BusinessMagazin

Tag: romani

  • Românii care îşi construiesc sau renovează casa primesc 40.000 de lei! Care este singura condiţie obligatorie

    Românii care îşi construiesc sau renovează locuinţele cu materiale ecologice ar putea primi până la 40.000 de lei, potrivit programelor Casa Verde Clasic şi Casa Verde Plus lansate marţi în dezbatere publică de Ministerul Mediului, informează Mediafax.

    Prima componentă a programului lansat în dezbatere publică, Casa Verde Clasic, prevede ca Ministerul Mediului să acorde finanţare pentru instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energii regenerabile.

        ,,Prin acest program, românii pot face trecerea sau completarea sistemelor de încălzire pe care le au acasă cu cele care utilizează energie regenerabilă, respectiv panouri solare sau pompe de căldură. Pentru panouri solare, populaţia primeşte o finanţare de 6.000 de lei, este suficientă pentru achiziţia unui sistem care să asigure apa caldă menajeră într-o casă standard.

        Am alocat pentru populaţie 50% din bugetul total al programului, (…) care însumează 138 de milioane de lei. Acestă sumă va fi distribuită unitar, în toate judeţele ţării, iar populaţia va depune şi va semna contractul de finanţare la Agenţia de Protecţie a Mediului din judeţul respectiv”, a declarat ministrul Mediului, Cristiana Paşca-Palmer.

    Pentru cei care îşi vor monta pompe de căldură, Ministerul Mediului propune decontare până la 8.000 de lei, ceea ce poate reprezenta aproximativ 70-80% din costul de cumpărare şi instalare, susţin reprezentanţii Ministerului Mediului.
    Programul prevede finanţare şi pentru administraţiile locale

    Programul prevede finanţare şi pentru administraţiile locale care vor investi în panouri fotovoltaice, turbine eoliene, pompe de căldură, sau sisteme care utilizează biogazul pentru a produce energie electrică. Astfel, localităţile cu peste 100.000 de locuitori ar putea accesa până la patru milioane de lei, cele care au între 50.000 şi 100.000 locuitori pot beneficia de o finanţare maximă de trei milioane de lei, aşezările cu o populaţie cuprinsă între 20.000 şi 50.000 de persoane pot primi cel mult două milioane de lei, iar localităţile care numără între 2.000 şi 20.000 de oameni ar putea beneficia de cel mult un milion de lei. Şi administraţiile locale ale comunelor sau satelor, care au mai puţin de 3.000 de persoane, vor putea accesa până la 500.000 de lei, pentru a monta panouri fotovoltaice sau pompe de căldură.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Strategie olandeză cu dezvoltatori români

     

    Când te alături unei companii, primul lucru pe care îl faci este să îţi iei PC-ul în primire, proces care în majoritatea companiilor înseamnă să vorbeşti cu cineva care vorbeşte cu altcineva să-ţi activeze e-mailul, apoi aplicaţiile, apoi telefonul etc.; când compania foloseşte aplicaţiile RES, angajatul are toate soluţiile instalate pe laptop la sosirea sa la noul loc de muncă, iar dacă îi lipseşte ceva, tot ce trebuie să facă este să apese un buton pe ecranul aplicaţiei noastre şi va primi acel lucru. La fel de uşor va fi deconectat la plecarea din companie de toate aplicaţiile firmei, astfel că nu mai există motive de îngrijorare legate de securitatea datelor“, explică directorul general al RES, Al Monserrat, câteva din rolurile aplicaţiilor dezvoltate de producător.

    Potrivit descrierii reprezentanţilor RES, compania construieşte soluţii software pentru companiile din domeniul IT şi pentru departamentele IT ale companiilor mari care îi fac pe utilizatorii finali, fie ei angajaţii unei organizaţii sau partenerii acesteia, să aibă o experienţă mai bună, care îi face mai productivi. Compania a dezvoltat o serie de aplicaţii în crearea, automatizarea şi securizarea spaţiilor digitale, ce sunt vândute până acum mai ales în ţări precum cele Benelux, în SUA, în Regatul Unit. Bob Janssen, care este directorul general al RES, fondator şi chief technology officer, cât şi Alina Şandru, aleasă pentru conducerea echipei din România, au fost prezenţi la inaugurarea centrului de cercetare şi dezvoltare lansat recent pe piaţa locală, în cadrul căruia lucrează deja 42 de angajaţi. Chiar dacă aplicaţiile RES nu au încă niciun cumpărător în România, piaţa locală are un rol important în extinderea companiei, prin intermediul centrului de dezvoltare inaugurat, al treilea, alături de cele din Olanda, Boston.

