chiar şi în condiţii de incertitudine: „Asumarea riscurilor calculate este parte integrantă a leadershipului eficient”. Nu în ultimul rând, lumea afacerilor este în continuă schimbare, iar un lider trebuie să fie deschis la noi idei şi să fie dispus să se adapteze şi să înveţe din orice experienţă. Antreprenorul mărturiseşte şi că eşecurile nu au lipsit din evoluţia sa, însă a reuşit să înveţe din acestea. „Primul pas în gestionarea eşecului este să-l accepţi. Ştiu, e greu pentru unii (râde). După peste 20 de ani de antreprenoriat, am devenit un expert în acest sport extrem. Eşecul este, de fapt, o parte normală a vieţii şi, sincer, e o oportunitate minunată de a creşte şi de a învăţa – aşa cum îmi place să spun, este <<cursul de nivel avansat al vieţii>>. Eşecurile şi provocările profesionale sunt ca acele curse cu obstacole de la atletism – le deteşti pe moment, dar sunt cele mai frumoase poveşti de spus la sfârşit. Prin rezilienţă, abilităţi de rezolvare a problemelor, adaptabilitate şi apreciere pentru succes, am învăţat să depăşesc orice provocare personală şi profesională”. În privinţa provocărilor profesionale, spune că nu are un apetit ridicat la risc („Nu, nu investesc în criptomonede şi acţiuni volatile, ci prefer să mă simt confortabil cu ETF-uri şi obligaţiuni. Dar, recent, am adoptat o nouă filosofie: mai bine regret că am încercat şi nu am reuşit, decât să regret că nu am încercat deloc”, precizează el). De asemenea, mai spune că a învăţat că dacă un plan nu funcţionează, nu înseamnă că eşecul este definitiv. „Schimb abordarea şi o iau de la capăt. E ca atunci când greşeşti drumul într-o excursie printr-un oraş nou – ajungi să descoperi locuri noi şi interesante. În viaţa profesională, am învăţat să nu-mi fie teamă să îmi exprim opinia, mai ales pe subiectele la care mă pricep. Este foarte posibil ca ceea ce spun să fie util multor oameni, chiar dacă nu-mi dau seama pe moment.”   

     

    5 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Laurenţiu Stan, fondator şi CEO, Kapital Minds

     

    În ce constă procesul de exit planning şi cât poate dura acesta?

    În lumea dinamică a afacerilor, călătoria de la început până la maturitate este presărată cu decizii strategice. Un element esenţial, deseori trecut cu vederea, este alinierea strategiei afacerii cu planificarea de exit. Integrarea acestor două faţete poate îmbunătăţi semnificativ valoarea companiei şi poate asigura o tranziţie lină atunci când este timpul să faci un pas înapoi. Există câteva aspecte esenţiale ale planificării ieşirii din afacere care ar trebui integrate în strategia companiei încă de la început, printre care: estimarea valorii afacerii, stabilirea obiectivelor de business şi a celor personale ale proprietarului, alegerea unei modalităţi de exit, optimizarea operaţională şi financiară, elaborarea unui plan de succesiune, înţelegerea implicaţiilor fiscale şi legale ale tranziţiei, colaborarea cu profesionişti de încredere şi pregătirea timpurie pentru due diligence. Exit planningul este un proces complex care necesită expertiză în diverse domenii, cum ar fi finanţe, contabilitate, drept şi evaluare. Este o strategie complexă, care urmăreşte pregătirea unei companii pentru o tranzacţie prin vânzare sau listare la bursă. Este un proces personalizat, durata sa variind semnificativ în funcţie de o serie de factori. În general, procesul de exit planning poate dura între 12 şi 24 de luni, în funcţie de dimensiunea şi complexitatea afacerii. Companiile mai mari, cu modele de afaceri complexe, operaţiuni diversificate şi o bază mai mare de clienţi, necesită în general mai mult timp pentru a fi pregătite pentru o tranzacţie. Dacă vânzătorul doreşte să maximizeze valoarea companiei, procesul poate dura mai mult, deoarece vor fi necesare investiţii în îmbunătăţirea performanţei companiei. De asemenea, condiţiile generale ale pieţei, precum ratele dobânzilor şi apetitul investitorilor, pot influenţa atât decizia de a iniţia un proces de exit planning, cât şi durata acestuia.

