BusinessMagazin

Tag: China

  • Pusti, taxe si imobiliare chinezesti

    Pe de alta parte sa ne imaginam un inspector/inspectoare de la
    fisc care va trece pragul companiei, isi scutura haina lunga si
    prafuita, isi arunca palaria in cuier, trage un scuipat artistic cu
    tutunul pe care il mesteca, isi propteste pusca de biroul din dosul
    caruia priviti inspaimantat si cere, cu glas ragusit, registrul de
    incasari; este o imagine mult mai convingatoare si inspaimantatoare
    decat banalele somatii de plata. La astfel de argumente sunt
    convinsi ca patronii vor cere pastrarea, ba chiar majorarea
    impozitului forfetar, iar artistii si ziaristii vor manifesta in
    piata publica pentru plata CAS nu numai pentru drepturile de autor,
    ci si pentru aerul respirat; mediul de afaceri in general s-ar
    dezmorti vizibil. Ma rog, am zis mereu ca presedintele Obama e un
    personaj care merita urmarit cu atentie.

    Pana aici a fost o gluma; in continuare sa vorbim serios despre Jim
    Chanos si razboiul sau cu China. Chanos este un investitor american
    despre care lumea spune acum, simplu, ca a facut avere pe seama
    prabusirii Enron. De fapt, Chanos a fost unul din pionii care a
    facut public sirul de fraude care au dus la prabusirea gigantului
    american; dar cum era si este un bun capitalist, specializat in
    short selling, nu a vandut povestea decat dupa ce s-a asigurat ca
    va castiga din asta ceva avere. De la inceputul acestui an, Chanos
    a intrat in razboi cu China.

    Inainte de a detalia, sa privim un pic in jur. In Romania mediul de
    afaceri este pesimist si resemnat, iar politicienii sunt
    inconstienti. De la Vama Bors incolo climatul se schimba – lumea
    pare a fi, in general, tot mai increzatoare in faptul ca greul
    crizei a trecut si ca urmeaza convalescenta. Convalescenta
    insemnand o recuperare rapida, consistenta, o crestere a increderii
    consumatorilor si intoarcerea la starea de dinainte de 2008. O
    revenire a crizei – tineti minte analizele cu “dinti de
    fierastrau”? – este exclusa.
    Toate aceste lucruri pot fi de fapt numai iluzii. Pentru ca avem,
    in Europa, o Grecie, o Spanie si o Portugalie, asta fara a ne
    socoti pe noi romanii, adica pacienti cu ceva febra si tuse
    puternica si care pacienti pot imbolnavi tot salonul.

    Iar Chanos vorbeste la fel despre China. El crede ca economia
    chineza, chiar daca are rate de crestere impresionante, nu
    performeaza la nivelul sumelor cheltuite de guvern pentru a stimula
    afacerile. El nu crede in statistica oficiala chineza; oficial
    numarul masinilor vandute creste, dar consumul de carburanti nu,
    lucru destul de putin probabil, asta in cazul in care marile
    companii de stat nu cumpara in prostie masini pe care le tin
    inactive, numai pentru a impulsiona consumul. Chanos crede ca
    extinderea agresiva a capacitatilor de productie chineze ii va
    aduce in curand in situatia de a fabrica mult mai multe bunuri
    decat pot vinde. Industria cimentului, de exemplu, are o capacitate
    anuala de productie ce depaseste consumul cumulat al Statelor
    Unite, al Indiei si al Japoniei. Sectorul imobiliar este
    efervescent: se construiesc spatii comerciale si locuinte, chiar
    daca cererea este mult mai redusa, proprietatile sunt mult prea
    scumpe, chiriile mult prea mari, companiile de pantofi, de textile,
    otelariile sau combinatele chimice se lanseaza in afaceri
    imobiliare (suna cunoscut, nu?).

