BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • O parte din românii care muncesc în afară au reuşit să pună deoparte 100.000-150.000 de euro în ultimul deceniu

    Gabriel Istoc, membru al Fundaţiei Repatriot, care încearcă să îi aducă pe românii care lucrează în străinătate înapoi în ţară şi să devină antreprenori, spune că exista români care au puşi deoparte în ultimii 5-10 ani 100.000-150.000 de euro, bani cu care ar vrea să înceapă o afacere.

    Repatriot este un program al RBL (Romanian Business Leader), oragnizaţie susţinută de un grup de antreprenori români, iar Gabriel Istoc este şi proprietarul firmei  B-team Consult and Services, specializată în lucrări de chimie-petrochimie, cu afaceri anuale de 2 mi­l. euro.

    Primii paşi ai RBLs au fost elaborarea unei liste de priorităţi, lansarea unui site informativ şi organizarea unor întâlniri cu românii din diferite oraşe europene pentru a prezenta situaţia reală din România şi oportunităţile de investiţii. În plus, acest gen de discuţii ajută la indentificarea unor posibili parteneri de afaceri. ”Majoritatea are o imagine proastă despre România, dar încercăm să arătăm că se întâmplă lucruri bune aici. La ei ajung doar veştile proaste”.

    Un muncitor român care lu­crează în străinătate pe zona de petrol şi gaze poate câştiga până la 20.000 de euro pe an, în con­diţiile în care salariul brut ajunge la 3.000 de euro pe lună, cazarea şi trans­portul fiind suportate de firma care câştigă contratul de prestări servicii, spune Gabriel Istoc.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Francize low-cost sau cum să porneşti la drum în business cu „doar“ 25.000 de euro

    Unu din patru români crede că prin vene îi curge sânge de antreprenor, arată un studiu recent realizat de compania de vânzări directe Amway. În acest context, în ultimii ani tot mai mulţi tineri pornesc pe acest drum încă de pe băncile facultăţii şi tot mai mulţi angajaţi renunţă la statutul sigur de salariat pentru cel de om de afaceri. Cei mai mulţi pornesc la drum cu bani puţini, cu economiile de-o viaţă sau cu credite bancare. Pentru aceştia şi mulţi alţii, întrebarea este simplă: „în ce business investesc?“

    Ziarul Financiar pune astfel „pe masă“ câteva modele de francize low-cost, a căror lansare pe piaţă nu costă mai mult de 25.000 de euro şi care au priză la publicul din România, respectiv atât la investitori, cât şi la consumatori.

    Nu mai este niciun secret faptul că ro­mânilor care au bani puşi deoparte pentru un business le place ideea de a deţine o ca­fe­nea sau un restaurant. Practic, şi statis­ti­cile arată că HoReCa este unul dintre do­me­niile care „înghit“ cele mai multe inves­tiţii mici, de câteva zeci de mii de euro, iar străzile Ro­mâniei, în special ale oraşelor mari precum Bucureşti, Cluj, Sibiu sau Timişoara, sunt dovada clară a acestui lucru.

    Acest concept a avut de suferit de pe urma crizei, având în vedere că primele chel­tuieli pe care le-au tăiat românii au fost cele cu ieşirile în oraş. România a fost însă una dintre ţările Uniunii Europene care au ieşit cel mai bine din recesiune, economia a re­venit pe plus, iar optimismul românilor a re­venit şi el. Într-o perioadă în care consu­ma­torii au prins încredere din nou să chel­tuiască bani pe altceva decât produse de strictă necesitate, cafenelele, barurile şi restau­rantele au început să „înflorească“, res­pectiv numărul lor a început să crească din nou.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Doi tineri din Bucureşti au găsit o metodă inedită de a face bani: primesc bani de la corporaţiile din România ca să le încuie angajaţii în timpul liber

    Catrinel Stoica (30 de ani) şi Sergiu Prundurel (29 de ani) s-au cunoscut la o masă de fussbal şi, descoperind pasiunea comună pentru jocuri, au deschis “The Codex”, un business pentru oameni ca ei.

    Afacerea celor doi este o combinaţie între conceptul Escape the Room şi alte jocuri de societate. Primul este un joc în care, într-o perioadă limitată de timp, prin căutarea de indicii ascunse, descoperind camera şi secretele din ea, folosind inteligenţa, ingeniozitatea şi imaginaţia, participanţii trebuie să scape din cameră într-o anumită perioadă de timp.