    Ce diferenţiază Kapital Minds de alte firme de consultanţă de pe piaţa românească?

    Viziunea pe termen lung asupra afacerilor pe care le consiliem. Ne concentrăm pe strategia de creştere sustenabilă a companiilor clienţilor noştri, nu doar pe aspecte punctuale ale activităţii operaţionale. De asemenea, personalizarea, având în vedere că fiecare client primeşte un plan de acţiune personalizat, adaptat la specificul afacerii şi la obiectivele individuale ale antreprenorului. Un alt diferenţiator constă în expertiza multidisciplinară pe care Kapital Minds o oferă. Echipa Kapital Minds reuneşte experţi în diverse domenii, cum ar fi finanţe, strategie, marketing, drept, asigurând o abordare complexă a fiecărui proiect. Parteneriate strategice, colaborările cu alte firme de consultanţă sau furnizori de servicii, sunt esenţiale pentru a oferi clienţilor o gamă completă de soluţii. Totodată, Kapital Minds nu se limitează doar la analiza financiară, ci se concentrează pe identificarea şi pe dezvoltarea factorilor care generează valoare pe termen lung, precum brandul, inovaţia, cultura organizaţională. Planificarea strategică este o componentă esenţială a serviciilor oferite, cu accent pe identificarea de noi oportunităţi de creştere şi dezvoltare.Kapital Minds construieşte o comunitate de antreprenori, oferind oportunităţi de networking, schimb de experienţă şi mentorat. Relaţia cu clientul nu se încheie odată cu finalizarea proiectului, ci se transformă într-un parteneriat pe termen lung. Tehnologii şi instrumente moderne folosite de Kapital Minds pentru a analiza date, a identifica tendinţe şi a optimiza procesele, precum şi abordarea data-driven care face ca deciziile să fie luate pe bază de date şi analize, pentru a asigura o mai mare acurateţe şi eficienţă, sunt iarăşi diferenţiatoare importante pe piaţa de consultanţă.

     Ce sfat i-aţi da unui tânăr antreprenor care se află la început de drum?

    Să îşi asume riscuri. Să încerce tot ceea ce îşi doreşte să facă, chiar dacă uneori crede că şansele de a reuşi sunt mici. Să aibă încredere în el şi în calităţile lui. Orice idee este bună până la proba contrarie, aşa că recomand oricui să încerce, ca să nu regrete mai târziu că nu a făcut-o. Un alt sfat pe care l-aş da este să întrebe oameni mai pregătiţi decât el în anumite domenii atunci când are îndoieli. Să îi ţină aproape pe oamenii care l-ar putea ajuta cu un sfat la nevoie şi să nu încerce să facă totul de unul singur. În plus, lucrurile nu vor merge întotdeauna conform planului, aşa că este important să fii flexibil şi să te adaptezi la schimbări. Nu există nicio modalitate uşoară de a fi antreprenor. Va trebui să fii pregătit să munceşti din greu şi să dedici mult timp afacerii tale. Am început, de ceva vreme, să nu mai cred în echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională şi să nu îl mai urmăresc cu atâta patimă. Expresia „avem o singură viaţă” se aplică şi aici. Cele două părţi ale vieţii înseamnă, de fapt, nişte roluri pe care ni le asumăm cu toţii.

    Câţi angajaţi lucrează pentru Kapital Minds – cum aţi descrie cultura organizaţională a companiei şi cum influenţează aceasta modul de lucru al echipei?