    Chanos nu este singur; William Pesek, comentator la Bloomberg,
    definea recent uriasa rezerva valutara chineza, de 2.400 de
    miliarde de dolari, drept cel mai mare balon dintre toate. Sunt
    bani nefolositi, nu merg in educatie, infrastructura, sanatate sau
    pentru reducerea poluarii. Pot insemna inflatie sau miscari majore
    pe piata monetara internationala in cazul unei devalorizari abrupte
    a dolarului. Practic asta se traduce prin “au bani de nu stiu ce sa
    faca cu ei” si este o explicatie simpla la efuziunile
    geopoliticianiste cu aere conspirative de genul “chinezii salveaza
    Grecia” sau “de ce oare da China un credit de un miliard de dolari
    Republicii Moldova?”. Repet, au bani de nu stiu ce sa faca cu ei si
    atunci liderii aceia, care sunt si ei oameni, isi imagineaza ca pot
    cumpara influenta si putere ajutand bancile de pe Wall Street sau
    state mai mari sau mai mici.

    Chanos are dreptate, cred: asa cum bataia aripilor unui fluture in
    Africa se transforma in uragan in America, o poticneala in, totusi,
    cea mai dinamica economie a lumii se poate transforma intr-un nou
    soc major pentru lumea globalizata. N-am citit niciun argument
    puternic care sa-i combata teoriile, ci numai replici frustrate sau
    analize partinitoare.
    Ce ne priveste pe noi?, veti intreba. Pai cred ca in economia
    mondiala gunoiul nu a fost curatat, ci numai bagat sub pres, si mai
    cred ca, daca la primul soc am supravietuit, un al doilea ar fi
    ucigator. Binevoitorul de acum FMI ar uita instantaneu de Romania
    sub avalansa de solicitari, iar problemele europenilor le vedem
    zilnic; asa ca nicio speranta pentru noi.

    Dom’ne, cred ca, pana la urma, povestea cu pusca si taxele nu-i o
    idee chiar rea. Depinde cine tine pusca.

  • Atacurile informatice din China asupra Google, investigate de NSA

    Conform unui acord pregatit de cele doua organizatii, NSA va
    ajuta Google sa analizeze un atac amplu de spionaj corporativ
    asupra retelelor companiei, originar din China, au declarat surse
    din domeniul securitatii informatice pentru The Washington Post.
    Obiectivul aliantei dintre Google si NSA este de a proteja compania
    si clientii de noi atacuri.

    Mai multe pe
    www.mediafax.ro


    Are motive China sa se teama de Google? Cititi aici.

  • De ce s-ar teme China de Google?

    Google e cel mai mare motor de cautare din lume. Google si-a
    desenat un autoportret frumos, de cea mai buna companie in care
    cineva poate sa lucreze, de afacerea viitorului.

    Acum, la inceput de 2010, dupa ce o serie de conturi de e-mail
    ale unor militanti pentru drepturile omului au fost sparte,
    gigantul din internet a anuntat ca se gandeste serios la inchiderea
    operatiunilor din China.

    Si ce daca se gandeste? Si ce daca s-ar decide sa plece? China
    are oricum un sector IT foarte competitiv. Cel mai mare motor de
    cautare din China este Baidu, un produs local. Daca Google decide
    sa plece, este pierderea Google, nu pierderea Chinei. Nu-i asa?

    Nu…nu chiar. Daca Google decide sa plece, Google va inchide o
    afacere deocamdata neprofitabila, ce-i da si asa mari batai de cap,
    si care nu-i face deloc bine la imagine – Google a acceptat, cand a
    intrat in China, in 2005, cenzura motorului sau de cautare, or asta
    e o pata cat China de mare pe camasa imaculata a Google. Deci
    Google nu pierde nimic.

    Dar Google are si armele (citeste “argumentele”) sale. Puterea
    ei nu vine din cotatia actiunilor, din cota de piata sau din
    cifrele de afaceri. In cazul de fata, Google confrunta China din
    postura unei organizatii nonguvernamentale. Si traim vremuri cand
    organizatiile acestea se bucura de un mare sprijin, atat al opiniei
    publice cat si al politicului.