    „În urmă cu ceva timp, Sergiu m-a dus la primul meu Escape the Room. Şi am fost extraordinar de încântată, eram plină de adrenalină şi n-aş mai fi plecat de acolo. Câteva săptămâni mai târziu, în timp ce eram la o cafea, ne-am gândit că am putea deschide şi noi un astfel de business”, povesteşte Catrinel Stoica.

    „Am început cu idei măreţe, voiam să deschidem şi o cafenea, să fie un loc în care să ai tot felul de jocuri. Voiam un loc pentru toţi pasionaţii de jocuri de societate şi de jocuri în general“, o completează partenerul său de afaceri.
    „Iniţial am vrut să deschidem patru camere, dar ne lipsea componenta aceea de competiţie, precum şi cea de noroc, de hazard. Aşa că ne-am gândit că am putea face ceva mai dinamic şi mai distractiv.” Astfel, cei doi au dezvoltat conceptul numit challenge rooms, un joc bazat pe ideea de Escape the Room, dar care are ceva componente în plus. „Ideea de challenge room e ceva mai complexă”, povesteşte tânăra antreprenoare, „nu se rezumă doar la ideea de a ieşi din cameră. Uneori ai misiuni şi se merge pe o variantă de punctaj.”

    Au investit până în prezent 10.000 de euro, dar au planuri de a mai deschide o cameră şi de a dezvolta mai multe scenarii pentru clienţi. „Acum sunt gata trei camere şi sperăm că cea de-a patra va fi gata pe 15 aprilie.”

    Business Magazin a fost una dintre primele publicaţii care au scris despre fenomenul Escape the Room şi businessurile care se deschid în acest domeniu. În octombrie 2014, atunci când Business Magazin a publicat primul material despre acest gen de afacere din România, pe piaţă existau mai puţin de zece locaţii. Astăzi există aproape 50 de companii şi peste 200 de camere care îi aşteaptă pe cei pasionaţi de senzaţii tari.

    Pe cei doi antreprenori nu i-a speriat însă faptul că în Bucureşti se deschid aproape săptămânal astfel de businessuri. „Când am început businessul, erau mult mai puţini concurenţi pe piaţă. Credem că există o piaţă a celor care sunt deja sau care vor ajunge împătimiţi foarte curând“, crede Sergiu Prundurel.

  • Lecţiile unui antreprenor cu şapte magazine în Vrancea şi cu afaceri de 50 mil. lei: „Elementele care ne-au ajutat au fost prudenţa, reinvestirea profitului, faptul că am dat salariile la timp şi că ne-am plătit dările“

    Feliciu Paraschiv, proprietarul lanţului de magazine Paco din judeţul Vrancea, spune că va deschide în acest an două unităţi pentru a com­pensa faptul că anul trecut a făcut o scurtă pauză. Reţeaua sa de magazine numără şapte unităţi, toate în ju­­deţul Vran­cea, cu afaceri cu­­mulate de peste 50 mil. lei, cifră ce îl po­ziţi­onează în prima ligă a retailerilor alimentari.

    „În fiecare din ultimii ani am deschis un magazin, mai puţin în 2015, însă vom compensa în acest an când avem planificate două deschideri“, explică antreprenorul. El precizează că s-a extins prudent pentru că nu a ţinut să aibă un număr mare de magazine, ci a vrut ca fiecare unitate să fie profitabilă.

    „Am avut oferte pentru 30-40 de spaţii comerciale, însă am căutat să deschidem doar unde avem vad bun şi unde poziţia este pe măsură. Nu am vrut să fim la număr, ci să găsim potenţialul de business.“ Feliciu Paraschiv  spune că a mers prudent în business atunci când a venit vorba de expansiune, pariind pe resurse proprii şi pe credite bancare. „Dacă optam pentru credit furnizor ne extindeam de 2-3 ori mai repede.“

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Lecţiile unui antreprenor cu şapte magazine în Vrancea şi cu afaceri de 50 mil. lei: „Elementele care ne-au ajutat au fost prudenţa, reinvestirea profitului, faptul că am dat salariile la timp şi că ne-am plătit dările“

    Feliciu Paraschiv, proprietarul lanţului de magazine Paco din judeţul Vrancea, spune că va deschide în acest an două unităţi pentru a com­pensa faptul că anul trecut a făcut o scurtă pauză. Reţeaua sa de magazine numără şapte unităţi, toate în ju­­deţul Vran­cea, cu afaceri cu­­mulate de peste 50 mil. lei, cifră ce îl po­ziţi­onează în prima ligă a retailerilor alimentari.

