BusinessMagazin

Tag: business

  • Experienţe noi pentru corporatişti. Şi nu numai

    CulinaryOn transformă cursurile de gătit într-o experienţă completă, destinată mai ales zonei corporate. Povestea businessului a început în Rusia, în 2012, în Moscova; Rusia era o piaţă destul de complexă, mai ales înainte de criză, povesteşte antreprenorul. A venit însă criza, rubla s-a devalorizat cu peste 50%, iar restaurantele nu mai puteau cere tarifele normale: a fost momentul ideal pentru a lansa CulinaryOn, după cum avea să afle şi Alessio Lewithin. ”Îl cunosc pe Giulio, unul dintre parteneri, de mai bine de 20 de ani – am lucrat împreună pentru Philip Morris în Italia; ulterior, drumurile noastre s-au despărţit – eu am continuat la Philip Morris, iar el a plecat să lucreze pentru alte multinaţionale.“

    Cariera l-a adus în România, ca director de marketing al producătorului de tutun, unde a lucrat până în 2014. Un telefon de la prietenul său l-a convins să meargă în Moscova pentru a descoperi businessul CulinaryOn. ”Când a încercat să îmi explice la telefon despre ce e vorba, mi-a fost greu să îmi imaginez exact la ce se referă.“ I-a plăcut ceea ce a văzut în Rusia şi a decis să se implice în afacere; doi ani mai târziu, în decembrie 2016, Alessio Lewithin pornea businessul local. CulinaryOn Global deţine 60% din business, 40% fiind deţinut de antreprenor şi soţia sa.

    ”Trăiesc aici de mai bine de şase ani şi nu cred că situaţia e mai rea decât cea din Italia sau cea din Franţa“, spune Alessio Lewithin, motivând decizia de a investi pe piaţa locală. ”Aici, pe de altă parte, există un mare potenţial; în ceea ce priveşte turismul, văd din ce în ce mai mulţi oameni care vin, iar imaginea externă s-a îmbunătăţit. Vorbesc cu străni care vin aici şi sunt extrem de surprinşi, se aşteptau la cu totul altceva.“ Un alt factor care a contribuit la decizia de a porni această afacere în România este cultura de a ieşi în oraş. ”În Milano, de unde sunt eu, oamenilor le place să se distreze acasă. Chiar dacă ies în baruri sau restaurante, ei preferă să se vadă cu prietenii acasă. Stau aici de şase ani şi nu am fost niciodată invitat de cineva în vizită, iar motivul e că oamenii vor să iasă, nu să petreacă timpul tot acasă.“

    În 2015, partenerii din Rusia au deschis o filială în Singapore, în districtul financiar, o piaţă pe care Alessio Lewithin o descrie ca fiind ”extrem de competitivă“. Motivul pentru care au ales acest loc este cel puţin interesant: Singapore a devenit primul stat în care locuinţele nu mai sunt dotate cu bucătărie, pentru că autorităţile vor ca oamenii să iasă mai mult din casă. ”E adevărat că există oameni cu bani în Singapore, dar trebuie luată în calcul şi pătura de mijloc, cei cu venituri mici şi medii. Aceştia merg să mănânce în pieţe, acolo unde preţurile sunt foarte mici“, explică Alessio Lewithin. ”Pentru noi, principalul avantaj e mărimea zonei corporate: cei din companii caută permanent forme de divertisment pentru angajaţi, iar CulinaryOn oferă exact acest lucru“, crede el.

    Numărul clienţilor afacerii pe plan internaţional creşte an de an cu 40-45%, iar anul trecut localurile din Moscova au generat cele mai mari încasări, de aproximativ 5 milioane de euro, urmate de Singapore cu 2 milioane de euro.

  • Corelaţia dintre apariţia low-cost-urilor şi scăderea natalităţii

    Trendul de scădere a natalităţii este vizibil, fiind susţinut de anumite schimbări sociale, culturale, demografice, de apariţia unor joburi în middle management şi de top la care au acces femeile, ceea ce implică faptul că decizia de a face un copil trece pe locul 2; la fel de bine, acest lucru susţine şi ieşirea mult mai uşoară dintr-o relaţie, dar şi creşterea salariilor.