    Abordarea Kapital Minds este cumva diferită de cea a unei firme de consultanţă obişnuită. Având în vedere că ne propunem să livrăm clienţilor noştri strategii personalizate de creştere a valorii, fiecare proiect va necesita implicarea unor profesionişti cu diverse abilităţi. Astfel, Kapital Minds se bazează pe o reţea de specialişti cu experienţă, din aproape toate domeniile de activitate. Zic „aproape” deoarece mai avem câteva discuţii în curs în prezent, cu specialişti cu care vrem să dezvoltăm astfel de formule de lucru, prin care specialistul devine parte a echipei care lucrează la un proiect în funcţie de specificul industriei din care face parte clientul/compania.

  • În piaţă sunt bani, dar sunt prea puţine echipe de management

    Tot mai mult aud din piaţă, din discuţiile cu antreprenorii/patronii români, că nu au cu cine să lucreze, au proiecte, au idei, au bani, dar nu au cu cine să implementeze toate aceste lucruri. La ZF Live, Raluca Stanciu, brand ambasador Franchwise, un consultant pe piaţa de francize, a spus că în acest moment nu banii sunt problema în businessul românesc, ci echipa/echipele de management, care nu se găsesc.

    „Sunt bani peste tot, dar nu găseşti cu cine să lucrezi.” După criza din 2008/2009, piaţa s-a rupt în două, respectiv managerii de mijloc şi managerii de top au devenit din ce în ce mai puţini şi mai greu de găsit pe piaţa românească pentru că fie au plecat în afară, fie au plecat să-şi facă businessul propriu, fie au fost daţi afară şi fiecare şi-a văzut de drum, făcând altceva. Toată lumea are bani, şi aici mă refer la anteprenori/patroni/oameni de afaceri, dar nu au oameni cu care să lucreze. Toţi caută oameni, toţi caută echipe la pachet, toţi au această problemă.

    Cei care stau bine într-o afacere, cei care au o poziţie de top nu prea vor să rişte să lase multinaţionala şi să lucreze pentru o companie românească, pentru un antreprenor care vrea ca lucrurile să se întâmple peste noapte. Nimeni nu are chef s-o ia de la capăt, să caute ei la rândul lor oameni, să construiască echipe de nivelul doi sau trei, să facă treaba într-un business. S-a ajuns la situaţia în care idei sunt, bani sunt, dar cine să muncească? Economia este mult  mai competitivă, pieţele sunt mult mai aglomerate, toată lumea are bani într-un fel sau altul, profiturile nu se mai obţin peste noapte, ci în ani. Este adevărat că antreprenorii/patronii plătesc mai bine acum decât o făceau acum 10-20 ani, dar vor rezultate rapide. Nimeni nu mai vrea să aştepte. Fiecare patron este în felul lui un fel de Gigi Becali.

    Problema echipelor de management se regăseşte şi la nivelul fondurilor de investiţii care operează pe piaţa românească sau care strâng bani să intre pe piaţa locală prin achiziţia unor companii antreprenoriale româneşti. Toate fondurile de investiţii au bani, poate au găsit şi ce să cumpere, dar unde sunt echipele de management care să conducă afacerea, că doar nu vine managerul de fond de la Londra, de la Viena, de la Varşovia, de la Paris să muncească el aici?

    Avem destule fonduri de investiţii străine care au marcat câteva eşecuri în România după achiziţia unor companii româneşti, una dintre cauze fiind echipa de management angajată. Unele fonduri de investiţii au ajuns să schimbe anual echipele de management. Modelul de a recruta directori executivi din multinaţionale nu aduce întotdeauna succese. Sau managerii care au avut succes într-un business şi sunt recrutaţi pe cai mari s-ar putea să eşueze. Nu pentru că nu ştiu să conducă, ci pentru că pieţele sunt diferite, concurenţa este diferită, norocul este diferit. Mulţi nu ştiu de ce au fost manageri de succes pentru o companie care activa într-o piaţă şi de ce nu au succes când schimbă compania şi activează pe o altă piaţă.