    „În fiecare din ultimii ani am deschis un magazin, mai puţin în 2015, însă vom compensa în acest an când avem planificate două deschideri“, explică antreprenorul. El precizează că s-a extins prudent pentru că nu a ţinut să aibă un număr mare de magazine, ci a vrut ca fiecare unitate să fie profitabilă.

    „Am avut oferte pentru 30-40 de spaţii comerciale, însă am căutat să deschidem doar unde avem vad bun şi unde poziţia este pe măsură. Nu am vrut să fim la număr, ci să găsim potenţialul de business.“ Feliciu Paraschiv  spune că a mers prudent în business atunci când a venit vorba de expansiune, pariind pe resurse proprii şi pe credite bancare. „Dacă optam pentru credit furnizor ne extindeam de 2-3 ori mai repede.“

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Antreprenorul care a transformat halele de la marginea Timişoarei într-o afacere de peste 64 de milioane de euro

    Ambiţia ieşeanului Iulian Dascălu de a comercializa pantofi în anii 90 sub brand propriu, Iulius, s-a dovedit neproductivă şi l-a îndemnat să se reorienteze: „Am ochit nişte hale la marginea Timişoarei şi aşa a apărut complexul comercial Terra”, îşi amintea omul de afaceri cum a făcut pasul spre domeniul care l-a propulsat în zona afacerilor de anvergură, în textul din catalogul tinerilor manageri din 2008.

    El a deschis în 2000 primul mall, în Iaşi, oraşul natal, urmat de alte două la Timişoara şi Suceava. Ulterior, a pus şi bazele complexului rezidenţial Palas. În 2008, ajunsese la o cifră de afaceri de 25 de milioane de euro şi la aproximativ 100 de angajaţi şi era deja numit „regele Mallurilor” din România. Şapte ani mai târziu, numele Iulius se identifică, în afară de cele patru comerciale Iulius Mall, şi cu complexul Palas Iaşi, acestea având în 2013 o cifră de afaceri cumulată de 64,56 milioane euro. 

    Mai multe poveşti de succes ale antreprenorilor ce au ajuns să se identifice cu brandul creat puteţi citi în articolul de copertă al Business Magazin al acestei săptămâni. 

  • Doi antreprenori vor 25.000 de euro din selfie-uri la evenimente

    Dana Mincă împreună cu Ionuţ Lucian Olteanu au  pus pe picioare în martie, anul trecut, firma Outbox Concept, care administrează brandul Photo­Snack, în care an­tre­pre­norii au investit circa 15.000 de euro bani proprii şi estimează vânzări de circa 25.000 de euro.

    Social Photo Booth este o cabină cu un software prin intermediul căruia se fac poze care se pot integra cu paginile de social media pe care se postează instant galerii cu fotografii de la eveniment.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Moştenitorii unor antreprenori care proiectau filme cu Charlie Chaplin în anii ’30 în cinematografele româneşti vor despăgubiri de 2 miliarde de euro de la statul român

     Jak Sukyas şi Edward Sukyas, doi fraţi născuţi în România, cer despăgubiri de la statul român după ce o afacere de familie înfiinţată la mijlocul anilor ’30 sub numele de Cinegrafia Română (CIRO Films) a fost expropriată în timpul regimului comunist. Cei doi, care în prezent au cetăţenie americană, respectiv canadiană, au chemat în judecată statul român şi RADEF România Film (Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor „RomâniaFilm“). Ministerul Finanţelor – care reprezintă statul român în acest proces – a făcut o solicitare de servicii pentru avocaţi care să îi reprezinte în acest caz.

    CIRO a fost înfiinţată la mijlocul anilor ’20 în Bucureşti şi, susţin reclamanţii, era o companie lider în industria pro­ducţiei şi postpro­duc­ţiei de pelicule ci­ne­­ma­tografice pen­tru zona balca­nică. Ei solicită acum despă­gubiri şi îna­poierea moştenirii. În 1948, regimul comunist ar fi expropriat CIRO, companie care în acel moment era deţinută de către fraţii Melik Soukias şi Vahram Sukyas, respectiv unchiul şi tatăl reclamanţilor. Ulterior, compania ar fi fost condusă de companii de stat, iar ultima succesoare este RADEF România Film, o regie autonomă aflată în subordinea Ministerului Culturii, susţin reclamanţii în cererea de chemare în judecată.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea româncei din topul Forbes al celor mai de succes tineri din SUA

    Clujeanca Anda Gânscă (27 de ani), fondatoarea platformei sociale Knotch, apare în Topul Forbes SUA 2016 al tinerilor de succes care au sub 30 de ani. Gânscă a fost inclusă în top la categoria marketing and advertising. De asemenea, în top apar şi John Boyega – actorul principal din „Războiul Stelelor – Trezirea Forţei”, cântăreţul Nick Jonas, bloggerul Kristina Bazan sau fotbalistul Sergio Aguero.