    Deschiderea centrului din România reprezintă un pilon important în planul de a atinge pragul de 100 de milioane de euro fixat pentru anul următor. Reprezentanţii companiei nu oferă o valoare exactă a investiţiei în deschiderea acestei subsidiare, dar apreciază că se ridică la câteva sute de mii de euro. Bazele RES au fost puse la începutul anilor 2000 în Olanda, unde compania a înregistrat creşteri rapide, înainte de a începe extinderea internaţională, după cum descrie evoluţia acesteia Bob Janssen. El spune că au existat patru etape de dezvoltare: lansarea soluţiilor şi intrarea pe segmentul enterprise şi câştigarea de clienţi importanţi, lansarea în SUA, concomitent cu atragerea de investiţii în companie (2009-2010), iar acum au ajuns în faza de globalizare. „Auzi de companii din tehnologie care investesc mult; noi nu am făcut aşa, am contractat câteva investiţii, nu multe, şi am marcat profituri constante în ultimii cinci ani.“ Compania a obţinut finanţări de 18 milioane de dolari de la două organizaţii, una americană  şi una belgiană, iar în prezent acţionariatul este împărţit între fondator şi investitori.

    Janssen nu şi-a început cariera în cadrul unei companii IT, ci în departamentul IT al unei „companii normale; nu că cele din domeniul IT nu ar fi normale“, glumeşte el. A lucrat în energie, apoi în logistică, domeniu în care a constatat că „dacă imprimantele nu funcţionează, tirurile nu vor merge, funcţionarea lor este critică – lucru la care nu te gândeşti atunci când vezi o imprimantă“. A dobândit astfel  o perspectivă total diferită despre IT şi despre impactul acestui departament. „IT-ul poate fi un departament strategic, dar pentru majoritatea companiilor trebuie să meargă. Dacă nu merge, devine o problemă, pierzi din productivitate“ este principala lecţie pe care a învăţat-o lucrând în logistică. A început să dezvolte în acea companie o soluţie, după ce a constatat, în urma unei cercetări de piaţă, că soluţia de care avea nevoie nu exista. Ulterior lansării produsului, a ales drumul antreprenoriatului: „A fost mereu visul meu, aşteptam ca ideea potrivită să sosească, aceasta a venit; aveam tehnologia, aprobarea companiei unde lucram atunci să o implementez, am avut un client de referinţă, cel pentru care am lucrat. Am început apoi să vindem“. Au crescut organic de la trei clienţi în primul an la 20 în al doilea şi la 2.500 în prezent, în 27 de ţări. Janssen îşi aminteşte că prima piatră de hotar a fost un contract cu un client cu 10.000 de utilizatori, ce a generat „primul milion“ al companiei, fonduri direcţionate spre creşterea acesteia. „Pe măsură ce compania a crescut, am căutat să ne extindem în zone în care am găsit genul de oameni care să adere la cultura noastră, dar şi care au experienţa tehnologică care să construiască aceste produse inovatoare.“ În contextul investiţiilor atrase, Al Monserrat, al cărui CV îl recomandă drept executivul care a adus Citrix Systems de la sute de milioane de dolari la mai mult de 3 miliarde de dolari venituri în 2014, a fost numit director general al companiei în urmă cu aproximativ un an. Una dintre primele sale misiuni a fost să găsească modalităţi prin care să continuie investiţiile companiei în cercetare şi dezvoltare.

  • Inginerii români care lucrează pentru liderii globali ai aviaţiei

    Dacă veţi zbura în curând cu un Airbus A350 XWB, care zboară internaţional de pe aeroportul din Bucureşti, veţi avea o şansă să vă uitaţi pe fereastră, să vedeţi flapsul folosit spre decolare şi aterizare în acţiune şi să vă amintiţi că designul acestuia a fost făcut aici în România“, răspunde Sebastiaan van Hese, managing director al companiei de inginerie aerospaţială Fokker Engineering, întrebat dacă putem vedea în zborurile luate de pe aeroportul Henri Coandă componente de aeronavă realizate de inginerii români.