    Acum câteva săptămâni, jurnalistul Cristian Tudor Popescu – CTP – a făcut din nou carieră, cu următorul comentariu: ”Copiii se fac pentru părinţi. Dacă îmi spuneţi mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… o să vă spun ceva greu de înghiţit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacţie în legătură cu propria lor existenţă în această viaţă. Când oamenii au o viaţă foarte încărcată, foarte completă profesional, sentimental, personal, nu mai simt nevoia să facă copii. Cei care fac copii mulţi sunt săraci, nemulţumiţi în raport cu societatea, care nu au reuşit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit şi încearcă să trasfere ratarea lor copiilor: să facă el/ea ce nu am făcut eu, să aibă el/ea ce nu am avut eu şi mai ales să am un sprijin la bătrâneţe“, a spus el la Digi24.

    Adică oamenii fac mai mulţi copii când vremurile sunt grele şi mai puţini în perioadele când o duc mai bine. Din punct de vedere economic, e o contradicţie.

    Am încercat să mă uit la câţiva indicatori pe care eu îi consider relevanţi pentru România ultimilor 15 ani care să explice, justifice scăderea natalităţii mai mult decât simpla numărare a copiilor care se nasc.

    Pentru mine, cel mai interesant indicator economic versus scăderea natalităţii este legat de creşterea explozivă a transportului aerian în România şi apariţia low-cost-urilor.

    Nu ştiu dacă aţi observat, dar fetele tinere, urbane, cu laptop în spate, cu căşti la urechi, care ştiu totul despre ce este la H&M, Zara, Stradivarius, Bershka sau buticurile de haine în serie limitată plus ce mai se mai găseşte pe site-urile online, vânează tot timpul ofertele liniilor aeriene low-cost pentru a merge în vacanţă sau în city-breakuri.

    Subiectul de discuţie la mese este legat de numărul de oraşe sau în câte ţări au fost, cum au ajuns acolo cu low-cost-ul, adică cu 10-20-30-40-50 de euro, cum faci legăturile între avioane să pleci de la Bucureşti sau din Cluj într-o locaţie din vestul Europei, iar de acolo să ai alte bilete low-cost pentru altă destinaţie.

    Dacă cei de la IT ar primi ordin într-o multinaţională să taie accesul la Vola sau la site-urile liniilor aeriene, s-ar face instantaneu grevă.

    În 1999, numărul total de pasageri pe liniile aeriene din România a fost de 2,07 milioane. În 2000 a fost de 2,35 milioane. În 2005 a fost de 4,3 milioane. Trebuie spus că din 2005 şi-au făcut apariţia în România low-cost-urile. În 2006 aveam 5,49 milioane; În 2008 am ajuns la 9 milioane, în 2010 am urcat la 10 milioane, deşi s-au tăiat salariile şi era criză economică, în 2014 am ajuns la 11,8 milioane, în 2015 la 13,3 milioane, iar în 2016 la 16,4 milioane.

    Dacă punem în acelaşi tabel, într-o altă coloană, evoluţia salariului mediu, vom vedea că de la 213 lei în 2000 am ajuns la 746 de lei (180 – 200 de euro) în 2005 şi 2.300 de lei (500 – 550 de euro) în 2016/2017.

    Salariu mediu din Bucureşti depăşeşte în acest moment 3.000 de lei net, în Cluj sau Timişoara este la 2.600 – 2.800 de lei.
    Dacă lucrezi în IT, în bancă, în multinaţionale, salariul mediu este mai mare cu 30-100%.

    Vârsta medie când apare primul copil a ajuns în 2016 la 28,6 ani în urban, faţă de o medie naţională de 26,9 ani.