    Jurnaliştii Forbes SUA au selectat 600 de persoane dintr-o listă de 15.000 de tineri antreprenori, lideri creativi şi vedete consideraţi „cei mai buni dintre cei mai buni” în 20 de domenii de activitate, de la sportă, artă până la finanţe, sanatate sau ştiinţă.

    Anda Gânscă se află pe locul 10 în topul dedicat domeniului „Marketing şi Publicitate”.

    Ea a plecat la 18 ani din Cluj-Npoca pentru a studia la Stanford. După absolvire, a creat o aplicaţie de analiză statistică despre care presa internaţională spune că va revoluţiona pieţele globale ale publicităţii şi ale media online.

    Voiam să studiez în străinătate, am găsit prin Google Search 15 universităţi din toată lumea şi am aplicat la toate“, îşi aminteşte Anda Gânscă, CEO – ul platformei sociale pentru opinii Knotch, modalitatea prin care şi-a hotărât destinul, în Cluj-Napoca, la 18 ani. Opt ani mai târziu, tânăra îşi conduce maşina spre biroul ei din Silicon Valley, acordând în acelaşi timp la telefon interviul pentru Business Magazin în română, cu o combinaţie de accent ardelenesc şi american.

    Este una dintre zilele ei aglomerate, în care seara pleacă spre New York, unde se află cel de-al doilea birou al companiei. Gânscă este CEO-ul Knotch, start-up pe care l-a fondat în 2012 împreună cu o prietenă şi care a revoluţionat modalităţile de măsurare a efectului generat în rândul publicului de conţinutul media. Veniturile companiei nu sunt publice, iar Gânscă este discretă în ce priveşte cifrele legate de aceasta, din cauza clauzelor de confidenţialitate convenite împreună cu partenerii implicaţi, însă publicaţiile internaţionale vorbesc despre o finanţare de 1,5 milioane de dolari de la Universitatea Stanford şi  companiile de investiţii Great Oaks Venture Capital şi Greylock Partners obţinută în 2013.

    Anul acesta, platforma a mai obţinut o finanţare de 4 milioane de dolari de la aceiaşi investitori, la care s-a adăugat şi banca de investiţii Allen & Company, potrivit Crunch Base. Tânăra povesteşte că, în urma aplicaţiilor sale din 2007 (anul când a absolvit liceul în Cluj-Napoca), a fost acceptată la mai multe universităţi din Statele Unite ale Americii, însă prima sa opţiune era studiul filosofiei în cadrul universităţii Brown. Un telefon primit de la o profesoară a universităţii Stanford din California a determinat-o să îşi schimbe alegerea iniţială.

    „Asta este o şcoală de antreprenori, tu eşti antreprenor, trebuie să vii aici”, îşi aminteşte ea discuţia avută cu profesoara, de la care primise de altfel primul telefon din SUA. Pasionată de informatică şi de matematică de când se ştie, la Stanford a descoperit o nouă disciplină: statistica. „Când m-am dus la primul curs avansat de statistică, eram singura studentă din sală pasionată de ce ne povestea profesorul, aşa că am hotărât că trebuie să fac ceva în sensul acesta”. A început cu Stanford U.S. – Russia Forum, un forum la conceperea căruia a lucrat în timpul unui semestru de studii la Moscova şi care avea scopul de a găzdui schimbul de idei dintre ruşi şi americani. Nu a durat mult timp pentru ca ideea Knotch să se materializeze, iar după absolvire, în 2011, Gânscă era pregătită de antreprenoriat, după cum anticipase şi profesoarea ce o invitase.

    A început să se uite la piaţă „cu ochiul unui investitor” şi a realizat că în acel moment nu există modalităţi eficiente de a strânge date, în contextul în care discuţiile despre big data sunt din ce în ce mai populare. Cu ajutorul unui avocat, dar şi după ce a scris un plan de afaceri de 150 de pagini şi a zburat în România pentru a discuta cu ambasada, a reuşit să îşi obţină viza E2 necesară şi statutul de antreprenor în SUA.

  • Orădeanul care a intrat în afaceri cu o discotecă improvizată, a inventat DVD-ul şi a devenit unul dintre cei mai bogaţi români din Silicon Valley

    În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este  ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.

    George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70  şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea. Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.

    Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut.  Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker. 

    După ce anii de liceu s-a sfârşit,  George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”

    Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.

    CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes. 

    Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.

    Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).

    În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit  la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).