    Google poate sa mobilizeze opinia publica si sa modeleze
    comportamente la scara globala. Google are puterea, sustin multi,
    sa schimbe relatia de afaceri dintre China si SUA. Eu nu cred asta,
    desi nu exclud teoriile conspiratilor din jurul subiectului. Cred
    insa ca Google poate sa faca un rebranding Republicii Chineze, care
    a beneficiat de o presa foarte buna in ultimii ani.

    Dar vrea Google sa faca asta? Nu se stie daca vrea. Google a
    venit in China pentru chinezi. Dar nu pentru a le tine lectii
    despre democratie sau etica, ci pentru ca acolo sunt intre 110 si
    350 de milioane de oameni conectati la internet (depinde de sursele
    informatiei). China nu creste intr-o mare putere asa, de capul ei,
    ci China creste intr-o mare putere pentru ca lumea vrea sa faca
    afaceri cu China. Si toate cifrele – numar de locuitori, consum de
    energie, PIB, companii straine din China – dar absolut toate, cresc
    de la an la an. Problema e ca profitul Google n-a crescut; problema
    e ca Baidu, liderul de piata, se tine al naibi de tare.

    Asa ca Google avea nevoie de un impuls, de o resuscitare. Si l-a
    obtinut. Google s-a asezat acum intr-o pozitie foarte buna, de
    personaj pozitiv: nu mai e dispusa sa cenzureze cautarile de pe
    site-ul Google in engleza, asa cum cer autoritatile chineze (care
    vor continua cenzura de capul lor), si cere sa opereze un motor de
    cautare fara filtre. Pana atunci – la Sfantu’ Asteapta – a lasat un
    site Google in limba chineza, pe care il cenzureaza dupa cum ii
    dicteaza autoritatile.

    Opinia publica este de partea Google. Daca americanii pleaca, nu
    multi i-ar condamna. De condamnat ar fi condamnata China cea mare,
    rosie si rea. Si aici e rebranding-ul facut de Google Chinei –
    toata lumea stie ca Republica Chineza e mare, dar daca lumea va
    incepe sa asocieze, automat si mecanic, “mare”, cu “rosu si
    rau”?

  • Obama se intalneste cu Dalai Lama. Incepe razboiul SUA-China?

    Casa Alba a confirmat zvonul potrivit caruia Obama se va intalni
    cu liderul tibetan de religie budista, exilat de Beijing pentru
    separatismul sau prin care s-a proclamat lider al regiunii.
    |ntrevederea celor doi vine la scurt timp dupa ce China a criticat
    Washingtonul pentru livrarea de armament in valoare de 6,4 miliarde
    de dolari catre Taiwan, insula auto-guvernata careia Beijingul nu
    ii recunoaste legitimitatea. Reactia dura a presedintelui chinez Hu
    Jintao, care i-a dat un ultimatum lui Obama sa nu se intalneasca cu
    liderul tibetan, reflecta adancirea tensiunilor intre prima si a
    treia economie mondiala a lumii.


    Purtatorul de cuvant al ministerului de externe chinez, Ma
    Zhaoxu, a declarat agentiei Xinhua ca Guvernul ‘se opune cu
    fermitate oricarui contact cu Dalai, in orice forma si sub orice
    pretext’. Oficialul de la Beijing a afirmat pe un ton amenintator
    ca intalnirea lui Obama cu liderul spiritual tibetan nu este deloc
    in interesul SUA, mai ales in aceste vremuri dificile in care
    americanii incearca sa isi revina din recesiune. Mai mult, in
    timpul intalnirii din noiembrie dintre liderul chinez si Obama,
    acesta le-a cerut americanilor “sa tina cont de sensibilitatile
    problemei tibetane”.

    |n replica, departamentul de comunicare al Casei Albe a precizat
    ca planurile presedintelui SUA raman neschimbate. “Liderul american
    i-a comunicat omologului sau chinez in cadrul vizitei sale de anul
    trecut ca se va intalni cu Dalai Lama, iar intentia sa ramane
    valabila”, a amintit purtatorul de cuvant Bill Burton. “Ca sa fim
    clari, Statele Unite considera Tibetul drept parte a Republicii
    Populare Chineze”, a specificat oficialul de la Washington, care a
    adaugat: “Ne ingrijoreaza respectarea drepturilor omului si
    tratamentul autoritatilor chineze la adresa tibetanilor. Solicitam
    guvernului Chinez sa protejeze traditiile religioase si culturale
    unice ale acestor oameni”. Casa Alba a mai mentionat ca se asteapta
    ca relatia sa cu China sa fie suficient de matura pentru ca
    probleme comune precum climatul, economia globala sau chiar
    chestiuni de politica externa sa se discute franc, iar aspectele
    asupra carora cele doua parti nu cad de-acord sa poata fi
    rezolvate.