    În 2008, vârsta medie pentru primul copil în urban a fost de 27 de ani, cu o medie naţională de 25,5 ani. în 2000, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 24,9 ani, cu o medie naţională de 23,7 ani. în 1990, media în urban a fost de 23,7 ani, cu o medie naţională de 22,3 ani. În 1980, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 23,7 ani, cu o medie naţională de 22,6 ani.

    În 2016, băieţii s-au căsătorit la 30,8 ani, iar fetele la 27,6 ani. în 1990, băieţii se căsătoreau la 25 de ani, iar fetele la 20 de ani.

    Conform ultimelor date europene, în România fetele pleacă de acasă la 25 de ani, o vârstă în scădere, iar băieţii la aproape 30 de ani, o vârstă în creştere.

    Datele statistice, dar şi de atitudine, arată că fetele devin din ce în ce mai independente, luptă să aibă propriii bani, vor să călătorească, să vadă lumea, vor să aibă propriul apartament înainte să se căsătorească, vor să aibă propria maşină, se luptă pentru poziţii mai bune în companii şi pentru salarii mai mari.

    Apariţia multinaţionalelor din 2000 încoace, odată cu investiţiile străine, a deschis o piaţă extraordinară pentru fete, care şi-au găsit joburi în clădiri de birouri, cu spaţii curate, unde pot să poarte zilnic haine în trend, moderne, colorate, cu design de top, dar cu un preţ mai redus (conceptul lui Zara affordable luxury) fără să se mai gândească, ca mama sau bunica lor, că trebuie să ţină şi anul viitor.

    Când ai posibilitatea să zbori şi să ajungi cam unde vrei cu low-cost-ul, multor fete (şi băieţi) nu le mai arde de făcut copii, ci vor să se plimbe în întreaga lume, să poarte cele mai cool haine, să iasă la terasă sau la Starbucks cu prietenele sau să petreacă în cluburi.

    Ironic dar şi realist, apariţia directă, de doi ani, a lui Ryanair în România, cel mai puternic low-cost din lume, ne face să fim mai puţini.
     

  • Locul secret de pe cel mai mare aeroport al Europei: “Toţi liderii lumii au trecut pe aici”

    Clasa Business poate părea cel mai bun lucru pe care poţi să îl obţii atunci când călătoreşti cu avionul, dar modul în care îţi petreci timpul de aşteptare poate fi la fel de plăcut.

    Cei de Business Insider au stat de vorbă cu Priya Milhotra, şefa serviciilor VIP de pe aeroportul Heathrow, pentru a afla ce tratamente primesc şefii de stat şi oamenii de afaceri care sunt dispuşi să scoată sume importante din buzunar.

    “Dacă te uiţi la oamenii care schimbă ordinea lucrurilor în lume, aceştia sunt cei care folosesc lounge-ul VIP de pe Heathrow”, a spus Priya Milhotra.

    Echipa lounge-ului VIP de pe Heathrow numără 66 de angajaţi care încep activitatea de la 4.30 dimineaţa.

    Printre serviciile oferite se numără preluarea bagajelor, trecerea acestora prin control şi trimiterea acestora către cala avionului; un majordom personal de-a lungul timpului petrecut în lounge; sală spa şi de gimnastică; un restaurant cu stele Michelin condus de chef Jason Atherton.

    Accesul în lounge-ul “secret” de pe Heathrow are şi un cost de măsură, preţurile plecând de la 3.500 de euro.

    Sursă foto: Instagram

  • Cum arată drumul spre businessul de 2 miliarde de euro al Ford Craiova: Plin de gropi, şanţuri şi nesemnalizat dar cu cele mai bune discursuri

    Dar tot de zece ani, de când politicienii de la Bucureşti au descoperit noua sursă de imagine la Craiova, se promite construcţia unui drum civilizat între Piteşti şi Craiova, fie el expres sau autostradă. În timp ce toţi politicienii care au vizitat uzina au făcut-o numai cu ajutorul avioanelor sau elicopterelor, ceilalţi invitaţi la eveniment au făcut-o “tradiţional”, cu maşina.
     

