BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Antreprenoarea Ariadna Avram a investit 2,5 milioane de euro în Domeniul Mănăsia

    „Am cumpărat un parc de două hectare, o cramă de un milion de litri de vin, un conac în paragină şi o istorie frumoasă. Conacul a fost renovat astfel încât să recreeze imaginea unui castel franţuzesc, format din hol de primire, sală de mese şi sală de pian“, a declarat Ariadna Avram. Ea este nepoata pictorului George baron Lowendal şi a câştigat 20 mil.euro în urma vânzării firmei de distribuţie de medicamente Top Diagnostics către gigantul Roche în 2009.

    Ariadna Avram a precizat că va folosi conacul pentru diverse evenimente, întâlniri sau team buildinguri organizate de companii, dar şi evenimente culturale, precum festivaluri. „Ne uităm şi către o zonă mai bănoasă, adică nunţile şi botezurile. Vrem ca Domeniul Mănăsia să fie o zonă similară Snagovului sau Mogoşoaiei.“

    Preţul unei nunţi la Conacul Mănăsia este de 150 de euro pe persoană, iar preţul include mâncare, băutură, acces la parc şi la cramă, unde se pot organiza degustări de vin. Domeniul Mănăsia este situat la 50 de kilometri de Bucureşti, lângă Urziceni, în judeţul Ialomiţa.

  • O antreprenoare din SUA face bani din Camera Furiei. Clienţii pot să o distrugă în totalitate: Am primit cereri şi din partea unor investitori din România

    În schimbul unei sume care variază între 25 şi 75 de dolari, vizitatorii care ajung în Dallas, SUA, pot intra într-un spaţiu care arată ca o sufragerie, bucătărie sau birou. Sunt invitaţi apoi să distrugă mobila cu o bâtă de baseball, ciocan sau alt obiect la alegere.

    “Există mulţi oameni stresaţi când economia funcţionează bine, iar când lucrurile merg prost, nivelul de frustrare creşte” a declarat pentru publicaţia Dallas News Donna Alexander, fondatoarea afacerii care a crescut pe seama frustrărilor oamenilor acumulate pe timp de criză.

    Antreprenoarei i-a venit ideea inedită de afacere când avea 16 ani şi locuia în Chicago. “Am văzut multe  certuri la mine în cartier şi îmi imaginam să existe un loc special creat pentru a lăsa furia să iasă.” În 2008, într-o perioadă în care lucra în cadrul unui restaurant din Dallas, a început să îşi lase prietenii să îi testeze ideea în propriul garaj. Şase luni mai târziu, a lansat businessul.

    Înainte de sosirea clienţilor, angajaţii mobilează un spaţiu numit “camera distrugerii” folosind mobila donată de cei care nu mai aveau nevoie de aceasta sau găsită pe marginea drumului.

    Camera poate fi şi personalizată în funcţie de dorinţele clienţilor, în schimbul unei taxe adiţionale. Una dintre opţiunile oferite este “glass special”, în care predomină materialul din sticlă. “Nu sunt sigură că oamenilor le place atât de mult să spargă sticlă, cred că le place mai degrabă zgomotul făcut la spargerea acesteia”, spune angajatul James Pruitt.
    Baloanele, pungile de plastic, un brad şi cadouri de Crăciun în perioada sărbătorilor de iarnă s-au numărat printre preferinţele altor clienţi ai Anger Room. 

    Majoritatea clienţilor au vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani, iar în ce priveşte comportamentul lor, bărbaţii au tendinţa să îşi exprime frustrările legate de joburile lor, iar femeile, pe cele legate de viaţa lor personală. Clienţii sunt “de la directori generali ai unor companii, până la participanţi la petreceri de burlaci care vor să facă ceva inedit”. Site-ul afacerii, angerroom.com, include un discaimer în care este menţionat că obiectul acesteia este pentru distracţie şi nu pentru terapie.

    A durat trei ani ca antreprenoarea să găsească un proprietar care să îi închirieze spaţiul, iar costul asigurării tip liability pe care o plăteşte ajunge la două milioane de dolari. De la deschiderea camerei din decembrie 2011, media clienţilor a ajuns la 240 pe lună, iar numărul acestora este în creştere.

    Alexander a primit cereri de francizare din toată lumea, chiar şi din România, potrivit unei declaraţii ale antreprenoarei acordate publicaţiei New York Times: “Investitorii vor să deschidă Camere ale Furiei în Australia, România, Germania, peste tot.”