  • China – cel mai mare producator de turbine eoliene

    In ultimii doi ani, China a fost, de asemenea, cel mai mare
    producator de panouri solare, iar statul face eforturi sa
    construiasca reactoare nucleare si cele mai eficiente tipuri de
    centrale electrice pe carbune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • McDonald’s investeste in piata chineza pentru a-si mari ritmul de crestere

    McDonald’s va deschide in acest an intre 150 si 175 de unitati
    si va crea in jur de 10.000 de locuri de munca in China. Reteaua va
    ajunge astfel la peste 1.100 de restaurante, dupa ce in 2009 a
    inaugurat alte 140 de unitati. In China, McDonald’s a fost lantul
    de restaurante cu cea mai rapida expansiune anul trecut.

    “Se resimte inca o presiune asupra consumului, chiar daca
    produsul intern brut a inregistrat un rezultat bun”, a declarat
    Kenneth Chan, directorul operatiunilor din China.

    Compania americana de fast-food are in plan schimbarea imaginii
    pentru 80% din unitatile din China in urmatorii trei ani. Pentru a
    face fata competitiei, managementul are in vedere adaptarea
    meniului american la traditiile pietei locale, prin includerea
    salatei de pui thailandeze in oferta sa.

    Veniturile McDonald’s au totalizat 4,55 miliarde dolari anul
    trecut, in crestere cu 3,8% fata de anul anterior, raportat la
    acelasi numar de magazine.

  • Prima clona Google se numeste Goojje

    Rezultatele cautarilor facute in cadrul “clonei”, par sa fie
    filtrate conform reglementarilor date de autoritatile de China,
    potrivit BBC News. Si chiar daca Google a facut recent obiectii
    fata de aceste restrictii, noul site pare hotarat sa le accepte. In
    data de 12 ianuarie Google a anuntat ca hackerii au incercat sa ii
    sparga codurile si conturile de Gmail ale activistilor pentru
    drepturile omului.

  • De ce se intorc acasa cercetatorii si specialistii chinezi

    Oamenii de stiinta din Statele Unite n-au fost prea surprinsi in
    2008, cand prestigiosul Institut Medical Howard Hughes a oferit un
    grant de cercetare de 10 milioane de dolari lui Shi Yigong,
    specialist in biologie moleculara la Universitatea Princeton.
    Studiile lui Shi privind biologia celulelor au deschis deja o noua
    linie de cercetare in tratamentul cancerului. La Princeton,
    laboratorul lui ocupa un etaj intreg si avea un buget anual de 2
    milioane de dolari.

    Surpriza – de fapt socul – a venit cateva luni mai tarziu, cand
    Shi, cetatean american naturalizat si rezident de 18 ani in SUA, a
    anuntat ca paraseste definitiv tara ca sa faca cercetare in China
    lui natala. A renuntat la grant, a demisionat de la facultatea de
    la Princeton si a devenit decanul Facultatii de Stiinte Biologice
    de la Universitatea Tsinghua din Beijing.

    “Pana in ziua de astazi, multa lume nu intelege de ce m-am
    intors in China”, a spus Shi, aflat in mijlocul unui grup de
    vizitatori ai biroului sau de la Tsinghua. “Mai ales din pozitia
    mea, lasand balta tot ce aveam.”

    “Era unul din starurile noastre”, declara prin telefon Robert H.
    Austin, profesor de fizica la Princeton. “Cred ca a fost un gest
    complet nebunesc.”