    Sebastiaan van Hese este managerul companiei de trei ani, iar înaintea sa tot conaţionali de‑ai săi au ocupat poziţia; potrivit lui, compania este „un bun exemplu al amestecului de cultură româno-olandez“. El însuşi este un exponent: după absolvirea unei universităţi tehnice din Olanda, şi-a urmat pasiunea pentru călătorii, mai ales spre destinaţii îndepărtate, astfel fiind alimentat interesul pentru aviaţie. Fokker Technologies, compania mamă a Fokker Engineering, este locul în care şi-a dezvoltat întreaga carieră: a primit mai întâi o poziţie într-un program de dezvoltare internaţională ce i-a permis să fie implicat în operaţiunile companiei din mai multe părţi ale lumii – Olanda, SUA, Canada, Mexic. „Mulţi din oameni au lucrat în companie vreme de 50 de ani. Erau aici când compania producea aeronave, au cunoştinţe şi pasiune pentru brand, pentru aeronave. Când vorbeşti cu ei, automat devii pasionat“, descrie el angajaţii care îşi amintesc despre primul zbor al Fokker 100, pasiune despre care spune că l-a motivat şi pe el să îşi continuie cariera în industrie. Iar la venirea în România, spune Van Hese, a regăsit acelaşi interes, transmis de la pionieratul lui Aurel Vlaicu.

    Olandezul începe discuţia despre companie cu „istoria îndelungată a acesteia, aproape la fel de lungă ca şi aviaţia“. A fost fondată în 1919, de Anthony Fokker, care a construit prima sa aeronavă cam în aceeaşi perioadă în care Aurel Vlaicu a făcut acelaşi lucru în România. Compania a evoluat treptat, prin dezvoltarea de noi modele de aeronave – inclusiv unele militare folosite în Primul Război Mondial, ajungând principalul producător de aeronave pentru piaţa din SUA, unde, în 1920, a deschis şi o subsidiară. Parcursul companiei a fost presărat şi cu schimbări de nume, fuziuni şi achiziţii: în 1930 a fuzionat cu General Motors Corporation, iar numele a fost schimbat în General Aviation Manufacturing Corporation.  Mai apoi fuzionează cu North American Aviation şi, în 1948, este integrată de General Motors.

    Mai recent, în 1996, s-a transformat din producător de aeronave într-o companie care dezvoltă şi produce sisteme aviatice avansate şi componente pentru aeronave destinate deţinătorilor şi producătorilor acestora; furnizează servicii integrate de mentenanţă şi produse pentru deţinătorii şi operatorii aeronavelor. În acelaşi an, a fost achiziţionată de olandezii de la Stork. Cea mai recentă schimbare a fost finalizată însă chiar anul trecut şi a constat în achiziţia companiei de către multinaţionala britanică GKN,  într-o tranzacţie estimată la 706 milioane de euro.

    Pe piaţa locală, compania a împlinit anul trecut un deceniu de activitate. „În 2005 s-a luat decizia venirii în România. Căutam un loc în care să putem externaliza servicii de inginerie la un cost mai scăzut, iar România s-a dovedit cea mai potrivită pentru extinderea afacerii. Aici există o pasiune pentru aviaţie, care vine din istoria aviaţiei, pe care o avem în comun, pionieri din România şi Olanda au conturat această istorie. În România există mulţi studenţi la Facultatea de Inginerie Aerospaţială, iar existenţa facultăţii a fost un factor important în decizia noastră. Au contat şi disponibilitatea forţei de muncă, educaţia, că oamenii vorbesc engleza, germana, franceza, comparativ cu alte ţări din jurul României, unde nu se întâmplă la fel“, descrie el caracteristicile pieţei locale.

    Printre componentele produse în România se află flapsurile aeronavei Airbus A350 XWB, una dintre cele mai mari aeronave destinate zborurilor civile ale Airbus. Producţia poate fi făcută în prezent de cei 50 de ingineri din România – de la realizarea conceptului la design, producţie, aftermarket, mentenanţă.