  • Locul secret de pe cel mai mare aeroport al Europei: “Toţi liderii lumii au trecut pe aici”

    Clasa Business poate părea cel mai bun lucru pe care poţi să îl obţii atunci când călătoreşti cu avionul, dar modul în care îţi petreci timpul de aşteptare poate fi la fel de plăcut.

    Cei de Business Insider au stat de vorbă cu Priya Milhotra, şefa serviciilor VIP de pe aeroportul Heathrow, pentru a afla ce tratamente primesc şefii de stat şi oamenii de afaceri care sunt dispuşi să scoată sume importante din buzunar.

    “Dacă te uiţi la oamenii care schimbă ordinea lucrurilor în lume, aceştia sunt cei care folosesc lounge-ul VIP de pe Heathrow”, a spus Priya Milhotra.

    Echipa lounge-ului VIP de pe Heathrow numără 66 de angajaţi care încep activitatea de la 4.30 dimineaţa.

    Printre serviciile oferite se numără preluarea bagajelor, trecerea acestora prin control şi trimiterea acestora către cala avionului; un majordom personal de-a lungul timpului petrecut în lounge; sală spa şi de gimnastică; un restaurant cu stele Michelin condus de chef Jason Atherton.

    Accesul în lounge-ul “secret” de pe Heathrow are şi un cost de măsură, preţurile plecând de la 3.500 de euro.

    Sursă foto: Instagram

  • Antreprenoarea din România cu afaceri de 120 de milioane de lei şi 1.200 de angajaţi: ”Vindem în 50 de ţări şi nu mai facem faţă cererii”

    În afară de realizările în business, antreprenoarea caută să găsească echilibrul prin activităţi caritabile: „Încerc să procedez aşa cum spunea scriitoarea Olga Greceanu: «Tot ce faci în lume trebuie împlinit cu exaltare, cu înţelegere că ceea ce faci tu altul nu ar putea»”.

    În urmă cu trei ani, împreună cu fiica ei, a pus bazele asociaţiei „Lumină şi dar”, prin intermediul căreia, prin implicarea lor exclusivă, întreţine, şcolarizează şi educă 30 de copii. „Am adunat câţiva copii, lipsiţi de familie, afecţiune şi educaţie – mie nu-mi place să le spun «copiii străzii»; din analfabeţi, au ajuns acum şcolari şi unii chiar premianţi. Prin susţinerea noastră, ei sunt iubiţi, îngrijiţi, pot merge la şcoală şi visează la lumi pe care doar mintea unui copil le poate plăsmui.”

    În ceea ce priveşte implicarea mediului de afaceri în societate, ea sfătuieşte grupul din care face parte, de antreprenori, să se unească pentru o voce mai puternică. „Trebuie să conştientizăm că e bine să ne afiliem unor grupuri şi organizaţii care se potrivesc profilului nostru de business. Putem fi voce şi exemplu motivaţional  pentru  alţi antreprenori.” Grupul Te-Rox face parte din Family Business Internaţional, din organizaţia Campioni în Business, România Business Leaders.

    „Se poate schimba economia ţării dacă fiecare guvern înţelege că este necesar să iniţieze proiecte strategice pe termen lung.” În scenariul propus, în care ar fi pentru o zi preşedinte, Doina Cepalis ar miza pe câteva linii clare: „Decizia de a numi ambasadori care să fie adevăraţi diplomaţi, patrioţi, să promoveze ţara interesele noastre şi ale cetăţenilor. Decizia de a avea o relaţie bună, constructivă cu guvernul ţării. Decizia de a adopta sistemul politic elveţian, unde deciziile importante se iau prin consultarea populaţiei, prin referendum”.

  • Cine vrea să facă un „Las Fierbinţi” despre lumea din multinaţionale?

    Pentru toată lumea, cel mai uşor este să scrii. Până începi să scrii.