    Occidentul si Statele Unite, in special, raman locuri mai
    atractive pentru studiu si cercetare pentru multi intelectuali
    chinezi. Dar intoarcerea lui Shi si a altor oameni de stiinta de
    nivel inalt este un semn ca China reuseste mai repede decat se
    asteptau multi experti sa ingusteze falia care o separa de statele
    avansate din punct de vedere tehnologic. Cheltuielile Chinei pentru
    cercetare si dezvoltare au crescut constant in ultimul deceniu si
    acum reprezinta 1,5% din PIB. SUA aloca 2,7% din PIB pentru
    cercetare si dezvoltare, dar felia Chinei este cu mult mai mare
    decat a celor mai multe state in curs de dezvoltare. Oamenii de
    stiinta chinezi sunt de asemenea mai presati decat cei din alte
    tari sa fie competitivi cu ce se intampla in strainatate, iar in
    ultimul deceniu s-au inmultit de patru ori publicatiile stiintifice
    publicate anual. Totalul lor pe 2007 a fost depasit doar de Statele
    Unite. Circa 5.500 de oameni de stiinta chinezi sunt angrenati
    numai in domeniul de varf al nanotehnologiei, potrivit unei carti
    recente, “Avantajul tehnologic in crestere al Chinei”, scrisa de
    Denis Fred Simon si Cong Cao, doi experti americani in problemele
    Chinei.

  • Cele doua Chine

    Onorata instanta, as vrea sa revizuiesc si sa-mi amendez
    remarcile anterioare. Exista un pariu al investitorilor pe scadere,
    unul foarte important, care ma intriga la China. Nu sunt sigur cine
    face piata in domeniul acesta, dar iata cum suna pariul: daca China
    da Google afara, as vrea sa pariez pe prabusirea cotatiei
    Partidului Comunist Chinez (PCC).

    Si iata si de ce: companiile chineze de astazi sunt si mult mai
    inapoiate, si mult mai avansate decat isi inchipuie cei mai multi
    dintre americani. De fapt avem de-a face cu doua economii in China
    de astazi. Pe de o parte este Partidul Comunist si afiliatii sai –
    sa le zicem Regimentul China. Aici se afla traditionalele
    intreprinderi detinute de stat. Pe langa ele este o a doua China,
    in mare parte concentrata in orasele de coasta, ca Shanghai si Hong
    Kong. Aici avem de-a face cu un sector antreprenorial foarte bine
    pus la punct, care si-a dezvoltat tehnici sofisticate de a genera
    si de a participa la fluxurile informationale de business de inalta
    calitate. Eu numesc asta Reteaua China.

    Ce e asa de important la fluxurile de cunostinte? Pentru mine, asta
    este cheia intelegerii episodului Google si a motivului pentru care
    ar putea cineva decide sa parieze pe prabusirea PCC.
    John Hagel, cunoscut scriitor de business si consultant in
    management, spune in recent lansatul “Index al schimbarilor” ca ne
    aflam in mijlocul “Marii schimbari”. Ne schimbam de la o lume in
    care sursa avantajului strategic rezida in protejarea si extragerea
    valorii dintr-un set dat de cunostinte – suma a tot ce stiam noi la
    un moment dat, care acum se depreciaza intr-un ritm accelerat –
    catre o lume in care scopul crearii de valori este participarea
    efectiva la fluxurile informatiei, ale cunoasterii, care sunt in
    mod constant reinnoite.

    “Gasirea de modalitati de conectare a persoanelor si a
    institutiilor care poseda cele mai noi cunostinte devine tot mai
    importanta”, spune Hagel. “Caci exista cu mult mai multi oameni
    destepti in afara oricarei organizatii decat in interiorul ei.” Si
    in lumea plata de astazi, putem avea acces la toate aceste surse.
    Prin urmare, cu cat compania sau tara ta se pot conecta mai mult la
    surse diverse si relevante spre a genera noi cunostinte, cu atat
    mai mult succes vor avea. Si daca n-o faceti voi, o vor face
    altii.