    Compania recrutează anual circa cinci angajaţi, majoritatea absolvenţi ai Facultăţii de Inginerie Aerospaţială din cadrul Universităţii Bucureşti, astfel că vârsta medie a acestora este de circa 35 de ani. Van Hese arată şi ce apreciază cel mai mult: „Inginerii români sunt foarte dedicaţi să-şi termine munca, preocupaţi să se dezvolte profesional, vor să înveţe mai mult. Seamănă cu un burete: vin în companie foarte tineri, plini de ambiţie, pasionaţi, şi vor să înveţe cât mai mult într-o perioadă scurtă de timp; trebuie să îi opreşti câteodată şi să le spui: «Acum e cazul să aplici ce ai învăţat»“. Totodată, observă că oamenii de aici sunt dispuşi să petreacă mai mult timp la serviciu pentru a-şi vedea munca finalizată, spre deosebire de stilul de lucru al olandezilor: „Sunt şi ei dedicaţi, dar îşi petrec timpul diferit, în Olanda avem un mediu în care ne consultăm mult între noi; românii preferă să execute. Aceste caracteristici merg foarte bine împreună, luăm ce e cel mai bun din cele două lumi; oamenii de aici lucrează pentru a termina munca, iar în acelaşi timp fac un pas înapoi pentru a se întreba dacă merg în direcţia bună“.

  • Surpriza din turism. Destinaţia turistică a anului 2016 pentru români

    Astfel, unii români care înainte plecau în vacanţă în străinătate au rămas în ţară, în timp ce numărul turiştilor străini este pe plus deja de mai mulţi ani.

    Agenţia de turism Eximtur din Cluj-Napoca, deţinută de familia  Morariu, a finalizat primul semestru din acest an cu afaceri de 27,5 milioane de euro, în creştere cu 18% faţă de perioada similară a anului anterior, iar pentru întreg anul estimează o cifră de afaceri de 47 de milioane de euro, potrivit oficialilor companiei. Compania oferă vacanţe atât în România şi Europa, dar şi către destinaţii exotice.

    Surpriza din turism. Destinaţia turistică a anului 2016 pentru români

  • Bucureştiul, oraşul ideal pentru şefi

    Un manager de top român dintr-o multinaţională din Bucureşti are un salariu la jumătate faţă de unul din Geneva, cu 43% sub nivelul unuia din Londra, cu 37% mai puţin decât unul din Dublin şi cu doar 13% sub nivelul unui executiv de top din Varşovia, arată datele unei cercetări comparative realizate de firma de consultanţă în management Hay Group, care publică în fiecare an studii salariale cu date colectate din mediul privat.

    În mod paradoxal poate, acelaşi studiu arată că executivii seniori câştigă mai mult în Bucureşti decât în New York (cu 8% mai mult), Praga (cu 19%), Montreal (cu 18%) sau faţă de oraşele din Japonia (cu 9%). Datele prezentate în comparaţie vizează valoarea medie totală a pachetului de compensaţii şi beneficii şi nu includ informaţii legate de managerii expaţi, care au pachete salariale mult mai mari decât managerii locali din zonele analizate. Cum se explică aceste diferenţe?

    „Sunt puţini manageri buni în România, iar cei care sunt cu adevăraţi buni trebuie reţinuţi”, crede Andreea Voinea, directorul de resurse umane al BCR, cea mai mare bancă de pe plan local. În opinia ei, aşa-numitul pool de talente din România este relativ îngust la nivel de poziţii de top management, iar majoritatea candidaţilor buni sunt concentraţi în Bucureşti. De aceea, bătălia pe competenţele lor a făcut ca salariile să le crească într-un ritm mult mai accelerat prin comparaţie cu ce s-a întâmplat cu restul angajaţilor din companii.

    De aceeaşi părere este şi Mirela Marinescu, head of executive search în cadrul grupului APT, cu activităţi în domeniul recrutării şi închirierii de forţă de muncă temporară, care spune că România a ajuns să aibă şefi bine foarte bine plătiţi pentru că multă vreme angajatorii nu au găsit candidaţi bine pregătiţi care să ocupe poziţii de management.

    „Când au apărut multinaţionalele, majoritatea poziţiilor erau ocupate de expaţi şi, după ce şi-au încheiat mandatele, cel puţin o parte din pachetele lor salariale s-au transferat şi către managerii români care au rămas să îi înlocuiască. Deşi angajatorii nu au oferit şi nu oferă aceleaşi pachete românilor prin comparaţie cu cele ale expaţilor, au fost totuşi nevoiţi să le dea salarii mari şi managerilor locali, pentru a-i motiva şi pentru a-i reţine în companii”, menţionează Marinescu.

