BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Un tânăr din Cluj ţinteşte vânzări de 50.000 de lei dintr-un bar mobil

     „Ideea unei astfel de afaceri a venit acum doi ani dintr-o glumă, când nu credeam că o să reuşesc să devin antreprenor, însă gluma a devenit realitate”, spune Vlad Crişan, acţionarul unic al firmei Vlad Events.

    Compania Vlad Events a fost înfiinţată din fondurile proprii ale acţionarului, banii fiind investiţi în ustensile şi în echipamente necesare pentru a realiza evenimente.  „Cu ajutorul echipamentelor pe care le avem, oferim clienţilor de la prepararea băuturilor până la servirea interactivă dintr-un cocktail bar, mese de cocktail, pahare specifice”.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • A investit 30.000 € într-o patiserie, iar vânzările cresc cu 50% pe an

     „O afacere trebuie iniţiată cu bani împru­mutaţi, astfel încât să-ţi asumi responsabilitatea de a-i returna. Fiind din fonduri proprii, ai o lejeritate în ceea ce priveşte recuperarea investiţiei, fapt care stopează cumva motorul şi durabilitatea unui business”, spune Adriana Drumaşu, creatoarea patiseriei Delicious Doughnuts.

    Antreprenoarea a început cu gogoşi, după care a introdus în meniu plăcinte, tarte, prăji­turi şi checuri, iar găluştele cu prune au fost pro­dusul care a lărgit baza de clienţi. „Ideea unei astfel de patiserii mi-a sugerat-o sora mea, care locuieşte în Washington, unde se mănâncă foarte multe go­goşi. Ne-am gândit să încercăm să dez­voltăm şi pe piaţa româ­nească acest segment al pa­ti­seriei”.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Lavinia Raşca: Antreprenoriatul secolului XXI

    Spiritul antreprenorial este important pentru mediul de afaceri în general, nu numai în sectorul IMM, ci şi în corporaţii şi în sectorul nonprofit. Pe lângă contribuţia esenţială la crearea de locuri de muncă, antreprenoriatul aduce acea capacitate de inovare absolut necesară în toate tipurile de companii. Prin urmare, are un impact incontestabil asupra stabilităţii şi puterii economice.

    TENDINŢE GLOBALE ÎN ANTREPRENORIAT

    Aceste idei sunt demonstrate şi de rezultatele Global Entrepreneurship Monitor (GEM), cercetare realizată prin efortul comun al Babson Colledge, London Business School şi Universidad del Desarrollo, Santiago, Chile. În 2014, GEM a studiat antreprenoriatul din 73 de ţări unde trăiesc 72,4% dintre locuitorii lumii şi se creează 90% din produsul intern brut global. Acestea sunt clasificate atât pe zone geografice, cât şi ca stadiu de dezvoltare (economii bazate pe resurse [1], economii bazate pe eficienţă [2] şi economii bazate pe inovare [3]).
    În ţările studiate de GEM, aproximativ: 300 milioane de persoane între 18 şi 64 de ani intenţionează să înfiinţeze sau au înfiinţat de curând aproximativ 150 milioane de companii. La aceştia se adaugă în jur de 57 milioane de proprietari, manageri ai aproximativ 37 milioane de companii aflate în plin proces de dezvoltare şi inovare. Iată câteva dintre concluziile studiului:

    ANTREPRENORIATUL ESTE INFLUENŢAT DE CARACTERISTICI INDIVIDUALE:
    (1) OBSERVAREA DE OPORTUNITĂŢI
    (2) ÎNCREDEREA ÎN PROPRIUL TALENT ANTREPRENORIAL
    (3) TEAMA DE EŞEC ŞI
    (4) ÎNCLINAŢIILE ANTREPRENORIALE

    Aceste caracteristici se manifestă diferit, atât în funcţie de stadiul de dezvoltare al economiei, cât şi de zona geografică. Astfel, înclinaţiile antreprenoriale sunt cele mai pronunţate şi teama de eşec este cea mai mică în economiile bazate pe resurse şi în Africa. În schimb, situaţia este exact opusă în economiile bazate pe inovare şi în America de Nord şi Uniunea Europeană. În unele ţări ale Uniunii Europene care au parcurs în trecut lungi perioade dificile (Slovenia, Croaţia, Grecia, Spania, Portugalia) oportunităţile sunt mai greu observate.