    Multinaţionalele, adică companiile străine, se confruntă mai puţin cu o problemă de management, pentru că ele acţionează după un anumit model, impersonal. Multinaţionalele sunt clădite să funcţioneze în continuare chiar dacă managerii se schimbă, pentru că au modele de business aşezate, reguli şi „manuale de întrebuinţare”. Companiile româneşti încă nu au ajuns la acest lucru, de-abia acum fondatorii încearcă să găsească pe cineva executiv care să preia parţial conducerea afacerilor pe care le-au fondat. Şi, oricum, sunt în spatele directorilor executivi angajaţi toată ziua.

    Cine simte că este un bun manager, cine simte că are abilităţi de conducere, cine vrea să-şi bată capul cu angajaţii ar vrea să-şi facă o afacere pe cont propriu ca să fie „propriul stăpân”. Şi de aceea mulţi sunt reticenţi de a se duce în altă parte, să lucreze pentru alţii. Măcar să încerce, să vadă cum este pe cont propriu, când ai propria ta afacere, când trebuie să-ţi gestionezi singur fluxul de bani, când trebuie să te lupţi după vânzări şi după încasarea banilor. Mulţi directori de multinaţionale, dar şi din companii româneşti, intră cu o speranţă mare pe piaţă cu propria afacere, dar se trezesc repede la realitate, când se confruntă cu piaţa. Mulţi manageri de middle şi de top cred că pot să replice uşor modelul dintr-o multinaţională, cu acces nelimitat la resurse de toate felurile – financiare, umane, operaţionale, de marketing – într-o companie mică, care îşi numără banii ca să plătească furnizorii. Până proaspătul patron va lua primul salariu de mii de euro, ca la multinaţională, s-ar putea să dureze ani.

    Ca o concluzie, pe piaţă sunt bani la nivelul companiilor mari antreprenoriale româneşti, idei sunt, dar nu sunt echipe care să conducă, care să implementeze proiectele. Pe de altă parte, cei care pleacă din multinaţionale pe cont propriu se confruntă cu realitatea pieţelor, care arată alfel faţă de cum o vedeau ei când aveau în spate forţa multinaţionalelor. Pe cont propriu este enorm de greu, iar de la 4.000-5.000 de euro pe lună, dacă nu chiar mai mult, într-o multinaţională, poţi coborî peste noapte chiar la salariul minim, pe care ţi-l pui prima dată.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • O viaţă nouă pentru vechile comori arhitecturale ale României după ce mai mulţi oameni de afaceri au decis să investească şi să aducă la viaţă aceste clădiri istorice

    Într-un peisaj local al clădirilor istorice lăsate în paragină, câţiva antreprenori şi-au făcut curaj să investească în vechile conace care au scris istorie cândva, pentru a le oferi astăzi o nouă şansă, fiind transformate în hoteluri, restaurante sau centre de evenimente şi relaxare. Cu poveşti diferite, proiectele de consolidare a vechilor conace au un element comun, anume faptul că restaurările şi modernizările clădirilor au ţinut cont de arhitectura iniţială, fiind îmbinată armonios cu elementele moderne. Sub aceiaşi patru pereţi, trecutul şi prezentul au dat mâna.

    Lăsate în paragină, unele dintre ele pe cale să se prăbuşească, câteva conace din România au primit o nouă şansă, iar astăzi, cu haine noi şi dichisite, primesc oaspeţii care vor să se cazeze, să mânânce sau să socializeze. Câţiva antreprenori au pariat pe farmecul unor clădiri construite chiar şi în urmă cu mai bine de un secol pentru a le transforma în hoteluri, restaurante sau centre de evenimente. Însă elementrul comun a fost păstrarea identităţii clădirii prin respectarea arhitecturii iniţiale.