    Pachetele salariale ale managerilor de top din România diferă în funcţie de dimensiunea companiilor şi de industria în care activează, însă, în general, un manager de top câştigă, în medie, între 10.000 şi 15.000 de euro net pe lună, la care se adaugă bonusul anual şi aşa-numitele „long term incentive plan“ (plan de motivare pe termen lung), prin care aceştia primesc pachete de acţiuni în companie, la preţuri preferenţiale, potrivit informaţiilor din piaţă.

    La polul opus sunt însă pachetele salariale ale muncitorilor din România, care adesea primesc puţin peste salariul minim pe economie (adică circa 175 de euro net pe lună). De altfel, aceeaşi comparaţie făcută de consultanţii de la Hay Group în multinaţionale la nivelul poziţiilor de muncitori / personal operaţional arată o poziţionare complet diferită a angajaţilor din Bucureşti prin comparaţie cu cei care ocupă astfel de funcţii în alte ţări. De departe cea mai mare diferenţă este între costul salarial al unui muncitor din Bucureşti şi al unuia din Geneva, care câştigă de zece ori mai mult decât unul din România (deşi un şef din Capitală câştigă doar de două ori mai puţin decât unul din acelaşi oraş elveţian). În oraşele din Japonia sau din Olanda, dar şi în Londra, Dublin, Paris, Berlin sau New York angajaţii care fac parte din categoria personalului operaţional primesc salarii de 3 până la 5 ori mai mari decât în Bucureşti, deşi diferenţele dintre pachetele salariale ale şefilor din aceleaşi zone nu sunt atât de mari. ”Atunci când decid să investească într-o ţară, investitorii se uită de regulă la mai multe aspecte, cum ar fi costurile cu forţa de muncă pentru personalul operaţional, pentru că în această categorie intră o mare parte din personalul unei companii, dar şi la potenţialul de viitori angajaţi pe care i-ar putea avea în locul respectiv”, spune Mihaela Lupu, market leader productized services în cadrul Hay Group România.

  • Misterul tunelurilor antice pe sub Marea Neagră care leagă România de Turcia. De cine au fost construite?

    Perioada comunistă a fost un fenomen de ştergere a memoriei colective. Dacă înainte de al doilea război mondial, marea majoritatea  românilor era semianalfabetă, în epoca socialistă românii au învăţat carte dar doar ce au vrut comuniştii.

    Ce a existat înainte de 1945 şi nu convenea noii puteri a fost trecut în uitare, rămânând doar zvonuri, legende, folclor. Aşa se întâmplă că avem legenda tunelurilor din Carpaţi dar şi de sub Marea Neagră. Şi nimeni, dar nimeni nu poate să vină hotărât să spună că nu există. Din păcate nici că există. Aşa că vă prezentăm o parte din folclor, zvonuri şi legende.

    Negoţul cu oi era înfloritor înaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Dobrogenii creşteau mii de oi pentru a le duce în Imperiul Otoman şi a câştiga bani frumoşi. Interesant este faptul că exportul nu se realiza nici pe uscat şi nici cu vasele, ci prin două tuneluri de dimensiuni impresionante pe sub Marea Neagră.

    Conform relatării dintr-o cronică de peste 100 de ani, din sudul Dobrogei actuale şi din Cadrilater pornesc două tuneluri subterane care traversează Marea Neagră, informează efemeride.ro.. Acestea erau folosite cu precădere de ţărani pentru a-şi transporta turmele de oi în Imperiul Otoman şi în ţările din Peninsula Asia Mică.

  • Misterul tunelurilor antice pe sub Marea Neagră care leagă România de Turcia. De cine au fost construite?

    Perioada comunistă a fost un fenomen de ştergere a memoriei colective. Dacă înainte de al doilea război mondial, marea majoritatea  românilor era semianalfabetă, în epoca socialistă românii au învăţat carte dar doar ce au vrut comuniştii.