    Ţin minte că acum câţiva ani am avut o discuţie cu Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, despre un text, o opinie scrisă pentru Ziarul Financiar. El mi-a spus că s-a chinuit vreo trei zile să scrie o pagină A4 şi atunci a înţeles cât de greu este să scrii.
    Nu este nici cel mai greu, dar nici cel mai uşor lucru să poţi să transpui în cuvinte, propoziţii ceea ce ţi se învârte în cap şi ar putea să constituie subiectul unui articol.

    Când ai o discuţie cu un antreprenor şi încerci să scrii povestea lui, cel mai greu lucru este să găseşti fraza de început şi fraza de final. Pentru că în povestea lui sunt multe fraze de început şi nu ştii care este cea mai importantă. De aceea, poveştile încep cu contradicţii, cu vise care nu s-au realizat sau s-au realizat, cu cuvinte pompoase şi cifre mari.

    Un ziarist de la Business Magazin poate a surprins sau nu povestea unui antreprenor într-un articol. Nu întotdeauna cred/credem că am reuşit să facem cel mai bun articol, să scriem cea mai bună opinie, să descoperim cel mai nou trend sau să urmărim cel mai bine creşterea şi căderea unui antreprenor.

    De foarte multe ori, personajele noastre sau PR-ul lor (coşmarul ziariştilor) cred că articolul ar fi putut să fie scris mai bine, că autorul articolului nu a surprins în profunzime ideile interlocutorului, ci doar pe cele superficiale, care aveau cuvinte mai bombastice, că ziaristul trimis la interviu nu a înţeles nimic etc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce a investit fondatorul SoftBank 20 de milioane de dolari în afacerea Alibaba? Jack Ma “nu avea niciun bussiness plan”

    “Nu avea niciun business plan şi venituri zero. Avea 30-35 de angajaţi, dar avea o privire puternică şi puteam să-mi dau seama după felul în care vorbea că are o carismă deosebită, că are calităţi de lider”

    Aşadar Son spune că modelul de business a lui Ma era greşit însă felul în care vorbea şi abilitatea lui de a atrage talente e ceea ce m-a impresionat.

    Son este fondatorul şi cel mai mare acţionar la SoftBank, firmă japoneză de telecomunicaţii şi fond de investiţii. Compania din Tokyo are acţiuni în cadrul a peste 1000 de afaceri, inclusiv în Yahoo Japonia şi Alibaba. Grupul are peste 68.000 de angajaţi şi un venit anual de 82 de miliarde de dolari.

  • Povestea tinerilor români care au început afacerea într-un garaj iar acum au în plan să-şi deschidă mai multe magazine

    Ideea a apărut în urmă cu şapte ani, pornind de la observaţia că la vremea respectivă bucureştenii nu mai aveau acces la o pâine de calitate, aşa cum exista în străinătate. Iar cum cei doi făceau de ani de zile pâine în casă, deja acumulaseră cele 10.000 de ore proverbiale, necesare excelenţei în orice domeniu. ”Întrebarea «ce ar fi dacă…» a venit natural şi într-o zi ne-am hotărât să încercăm să facem un business din asta, iar Tartelier 1.0 a început în 2011, într-un garaj. Glumeam cu partenerii că multe companii mari au pornit dintr-un garaj, iar dacă facem şi noi la fel, sigur o să avem succes“, declară Irina Gheorghiu, care deţine împreună cu soţul său afacerea Tartelier. După doi ani au decis să se mute într-un loc mai vizibil, dar din cauza dificultăţilor de a închiria un spaţiu în condiţii acceptabile au fost nevoiţi să-şi întrerupă activitatea.

    Printr-un concurs de împrejurări, Tartelierul a renăscut în varianta 2.0 în primăvara lui 2017, cu noi investitori şi o nouă locaţie. În prezent, Tartelier are cinci acţionari – Irina şi Ştefan Gheorghiu, Andrei Pitiş, un antreprenor foarte cunoscut în domeniul tech, Julien Ducarroz, fost director de marketing al Orange România şi în prezent CEO al Orange Moldova, şi Răzvan Popescu, unul dintre fondatorii Dental Med. Ştefan Gheorghiu are background în ştiinţe – fizică, chimie industrială, inginerie – şi a lucrat 10 ani în cercetare în universităţi de prestigiu din SUA şi Europa, iar soţia sa este de profesie jurnalist, cu experienţă de lucru şi management în presa publică şi privată.