    Antreprenoriatul este influenţat şi de valorile sociale. În Africa, antreprenoriatul este considerat cea mai bună variantă de carieră. Aici, la fel ca şi în America de Nord, antreprenorii de succes sunt foarte respectaţi, iar media îi tratează cu multă atenţie. În schimb, în Uniunea Europeană, antreprenoriatul nu este opţiunea preferată de carieră, nu conferă un statut special celor care-l practică, iar mass-media nu-i acordă o atenţie deosebită.

    Afacerile antreprenoriale iau naştere fie ca urmare a observării unei oportunităţi, fie în lipsa unei posibilităţi mai bune de câştig.
    Observarea de oportunităţi se află la baza lansării celor mai multe afaceri antreprenoriale în economiile bazate pe inovare (54,9%) şi în zone geografice ca Australia, Canada, Danemarca, Finlanda, Olanda, Trinidad şi Tobago, SUA, Taiwan (66%), sau în Singapore, Norvegia, Franţa şi Japonia (70%).

    În schimb, în Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Georgia, Kazahstan, Kosovo, Grecia, Spania, peste 65% dintre afaceri se nasc din nevoia de câştig şi nu ca urmare a dorinţei de a valorifica o oportunitate sesizată.

    La nivel global, antreprenorii aflaţi în stadiul timpuriu al afacerii sunt preponderent bărbaţi între 25 şi 35 de ani. Se pare că acest profil este o consecinţă a condiţiilor de finanţare şi a reglementărilor care îi favorizează. Situaţia este mai echilibrată în Australia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Austria, Kazahstan, Africa de Sud, Singapore, Thailanda. Cercetarea arată că femeile devin antreprenoare mai degrabă de nevoie decât ca urmare a sesizării de oportunităţi.

    ANTREPRENORIATUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ÎN ROMÂNIA

    Raportul din 2015 al Fundaţiei Post-Privatizare arată că, la nivelul Uniunii Europene, în IMM-uri lucrează 88,8 milioane de oameni, adică peste 66% din totalul forţei de muncă. Întreprinderile mici, în special start-up-urile, asigură 85% din locurile de muncă create în perioada de după criză.

    Conform rezultatelor recensământului realizat de Registrul Comerţului şi publicate de Ziarul Financiar, companiile antreprenorilor români au fost în 2014 de unsprezece ori mai numeroase decât multinaţionalele, dar au deţinut 46% din capital, iar 48% din afaceri au adus peste 55% din profitul net, creând 67% dintre locurile de muncă. Cifra de afaceri medie este de 1,2 mil. lei/companie românească şi de 14 mil. lei/companie multinaţională. Doar 35 (15%) dintre firmele antreprenorilor au depăşit în România nivelul de 500 de milioane de lei. În 2014, primele 100 de companii antreprenoriale au avut o cifră de afaceri cumulată de 60 de miliarde de lei, adică 5% din cifra de afaceri totală din economie, comparabilă cu rulajul cumulat realizat de primele trei multinaţionale (Dacia şi două companii din grupul OMV). În schimb, în perioada 2008-2014 companiile antreprenoriale româneşti au raportat an de an un sold pozitiv al profitului net, în timp ce multinaţionalele au avut pierderi nete mai mari ca profitul net, în patru din cei şapte ani. O explicaţie poate fi restructurarea drastică: în perioada crizei, au fost disponibilizaţi 720.000 de angajaţi din companiile cu capital românesc.

    Conform Fundaţiei Post-Privatizare, România ocupa în 2014 locul 17 din Uniunea Europeană după valoarea adăugată totală a firmelor mici şi mijlocii şi ultimul loc după numărul de IMM-uri active. Numărul de IMM la o mie de locuitori a fost de 21,3, faţă de 42,7 în UE. IMM-urile din România au 2,71 milioane de angajaţi, ţara noastră ocupând astfel locul opt în Uniunea Europeană ca pondere a angajaţilor din IMM în totalul angajaţilor din ţară.

    Criza globală a afectat sectorul IMM din România. Între 2008 şi 2013, numărul de companii mici şi mijlocii a scăzut cu 15,5%, numărul de angajaţi cu 6,6%, iar valoarea adăugată cu 16,6%. În acelaşi interval, evoluţia în UE a fost mult mai bună: a crescut cu 0,10% numărul de IMM şi cu 1% valoarea adăugată; doar numărul de angajaţi a scăzut cu 2,6%. Sectorul IMM din România este mai puţin competitiv, inovator şi dotat cu tehnologie de vârf în comparaţie cu cel de la nivelul Uniunii Europene, dar şi cu cel al întreprinderilor mari din ţară.
    Global Entrepreneurship Monitor 2014 oferă o perspectivă destul de optimistă asupra viitorului antreprenoriatului românesc. Conform acestuia, antreprenoriatul timpuriu s-a stabilizat în Europa Centrală şi de Est.