    Ce a existat înainte de 1945 şi nu convenea noii puteri a fost trecut în uitare, rămânând doar zvonuri, legende, folclor. Aşa se întâmplă că avem legenda tunelurilor din Carpaţi dar şi de sub Marea Neagră. Şi nimeni, dar nimeni nu poate să vină hotărât să spună că nu există. Din păcate nici că există. Aşa că vă prezentăm o parte din folclor, zvonuri şi legende.

    Negoţul cu oi era înfloritor înaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Dobrogenii creşteau mii de oi pentru a le duce în Imperiul Otoman şi a câştiga bani frumoşi. Interesant este faptul că exportul nu se realiza nici pe uscat şi nici cu vasele, ci prin două tuneluri de dimensiuni impresionante pe sub Marea Neagră.

    Conform relatării dintr-o cronică de peste 100 de ani, din sudul Dobrogei actuale şi din Cadrilater pornesc două tuneluri subterane care traversează Marea Neagră, informează efemeride.ro.. Acestea erau folosite cu precădere de ţărani pentru a-şi transporta turmele de oi în Imperiul Otoman şi în ţările din Peninsula Asia Mică.

  • Ce spun românii plecaţi peste hotare pentru un trai mai bun: „Ne-am întoarce în România dacă am avea salarii mai mari şi mai multe oferte de muncă“

    Salariile de 4-5 ori mai mici în România faţă de cele din ţările dezvoltate din Europa, lipsa ofertelor de muncă conforme cu nivelul de calificare, dar şi infrastructura deficitară sunt doar câteva din motivele pentru care o parte dintre români preferă în continuare să plece la muncă peste hotare.
     
    „Principalul motiv pentru care am ales să plec din ţară a fost faptul că nu găseam un job la fel de bine plătit ca în străinătate. M-aş întoarce, însă România are nevoie de drumuri, autostrăzi şi educaţie“, a spus Andrei L., în vârstă de 29 de ani, care lucrează pe o poziţie de şofer de tir în Germania, deşi are studii superioare de inginer frigotehnist.
     
    În ciuda faptului că pentru joburile specializate românii plecaţi pot câştiga salarii destul de mari, aceştia aleg să lucreze peste graniţe pe poziţii sub nivelul lor de calificare, cum ar fi cele de infirmiere, şoferi de taxi sau de tir, ospătari sau ca personal de vânzări. De exemplu, pentru o poziţie din sectorul vânzărilor, salariile variază între 780 şi 6.100 de euro pe lună, în timp ce asistenţii medicali pot ajunge la salarii de peste 3.300 de euro lunar, pe când în România un medic cu experienţă câştigă în jur de 700 – 800 de euro net pe lună.
     
    Totuşi, unii angajatori susţin că există locuri de muncă disponibile în ţară, dar că nu găsesc uşor candidaţi.
     
    „Dacă vorbim de ofertele de muncă la nivelul întregii ţări, nu pot să fiu de acord cu acest lucru. Compania noastră face relocări interne din sud şi est în vestul ţării, aici vorbim de mii de oameni, e clar că sunt oferte de muncă, mai ales luând în considerare că la acestea se adaugă cazare şi două mese asigurate“, a spus Felix Toma, country manager în cadrul Gi Group, companie de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară.
     
    Companiile locale au început să mărească salariile, mai ales ca urmare a creşterii salariului minim pe economie, însă angajatorii suferă în continuare de o lipsă acută de angajaţi. „În ultimele 2-3 luni companiile au început să mărească salariile, dar o fac pentru că sunt forţaţi din lipsa candidaţilor“, a precizat Felix Toma.
     

     

  • Ce spun românii plecaţi peste hotare pentru un trai mai bun: „Ne-am întoarce în România dacă am avea salarii mai mari şi mai multe oferte de muncă“

    Salariile de 4-5 ori mai mici în România faţă de cele din ţările dezvoltate din Europa, lipsa ofertelor de muncă conforme cu nivelul de calificare, dar şi infrastructura deficitară sunt doar câteva din motivele pentru care o parte dintre români preferă în continuare să plece la muncă peste hotare.
     
    „Principalul motiv pentru care am ales să plec din ţară a fost faptul că nu găseam un job la fel de bine plătit ca în străinătate. M-aş întoarce, însă România are nevoie de drumuri, autostrăzi şi educaţie“, a spus Andrei L., în vârstă de 29 de ani, care lucrează pe o poziţie de şofer de tir în Germania, deşi are studii superioare de inginer frigotehnist.
     