    Iniţial, Tartelierul a pornit din pasiunea cuplului pentru gastronomie, acesta fiind încă motorul activităţii lor. În anii petrecuţi în străinătate, cei doi au explorat cultura şi tradiţiile culinare ale Europei, mai ales partea de brutărie şi patiserie şi cofetărie; au cunoscut morari şi brutari de la care, spun antreprenorii, au învăţat foarte mult despre producţie şi business, iar cu unii colaborează şi în prezent. După ce s-au întors în ţară, după fiecare concediu petrecut în Franţa, aduceau câte un sac de făină în portbagajul maşinii, povesteşte Irina Gheorghiu, iar timp de câţiva ani au făcut pâine în cuptorul de acasă, experimentând metode tradiţionale de fermentaţie, diverse combinaţii de făinuri şi seminţe şi diverse metode ce coacere pe vatră. ”Din cele două pâini care ieşeau din cuptor, pe una o mâncam, iar pe cealaltă o dăruiam. În acest fel ne-am făcut mulţi prieteni şi am descoperit că pâinea are proprietatea magică de a aduce oamenii la un loc“, spune Irina Gheorghiu. Investiţia iniţială s-a desfăşurat în mai multe etape şi este greu de estimat cu exactitate, dar fondatorii spun că se plasează în jurul a 100.000 de euro.

    Principalele categorii produse şi comercializate de Tartelier sunt pâinea, tartele dulci şi sărate, patiseria pe stil francez (croissants, financieri) şi oferta de prânz (sandvişuri, quiche, salate etc.). După cum arată şi numele, Tartelierul este în primul rând un atelier de tarte, deci tartele sunt mediul în care cei doi îşi exprimă cel mai bine talentul şi creativitatea. Astfel, Irina şi Ştefan Gheorghiu au ambiţia şi de a arăta bucureştenilor că tarta poate fi mult mai mult decât prăjitura banală din cofetăriile tradiţionale româneşti. ”Noi interpretăm în mod original reţetele clasice, dar creăm în permanenţă şi altele noi“, spune antreprenoarea. Tartelierul se poziţionează pe segmentul premium, oferind produse care punctează la calitate prin materiile prime din ingrediente bio.

    Categoriile de public ţintă includ ”young professionals“, acei oameni interesaţi de gastronomie sau de mâncare sănătoasă, oameni care cred în bio, susţin agricultura şi un stil de viaţă sustenabil. În Tartelier nu se folosesc aditivi, coloranţi alimentari sau conservanţi, ci totul este produs pe loc, în ziua vânzării. De asemenea, afacerea se adresează comunităţii de expaţi europeni care caută în Bucureşti o calitate a produselor comparabilă cu cea de acasă. În linii mari, valoarea bonului mediu este în jur de 30 de lei.

    Pe de altă parte, piaţa în care activează este din ce în ce mai competitivă, iar dacă în 2011 în tot Bucureştiul existau doar două, trei afaceri cu pâine şi patiserie de calitate, în ultimii ani au apărut multe firme mici care produc marfă bună, afirmă antreprenorii. ”Noi vedem asta ca un semn bun, care arată că piaţa se maturizează şi cererea de produse de calitate creşte. Tartelierul se diferenţiază de concurenţă mai ales prin direcţia bio pe care a ales-o“, explică Irina Gheorghiu. Deşi spune că este prea devreme să vorbească despre datele financiare, ţinând cont că au redeschis businessul de circa jumătate de an, fondatoarea precizează că în momentul de faţă încă mai investesc în schimbări şi amenajări în magazin. Recunoaşte că deocamdată nu se gândesc la extinderea businessului, dar e posibil ca în viitor să îşi deschidă mai multe puncte de vânzare. ”Ne dorim că Tartelierul să devină o destinaţie pentru cei interesaţi de mâncarea bună şi un loc plăcut de întâlnire pentru business sau prieteni“, adaugă antreprenoarea. Pe de altă parte, completează tot ea, Tartelierul nu a fost gândit pentru francizare, deoarece principalul motor al interesului pentru produsele lor este reprezentat de creativitatea echipei de producţie. ”În plus, nivelul de calitate este greu de reprodus în mai multe locaţii“, completează ea.