  • Un tânăr din Piteşti a făcut primul milion de dolari la 25 de ani. Nu a lucrat nicio zi ca angajat

    „Construiesc centre comerciale mici“, îşi rezumă Alin Mutu activitatea sa din prezent. Are 37 de ani acum şi se simte milionar de la 25 de ani, când a semnat un contract de peste un milion de dolari cu Rompetrol, pentru construcţia unei benzinării pe un teren  al tânărului. Antreprenorul povesteşte cât de folositoare i-a fost studenţia pentru a-şi dezvolta afacerile, fără a lucra nicio zi ca angajat.

    „Norocul meu a fost că am întâlnit pe cine trebuie“, spune franc antreprenorul piteştean. Şi povesteşte de ce. Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Piteşti: „I-am convins pe părinţii mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuinţa, dar fără să vadă terenul“, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv „nu stă nici ceapa“, dar tânărul Alin Mutu simţea că are potenţial. De aceea, student fiind, şi-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut „subiectele care să-mi servească interesele“.

    O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile reţele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. „De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reuşit.“ Aşa a ajuns să-l cunoască pe Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, şi în cele din urmă Rompetrol a semnat, în 2002, un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care acesta închiria terenul de lângă gara piteşteană companiei petroliere. Pentru acest spaţiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simţit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toţi odată, ci în tranşe. A închis imediat creditul girat cu locuinţa părinţilor săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea jucător ca mărime din piaţa petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanţeze, având bonitate în faţa bancherilor.

    „Aşa s-au legat toate celelalte proiecte“, spune piteşteanul, care are în proprietate mai multe spaţii comerciale şi câteva terenuri. A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcţia unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis şi alte şase magazine de dimensiuni mici, în care producători locali îşi vor putea vinde produsele – carne, brânzeturi sau peşte. Tânărul mai are în proprietate o clădire cu şase niveluri, construită în 2007, cu o investiţie de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii, iar diferenţa a fost luată de la bancă. Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani şi a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie în complexul comercial John din Piteşti.

    „Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reuşit însă să-l conving, în cadrul aceleiaşi discuţii, să-mi dea spaţiul fără să plătesc chirie în primele două luni.“ Cele două luni s-au dovedit importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului şcolar şi putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. Împrumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari, de la bunicul său, de la care moşteneşte simţul comercial. Primul spaţiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp şi ca să nu pară pară gol l-a împărţit în două şi spunea că „în spate“ este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienţi bani pentru a cumpăra marfă. Ştia cam tot ce era de ştiut despre papetărie, povesteşte Alin Mutu, pentru că îşi petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteştean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câţiva ani să aibă o reţea de opt spaţii specializate în papetărie în oraşul argeşean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferenţieze, să facă altfel decât concurenţa, aşa cum îl învăţase bunicul său.

    Acesta vindea, la un moment dat, brânză într-o piaţă, alături de alţi oameni care făceau acelaşi lucru; s-a gândit cum să atragă clienţii la taraba lui şi a început să strige: „Brânză albă de oi negre“. Antreprenorul spune, de pildă, că aducea caiete de la o tipografie de la Dej, într-o vreme când se vindeau caiete la toate chioşcurile, cu adaos mic. „La preţuri mici nu mă puteam capitaliza, aşa că m-am gândit şi am cerut unei tipografii să facă din start caietele cu o linie în plus, cea în funcţie de care se aliniau rândurile. Preţul de producţie era acelaşi, dar eu vindeam caietele cu 20-30% mai scump doar pentru că aveau linie“, povesteşte el.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Ravinder Takkar, CEO al Vodafone România

     

    Citeşte aici povestea lui Ravinder Takkar, redată în materialul de copertă din Business Magazin.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Liviu Dan Drăgan, fondatorul TotalSoft

     

    Citeşte aici povestea lui Liviu Dan Drăgan, redată în materialul de copertă din Business Magazin.

     

     

  • A devenit milionar înainte să termine liceul: “La 15 ani, câştigam 300.000 de dolari pe lună”

    Cameron Johnson s-a lansat în aventura antreprenorială în 1994, în Virginia, când avea 9 ani, pornind de la invitaţiile pe care le-a făcut pentru o petrecere a părinţilor săi. Până la 11 ani, vorba despre talentul său s-a răspândit, iar Johnson a ajuns să câştige mii de dolari din vânzarea de ilustrate sub brandul Cheers and Tears, potrivit publicaţiei americane Forbes.

    Un an mai târziu, a cumpărat colecţia de 30 de păpuşi Teanie Babies a surorii sale, în schimbul a 100 de dolari. Tânărul antreprenor a câştigat rapid de zece ori suma plătită surorii lui, după ce a vândut păpuşile pe eBay. Pentru că a văzut potenţialul afacerii, i-a contactat pe producătorii păpuşilor şi a început să le cumpere în regim en-gros, vânzându-le apoi pe eBay şi pe site-ul său, Cheers and Tears.