    În ultimii trei ani, în România a crescut procentul celor implicaţi în activităţi antreprenoriale şi interesaţi să-şi înfiinţeze propria afacere. Mai întâi sesizarea oportunităţii şi de abia pe locul doi lipsa altor variante de câştig îi motivează pe oameni să-şi înfiinţeze propria afacere. Procentul celor care intenţionează să-şi lanseze afacerea în următorii trei ani este cel mai ridicat din regiune. Conform GEM 2014, profilul tipic al antreprenorului roman care şi-a lansat de curând afacerea este bărbatul cu vârsta cuprinsă între 25 şi 44 de ani, cu studii superioare şi cu venituri în treimea de sus a veniturilor populaţiei.

     

  • Un clujean de 38 de ani a construit o afacere de 5 milioane de euro cu 300 de angajaţi şi birouri în două ţări

    La 38 de ani, antreprenorul clujean Cătălin Chiş conduce grupul de firme Active Power Solutions, cu activităţi în domeniul tehnologiei. A ales în urmă cu 15 ani calea antreprenoriatului, o aventură care nu a fost deloc uşoară, şi a construit de la zero un grup de firme care are acum 300 de angajaţi, un birou la Londra şi o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro.

    “În cel mai pesimist caz, creşterea cifrei de afaceri pentru anul în curs se plasează la 10-20%, în tandem cu angajarea a circa 30 de oameni. Varianta optimistă vizează să dublăm cifra de afaceri şi să creştem cu 25% numărul de angajaţi (încă 75 de persoane). Deocamdată suntem pe varianta pesimistă, am crescut cu circa 15% în prima parte a anului“, spune Cătălin Chiş, director executiv al Active Power Solutions. Grupul are acum circa 300 de angajaţi şi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro, iar dezvoltarea grupului a avut o serie de momente cheie.

    Absolvent al Facultăţii de Calculatoare de la Cluj (1999), Chiş a lucrat vreme de doi ani şi jumătate în trei firme, parcurgând mai multe poziţii şi funcţii, de la agent de vânzări la director tehnic, programator sau project manager. Ideea antreprenoriatului s-a înfiripat în 2000, la întoarcerea din SUA. Un bun prieten îi spusese că pleacă în Statele Unite peste două săptămâni şi s-a hotărât brusc să-l însoţească. În numai două săptămâni, înaintea plecării, în cadrul programului Work & Travel, a găsit o slujbă trimiţând câteva mailuri şi susţinând un interviu telefonic. „Nici bani de bilet nu aveam, am împrumutat. A fost o experienţă interesantă“, povesteşte el acum despre aventura în SUA, unde vreme de patru luni a trecut prin tot felul de joburi, de la muncă necalificată până la domeniul în care profesa deja în ţara natală.

    Nu şi-a dorit însă să rămână acolo, deşi ocazia se ivise, iar la revenirea în ţară a vrut să se întoarcă la acelaşi loc de muncă de unde plecase. Un alt prieten primise pe parcursul celor patru luni cât Chiş fusese plecat o mărire de salariu de 20%, iar clujeanul voia să fie remunerat la fel, dar managerul i-a spus că nu are cum. A replicat atunci că în acele condiţii nu doreşte să rămână, pentru că valoarea sa ca angajat era aceeaşi, chiar dacă argumentul angajatorului fusese că suma se lega nu doar de valoare, ci şi de constanţa la locul de muncă. „În momentul re-spectiv nu am înţeles despre ce este vorba, şi când am ieşit din birou am spus că o să fac o firmă care să fie mai mare decât aceea“, îşi aminteşte antreprenorul. Şi aşa a şi fost.

    „Am început firma fără să ştiu de unde să o apuc, ştiam doar cam ce vreau să fac, adică într-o formă sau alta acelaşi lucru care îl făceam şi ca angajat, să creez soft, să dezvolt soluţii pentru client, de la ERP şi CRM până la aplicaţii complexe în domeniul financiar.“ Fără să aibă bani, îi era clar că trebuie să găsească rapid un client, dar nu ştia legislaţie, aspecte financi-are sau contabile. În primele două-trei luni a stat acasă şi s-a jucat, încercând să se liniştească şi să găsească o variantă de acţiune, iar la un moment a venit un prieten care i-a spus că are un client cu o imprimantă stricată, căreia nu reuşea să-i dea de cap.