    Cu investiţii care se ridică chiar şi la câteva milioane de euro, oamenii de afaceri, care au businessuri în diverse sectoare economice, unii dintre ei neavând însă legătură cu turismul, au investit în unităţi de cazare sau centre de evenimente. Prin astfel de proiecte, clădirile în sine au devenit destinaţii.

    Un astfel de proiect este Casa Timiş, un complex aflat în comuna Chiţorani, judeţul Prahova, unde familia Timiş, proprietara producătorului de mezeluri Cris-Tim, a pariat pe ospitalitate plecând de la un vechi conac.

    Conacul Cozieni, actualul hotel Mercure Cozieni, a fost cândva conacul Podgoreanu, din Cozieni, Ilfov. Conacul a fost construit la începutul secolului XX, în 1910, de către boierul Mihail Podgoreanu, un bogat proprietar de terenuri şi vii.

    Clădirea, aflată într-o vie, a fost construită în 1925 şi a intrat în proprietatea familiei Timiş în 2018, când aceasta decis să investească în, aşa cum se numea atunci, Conacul Domniţei Ralu. Investiţiile au vizat şi realizarea unei reţele de infrastructură, atât în ceea ce priveşte asfaltarea unui drum către cramă, cât şi electrificare şi canalizare, dat fiind faptul că acestea nu existau în momentul în care a fost achiziţionată clădirea. Investiţia în acest proiect a ajuns la 8 mil. euro.

    Înainte de preluarea acestui conac, familia Timiş căuta un loc în care să construiască o clădire, care să reprezinte nucleul businessului viticol început în anul 2003. Conacul a fost transformat într-o unitate de cazare cu o capacitate de zece camere, iar alături au fost deschise şi două restaurante şi săli de conferinţe. Ulterior, Casa Timiş s-a transformat într-un domeniu, unde au fost construite bungalouri, un centru spa şi o piscină. Proximitatea faţă de Bucureşti, fiind doar la o oră de oraş, a constituit un real avantaj pentru conac, iar acest lucru se vede şi în dezvoltarea afacerii. Domeniul Casa Timiş, compania care administrează domeniul familiei Timiş, a avut încasări de 32 milioane lei în 2023, adică aproape de două ori mai mult faţă de anul anterior, când a obţinut o cifră de afaceri de 16,8 milioane lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe.

    Tot în apropiere de Bucureşti se află şi actualul hotel Mercure Cozieni, care a fost construit în jurul clădirii principale, anume conacul Podgoreanu, din Cozieni, Ilfov. Conacul a fost construit la începutul secolului XX, în 1910, de către boierul Mihail Podgoreanu, un bogat proprietar de terenuri şi vii. Conacul era format dintr-o clădire principală cu două etaje, înconjurată de un parc şi plantaţii de viţă de vie, cu o suprafaţă de aproximativ 10 hectare. În trecut, acesta a fost folosit ca reşedinţă de vară de către familia Podgoreanu.

    Castelul Salbek datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind construită de familia conţilor Salbek, de origine germană şi maghiară. Clădirea va fi transformată într-un centru de well-being.

    Conacul a primit o a doua şansă, când familia Badiu, care deţine agenţia de turism Paloma Tours, a intrat în businessul hotelier prin afilierea conacului Cozieni din Ilfov la brandul Mercure, al Accor. Clădirea a trecut printr-un amplu proces de renovare şi construcţie. Hotelul este clasificat la patru stele şi are 75 de camere de tip superior, camere privilege şi apartamente moderne, decorate într-un stil de inspiraţie locală. Hotelul păstrează stilul arhitectural brâncovenesc al vechiului conac. De asemenea, hotelul are două săli de conferinţe, sala Podgoreanu, care are o capacitate de 250 de persoane, şi un spaţiu modular de evenimente, tot cu o capacitate de 250 de persoane. Astăzi, Mercure Cozieni este format din vechea clădire a conacului, în jurul căreia au mai fost construite câteva clădiri.