    În mai puţin de un an, Johnson a câştigat 50.000 de dolari, bani pentru care i-a folosit în fondarea următoarei sale afaceri, My EZ Mail, un serviciu de forward al e-mail-urilor către anumite conturi, fără dezvăluirea informaţiilor personale ale destinatarului. Pentru a-şi pune în aplicare ideea, a angajat un programator, iar în doi ani, My EZ Mail a generat 3.000 de dolari pe lună în venituri din publicitate.

    În 1997, şi-a unit forţele cu alţi doi antreprenori cu care a creat compania axată pe advertising online Surfingprizes.com prin care utilizatorii software-ului primeau 20 de cenţi/oră pentru inconvenienţa de a vedea anunţuri pe ecranele lor în timp ce navigau. “Aveam 15 ani şi câştigam 300 – 400.000 de dolari pe lună, iar până la absolvire, aveam venituri de mai mult de un milion de dolari”, îşi descrie Johnson aventura antreprenorială.

    După ce a petrecut mai puţin de un semestru ca student al Institutului Politehnic din Virgina, lui Johnson i-a venit o nouă idee de afacere,  Certificateswap.com, axată pe oferirea de certificate de reducere, pe care a vândut-o în 2004 pentru o sumă formă din şase cifre. Cameron Johnson este considerat unul dintre cei mai de succes tineri antreprenori american şi a fost şi protagonistul emisiunii ABC “Oprah’s Big Give” şi gazda emisiunii BBC “Beat the Boss”.

  • Este antreprenor LA DOAR 13 ANI: a reinventat un produs care l-ar putea transforma în milionar

    Unele dintre cele mai profitabile afaceri sunt fondate pe baza reinventării unor produse sau servicii existente deja. Hart Maine, un puşti de 13 ani din Marysville, Ohio face acest lucru şi are deja succes. ManCans, afacerea sa, are ca obiect de activitate producţia de lumânări cu arome speciale destinate bărbaţilor.

    Start-up-ul lui aduce, în medie, 300 de comenzi pe săptămână. La început, preţul pentru o lumânare era de cinci dolari, iar odată cu extinderea companiei, preţul a crescut până la 9,5 dolari.

    “A început ca o glumă”, povesteşte Main despre originile afacerii sale. În toamna anului trecut, sora sa în vârstă de 12 ani, vindea lumânări pentru a strânge bani pentru şcoală. Main nu era foarte încântat de parfumul răspândit de lumânările surorii sale şi i-a spus că ar trebui să existe lumânări speciale pentru bărbaţii care nu îşi doresc neapărat să miroasă a săpun de lavandă. A trezit astfel interesul mamei sale care l-a încurajat să încerce să facă lumânări cu arome masculine.

    Şi-a construit astfel businessul, iar odată ce povestea sa a fost preluată de presa locală, comenzile au crescut. Chiar dacă vârsta lui Main a stârnit curiozitatea presei, aromele unice ale lumânărilor sale atrag clienţii: pizza în stil New York, plăcinta bunicii, rumeguş, foc de tabără, mănuşă de baseball nouă şi suncă.

    Iniţial, Main plănuia să vândă şi alte sortimente de lumânări, cu miros de bani şi noroi, dar, la fel ca orice alt bun antreprenor, a realizat că se extindea prea rapid şi ar trebui să se concentreze pe aromele deja create. Chiar dacă este o afacere cu scopuri comerciale, ManCans are şi o ramură caritabilă: îşi face lumânările în conserve de supă, prin urmare cumpără supa şi o donează bucătăriilor locale. Foloseşte apoi conservele goale pentru a face lumânările în propria bucătărie împreună cu mama sa.

    “Căutăm acum un spaţiu de închiriat pentru a face lumânările, la nivelul la care a ajuns acum afacerea, este prea mult pentru bucătăria noastră”, spune Main. Antreprenorul împlineşte 14 ani în iulie şi spune că se vede lucrând la propria afacere  şi nu îşi imaginează o carieră de avocat: “Îmi place că am controlul asupra lucrurilor şi pot să văd mereu care este mersul acestora”, spune tânărul antreprenor.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

     

  • Este antreprenor LA DOAR 13 ANI: a reinventat un produs care l-ar putea transforma în milionar

    Unele dintre cele mai profitabile afaceri sunt fondate pe baza reinventării unor produse sau servicii existente deja. Hart Maine, un puşti de 13 ani din Marysville, Ohio face acest lucru şi are deja succes. ManCans, afacerea sa, are ca obiect de activitate producţia de lumânări cu arome speciale destinate bărbaţilor.