    „Am mers şi am stat două sau trei zile până am înţeles ce nu funcţiona, dar nu ştiam cu cine am de-a face, cine e cli-entul respectiv, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari firme de arhitectură din Transilvania şi care a devenit primul cli-ent.“ Arhitecţii au fost plăcut surprinşi, dat fiind că imprimanta era scumpă, costa în jur de 50.000 de euro, şi nici măcar firma care le-o vânduse nu reuşise să o repare. „Cei doi asociaţi ai firmei au fost aşa entuziasmaţi încât mi-au propus să rămân“, povesteşte Chiş despre începuturile sale ca antreprenor. A început să le configureze calculatoarele, să lucreze la reţea, să facă mici aplicaţii de soft. „Emoţionant a fost momentul în care mi-au spus: «Cătălin, cred că e momentul să facturezi»“. Lucra deja de două luni, timp în care nu luase niciun ban, şi îşi aminteşte că nu avea nici măcar bani de transport, motiv pentru care mergea pe jos 4-5 km; „stăteam până dimineaţa cu unul dintre ei, alt workaholic, şi dimineaţa la 5 mergeam pe jos acasă, că nu aveam 3, 5 sau 7 lei să iau taxiul“. Surprins a fost şi pentru că i-au întors factura, spunându-i să dubleze suma, de la 5.000 de lei la 10.000 de lei pentru două luni. „Mi s-a părut foarte mult. De acolo am început totul.“

    Şi al doilea client are o poveste. Primea deja bani constant de la firma de arhitectură „şi am început să prind încredere în mine, că ceea ce fac e bine şi munca mea e apreciată“. Într-o zi, negocia cumpărarea unui calculator şi lângă el era un domn care voia să cumpere mai multe calculatoare, pentru o reţea. L-a auzit ce vorbeşte şi, încredinţat fiind că poate să lucreze pentru el, l-a aşteptat afară, i-a dat o carte de vizită şi i-a spus: „Cred că te pot ajuta“. Mai făcuse în facultate proiecte similare, „iar pentru el am făcut o reţea de calculatoare într-un internet cafe din oraşul natal“; au urmat apoi şi alte spaţii, iar antrepre-norul a găsit mai uşor clienţi şi proiecte.

    În martie 2001, la câteva luni de la începerea colaborării cu firma de arhitectură, a angajat primul om, iar cifra de afaceri din primul an a fost cam 1,7 milioane de lei. „Un an mai târziu depăşea deja 3 milioane de lei. E relativ simplu să creşti când ai o bază mică“, argumentează antreprenorul, al cărui grup de firme a avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 12 ori mai mare decât în primul an de activitate.

  • Un tânăr din Piteşti povesteşte cum Rompetrol l-a făcut milionar fără să lucreze nicio zi ca angajat

    Un contract semnat cu Rompetrol, care a construit pe terenul tânărului o benzinărie, în urmă cu 12 ani, a alimentat conturile antreprenorului Alin Mutu, care la acea vreme avea doar 25 de ani. Acum se ocupă cu dezvoltarea centrelor comerciale mici, povesteşte el. 

    Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Piteşti: ”I-am convins pe părinţii mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuinţa, dar fără să vadă terenul”, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv ”nu stă nici ceapa”, dar tânărul Alin Mutu simţea că are potenţial. De aceea, student fiind, şi-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut ”subiecte care să-mi servească interesele”. O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile reţele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. ”De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reuşit”.

    A ajuns să-l cunoască pe Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, iar Rompetrol a semnat în 2002 un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care închiriază terenul de lângă gara piteşteană reţelei de benzinării. Pentru acest spaţiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simţit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toţi de-odată, ci în fiecare an câte o tranşă.

    Avea atunci 25 de ani, a închis imediat creditul girat cu locuinţa părinţilor săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea cel mai mare jucător din piaţa petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanţeze, având bonitate în faţa bancherilor. ”Aşa s-au legat toate celelante proiecte”, spune piteşteanul care are în proprietate mai multe spaţii comerciale şi câteva terenuri, dintre care unul cu suprafaţa de 40.000 mp lângă Carrefour, şi altele mai mici – de 10.000 mp şi respectiv 5.000 mp – în oraş.