    Claudia Badiu are un istoric în zona de organizare de evenimente, fiind acţionar în compania Proevents & Conference, cu afaceri de 30 mil. lei în 2023. Compania se ocupă cu organizarea şi managementul congreselor, conferinţelor şi webinariilor, potrivit site-ului propriu. Familia Badiu deţine şi agenţia de turism Paloma Tours, cu afaceri de 42 mil. lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe.

    Deşi una dintre destinaţiile vechilor conace este tranformarea acestora în unităţi de cazare, unii antreprenori au decis să facă din vechile clădiri centre de evenimente. Spre exemplu, antreprenorul Marius Tudosiei, fondator al Băcănia Veche, a cumpărat conacul Oteteleşanu, din comuna Grădinari, judeţul Giurgiu, o clădire care datează încă de la începutul anilor 1900. „Clădirea se află într-o stare de degradare avansată, este stabilizată, nu o să cadă în următorii ani. Planul nostru este să refacem clădirea aşa cum a fost la momentul deschiderii, interiorul să aibă facilităţi de 2024, dar exteriorul să fie aşa cum era la început“, a spus Marius Tudosiei, în cadrul emisiunii ZF 15 minute cu un antreprenor.

    Proiectul Casa Timiş, deţinută astăzi de familia Timiş, proprietara producătorului de mezeluri Cris-Tim, a pornit în jurul conacului construit în 1925.

    Antreprenorul îşi doreşte ca după consolidarea şi modernizarea clădirii să existe un loc destinat evenimentelor şi petrecerii timpului liber, o opţiune de weekend pentru bucureşteni. „Vreau să fie o destinaţie pentru bucureşteni pentru petrecerea timpului liber, toată curtea conacului are 15.000 de metri pătraţi. Este poziţionat pe malul Argeşului, într-o zonă accesibilă. Am vrea să fie un loc în care oamenii să vină la picnicuri, la brunch-uri, la evenimente tematice“, a mai spus el.

    Marius Tudosiei a pornit Băcănia Veche în 2010, dorindu-şi la acea vreme, când piaţa era mai mult orientată către marile lanţuri de retail, să îşi deschidă un business care să aducă aminte de cămara bunicii, cu produse naturale şi cât mai locale. Înainte de acest business, el a fost director de marketing la Jurnalul Naţional.

    Într-un centru dedicat relaxării, însă pe zona de well-being, va fi transformat şi castelul Salbek din satul Periş, judeţul Arad. Ana-Maria Mihăescu, fost bancher şi preşedinta Asociaţiei Castel Salbek, a cumpărat cu jumătate de milion de euro castelul Salbek din satul Petriş, judeţul Arad, şi are în plan să îl restaureze şi să îl transforme într-un centru de well-being. Investiţia iniţială se va ridica la 20 – 21 mil. euro. Clădirea datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind construită de familia conţilor Salbek, de origine germană şi maghiară, cunoscută pentru contribuţiile sale semnificative în zonă. Vechiul castel va deveni după procesul de consolidare şi modernizare un centru de well-being, care să ofere tratamente pentru bunăstarea fizică şi emoţională a oamenilor.

    Ana Maria Mihăescu, fost bancher, a lucrat peste 30 de ani în domeniul bancar, iar ultima poziţie a fost ca manager regional al IFC, divizia de investiţii a Băncii Mondiale.

    Un element comun al acestor investiţii este faptul că restaurările şi modernizările clădirilor au ţinut cont de arhitectura iniţială, fiind îmbinată armonios cu elementele moderne. Sub aceeaşi patru pereţi, trecutul şi prezentul au dat mâna. În peisajul local în care multe clădiri istorice sfrâşesc sub propriile dărămături, fiind lăsate de zeci de ani în paragină, uitate în negura timpului, conacele care primesc o a doua şansă reprezintă excepţiile de la regulă. Totuşi, cu astfel de investiţii, istoria de sute de ani are şi un viitor.