    As spune ca Regimentul China, in eforturile sale de a suprima,
    ajusta si canaliza fluxurile de cunoastere spre domenii acceptabile
    din punct de vedere politic, care vor perpetua pe termen nedefinit
    controlul Partidului Comunist Chinez – intre care si cenzurarea
    Google -, devine tot mai antagonic cu Reteaua China, care
    prevaleaza prin participarea la fluxurile de cunoastere globale.
    Despre asta este razboiul cu privire la Google: el este un
    intermediar si un simbol pentru ipoteza potrivit careia chinezii
    vor fi liberi sa caute si sa se conecteze oriunde imaginatia si
    impulsurile lor creative ii vor conduce, ceea ce este crucial
    pentru viitorul Retelei China.

    China are o serie de companii bine conectate la nivel global, care
    sunt deja “in flux”, precum Li & Feng, o companie de textile in
    valoare de 14 miliarde de dolari, cu o retea de 10.000 de parteneri
    specializati, sau Dachangjiang, producator de motociclete.
    Fluxurile care se transfera in fiecare zi in retelele acestor
    companii chinezesti pentru proiectarea si inovarea de produse,
    pentru managementul livrarilor si pentru obtinerea celei mai bune
    expertize globale “sunt mai presus decat si-au inchipuit vreodata
    companiile americane”, sustine Hagel.Orches¬tratorii acestor
    retele, adauga el, “ii incurajeaza pe participanti sa se reuneasca
    intr-o maniera ad-hoc ca sa abordeze prov¬o¬cari neasteptate in
    materie de performanta, sa invete unii de la ceilalti si sa atraga
    si outsideri pe masura ce au nevoie de ei. Companiile mai
    traditionale, ghidate de dorinta de a proteja si exploata rezervele
    de cunoastere, isi limiteaza cu grija partenerii cu care au
    relatii”.

    Regimentul China s-a mentinut pana acum in frunte, in mare parte
    pentru ca a perfectionat modelul secolului XX de productie la
    costuri reduse, bazata pe forarea depozitelor de cunoastere deja
    existente si pe limitarea fluxurilor de informatie exterioara. Dar
    China va ajunge in frunte in secolul XXI -, iar Partidul Comunist
    va supravietui la putere. Aceasta inseamna ca tot mai multe
    persoane, universitati si companii vor putea participa la marile
    fluxuri de cunoastere ale lumii, in special la cele care trec
    dincolo de granitele industriale si de piata deja cunoscute.

    Din pacate, insa, China pare sa parieze ca poate face deodata trei
    lucruri: sa mentina controlul fluxurilor din motive politice, sa
    mentina fabricile stil secol XX ale Regimentului China din motive
    de ocupare a fortei de munca si sa extinda Reteaua China de tip
    secol XXI din ratiuni de dezvoltare. Dar contradictiile dintre cele
    trei ar putea sa submineze toata constructia. Modelul Regimentului
    de tip secol XX va fi pus sub presiune. Viitorul apartine celor ce
    promoveaza fluxuri de cunoastere mai bogate si mai diverse si celor
    care dezvolta institutiile si practicile necesare pentru a le
    struni. Asa incat avem: Regimentul China, care vrea sa cenzureze
    Google, lucreaza impotriva Retelei China, care se foloseste de
    Google pentru a se dezvolta. Deocamdata, se pare ca Partidul
    Comunist Chinez va avea mana libera. Daca asa va fi in cele din
    urma, eu as vrea sa pariez pe prabusirea Partidului Comunist.

  • China omoara succesul Avatar

    Versiunea 2D va fi scoasa din cinematografele chinezesti, in
    speranta ca productiile locale (ca, de pilda, biografia lui
    Confucius, cu starul Chow Yun-fat in rolul principal) vor avea mai
    putin de suferit din pricina filmului-fenomen.

    In plus, autoritatile vor sa reduca “pagubele” produse de
    pelicula care vorbeste despre evacuarea fortata a unui popor,
    subiect extrem de delicat in uriasa Republica Populara.


    Cititi mai multe     despre reactia autoritatilor de la Beijing pe
    www.gandul.info