    A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcţia unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis şi alte şase magazine de dimensiuni mici, în care mici producători locali îşi vor putea vinde produsele, fie carne, brânzeturi sau peşte. Piteşteanul mai are în proprietate o clădire cu şase nivele, construită în 2007 cu o investiţie de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii iar diferenţa a fost luată pe credit de la bancă.

    Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani şi a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie, în complexul comercial John din Piteşti. ”Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reuşit însă să-l conving, în cadrul aceleiaşi discuţii, să-mi dea spaţiul fără să plătesc chirie în primele două luni”. Luni importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului şcolar şi putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. |mprumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari de la bunicul său, de la care moşteneşte simţul comercial.

    Primul spaţiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp, şi ca să nu pară pară gol, l-a împărţit în două şi spunea că ”în spate” este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienţi bani pentru a cumpăra marfă. Ştia cam tot ce era de ştiut despre papetărie, povesteşte Alin Mutu, pentru că îşi petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteştean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câţiva ani să aibă o reţea de opt spaţii specializate în papetărie în oraşul argeşean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferenţieze, să facă altfel decât concurenţa.

  • Un tânăr sibian nominalizat printre cei mai promiţători tineri din Europa

    Cornel Amariei este cercetător şi lucrează la o aplicaţie care să-i ajute pe nevăzători să vadă printr-un dispozitiv cu senzori. Asta după ce a mai făcut proiecte importante pentru companii de top. Mintea sa sclipitoare l-a plasat între cei 30 de tineri sub 30 de ani din topul revistei Forbes

    Foarte multă ambiţie şi determinare şi să fii pregătit să faci foarte multe sacrificii. Sacrificul făcut în ultimele 12 ore: nicio secundă de somn şi cred că a fost sacrificul suprem în ultimii 5-6-7 ani. Nu este uşor să fii antreprenor, nu e nicăieri în lume uşor acest lucru, dar sunt suficienţi care reuşesc şi reuşesc să trăiască bine din asta, spune Cornel Amariei.

    Cititi mai multe pe www.stiri.tvr.ro

    Foarte multă ambiţie şi determinare şi să fii pregătit să faci foarte multe sacrificii. Sacrificul făcut în ultimele 12 ore: nicio secundă de somn şi cred că a fost sacrificul suprem în ultimii 5-6-7 ani. Nu este uşor să fii antreprenor, nu e nicăieri în lume uşor acest lucru, dar sunt suficienţi care reuşesc şi reuşesc să trăiască bine din asta, spune Cornel Amariei. – See more at: http://stiri.tvr.ro/romani-de-top–cornel-amariei-si-ionut-budisteanu–remarcati-de-forbes_70195.html#sthash.iOrQccUS.dpuf
    Foarte multă ambiţie şi determinare şi să fii pregătit să faci foarte multe sacrificii. Sacrificul făcut în ultimele 12 ore: nicio secundă de somn şi cred că a fost sacrificul suprem în ultimii 5-6-7 ani. Nu este uşor să fii antreprenor, nu e nicăieri în lume uşor acest lucru, dar sunt suficienţi care reuşesc şi reuşesc să trăiască bine din asta, spune Cornel Amariei. – See more at: http://stiri.tvr.ro/romani-de-top–cornel-amariei-si-ionut-budisteanu–remarcati-de-forbes_70195.html#sthash.iOrQccUS.dpuf
    Cornel Amariei este cercetător şi lucrează la o aplicaţie care să-i ajute pe nevăzători să vadă printr-un dispozitiv cu senzori. Asta după ce a mai făcut proiecte importante pentru companii de top. Mintea sa sclipitoare l-a plasat între cei 30 de tineri sub 30 de ani din topul revistei ForbesCornel Amariei este cercetător şi lucrează la o aplicaţie care să-i ajute pe nevăzători să vadă printr-un dispozitiv cu senzori. Asta după ce a mai făcut proiecte importante pentru companii de top. Mintea sa sclipitoare l-a plasat între cei 30 de tineri sub 30 de ani din topul revistei Forbes. – See more at: http://stiri.tvr.ro/romani-de-top–cornel-amariei-si-ionut-budisteanu–remarcati-de-forbes_70195.html#sthash.iOrQccUS.dpuf
    Cornel Amariei este cercetător şi lucrează la o aplicaţie care să-i ajute pe nevăzători să vadă printr-un dispozitiv cu senzori. Asta după ce a mai făcut proiecte importante pentru companii de top. Mintea sa sclipitoare l-a plasat între cei 30 de tineri sub 30 de ani din topul revistei Forbes. – See more at: http://stiri.tvr.ro/romani-de-top–cornel-amariei-si-ionut-budisteanu–remarcati-de-forbes_70195.html#sthash.iOrQccUS.dpuf

  • La numai 25 de ani, o tânără antreprenoare din Bucureşti face 50.000 de euro dintr-o afacere pornită cu 500 de lei. Care este reţeta succesului

    Astfel, cu o primă investiţie de 500 de lei, antreprenoarea a creat brandul „Le Cose Animate“, (lucruri însu­fle­ţite), unde comercializează de­cora­ţiuni, cadouri pentru copii sau obiecte desti­nate nunţilor, toate fiind realizate manual.