    Start-up-ul lui aduce, în medie, 300 de comenzi pe săptămână. La început, preţul pentru o lumânare era de cinci dolari, iar odată cu extinderea companiei, preţul a crescut până la 9,5 dolari.

    “A început ca o glumă”, povesteşte Main despre originile afacerii sale. În toamna anului trecut, sora sa în vârstă de 12 ani, vindea lumânări pentru a strânge bani pentru şcoală. Main nu era foarte încântat de parfumul răspândit de lumânările surorii sale şi i-a spus că ar trebui să existe lumânări speciale pentru bărbaţii care nu îşi doresc neapărat să miroasă a săpun de lavandă. A trezit astfel interesul mamei sale care l-a încurajat să încerce să facă lumânări cu arome masculine.

    Şi-a construit astfel businessul, iar odată ce povestea sa a fost preluată de presa locală, comenzile au crescut. Chiar dacă vârsta lui Main a stârnit curiozitatea presei, aromele unice ale lumânărilor sale atrag clienţii: pizza în stil New York, plăcinta bunicii, rumeguş, foc de tabără, mănuşă de baseball nouă şi suncă.

    Iniţial, Main plănuia să vândă şi alte sortimente de lumânări, cu miros de bani şi noroi, dar, la fel ca orice alt bun antreprenor, a realizat că se extindea prea rapid şi ar trebui să se concentreze pe aromele deja create. Chiar dacă este o afacere cu scopuri comerciale, ManCans are şi o ramură caritabilă: îşi face lumânările în conserve de supă, prin urmare cumpără supa şi o donează bucătăriilor locale. Foloseşte apoi conservele goale pentru a face lumânările în propria bucătărie împreună cu mama sa.

    “Căutăm acum un spaţiu de închiriat pentru a face lumânările, la nivelul la care a ajuns acum afacerea, este prea mult pentru bucătăria noastră”, spune Main. Antreprenorul împlineşte 14 ani în iulie şi spune că se vede lucrând la propria afacere  şi nu îşi imaginează o carieră de avocat: “Îmi place că am controlul asupra lucrurilor şi pot să văd mereu care este mersul acestora”, spune tânărul antreprenor.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

     

  • RCS&RDS reduce tarifele de roaming cu 40%

    Digi Mobil, serviciul de telefonie mobilă oferit de RCS&RDS, va reduce tarifele în roaming pentru abonaţi începând cu 1 iulie.

    Astfel, pentru un apel iniţiat în Uniunea Europeană, tariful scade de la 0,10 euro/minut la 0,064 euro/minute. Pentru un apel primit, tariful va rămâne de 0,02 euro/minut.

    RCS&RDS a avut anul trecut afaceri de aproximativ 400 mil. euro în România. Compania, controlată de antreprenorul Zoltan Teszari din Oradea, este cel mai mare furnizor de servicii de televiziune şi internet fix de pe piaţă şi al doilea jucător de pe piaţa de telefonie fixă.

  • Povestea antreprenoarei care şi-a construit afacerea dormind doar două ore pe noapte. Preşedintele este clientul ei

    Azalina Eusope a crescut în Malaezia, în familia unor vânzători stradali cu o condiţie financiară precară. A părăsit ţara când avea doar 15 ani pentru a ieşi din sărăcie şi a ajuns în San Francisco, Statele Unite ale Americii, unde şi-a construit propria afacere, potrivit Mashable.com.

    Antreprenoarea a împrumutat 500 de dolari şi i-a investit în afacerea Azalina’s, prin care vinde mâncare cu specific malaezian. A început cu o rulotă de mâncare, iar apoi  businessul a evoluat în direcţia dezvoltării de servicii catering, Azalina ajungând să furnizeze mâncare chiar şi preşedintelui Obama. Linia de sosuri pe care a creat-o ajunge în lanţul american de supermarketuri Whole Foods, iar de anul acesta, Azalina îşi duce afacerea la următorul nivel, prin deschiderea unui restaurant în clădirea de birouri a Twitter. Restaurantul are o bucătărie întinsă pe o suprafaţă de 4.500 de metri pătraţi, iar printre dotări se numără cuptoare aduse chiar din Malaezia şi o grădină urbană în care îşi creşte mirodeniile folosite în mâncare.

    Succesul nu vine însă atât de uşor şi, din cauza afacerii sale, Azelina reuşeşte să doarmă câte două ore zilnic, permiţându-şi luxul de a dormi câte cinci ore doar în zilele de sâmbătă. Are doi angajaţi, doi copii şi lucrează cot la cot cu soţul său Tim în dezvoltarea afacerii.