    În ciuda faptului că pentru joburile specializate românii plecaţi pot câştiga salarii destul de mari, aceştia aleg să lucreze peste graniţe pe poziţii sub nivelul lor de calificare, cum ar fi cele de infirmiere, şoferi de taxi sau de tir, ospătari sau ca personal de vânzări. De exemplu, pentru o poziţie din sectorul vânzărilor, salariile variază între 780 şi 6.100 de euro pe lună, în timp ce asistenţii medicali pot ajunge la salarii de peste 3.300 de euro lunar, pe când în România un medic cu experienţă câştigă în jur de 700 – 800 de euro net pe lună.
     
    Totuşi, unii angajatori susţin că există locuri de muncă disponibile în ţară, dar că nu găsesc uşor candidaţi.
     
    „Dacă vorbim de ofertele de muncă la nivelul întregii ţări, nu pot să fiu de acord cu acest lucru. Compania noastră face relocări interne din sud şi est în vestul ţării, aici vorbim de mii de oameni, e clar că sunt oferte de muncă, mai ales luând în considerare că la acestea se adaugă cazare şi două mese asigurate“, a spus Felix Toma, country manager în cadrul Gi Group, companie de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară.
     
    Companiile locale au început să mărească salariile, mai ales ca urmare a creşterii salariului minim pe economie, însă angajatorii suferă în continuare de o lipsă acută de angajaţi. „În ultimele 2-3 luni companiile au început să mărească salariile, dar o fac pentru că sunt forţaţi din lipsa candidaţilor“, a precizat Felix Toma.
     

     

  • Ţara cu cele mai multe biblioteci, raportat la numărul de locuitori, din Europa. Doar 16% dintre români adulţi au vizitat o bibliotecă în ultimul an

    Există peste 65.000 de biblioteci în Europa. Raportat la populaţie, în Olanda, Grecia şi Portugalia sunt cele mai puţine biblioteci, o jumătate de bibliotecă la 10.000 de oameni, iar cele mai multe biblioteci se află în Cehia, Bulgaria, Lituania sau Letonia. România se află undeva la mijloc cu 1-1.9 biblioteci la 10.000 de locuitori. Deşi Cehia are cele mai multe biblioteci raportate la numărul de locuitori, Finlanda şi Danemarca cheltuiesc cei mai mulţi bani pe biblioteci, peste 30 de euro per cap de locuitor. Cehia cheltuie undeva între 11 şi 30 de euro pe cap de locuitor, iar România sub 10 euro, potrivit celui mai recent raport realizat de Fundaţia Bill şi Melinda Gates.

    De fapt, în Cehia există o bibliotecă la fiecare aproape 2000 de persoane, de 4 ori mai multe biblioteci decât media europeană şi de 10 ori mai mult decât în SUA.

    67% dintre adulţii finlandezi au vizitat o bibliotecă în ultimul an (28% în ultima lună). În clasasament urmează danezii (57%) apoi belgienii cu 42%. Doar 16% dintre români adulţi au vizitat o bibliotecă în ultimul an şi doar 9% în ultima lună.

    Un motiv pentru acest fapt este faptul că ani de zile a fost obligatoriu ca fiecare aşezare din Cehia să aibă o bibliotecă fie că era vorba de oraş sau de un sat, scrie New York Times.

    Legea a fost promulgată în 1919, la scurt timp după ce Cehoslovacia a devenit independetă. Ideea era să crească gradul de alfabetizare şi de educaţie. A funcţionat. “Cehii şi-au dezvoltat o obişnuiţă în a citi. Chiar şi azi cehii cumpără mai multe cărţi, 11 pe ani în medie, faţă de alţii”, a declarat Vit Richter, director al Insitutului Naţional al Bibliotecilor din Cehia.

    Legea a persistat şi când Cehoslovacia a fost ocupată de Germania, şi după despărţirea de Slovacia, însă, din raţiuni financiare, legea a fost abandonată în 2001, iar de atunci 11% dintre biblioteci s-au închis. De-a lungul anilor activităţile bibliotecilor s-au extins (organizare de evenimente, cursuri etc), dar principala activitate a rămas încă un punct important, mai ales că 92% dintre cehi vor încontinuarea să meargă în biblioteci şi să împrumute cărţi.