    „La început investiţia a fost minimă, aşa cum îşi permite un proas­păt absolvent de facultate, iar creşterea orga­nică. Nu am avut finan­ţare exter­nă, nu am împrumutat niciun leu. Am cum­părat materie primă (lemn, vop­sele acrilice şi lacuri) de aproxi­mativ 500 de lei şi apoi am investit tot profitul în următoarele materiale şi în ma­ga­zinul online“, a spus Ioana Bugean.

    Anul trecut, start-up-ul Le Cose Animate a ajuns la venituri de 50.000 de euro şi a înregistrat un profit de 25.000 de euro, în creştere cu 30% faţă de anul 2014. În 2015 magazinul online a avut în total 1.000 de comenzi, cea mai mare comandă din punct de vedere valoric situându-se la circa 10.000 de euro. Aceasta a presupus  realizarea de decoraţiuni personalizate cu logo-ul unei companii de radio şi televiziune de pe plan local. „Numărul clienţilor care apelează la produse personalizate este în continuă creştere, chiar dacă este o nişă pe care trebuie să o cucereşti atent pentru că la început oamenii sunt sceptici şi nu au foarte mare incredere în comercianţii online de hand-made din România. Acest gen de business este mult mai apreciat în străinătate“, a precizat ea.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea antreprenorului român care a transformat jocurile pentru copii într-o afacere de 1 milion de dolari

    Industria jocurilor video a devenit în ultimii ani ramura care se dezvoltă continuu în industria entertainmentului, ajungând să fie astăzi poate la fel de importantă ca industria filmului de la Hollywood. Veniturile jocurilor confirmă acest fapt: în 2015, Avengers: Age of Ultron, blockbusterul celor de la Marvel, a obţinut 84 de milioane de dolari în Statele Unite în ziua premierei. Ziua de lansare a jocului video Metal Gear Solid V: The Phantom Pain le-a adus producătorilor 179 milioane de dolari. Desigur că există filme care înregistrează încasări uriaşe (vezi Star Wars sau Jurassic World), însă şi publicul filmelor este încă mult mai numeros. Tendinţa s-ar putea inversa în viitor, mai ales dacă ţinem cont că publicul va creşte obişnuit încă din copilărie cu jocurile pe calculator.

    Despre piaţa jocurilor pentru copii ştie multe detalii Daniel Tamaş, cel care a fondat în 2007 Idea Studios la Cluj, alături de colegul său de bancă din liceu, Tudor Rad. Piaţa locală a jocurilor este dominată de cinci mari producători de jocuri – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut –, care au înregistrat anul trecut venituri totale de aproximativ 89 de milioane de euro, dar şi de studiouri locale, precum Amber, care a ajuns anul trecut la venituri de 6 milioane de euro.

    Daniel Tamaş şi Tudor Rad au pornit studioul în 2007, dar nu pentru a dezvolta jocuri, ci pentru a avea o formă profesională şi legală prin care să factureze munca de freelance pe care o făceau în web design & development şi consultanţă. La scurt timp însă, au descoperit că există cerere pentru jocurile online destinate copiilor, deci o oportunitate de business. „Deşi nu aveam buget, am început timid să contactăm publisheri mari care aveau nevoie de astfel de conţinut. În momentul în care aceştia ne-au publicat câteva jocuri şi ne-au picat serverele din cauza numărului mare de accesări, ne-am dat seama că există un potenţial extraordinar pe această piaţă“, spune Daniel Tamaş. Ulterior, sub umbrela Idea Studios au apărut companiile Transylgamia şi Jellycs, cu scopul de a se extinde pe noi segmente de business. În 2014, cele trei companii au avut împreună o cifră de afaceri de aproape un milion de dolari şi au reuşit să menţină un profit constant, care a fost reinvestit în cele trei companii în proporţie de 70-80%.

    Primele jocuri ale Idea Studios au fost cele pentru fetiţe, în particular jocuri de make-up şi dress-up, după ce Daniel Tamaş şi Tudor Rad au sesizat o cerere pe piaţa internaţională de gaming pentru asemenea jocuri video. Dar cererea nu a fost singurul motiv pentru care au mers în această direcţie. Mult mai important a fost faptul că jocurile pentru fetiţe necesită mai puţină muncă: „Dacă pentru băieţi ai nevoie să creezi un mediu mai complex şi interactiv, fetele au nevoie mai degrabă ca în joc să existe o diversitate mare a obiectelor, spre exemplu multe farduri sau coafuri, un număr cât mai mare de haine, dar şi o varietate de backgrounduri. Apoi, din punctul de vedere al programării, jocurile pentru fete sunt mai uşor de realizat, ceea ce presupune un volum de muncă mai mic şi costuri reduse de dezvoltare“, motivează Tamaş.

    Jocurile au mers bine, studioul s-a dezvoltat, iar în 2011 aveau o echipă de 25 de oameni. Deveniseră parteneri cu Spil Games, unul dintre cei mai mari publisheri de jocuri online din lume: produceau jocuri pentru ei, iar Spil Games le publica pe platforma proprie. Dar cum lucrurile bune nu ţin la nesfârşit, o schimbare din Statele Unite a modificat substanţial businessul de la Cluj: „Totul părea să meargă bine până în momentul în care s-a schimbat echipa de management a celor de la Spil Games, iar noua echipă a ales să‑şi taie din costuri şi să renunţe la colaborarea cu noi. Astfel, am fost puşi în situaţia în care nu mai aveam o sursă constantă de finanţare care să poată susţine o echipă de 25 de oameni“, povesteşte Tamaş. Atunci au luat decizia să publice jocurile chiar ei pe site-ul pe care-l aveau atunci, cutezee.com. Când au atins borna de 1 milion de vizite pe site, au decis să vândă. Cu banii primiţi au ales să fuzioneze cu Paul Mureşan, care avea o companie specializată pe acelaşi segment. „Uitându-ne în urmă, aceasta s-a dovedit cea mai bună decizie pe care am putut să o luăm la momentul respectiv“, afirmă acum antreprenorul.

     

  • Lactalis preia Albalact. A căzut ultima redută românească din industria laptelui

    Cel mai puternic antreprenor român din producţia de bunuri de larg consum, Raul Ciurtin, a hotărât să vândă Albalact, fostul producător falimentar ajuns lider pe piaţa lactatelor, după un parcurs spectaculos. Un rol esenţial l-au jucat mărcile pe care le-a construit, investiţiile în producţie şi diversificarea portofoliului. După ce doritorii au bătut ani în şir la uşa familiei Ciurtin, proprietarii majoritari, înaintea crizei, a urmat o perioadă de linişte, o perioadă în care investitorii nu mai aveau elan. 2016 se dovedeşte a fi momentul în care antreprenorul a primit o ofertă pe gustul său, iar compania va intra în proprietatea grupului francez Lactalis, care a mai cumpărat, în 2008, afacerea Dorna lactate de la Jean Valvis.

    De-a lungul anilor, Raul Ciurtin nu a negat niciodată că nu ar vrea să-şi vândă afacerea. Ba chiar a povestit că a în 2005 s-a aflat în discuţii avansate cu un fond de investiţii dar „nu ne-am înţeles asupra valorii companiei la acea vreme, pentru că Albalact avea un mare potenţial şi ei nu au dat dimensiunea corectă a oportunităţilor“. La acea vreme, discuţiile se purtau în jurul unei valori de 10 milioane de euro, iar capitalizarea bursieră a companiei se plasa la aproape 100 de milioane de euro. În 2006, la numai un an după abandonarea negocierilor cu fondul de investiţii, acţiunile Albalact, listate la RASDAQ, au ajuns să fie dintre cele mai lichide de pe bursă. Înaintea crizei, la uşa omului de afaceri din Alba Iulia băteau, cel puţin o dată la câteva luni, mai ales firme internaţionale care voiau să intre pe piaţă. Apoi a venit criza, pofta de expansiune a multinaţionalelor s-a domolit, iar Ciurtin spunea că nu era un moment potrivit pentru ca un posibil vânzător să intre în negocieri. L-ar fi putut convinge să renunţe la afacere doar o ofertă (pe care o considera puţin probabilă) care ar fi fost de câteva ori mai mare decât capitalizarea bursieră a companiei. Oricum Raul Ciurtin se vedea la cârma companiei pe termen lung.

    În aceste condiţii, anunţul de săptămâna trecută despre acordul asupra vânzării Albalact către Lactalis a fost surprinzător, mai cu seamă că nu apăruse niciun fel de zvon în piaţă pe marginea acestui subiect. „Lactalis a încheiat un contract cu acţionarii vânzători care deţin cumulat 70,3% din capitalul social al Albalact – unul dintre liderii pieţei de lactate din România – având drept obiect dobândirea tuturor acţiunilor deţinute de acţionarii vânzători“, se arată în comunicatul de presă. Vânzătorii, care deţin cele peste 70 de procente ale companiei, sunt Raul Ciurtin, Lorena Beatrice Ciurtin, Crisware Holdings Limited, Croniar Holdings Limited şi RC2 (Cyprus) Limited.
    „Eram deja prezenţi în România prin intermediul Dorna Lactate şi prin această mişcare vrem să ajungem în poziţia de lider de piaţă. Lactalis este numărul unu la nivel mondial şi vrem să ne întărim cât mai mult poziţiile în pieţele în care suntem prezenţi“, declară pentru Business Magazin Michel Nalet, purtătorul de cuvânt al Lactalis Group. Dincolo de această declaraţie însă, rămân mai multe întrebări, pentru că vânzătorii au preferat să nu răspundă la nicio întrebare, invocând condiţiile contractuale.

    Ce va face în continuare Lactalis, o companie care are nu mai puţin de 200 de fabrici în 70 de ţări, pe piaţa din România? Vor fi brandurile româneşti scoase peste hotare sau poate Lactalis vrea să-şi impună mărcile internaţionale – cum e President – şi pe rafturile din România, printr-un viitor rebranding? Ce l-a convins pe Raul Ciurtin să vândă acum? Cât de mare este suma pe care o va primi din această vânzare? În comunicatul oficial este specificat că tranzacţia trebuie aprobată de Consiliul Concurenţei, iar preţul nu a fost bătut în cuie.

    Unul din următorii paşi ai Lactalis ar fi să iniţieze o acţiune pentru preluarea integrală a companiei tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti. La cotaţia dinaintea închiderii ediţiei, întreaga companie era evaluată la 248 milioane de lei, dar unele calcule – tot pe baza valorilor de tranzacţionare – o preţuiau la peste 400 de milioane de lei. Cum familia Ciurtin deţine cea mai mare parte a pachetului de acţiuni, în mod evident antreprenorul va deveni milionar de facto. Pentru a ajunge însă aici a avut de luat multe decizii şi de depăşit mai multe momente dificile, indiferent că a fost vorba de schimbarea consumului, piaţa neagră sau pierderi de tot felul (mai cu seamă la începuturile afacerii).

     

  • Povestea româncei care are magazine în cele mai selecte zone din Milano, New York şi Londra

    Cristina Bâtlan vinde de peste un milion de euro anual în România, dar extinderea vânzărilor Musette peste hotare este principala sa motivaţie. Acum, exporturile deţin o treime din cifra de afaceri a companiei, iar antreprenoarea este nerăbdătoare să deschidă primul magazin în Germania.

    Cristina Bâtlan sau „Doamna Musette” avea 18 ani când a decis să îşi deschidă propria companie. Nu lucrase niciodată înainte, iar deschiderea propriei afaceri a făcut să devină şi să rămână de atunci până în prezent propria ei şefă, potrivit unui interviu anterior acordat Business Magazin.

    A început iniţial un business cu ţesături, pe care l-a dezvoltat sub numele Musette timp de aproape un deceniu. În 2000, familia Bâtlan a decis să deschidă o fabrică de pielărie şi să treacă la o nouă etapă.

    La momentul când apărea în catalogul Tinerilor manageri de top, în 2011, Musette Group deţinea două fabrici şi avea 270 de angajaţi. Antreprenoarea a reuşit să îşi dubleze afacerea în criză, ajungând de la 22,9 milioane de lei în 2008 (6,23 milioane de euro) la 47,3 milioane de lei (10,6 milioane de euro) în 2013.

    Cristina Bâtlan este şi unul dintre puţinii antreprenori români care a îndrăznit să se extindă şi în afara ţării, numele Musette fiind prezent în capitale ale modei precum Milano, New York şi Londra, dar şi în Luxemburg, Bulgaria sau Israel. Ambiţia ei din 2008 era ca într-un deceniu numele Musette să fie prezent în 300 de magazine din toată lumea.