    Cel mai dificil moment de la lansarea afacerii a fost, conform antreprenorilor, găsirea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea afacerii. În primul rând, chiriile foarte mari fac foarte dificilă găsirea unui spaţiu care să permită producţia şi vânzarea în acelaşi loc. Pe de altă parte, infrastructura spaţiilor comerciale este foarte precară – de exemplu, puţine spaţii comerciale au curent trifazic şi o capacitate suficientă pentru instalarea unui cuptor, iar instalarea acestora implică cheltuieli substanţiale care cad de obicei în sarcina chiriaşului, spune Irina Gheorghiu.

    ”Însă un  antreprenor trebuie să aibă curajul să-şi ia viaţa în propriile mâini. În primul rând, trebuie să fie dedicat şi să aibă motivaţia să-şi urmărească scopul şi ideile şi trebuie să fie tolerant la risc. Nu e nevoie să aibă mulţi bani, mai ales că bani pentru afaceri se găsesc din ce în ce mai uşor în ultima vreme“, sunt sfaturile sale pentru cei care vor să ia calea antreprenoriatului. Indiferent în ce domeniu activează cineva, nu poate să obţină acest echilibru decât dacă îi place ceea ce face, pasiunea fiind una din căile sănătoase spre succes, completează antreprenoarea. ”Tinerii sunt mai buni la antreprenoriat decât cei din generaţia noastră. Ei au crescut deja într-o cultură în care totul e posibil şi în care cunoaşterea nu se mai limitează la un manual. Trebuie să aibă curaj să încerce, să nu se teamă de eşec şi să înveţe din el. Tinerii care vor să înceapă o afacere trebuie să înţeleagă cât mai repede că antreprenoriatul nu se potriveşte oricui. Unele lucruri se pot învăţa, altele ţin de personalitatea fiecăruia“, conchide fondatoarea Tartelier.

    Sectorul de morărit şi panificaţie, unde activează peste 6.000 de companii, ajunge anual la circa 10 miliarde de lei, fiind una dintre cele mai importante categorii din industria alimentară, o piaţă de peste 40 miliarde de lei, conform calculelor ZF. În total, primii zece jucători din industrie au împreună afaceri de peste 2 miliarde de lei, deci şi-au adjudecat 20% din piaţă. În industria de panificaţie cele mai multe companii sunt deţinute de români, iar în clasamentul celor mai mari zece jucători domină tot antreprenorii locali.

  • PREMIERĂ: Această universitate din România va deschide un birou în Japonia

    Decanul Facultăţii de Business a UBB Cluj-Napoca, Ioan Alin Nistor, a declarat, vineri, la un seminar destinat companiilor japoneze din România, că scopul acestui birou este aducerea unui număr cât mai mare de studenţi japonezi în România.

    „UBB va deschide la sfârşitul lunii octombrie un birou în Japonia, la Universitatea Kobe, fiind prima universitate din România care va avea o reprezentanţă în această ţară dar şi în Asia, scopul fiind aducerea unui număr cât mai mare de studenţi japonezi în România, la Cluj-Napoca, astfel încât să fie întărit şi mai mult conceptul de multiculturalism al universităţii noastre. La Facultatea de Business avem acum 7 studenţi japonezi, sperăm să vină câteva zeci. De asemenea, până la sfârşitul anului, Universitatea Kobe va deschide un birou în cadrul UBB, pentru a arăta în Japonia ce face UBB şi a întări relaţiile bilaterale academice între cele două ţări”, a spus Nistor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro